DECIZIE   Nr. 1010 din 8 iulie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 163 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 571 din 12 august 2010

Augustin Zegrean                        - preşedinte

Acsinte Gaspar                            -judecător

Petre Lăzăroiu                             -judecător

Mircea Ştefan Minea                   -judecător

Iulia Antoanella Motoc                -judecător

Ion Predescu                                -judecător

Puskas Valentin Zoltan                -judecător

Tudorel Toader                            -judecător

Simona Ricu                                - procuror

Patricia Marilena Ionea               - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 163 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Horvath&Vancsa" - S.R.L din Sfântu Gheorghe în Dosarul nr. 399/119/2009 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, considerând că prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Incheierea din 17 decembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 399/119/2009, Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 163 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Horvath&Vancsa" - S.R.L din Sfântu Gheorghe cu prilejul soluţionării acţiunii civile având ca obiect drepturi băneşti.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prin aplicarea dispoziţiilor art. 163 alin. (1) din Codul muncii, ce privesc posibilităţile de a proba plata salariului, se creează o discriminare pozitivă a salariatului faţă de angajator. Totodată, acest text de lege instituie o regulă specială discriminatorie pentru angajator în ceea ce priveşte admisibilitatea probei testimoniale în procedura civilă, determinând o inegalitate a părţilor în proces, care, în final, afectează dreptul de apărare al angajatorului.

Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. In acest sens, arată că raţiunea instituirii acestei restricţii în ceea ce priveşte plata salariului constă în faptul că „plata", ca mijloc de stingere a unei obligaţii, este un act juridic, iar nu un fapt juridic. Inadmisibilitatea probei cu martori în această materie nu încalcă niciunul dintre principiile constituţionale invocate de autorul excepţiei, întrucât nu are menirea de a proteja siguranţa raporturilor juridice dintre angajaţi şi angajatori.

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituţional. In acest sens, arată că angajatorul este cel care deţine documentele şi toate celelalte probe pertinente pentru elucidarea conflictului şi pentru stabilirea drepturilor şi obligaţiilor părţilor raportului juridic de muncă, fiind necesară şi firească obligaţia acestuia de a prezenta probe. De asemenea, arată că, reglementând condiţiile stricte în care se poate face dovada efectuării plăţii salariului în cazul conflictelor de muncă, textul de lege criticat nu aduce atingere dreptului la apărare.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 163 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, dispoziţii potrivit cărora „Art. 163. - (1) Plata salariului se dovedeşte prin semnarea statelor de plată, precum şi prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plăţii către salariatul îndreptăţit."

Autorul excepţiei consideră că prevederile de lege criticate sunt contrare următoarelor texte din Constituţie: art. 1 alin. (1) referitor la Statul român, art. 15 alin. (1) prin care se arată că „cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea", art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare şi art. 124 alin. (2) prin care se arată că Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textul de lege criticat stabileşte modalitatea prin care poate fi probată plata salariilor, stabilind că aceasta se va face prin înscrisurile prevăzute de lege doveditoare ale efectuării plăţii. Autorul excepţiei, în calitate de angajator, este nemulţumit că nu poate folosi în sprijinul apărării sale proba cu martori, considerându-se discriminat în raport cu salariatul şi îngrădit în exercitarea dreptului la apărare.

Faţă de acestea, Curtea reţine că textul de lege nu creează o situaţie discriminatorie sau favorizantă vreuneia dintre părţile contractului de muncă, ci pune doar în aplicare principiul general de drept comun prevăzut şi de art. 1191 din Codul civil, potrivit căruia actele juridice se dovedesc prin înscrisuri, fiind exclusă proba cu martori. Această cerinţă nu vine decât să contribuie la protejarea siguranţei raporturilor juridice dintre salariaţi şi angajatori.

De asemenea, nu este împiedicată nici exercitarea dreptului la apărare al angajatorului, întrucât acesta este cel care deţine documentele justificative prevăzute de textul de lege criticat, fiind necesară şi firească obligaţia acestuia de a prezenta aceste probe.

In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 1 alin. (1)şi art. 15 alin. (1) din Constituţie, Curtea constată că acestea, prin conţinutul lor, nu au incidenţă în cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 163 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Horvath&Vancsa" - S.R.L din Sfântu Gheorghe în Dosarul nr. 399/119/2009 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 iulie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea