Decizia Nr.1008 din 14.07.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 112 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Ioan Micula în Dosarul nr. 743/111/C/2009 al Curţii de Apel Oradea – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.889D/2010.La apelul nominal răspund avocatul Gheorghe Piperea pentru autorul excepţiei, precum şi consilierul juridic al Societăţii Comerciale „European Food“ - S.A., lipsă fiind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul avocatului autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia. În continuare, se arată că, având în vedere dubla natură a societăţilor pe acţiuni, dispoziţia criticată încalcă principiul garantării proprietăţii. Totodată, prevederile art. 45 din Legea fundamentală reprezintă temeiul libertăţii contractuale, iar limitele în care legiuitorul poate interveni într-un contract sunt prevăzute expres de prevederile constituţionale ale art. 53.Consilierul juridic al Societăţii Comerciale „European Food“ - S.A. solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că, prin statut, investitorul majoritar îşi asigură un drept de veto, iar textul de lege criticat vine să încalce dreptul de proprietate al acestuia.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Arată că autorul excepţiei face o confuzie între dreptul de proprietate al investitorilor şi cel al societăţii. Textul criticat nu contravine prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei, ci tinde să creeze un cadru propice pentru buna desfăşurare a activităţii societăţilor comerciale. În realitate, critica autorului excepţiei se referă la faptul că actul constitutiv al societăţii nu e conform cu legea, problemă ce nu intră în competenţa instanţei de contencios constituţional, autorul excepţiei având posibilitatea modificării acestuia potrivit legii.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 22 iunie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 743/111/C/2009, Curtea de Apel Oradea - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 60 din Legea nr. 441/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, şi a Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată, excepţie ridicată de Ioan Micula, într-o cauză ce are ca obiect anularea hotărârii adunării generale a acţionarilor.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că statutul societăţii comerciale la care autorul excepţiei deţine calitatea de acţionar este anterior în timp modificărilor aduse dispoziţiilor art. 112 din Legea nr. 31/1190 prin Legea nr. 441/2006, astfel încât art. 112 nu este aplicabil în speţă. Arată în continuare că „pentru a preîntâmpina situaţia în care instanţa ar considera totuşi că trebuie să dea efect dispoziţiilor art. 112 peste dispoziţiile statutare, înţelegem să invocăm neconstituţionalitatea acestui articol.“ Dispoziţiile criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 11, 20, 44, 45, 135 şi 136. Prin stabilirea de către prevederile criticate a cvorumului şi a majorităţii necesare luării unei hotărâri a adunării generale ordinare „se rupe echilibrul dintre drepturile fundamentale consacrate prin Constituţie şi dreptul statului de a interveni în exercitarea acestor drepturi.“ „Prin instituirea interdicţiei cu privire la cvorumul necesar luării deciziilor în cadrul adunării generale a acţionarilor (...) se creează o disproporţionalitate între limitele care pot fi aduse dreptului de proprietate şi însăşi exercitarea sa (...)“. Dispoziţiile criticate în forma anterioară modificării survenite prin Legea nr. 441/2006 permiteau „în baza exercitării exclusive şi absolute a dreptului de proprietate ca prin actul constitutiv, asociaţii să poată stabili un anumit cvorum pentru întrunirea adunării generale şi pentru luarea deciziilor“. Prin limitarea adusă de modificările dispuse de Legea nr. 441/2006 statul derogă, în mod excesiv, de la principiul libertăţii contractuale şi implicit de la dreptul fundamental consacrat de art. 45 din Constituţie.Curtea de Apel Oradea - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului arată că, potrivit normelor constituţionale, legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principială conferită de Constituţie, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, în egală măsură ocrotite. De asemenea, arată că dispoziţiile legale criticate sunt în deplină concordanţă cu regulile constituţionale privind libertatea economică şi obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Instanţa de judecată a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 60 din Legea nr. 441/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, şi a Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 955 din 28 noiembrie 2006. Se observă că art. I pct. 60 din Legea nr. 441/2006 modifică dispoziţiile art. 112 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, astfel încât obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 112 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu următorul cuprins: „(1) Pentru validitatea deliberărilor adunării generale ordinare este necesară prezenţa acţionarilor care să deţină cel puţin o pătrime din numărul total de drepturi de vot. Hotărârile adunării generale ordinare se iau cu majoritatea voturilor exprimate. Actul constitutiv poate prevedea cerinţe mai ridicate de cvorum şi majoritate.(2) Dacă adunarea generală ordinară nu poate lucra din cauza neîndeplinirii condiţiilor prevăzute la alin. (1), adunarea ce se va întruni la o a doua convocare poate să delibereze asupra punctelor de pe ordinea de zi a celei dintâi adunări, indiferent de cvorumul întrunit, luând hotărâri cu majoritatea voturilor exprimate. Pentru adunarea generală întrunită la a doua convocare, actul constitutiv nu poate prevedea un cvorum minim sau o majoritate mai ridicată.“În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autoarea excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 11 referitoare la dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată, art. 45 referitoare la libertatea economică, art. 135 referitoare la economia României şi art. 136 referitoare la proprietate. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile criticate reglementează condiţiile de validitate necesare deliberărilor adunării generale ordinare şi a hotărârilor acesteia. Astfel, hotărârile adunării generale ordinare referitoare la chestiunile obligatorii prevăzute la art. 111 din Legea nr. 31/1190, precum şi la alte probleme înscrise la ordinea de zi trebuie adoptate cu cvorumul şi majoritatea prevăzute de lege în acest sens. Textul criticat prevede condiţii minime de prezenţă şi de majoritate, rezonabile pentru realizarea obiectului principal urmărit de o societate, şi anume cel al desfăşurării unei activităţi economice continue, fără ca textul criticat să contravină prevederilor constituţionale invocate. În continuare, Curtea constată că nemulţumirea autorului excepţiei se regăseşte, în esenţă, în faptul că „asociaţii nu pot stabili un anumit cvorum pentru întrunirea adunării generale şi pentru luarea deciziilor“ spre deosebire de textul anterior modificării survenite prin Legea nr. 441/2006. Curtea observă că interdicţia stabilirii prin actul constitutiv a unui cvorum minim sau a unei majorităţi mai ridicate rezidă numai în ceea ce priveşte a doua convocare a adunării generale ordinare, în ceea ce priveşte prima convocare actul constitutiv putând prevedea cerinţe mai ridicate de cvorum şi majoritate, potrivit dispoziţiilor ultimei teze a alin. (1) al art. 112 din Legea nr. 31/1990. Această interdicţie stabilită de legiuitor este pe deplin justificată, stabilirea prin actul constitutiv a unui cvorum minim sau a unei majorităţi mai ridicate inclusiv pentru a doua convocare a adunării generale ordinare putând duce la blocarea activităţii societăţii. Astfel, textul criticat are drept consecinţă realizarea unui cvorum adecvat necesar desfăşurării unei activităţi neîntrerupte de către societate. În ceea ce priveşte aplicarea de către instanţa de judecată a Statutului societăţii comerciale la care autorul excepţiei deţine calitatea de acţionar sau a dispoziţiilor art. 112 din Legea nr. 31/1190, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 441/2006, Curtea constată că aceste critici nu pot fi reţinute. Aspectele ţinând de aplicarea legii nu reprezintă probleme de constituţionalitate de competenţa instanţei de contencios constituţional, ci revin competenţei instanţelor de judecată care, în funcţie de datele specifice ale fiecărei speţe, vor decide dispoziţiile aplicabile pentru soluţionarea cauzei. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 112 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Ioan Micula în Dosarul nr. 743/111/C/2009 al Curţii de Apel Oradea - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 iulie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Daniela Ramona Mariţiu