DECIZIE Nr.
538 din 31 mai 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.
195/2002 privind circulatia pe drumurile publice
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 423 din 25 iunie 2007
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor -
judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă -
procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Florin
Voineag în Dosarul nr. 9.672/301/2006 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Ministerul Public pune concluzii de respingere a
excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, referindu-se la
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 8 februarie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 9.672/301/2006, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie invocată de Florin Voineag în dosarul menţionat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că la momentul adoptării Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 nu a existat un caz
excepţional sau vreo situaţie extraordinară pentru a
fi reglementată circulaţia pe drumurile publice printr-o ordonanţă de urgenţă,
aşa încât întregul act normativ are caracter neconstituţional. Totodată, arată
că „lipsa unei situaţii excepţionale rezultă şi din faptul că în preambulul
ordonanţei nu s-a indicat care a fost cazul excepţional ce a determinat
Guvernul să emită această ordonanţă de urgenţă."
Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, cu trimitere la motivele
care fundamentează jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, referindu-se la
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în această materie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind
circulaţia pe drumurile publice, aprobată cu modificări şi completări prin
Legea nr. 49/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 20 martie 2006, ordonanţă
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările şi
completările ulterioare.
Autorul excepţiei consideră că actul normativ criticat
încalcă dispoziţiile art. 115 alin. (4) din Constituţie, astfel cum a fost
revizuită, respectiv dispoziţiile art. 114 alin. (4) din Constituţia României,
astfel cum erau în vigoare la momentul publicării Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 195/2002, ambele texte privind delegarea legislativă.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
se constată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind
circulaţia pe drumurile publice a mai fost supusă controlului de
constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi norme constituţionale invocate
şi în prezenta cauză, şi cu o motivare similară.
Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 575 din 19
septembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 889 din 1 noiembrie 2006, şi prin
Decizia nr. 245 din 10 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 612 din 14
iulie 2005, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate
a Ordonanţei de urgentă a Guvernului nr. 195/2002.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut că
din expunerea de motive la proiectul de lege pentru aprobarea ordonanţei
criticate rezultă îndeplinirea dublei condiţii prevăzute de art. 114 alin. (4) din
Constituţia nerevizuită, şi anume existenţa cazului excepţional şi a urgenţei.
Concluzia se desprinde din precizările făcute de Guvern, în sensul că
„amplificarea continuă a fenomenului infracţional, care a căpătat un caracter
tot mai dinamic şi mai complex, a reclamat soluţii viabile de contracarare,
concretizate în acest proiect de act normativ, pe de o parte, prin înăsprirea
sancţiunilor penale, iar pe de altă parte, prin incriminarea ca infracţiuni a
unor noi fapte". Totodată, promovarea unui proiect de act normativ asupra
regimului circulaţiei pe drumurile publice sub forma unei ordonanţe de urgenţă
„a fost determinată de necesitatea reglementării pe baze noi şi în acord cu
noile reglementări europene, în cel mai scurt timp, a relaţiilor sociale dintr-un
domeniu foarte important pentru societatea românească, prelungirea procedurii
legislative având consecinţe nedorite, uneori dramatice, vizibile pe toate
drumurile ţării. Promovarea în regim de urgenţă este determinată, nu în ultimul
rând, şi de necesitatea îndeplinirii la termenele convenite a angajamentelor
asumate de România în procesul de armonizare a legislaţiei româneşti cu aquis-ul comunitar". Cât priveşte
susţinerea referitoare la necesitatea motivării urgenţei în cuprinsul
ordonanţei, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 114 alin. (4) din Constituţia
nerevizuită, la care se raportează în prezenta cauză controlul de
constituţionalitate, nu obligau la aceasta.
Cele statuate prin deciziile menţionate îşi menţin
valabilitatea şi în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, de
natură să justifice schimbarea jurisprudenţei în materie.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind
circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Florin Voineag în Dosarul
nr. 9.672/301/2006 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 31 mai 2007.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Marieta Safta