DECIZIE Nr.
1007 din 7 octombrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 lit. a) din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 67/2007 si ale art. 41 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind
sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 777 din 20 noiembrie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin
Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă -
procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 67/2007 şi ale art. 41 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind
sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie
ridicată, din oficiu, în Dosarul nr. 3.524/102/2007 al Tribunalului Mureş -
Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc
părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 18 martie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 3.524/102/2007, Tribunalul Mureş - Secţia civilă a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 2 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 67/2007 şi ale art. 41
alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte
drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată, din oficiu, de instanţa
de judecată.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Tribunalul Mureş - Secţia civilă arată că
reglementarea art. 41 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 care stabileşte o vârstă
standard de pensionare pentru
femei diferită de cea a bărbaţilor reprezintă o măsură legală de protecţie a
unui grup defavorizat, femeile. Această măsură este aplicată în mod generic şi
nediferenţiat, în mod imperativ şi inflexibil şi, tot mai des, în situaţii în
care starea de defavorizare nu mai există, contrar prevederilor art. 6 alin.
(1) şi (2) din Legea nr. 24/2000. In acest sens, arată că în societatea contemporană
a crescut rolul social al femeilor pe fondul îmbunătăţirii stării de sănătate a
populaţiei şi al creşterii speranţei de viaţă, iar o serie foarte largă de
profesii şi meserii permit exercitarea acestora până la vârste înaintate.
Astfel, aplicarea acestei măsuri pentru întreaga categorie de femei are ca
efect încălcarea dreptului constituţional la muncă al acestora, deoarece măsura
se aplică chiar în condiţiile în care obiectivul urmărit nu mai există,
împotriva voinţei celor care ar trebui să beneficieze de tratamentul de
protecţie. In plus, diferenţa de tratament juridic între femei şi bărbaţi este
discriminatorie, contravenind art. 16 din Constituţie.
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 2 lit. a) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 67/2007 arată că acestea sunt, de
asemenea, discriminatorii, întrucât se referă doar la sistemele de securitate
socială care suplimentează sau înlocuiesc sistemul general public de securitate
socială. Această limitare este inadmisibilă şi nerezonabilă într-o societate
democratică.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că art. 2 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 67/2007 este
constituţional, întrucât se aplică tuturor persoanelor aflate în situaţia
reglementată de ipoteza normei juridice, fără a institui privilegii sau
discriminări pe considerente arbitrare. In ceea ce priveşte însă art. 41 alin.
(2) din Legea nr. 19/2000, arată că acesta este neconstituţional. Astfel,
stabilirea unei vârste de pensionare diferenţiate între femei şi bărbaţi nu are
o justificare obiectivă şi raţională.
Aplicarea criteriului bazat pe diferenţa de sex la stabilirea vârstei de
pensionare încalcă principiul egalităţii cetăţenilor în drepturi.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia
de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 2 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 67/2007 privind aplicarea principiului egalităţii de tratament între
bărbaţi şi femei în cadrul schemelor profesionale de securitate socială,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 29 iunie 2007, şi aprobată prin Legea nr. 44/2008,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 25 martie 2008, dispoziţii potrivit cărora, „In
sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos au
următoarele semnificaţii:
a) scheme profesionale de securitate socială - schemele al căror scop este de
a furniza salariaţilor sau persoanelor care desfăşoară activităţi independente
dintr-o întreprindere ori grup de întreprinderi, un domeniu de activitate
economică, sector profesional sau grup de sectoare prestaţii menite să
suplimenteze ori să înlocuiască prestaţiile prevăzute de sistemul general
public de securitate socială, indiferent dacă apartenenţa la aceste scheme este
obligatorie sau facultativă."
De asemenea, obiect al excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie şi prevederile art. 41 alin. (2) din Legea
nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări
sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, dispoziţii
potrivit cărora „Vârsta standard de pensionare este de 60 de ani pentru femei şi 65 de ani pentru
bărbaţi. Atingerea vârstei standard de pensionare se va realiza în termen de 13
ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin creşterea vârstelor
de pensionare, pornindu-se de la 57 de ani pentru femei şi de la 62 de ani
pentru bărbaţi, conform eşalonării prevăzute în anexa nr. 3".
Tribunalul Mureş - Secţia civilă consideră că aceste
texte de lege sunt contrare art. 16 alin. (1) şi art. 41 alin. (1) din
Constituţie, care consacră principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor şi
dreptul la muncă.
Problema constituţionalităţii prevederilor de lege care
instituie o diferenţă de tratament juridic între femei şi bărbaţi sub aspectul
vârstei standard de pensionare a fost examinată în numeroase rânduri de Curtea
Constituţională. Prin cea mai recentă decizie a sa în această materie, Decizia
nr. 191 din 28 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 260 din 2 aprilie 2008, Curtea, analizând
art. 41 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 în raport cu
principiul egalităţii în drepturi, dar şi cu prevederile Convenţiei pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale Directivei
Consiliului 79/7/CEE privind aplicarea treptată a principiului egalităţii de
tratament între bărbaţi şi femei în domeniul securităţii sociale, precum şi în
raport cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, a apreciat că, raportat la contextul
social actual din România, nu se poate vorbi încă de o schimbare radicală a
condiţiilor care au fost avute în vedere de instanţa de contencios
constituţional atunci când, prin jurisprudenţa sa anterioară, a decis că art.
41 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 nu contravine principiului constituţional al
egalităţii în drepturi şi, în consecinţă, se impune păstrarea aceleiaşi
soluţii.
In plus, Curtea reţine faptul că legea nu interzice
persoanei care a împlinit condiţiile pentru a obţine pensia pentru limită de
vârstă să continue activitatea sa, impunând însă condiţii suplimentare ce ţin
de voinţa angajatorului.
In ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 67/2007,
Curtea constată că aceasta vizează sfera de aplicare a acestor norme, autorul
considerând că această sferă este restrictivă, întrucât nu se referă şi la
sistemul public de asigurări sociale.
Faţă de aceste critici, se observă că principiul
egalităţii de tratament nu presupune omogenitate, astfel că, în funcţie de
situaţiile avute în vedere, legiuitorul poate să instituie reglementări
separate. Astfel a înţeles să facă şi atunci când a reglementat separat
aplicabilitatea principiului egalităţii de tratament în cadrul schemelor
profesionale de securitate socială faţă de sistemul public de pensii şi alte
drepturi de asigurări sociale, având în vedere tocmai domeniile diferite de
reglementare. De altfel, această reglementare separată corespunde şi
legislaţiei comunitare. In acest sens, prin Decizia nr. 191 din 28 februarie
2008, Curtea arăta că, potrivit art. 1 din Directiva 2006/54/CE, acest act
normativ „conţine dispoziţii destinate punerii în aplicare a principiului
egalităţii de tratament în ceea ce priveşte: a) accesul la muncă, inclusiv
promovare, şi la formarea profesională; b) condiţiile de muncă, inclusiv remuneraţia;
c) sistemele profesionale de securitate socială". Aşadar, dispoziţiile
acestei directive se aplică doar sistemelor profesionale de securitate socială,
care, potrivit art. 2 lit. f) din aceeaşi directivă, „au ca obiect furnizarea
către lucrători, salariaţi sau lucrătorii care desfăşoară activităţi
independente, grupaţi în cadrul unei întreprinderi sau al unui grup de
întreprinderi, al unei ramuri economice sau sector profesional sau
interprofesional, prestaţii destinate să completeze prestaţiile sistemelor de
securitate socială prevăzute de lege sau să se substituie acestora, indiferent
dacă afilierea la aceste sisteme este obligatorie sau facultativă". Sunt
excluse, prin urmare, sistemele de securitate socială prevăzute de lege, aşa
cum este şi Legea nr. 19/2000, care rămân supuse dispoziţiilor Directivei
Consiliului 79/7/CEE privind aplicarea treptată a principiului egalităţii de
tratament între bărbaţi şi femei în domeniul securităţii sociale, publicată în
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L6din 10 ianuarie 1979. Potrivit art.
7 paragraful 1 lit. a) din directivă, acest act normativ nu aduce atingere
dreptului statelor membre de a exclude din domeniul său de aplicare stabilirea
vârstei de pensionare în scopul acordării pensiei pentru limită de vârstă şi
posibilele consecinţe ale acesteia pentru alte prestaţii. Astfel, statele au
încă libertatea de a dispune asupra acestui aspect, prin excepţie de la stricta
aplicare a principiului egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în
domeniul securităţii sociale.»
Aşa fiind, Curtea reţine că reglementarea separată a
aplicabilităţii principiului egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în
cadrul schemelor profesionale de securitate socială faţă de sistemul public de
pensii nu poate fi privită ca fiind contrară art. 16 alin. (1) din Constituţie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3,
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 67/2007
şi ale art. 41 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de
pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată, din oficiu, în
Dosarul nr. 3.524/102/2007 al Tribunalului Mureş - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 octombrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu