DECIZIE   Nr. 108 din 22 februarie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 238 din 22 martie 2005

    Constantin Doldur       - presedinte
    Nicolae Cochinescu      - judecator
    Aspazia Cojocaru        - judecator
    Acsinte Gaspar          - judecator
    Kozsokar Gabor          - judecator
    Petre Ninosu            - judecator
    Serban Viorel Stanoiu   - judecator
    Ion Tiuca               - procuror
    Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Andrei Vladimir in Dosarul nr. 12.176/2004 al Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti.
    La apelul nominal raspunde autorul exceptiei, Andrei Vladimir, personal, precum si Constantin Cantemir, prin avocat Teodor Moldovan, cu delegatie la dosar.
    Procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Cauza fiind in stare de judecata, autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine admiterea acesteia, astfel cum a fost formulata in fata instantei de judecata.
    Cauza fiind in stare de judecata, autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine admiterea acesteia, astfel cum a fost formulata in fata instantei de judecata.
    Reprezentantul partii, Constantin Cantemir, solicita respingerea exceptiei, invocand jurisprudenta constanta a Curtii Constitutionale in materie, jurisprudenta fata de care nu au intervenit elemente noi. Totodata, apreciaza ca obligatia depunerii unei cautiuni constituie o garantie pentru realizarea creantei, precum si impotriva formularii unor cereri sicanatorii de suspendare a executarii.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, apreciind ca dispozitiile legale criticate nu ingradesc nici accesul liber la justitie si nici dreptul de proprietate.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 29 noiembrie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 12.176/2004, Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Andrei Vladimir, contestator intr-un litigiu avand ca obiect solutionarea contestatiei la executare formulate impotriva intimatului Constantin Cantemir.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca dispozitiile legale criticate, prin conditionarea suspendarii executarii silite de depunerea unei cautiuni in cuantumul fixat de instanta, impiedica accesul liber la justitie, incalcand astfel art. 21 din Constitutie, precum si prevederile constitutionale ale art. 44 alin. (2), art. 136 alin. (5) si ale art. 53, referitoare la obligatia statului de a lua masuri privind garantarea si ocrotirea proprietatii private, respectiv la restrangerea exercitiului unor drepturi. In acest sens, arata ca garantarea dreptului de proprietate presupune protectia tuturor prerogativelor acestui drept, iar, in ipoteza in care cererea de suspendare a executarii silite ar fi respinsa pe motiv ca nu s-a achitat cautiunea, prerogativele aferente dreptului in discutie ar fi nejustificat afectate.
    Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti apreciaza ca instituirea conditiei depunerii unei cautiuni pentru suspendarea executarii silite are o dubla finalitate, si anume, pe de-o parte, aceea de a constitui o garantie pentru creditor in ceea ce priveste eventualele daune suferite ca urmare a intarzierii executarii silite, prin efectul suspendarii acesteia, iar, pe de alta parte, de a preveni si limita eventualele abuzuri in valorificarea unui atare drept de catre debitorii rau-platnici. Intrucat plata cautiunii nu constituie o conditie de admisibilitate a contestatiei la executare, ci o cerinta pentru suspendarea executarii silite, instituirea acestei obligatii nu poate fi calificata ca o incalcare a accesului liber la justitie.
    De asemenea, arata ca, potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie, legiuitorul ordinar este abilitat sa reglementeze competenta si procedura de judecata, stabilind cadrul organizatoric si functional in care se realizeaza accesul liber la justitie. Sub aspectul garantarii proprietatii private, procedura contestatiei la executare asigura garantii suficiente atat pentru ocrotirea accesului liber la justitie, cat si pentru protectia dreptului de proprietate al tuturor partilor implicate in proces, acestea avand posibilitatea de a contesta executarea, de a solicita suspendarea acesteia, iar in cazul admiterii contestatiei la executare si desfiintarii titlului executoriu sau a executarii insesi, persoanele interesate au dreptul la intoarcerea executarii, prin restabilirea situatiei anterioare.
    Instanta mai retine ca dispozitiile legale criticate nu incalca nici prevederile art. 53 din Constitutie, intrucat acestea sunt aplicabile numai in ipoteza in care exista o restrangere a exercitarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor, restrangere care nu se constata in cazul de fata.
    Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata este neintemeiata. Procedura contestatiei la executare asigura garantii suficiente pentru protectia dreptului de proprietate al tuturor partilor implicate in proces, prin insusi faptul ca le ofera posibilitatea de a contesta executarea, de a solicita suspendarea acesteia, iar in cazul admiterii contestatiei si desfiintarii titlului executoriu sau a insesi executarii silite, persoanele interesate au dreptul la intoarcerea executarii prin restabilirea situatiei anterioare acesteia. Totodata, apreciaza ca accesul la justitie este pe deplin respectat de dispozitiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedura civila, intrucat autorul cererii de suspendare are posibilitatea formularii unui recurs, inclusiv in ceea ce priveste stabilirea cuantumului cautiunii, in cazul in care apreciaza ca acesta este exagerat. De asemenea, invoca si jurisprudenta constanta a Curtii Constitutionale, mentionand Decizia nr. 227/2004.
    Avocatul Poporului considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, aratand ca dispozitiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedura civila nu ingradesc sub nici un aspect accesul liber la justitie, nu impiedica partile interesate de a apela la instantele judecatoresti sau de a se prevala de toate garantiile procesuale. Astfel, obligatia de a plati cautiune are caracterul unei garantii instituite in favoarea creditorului pentru acoperirea pagubelor ce i s-ar aduce ca urmare a suspendarii executarii silite, iar instituirea acestei obligatii nu poate fi calificata ca o ingradire a accesului liber la justitie, intrucat plata cautiunii nu constituie o conditie de admisibilitate a contestatiei la executare, ci doar o cerinta necesara pentru suspendarea executarii silite.
    In ceea ce priveste criticile referitoare la incalcarea art. 44 si 136 din Constitutie, apreciaza ca nici acestea nu sunt intemeiate, intrucat instituirea unei cautiuni nu aduce atingere principiului constitutional referitor la garantarea proprietatii private. Procedura contestatiei la executare asigura garantii suficiente pentru protectia dreptului de proprietate al tuturor partilor implicate in proces, acestea avand posibilitatea de a contesta executarea, de a solicita suspendarea acesteia, iar in cazul admiterii contestatiei la executare si desfiintarii titlului executoriu sau a executarii insesi, persoanele interesate au dreptul la intoarcerea executarii, prin restabilirea situatiei anterioare.
    In ceea ce priveste celelalte critici de neconstitutionalitate, apreciaza ca dispozitiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedura civila nu pun in discutie restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, ci acestea sunt norme de procedura si reprezinta optiuni ale legiuitorului, in deplina conformitate cu art. 126 alin. (2) din Constitutie, potrivit caruia competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt prevazute numai prin lege.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partilor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedura civila, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 156 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedura civila, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, avand urmatorul cuprins: "Pana la solutionarea contestatiei la executare sau a altei cereri privind executarea silita, instanta competenta poate suspenda executarea, daca se depune o cautiune in cuantumul fixat de instanta, in afara de cazul in care legea dispune altfel."
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia arata ca dispozitiile legale criticate contravin prevederilor art. 21, art. 44 alin. (2), art. 53 alin. (1) si ale art. 136 alin. (5) din Constitutie, al caror continut este urmatorul:
    - Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.
    (3) Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil.
    (4) Jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si gratuite.";
    - Art. 44 alin. (2): "Proprietatea privata este garantata si ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular. Cetatenii straini si apatrizii pot dobandi dreptul de proprietate privata asupra terenurilor numai in conditiile rezultate din aderarea Romaniei la Uniunea Europeana si din alte tratate internationale la care Romania este parte, pe baza de reciprocitate, in conditiile prevazute prin lege organica, precum si prin mostenire legala.";
    - Art. 53 alin. (1): "Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.";
    - Art. 136 alin. (5): "Proprietatea privata este inviolabila, in conditiile legii organice."
    Analizand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea retine ca s-a pronuntat in numeroase cauze cu privire la dispozitiile legale criticate in cauza de fata, constatand ca acestea sunt constitutionale. De exemplu, in Decizia nr. 227 din 18 mai 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 482 din 28 mai 2004, s-a retinut ca instituirea obligatiei de plata a cautiunii, ca o conditie a suspendarii executarii, are o dubla finalitate, si anume, pe de o parte, de a constitui o garantie pentru creditor in ceea ce priveste acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a intarzierii executarii silite, prin efectul suspendarii acesteia, si, pe de alta parte, de a preveni si limita eventualele abuzuri in valorificarea unui atare drept de catre debitorii rau-platnici. Intrucat plata cautiunii nu constituie o conditie de admisibilitate a contestatiei la executare, ci exclusiv pentru a putea solicita suspendarea executarii silite, instituirea acestei obligatii nu poate fi calificata ca o modalitate de a restrange accesul liber la justitie.
    Deoarece nu au intervenit elemente noi care sa justifice schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, cele statuate prin decizia mentionata isi mentin valabilitatea si in prezenta cauza.
    Jurisprudenta Curtii Constitutionale este in concordanta si cu cea a Curtii Europene a Drepturilor Omului, care, in cauza Z si altii contra Marii Britanii, 2001, a statuat, de principiu, ca accesul liber la justitie nu este absolut, el putand fi supus "la restrictii legitime, cum ar fi termenele legale de prescriptie, ordonantele care impun depunerea unei cautiuni judicatum solvi [...]".

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Andrei Vladimir in Dosarul nr. 12.176/2004 al Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 22 februarie 2005.

                      PRESEDINTE,
                   CONSTANTIN DOLDUR

                              Magistrat asistent,
                              Ioana Marilena Chiorean