Decizia Nr.1035 din 14.07.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 7/2009 privind modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, excepţie ridicată de Nistor Caranfil în Dosarul nr. 51.138/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.523D/2010.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă. În acest sens, face referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr. 1.596 din 26 noiembrie 2009.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 21 mai 2010, pronunţată în Dosarul nr. 51.138/3/2009, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 7/2009 privind modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, excepţie ridicată de Nistor Caranfil într-o cauză având ca obiect anulare act de control taxe şi impozite.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textul de lege criticat este neconstituţional contravenind prevederilor art. 16, 20 şi 148 alin. (2) din Legea fundamentală. Astfel, neconstituţionalitatea textului decurge din faptul că acesta nu este conform cu art. 90 alin. 1 din Tratatul Uniunii Europene.Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, exprimându-şi opinia faţă de excepţia de neconstituţionalitate, arată că aceasta vizează o pretinsă coliziune între legislaţia internă şi cea comunitară. O asemenea critică nu reprezintă o critică de neconstituţionalitate, ci vizează aplicarea legii, fiind de competenţa instanţei de judecată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului arată că din motivarea autorului excepţiei de neconstituţionalitate rezultă că textul criticat este neconstituţional în raport de dispoziţiile art. 90 alin. 1 din Tratatul Uniunii Europene. Or, Curtea Constituţională nu are competenţa de a tranşa un conflict între norma naţională şi cea comunitară, această competenţă revenind instanţei de drept comun. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 7/2009 privind modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 103 din 19 februarie 2009, cu următorul conţinut: „Pentru a beneficia de prevederile art. II alin. (1), persoana fizică sau juridică prezintă autorităţii fiscale competente pentru calculul taxei pe poluare, în vederea luării în evidenţă, în termen de 20 de zile calendaristice de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, o cerere însoţită de unul dintre documentele prevăzute la art. III lit. a) sau b), iar în situaţia prevăzută la art. III lit. c), documentul va fi însoţit şi de declaraţia pe proprie răspundere, în formă autentică, din care să reiasă că autovehiculul a fost achiziţionat anterior datei de 15 decembrie 2008 în vederea înmatriculării în România.“În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii, autoarea excepţiei invocă prevederile constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi art. 148 referitoare la integrarea în Uniunea Europeană.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că autorul acesteia critică dispoziţiile art. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 7/2009 prin prisma faptului că încalcă prevederile art. 90 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene şi, potrivit art. 148 alin. (2) din Constituţie, ar trebui constatată neconstituţionalitatea acestora şi aplicată cu prioritate norma comunitară.Curtea constată că, în jurisprudenţa sa, s-a pronunţat în sensul că aceste aspecte, ca şi cele relevate în prezenta cauză, nu reprezintă probleme de constituţionalitate, ci ţin de aplicarea legii de către instanţa de judecată, neintrând în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale. (Decizia nr. 413 din 10 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 386 din 21 mai 2008.) Curtea Constituţională nu are competenţa de a tranşa un conflict între norma naţională şi cea comunitară, această competenţă revenind instanţei de drept comun.Prin Decizia nr. 1.596 din 26 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 18 ianuarie 2010, Curtea a stabilit că nu este de competenţa sa să analizeze conformitatea unei dispoziţii de drept naţional cu textul Tratatului de instituire a Comunităţii Europene (devenit Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene) prin prisma art. 148 din Constituţie. O atare competenţă, şi anume aceea de a stabili dacă există o contrarietate între legea naţională şi Tratatul CE, aparţine instanţei de judecată, care, pentru a ajunge la o concluzie corectă şi legală, din oficiu sau la cererea părţii, poate formula o întrebare preliminară în sensul art. 234 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene la Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene. În situaţia în care Curtea Constituţională s-ar considera competentă să se pronunţe asupra conformităţii legislaţiei naţionale cu cea europeană, s-ar ajunge la un posibil conflict de jurisdicţii între cele două instanţe, ceea ce, la acest nivel, este inadmisibil.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 7/2009 privind modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, excepţie ridicată de Nistor Caranfil în Dosarul 51.138/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 iulie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Daniela Ramona Mariţiu