DECIZIE Nr.
1022 din 7 octombrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor pct. 5-12 din anexa nr. 1c la Ordonanta
Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul
instantelor judecatoresti si al parchetelor de pe langa acestea, precum si din
cadrul altor unitati din sistemul justitiei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL
OFICIAL NR. 772 din 18 noiembrie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskâs Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă -
procuror
Mihaela Senia Costinescu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor pct. 5-12 din anexa nr. 1c la Ordonanţa Guvernului nr. 8/2007
privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanţelor judecătoreşti
şi al parchetelor de pe lângă acestea, precum şi din cadrul altor unităţi din
sistemul justiţiei, excepţie ridicată de Daniela Mutu, Ionela Ţigănilă, Violeta
Dascălu, Valentin Poenaru, Luminiţa Necşanu şi Paula Preda în Dosarul nr.
427/118/2008 al Tribunalului Constanţa - Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc
părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 30 aprilie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 427/118/2008, Tribunalul Constanţa - Secţia civilă a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
Ordonanţei Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din
cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, precum
şi din cadrul altor unităţi din sistemul justiţiei. Excepţia a fost
ridicată de Daniela Mutu, Ionela Ţigănilă, Violeta Dascălu, Valentin Poenaru,
Luminiţa Necşanu şi Paula Preda cu prilejul soluţionării unei cauze civile
având ca obiect drepturi băneşti.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că actul normativ criticat creează o
discriminare între persoane aflate în situaţii identice, respectiv între
grefierii arhivari şi registratori şi ceilalţi grefieri cu studii medii. In
acest sens, arată că, deşi în trecut, prin Legea nr. 50/1996, funcţiile de
arhivar şi registrator au fost reglementate separat de corpul profesional al grefierilor,
în prezent aceste funcţii au fost integrate în corpul grefierilor. Prin urmare,
grefierii arhivari şi cei registratori au acelaşi statut cu ceilalţi grefieri,
fapt ce rezultă din condiţiile de numire, promovare, suspendare sau eliberare
din funcţie, precum şi în ceea ce priveşte condiţiile de detaşare, transfer şi
drepturile şi îndatoririle profesionale. Sub aspectul recrutării, arată că,
deşi există o deosebire, în sensul că grefierii registratori şi arhivari sunt
recrutaţi prin concurs, în urma căruia efectuează un stagiu la Şcoala Naţională
de Grefieri, potrivit art. 9 şi 10 din Legea nr. 567/2004, în timp ce ceilalţi
grefieri trebuie să promoveze concursul de admitere în Şcoala Naţională de
Grefieri, potrivit art. 5 din aceeaşi lege, în realitate
şi recrutarea acestora din urmă se poate face prin
concurs pentru ocuparea posturilor vacante, potrivit art. 8 şi 36 din legea
amintită. In ceea ce priveşte condiţiile de numire, autorii arată că acestea
sunt identice, cu două excepţii. Prima se referă la absolvirea Şcolii Naţionale
de Grefieri, care se cere pentru toţi ceilalţi grefieri cu studii medii, mai
puţin însă pentru grefierii registratori şi arhivari. Totuşi, arată că această
regulă nu este valabilă întotdeauna, potrivit art. 36 din Legea nr. 567/2004. A
doua excepţie are în vedere cunoştinţele de operare pe calculator, care se cer
pentru grefierii cu studii medii, dar nu şi pentru cei registratori şi
arhivari. Aceştia din urmă însă în realitate utilizează în mod curent
calculatorul pentru realizarea atribuţiilor de serviciu.
In ceea ce priveşte atribuţiile de serviciu, autorii
arată că, deşi acestea sunt diferite între diversele categorii de grefieri cu
studii medii, diferenţele privind salarizarea apar numai în cazul grefierilor
arhivari şi registratori.
In continuare, autorii susţin că simplul fapt că o
persoană face parte dintr-o anumită categorie a grefierilor nu constituie o
justificare obiectivă şi rezonabilă pentru decăderea acesteia dintr-un drept
garantat de lege membrilor profesiei respective, cu toate efectele şi
consecinţele juridice salariale ale acestui drept. Cu alte cuvinte, apartenenţa
la acelaşi corp profesional - corpul grefierilor cu studii medii - nu poate
produce efecte juridice diferenţiate în sistemul de salarizare al grefierilor,
în funcţie de apartenenţa la o anumită categorie socio-profesională,
individualizată în interiorul acestui corp profesional.
Tribunalul Constanţa - Secţia civilă arată că a fost sesizat cu o acţiune întemeiată pe prevederile art.
27 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000, fiind chemat să constate
existenţa unei discriminări determinate chiar de prevederile Ordonanţei
Guvernului nr. 8/2007. In consecinţă, nu ar putea exprima un punct de vedere cu
privire la constituţionalitatea acestui din urmă act normativ, întrucât aceasta
ar echivala cu o antepronunţare în cauză.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 8/2007 sunt constituţionale. In acest
sens, arată că stabilirea unui coeficient de multiplicare diferenţiat în
funcţie de complexitatea şi importanţa socială a muncii unei categorii de
personal este justificată de existenţa unor situaţii de fapt obiectiv diferite,
care implică instituirea unui tratament juridic diferenţiat. In plus,
principiul egalităţii în faţa legii nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune un
tratament juridic identic numai în situaţii egale, iar situaţiile în mod
obiectiv diferite justifică chiar şi din punct de vedere constituţional un
tratament juridic diferit. Tot în acest sens aminteşte şi art. 3 din actul
normativ criticat, care arată că drepturile salariale ale personalului auxiliar
din cadrul instanţelor şi parchetelor de pe lângă acestea se stabilesc „în
raport de funcţia deţinută, de nivelul studiilor, de vechimea în specialitate,
precum şi de nivelul instanţei sau al parchetului."
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de
lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Potrivit încheierii de
sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie
dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului
auxiliar din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă
acestea, precum şi din cadrul altor unităţi din sistemul justiţiei, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 31 ianuarie 2007, şi aprobată cu modificări prin Legea
nr. 247/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 19 iulie 2007.
In realitate, din analiza criticilor de
neconstituţionalitate, Curtea observă că excepţia vizează doar prevederile din
cadrul Ordonanţei Guvernului nr. 8/2007, prin care se instituie o diferenţă
între coeficientul de salarizare al grefierilor arhivari şi registratori în
raport cu ceilalţi grefieri cu studii medii. Prin urmare, Curtea urmează să se
pronunţe doar asupra acestor dispoziţii de lege care se regăsesc în cuprinsul
punctelor 5-12 din anexa 1c la ordonanţă.
Autorii excepţiei consideră că aceste prevederi de lege
sunt contrare următoarelor texte din Constituţie: art. 16 privind egalitatea în
drepturi, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi
şi art. 41 privind munca şi protecţia socială a muncii. De asemenea, susţin că este
încălcat şi art. 20 din Constituţie, prin raportare la prevederile art. 7 şi 23
din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art. 7 din Pactul internaţional
cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, art. 14 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Protocolul
nr. 12 la convenţia amintită şi art. 4 din Carta Europeană Revizuită,
dispoziţii prin care se consacră egalitatea în drepturi, interzicerea
discriminării şi dreptul la o salarizare echitabilă.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că, în esenţă, critica autorilor excepţiei are în vedere existenţa
unei diferenţe de tratament juridic sub aspectul salarizării între diferitele
categorii de grefieri cu studii medii, considerând că legea face o discriminare
în raport cu criteriul categoriei socioprofesionale - grefieri arhivari şi
grefieri registratori.
Curtea apreciază că, pentru a determina existenţa unei
situaţii discriminatorii, trebuie examinat dacă există o diferenţă de tratament
juridic, criteriile ce sunt avute în vedere la stabilirea acestei diferenţe de
tratament, efectul acestor diferenţe asupra drepturilor persoanelor şi, nu în
ultimul rând, verificarea motivelor ce justifică instituirea unui astfel de
tratament, ceea ce presupune şi constatarea existenţei sau inexistenţei
identităţii de situaţii în care se află categoriile de persoane comparate.
Pentru aceasta, este necesar să se analizeze conţinutul
funcţiilor diferiţilor grefieri cu studii medii, pentru a se observa dacă
acesta justifică sau nu diferenţa de tratament juridic sub aspectul
salarizării.
Din această perspectivă, Ordonanţa Guvernului nr.
8/2007 nu operează nicio altă distincţie între diferitele categorii de grefieri
cu studii medii în plus faţă de textul de lege criticat privind salarizarea.
Relevante sunt însă prevederile Legii nr. 567/2004
privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor
judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 1.197 din 14 decembrie 2004. Din conţinutul acestui act normativ se constată,
aşa cum arată şi autorii excepţiei, că majoritatea reglementărilor sunt
identice în ceea ce priveşte grefierii arhivari şi registratori şi ceilalţi
grefieri cu studii medii. Astfel, legea vorbeşte la modul general, folosind
expresia „personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti
şi al parchetelor de pe lângă acestea", atunci când stabileşte
condiţiile de formare profesională continuă, promovare, suspendare şi de
eliberare din funcţie, delegare, detaşare şi transfer, precum şi atunci când
stabileşte drepturile şi îndatoririle acestor categorii de personal.
Cu toate acestea, legea face o distincţie clară între
categoriile de grefieri comparate, atunci când este vorba de condiţiile de
recrutare şi de numire în funcţie. Astfel, în timp ce grefierii sunt recrutaţi
prin Şcoala Naţională de Grefieri, în urma susţinerii unui concurs de admitere
în această şcoală şi a unui concurs de absolvire a cursurilor în baza căruia,
în funcţie de media de absolvire, sunt repartizaţi pe lângă instanţe şi
parchete (art. 5, 6, 22, 23 şi 33 din Legea nr. 567/2004), grefierii arhivari
şi registratori susţin un concurs direct pe post şi apoi urmează un stagiu de
pregătire de 2 luni în cadrul instanţelor sau al parchetelor pentru care au
susţinut concursul, sub îndrumarea personalului de instruire al Şcolii
Naţionale de Grefieri (art. 9, 10, 28 şi 38 din aceeaşi lege).
In ceea ce priveşte prima categorie, de la regula
recrutării prin Şcoala Naţională de Grefieri, legea instituie, în art. 36, o
excepţie, respectiv ocuparea posturilor vacante prin concurs desfăşurat la
nivelul curţilor de apel, parchetelor de pe lângă curţile de apel, Inaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie, Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie
şi Justiţie şi al Departamentului Naţional Anticorupţie. Astfel, deşi această
excepţie pare a nu mai diferenţia în mod clar categoria grefierilor cu studii
medii de cea a grefierilor arhivari sau registratori, Curtea constată că o
asemenea recrutare operează numai în condiţii deosebite, restrictive, şi anume
în cazul în care activitatea instanţelor sau parchetelor nu se poate desfăşura
în condiţii normale din cauza numărului mare de posturi vacante, care se impune
a fi ocupate cu celeritate în scopul unei bune administrări a justiţiei.
In continuare, Curtea observă că legea instituie o
condiţie în plus pentru recrutarea grefierilor, şi anume ca aceştia să aibă
cunoştinţe de operare pe calculator sau de
dactilografiere.
In ceea ce priveşte atribuţiile ce revin grefierilor
arhivari şi registratori în raport cu celelalte categorii de grefieri cu studii
medii, este evident că o comparare a acestora pune în evidenţă existenţa mai
multor diferenţe, ceea ce conduce către concluzia că ne aflăm în prezenţa unor
situaţii obiectiv diferite, care justifică un tratament juridic diferenţiat.
Aşa fiind, Curtea reţine că, în raport cu principiile
enunţate în art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 8/2007, potrivit căruia „salariile
de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor
judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea se stabilesc pe baza
valorii de referinţă sectorială şi a coeficienţilor de multiplicare, pe grade
sau trepte profesionale, în raport de funcţia deţinută, de nivelul studiilor,
de vechimea în specialitate, precum şi de nivelul instanţei sau al
parchetului", grefierii arhivari şi registratori, pe de o parte, şi
ceilalţi grefieri cu studii medii nu se află în situaţii care justifică un
tratament juridic egal. Curtea constată, de asemenea, că nu simpla apartenenţă
la o categorie socioprofesională a impus instituirea unui tratament juridic
diferenţiat, ci împrejurări concrete, obiective şi rezonabile, care pot
constitui premisele unui astfel de tratament, fără a avea semnificaţia unei
discriminări.
Aşa cum a statuat în mod constant Curtea
Constituţională, egalitatea de tratament se impune ca principiu numai în cazul
celor aflaţi în aceeaşi situaţie juridică, în cazul unor situaţii diferite,
determinate de factori obiectivi, precum cele expuse mai sus, tratamentul
juridic diferit aplicat grefierilor cu diferite funcţii nu este de natură să
creeze discriminări între aceştia.
Referitor la critica de neconstituţionalitate privind
încălcarea art. 20 alin. (2) din Constituţie, raportat la Declaraţia Universală
a Drepturilor Omului, Pactul internaţional cu privire la drepturile economice,
sociale şi culturale, Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, Protocolul nr. 12 la convenţia amintită şi Carta
Europeană Revizuită, Curtea constată, de asemenea, că aceasta este
neîntemeiată. Prevederile din tratatele internaţionale invocate interzic
discriminările care au la bază considerente arbitrare, însă nu impun uniformitatea
de tratament, oferind posibilitatea legiuitorului naţional de a reglementa în
mod diferenţiat situaţiile juridice diferite.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor pct. 5-12 din anexa nr. 1c la Ordonanţa Guvernului nr. 8/2007 privind
salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al
parchetelor de pe lângă acestea, precum şi din cadrul altor unităţi din
sistemul justiţiei, excepţie ridicată de Daniela Mutu, Ionela Ţigănilă, Violeta
Dascălu, Valentin Poenaru, Luminiţa Necşanu şi Paula Preda în Dosarul nr.
427/118/2008 al Tribunalului Constanţa - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 octombrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu