DECIZIE Nr. 103*) din 1 octombrie 1996
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 7 din 20 ianuarie 1997
*) A se vedea si Decizia Curtii Constitutionale nr. 139 din 19 noiembrie
1996, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 7 din 20
ianuarie 1997.
Mihai Constantinescu - presedinte
Costica Bulai - judecator
Lucian Stangu - judecator
Doina Suliman - magistrat-asistent
Completul de judecata, convocat potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr.
47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, constata
urmatoarele:
Prin Incheierea din 16 aprilie 1996, Curtea de Apel Bacau - Sectia
contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a art. 2 lit. b) din Legea contenciosului administrativ
nr. 29/1990, modificata prin Legea nr. 59/1993, invocata de Barleanu Ion,
reclamant in Dosarul nr. 1.975/1995 al acestei instante.
In motivarea exceptiei se sustine ca dispozitiile art. 2 lit. b) din Legea
nr. 29/1990, care stipuleaza ca nu pot fi atacate in justitie actele de
comandament cu caracter militar, contravin prevederilor art. 21 alin. (1) si
alin. (2) din Constitutie, care consacra "accesul liber la justitie al
oricarui cetatean, fara nici o distinctie, daca este civil sau militar".
Cu privire la exceptia ridicata, instanta de judecata apreciaza ca textul
atacat este constitutional, deoarece "actele de comandament sunt definite
ca acte emise de organele militare in scopul asigurarii ordinii si disciplinei
militare, iar partea care s-ar considera vatamata are posibilitatea de a
formula contestatie impotriva unor asemenea acte la formatia militara
competenta". Potrivit art. 1 lit. d) din Ordinul ministrului apararii
nationale nr. 126 din 18 decembrie 1991, actele de comandament cuprind si
ordinele ministrului apararii nationale privind, intre altele, trecerea in
rezerva a cadrelor militare.
In vederea solutionarii exceptiei, au fost solicitate, in baza art. 24
alin. (3) din Legea nr. 47/1992, punctele de vedere ale celor doua Camere ale
Parlamentului si al Guvernului.
Camera Deputatilor, in punctul sau de vedere, apreciaza ca "art. 2
lit. b) din Legea nr. 29/1990 nu contravine prevederilor art. 21 coroborat cu
art. 48 din Constitutie, fiind o aplicare a alin. (2) al acestui din urma
text" si recomanda respingerea exceptiei de neconstitutionalitate
invocate.
In punctul sau de vedere, Guvernul considera ca dispozitiile art. 2 lit. b)
din Legea nr. 29/1990 nu contravin prevederilor art. 21 din Constitutie
referitoare la accesul liber la justitie, deoarece, desi, potrivit
dispozitiilor art. 48 alin. (1) din Constitutie, persoana vatamata intr-un
drept al sau de o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin
nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, este indreptatita sa obtina
recunoasterea dreptului pretins, anularea actului si repararea pagubei, alin.
(2) al aceluiasi articol prevede ca limitele si conditiile exercitarii acestui
drept se stabilesc prin lege organica. Rezulta ca insasi Constitutia prevede,
de principiu, ca acest drept poate fi exercitat numai in anumite conditii si cu
anumite limitari.
Prin Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 au fost stabilite
procedura ce trebuie urmata in cazul in care o persoana fizica sau juridica se
considera vatamata in drepturile sale recunoscute de lege printr-un act
administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autoritati administrative,
precum si actele care nu pot fi atacate in justitie. Printre acestea, la art. 2
lit. b) sunt prevazute ca exceptii de la aplicarea dispozitiilor legale privind
controlul judecatoresc actele de comandament cu caracter militar. Din
formularea textului rezulta ca nu orice acte cu caracter militar sunt exceptate
de la controlul pe calea contenciosului administrativ, ci numai cele de
comandament.
Practic, in speta de fata, problema care se pune este aceea daca ordinul
ministrului de interne, prin care s-a dispus trecerea in rezerva a
reclamantului, este un act de comandament cu caracter militar. In acest sens se
arata ca, prin Decizia nr. 118 din 23 martie 1992, Curtea Suprema de Justitie -
Sectia contencios administrativ a statuat ca actele de comandament cu caracter
militar - exceptate deci de la controlul pe calea contenciosului administrativ
- includ, intre altele, ordinele ministrului apararii nationale privind numiri,
eliberari, retrogradari, mutari, detasari, treceri in rezerva, chemari in cadrele
active ale armatei si altele care privesc situatia militara a cadrelor
militare.
In continuare se apreciaza ca "aceasta solutie a Curtii Supreme este
valabila si in cazul personalului militar incadrat in structurile Ministerului
de Interne, avand in vedere ca dispozitiile Legii nr. 80/1995 privind statutul
cadrelor militare se aplica in mod corespunzator si ofiterilor, maistrilor
militari si subofiterilor apartinand Ministerului de Interne si Ministerului
Justitiei, respectiv serviciilor de stat specializate in domeniul apararii si
sigurantei nationale care, potrivit legii, au in structurile proprii personal
militar (art. 109 din Legea nr. 80/1995).
Ordinul ministrului de interne, prin care s-a dispus trecerea in rezerva a
unui militar, fiind un act de comandament cu caracter militar, se incadreaza in
art. 2 lit. b) din Legea nr. 29/1990 si, in consecinta, este exceptat de la
controlul judiciar pe calea contenciosului administrativ, constituind o
limitare, prin lege, a dreptului prevazut de art. 48 alin. (1) din
Constitutie".
Senatul nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
avand in vedere incheierea de sesizare, punctele de vedere exprimate de Camera
Deputatilor si de Guvern, raportul intocmit de judecatorul-raportor,
dispozitiile art. 2 lit. b) din Legea nr. 29/1990, modificata prin Legea nr.
59/1993, raportate la Constitutie, precum si prevederile Legii nr. 47/1992,
retine urmatoarele:
In temeiul dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 23 si
urmatoarele din Legea nr. 47/1992, Curtea este competenta sa se pronunte asupra
exceptiei de neconstitutionalitate invocate.
Art. 21 din Constitutie prevede ca orice persoana se poate adresa justitiei
pentru apararea drepturilor, libertatilor si intereselor sale legitime, nici o
lege neputand ingradi exercitarea acestui drept.
Art. 48 din Constitutie, instituind dreptul persoanei vatamate de o
autoritate publica de a obtine recunoasterea dreptului sau, anularea actului
daunator si repararea pagubei, a prevazut, totodata, in alin. (2), ca limitele
si conditiile exercitarii acestui drept se stabilesc prin lege organica.
Aceasta din urma prevedere constituie o delegare legislativa constitutionala
acordata legiuitorului care are deci semnificatia unei norme speciale fata de
aceea de drept comun a art. 21 din Constitutie.
Legea nr. 29/1990 a fost adoptata cu o majoritate care, potrivit
regulamentelor parlamentare preconstitutionale, era aceeasi cu cea prevazuta in
art. 74 alin. (1) din Constitutie pentru adoptarea legilor organice. Aceasta
lege a fost modificata prin Legea nr. 59/1993, ceea ce, conform practicii
Curtii Constitutionale, "dovedeste intentia legiuitorului de a o mentine
in vigoare si de a o face aplicabila, in integritatea ei", asa cum s-a
statuat prin Decizia nr. 39 din 5 aprilie 1995 cu referire la legile
preconstitutionale modificate dupa intrarea in vigoare a Constitutiei.
Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, desi anterioara
Constitutiei, a stabilit anumite conditii si limite de exercitare a dreptului
persoanei vatamate, prin care si excluderea de la controlul instantei de
contencios a actelor de comandament militar. Sub acest aspect, se constata ca
limitele de exercitare a dreptului respectiv nu sunt de natura sa
obstructioneze exercitiul acestuia, referindu-se numai la situatii justificate
prin interesul evident public la care se refera.
Din alt punct de vedere, este adevarat ca, asa cum se arata in motivarea
exceptiei de neconstitutionalitate, Legea nr. 29/1990 priveste doar
"autoritatile administrative", nu "autoritatile publice",
asa cum prevede art. 48 din Constitutie. Sub acest aspect legea este
criticabila, insa Curtea Constitutionala nu poate suplini neconcordanta
respectiva, deoarece ar insemna sa indeplineasca functia de legislator pozitiv,
care, potrivit art. 58 alin. (1) din Constitutie, constituie un atribut numai
al Parlamentului. Este o consecinta ce se impune si datorita faptului ca pentru
ca actele altor autoritati publice, diferite de cele administrative, sa fie
supuse controlului instantei de contencios administrativ, ar urma ca, prin
lege, sa se stabileasca, in considerarea si a acestor autoritati, limitele si
conditiile de exercitare a dreptului prevazut la alin. (1) al art. 48 din
Constitutie.
In ceea ce priveste controlul constitutionalitatii interpretarii
judecatoresti a notiunii de "act de comandament cu caracter militar",
asa cum s-a statuat constant in practica jurisdictionala a Curtii, aceasta nu
este competenta sa cenzureze constitutionalitatea interpretarii respective.
In consecinta, Curtea constata ca dispozitiile art. 2 lit. b) din Legea nr.
29/1990 nu contravin Constitutiei si exceptia de neconstitutionalitate invocata
urmeaza a fi respinsa ca vadit nefondata.
Fata de considerentele aratate, in temeiul art. 144 lit. c) din
Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2), al
art. 25 si al art. 26 din Legea nr. 47/1992, in unanimitate,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca vadit nefondata exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 2 lit. b) din Legea contenciosului administrativ nr.
29/1990, modificata prin Legea nr. 59/1993, invocata de Barleanu Ion in Dosarul
nr. 1.975/1995 al Curtii de Apel Bacau.
Cu recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta din 1 octombrie 1996.
PRESEDINTE,
dr. Mihai Constantinescu
Magistrat asistent,
Doina Suliman