Decizia Nr.100 din 03.03.2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 285 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 258 din 17 aprilie 2015

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Simona-Maya Teodoroiu	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Andreea Costin	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 61 pct. 2 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Salprest Alba“ - S.R.L. din Alba Iulia în Dosarul nr. 608/57/2013 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 978D/2014.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosarul cauzei, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate a depus o cerere prin care solicită judecarea cauzei şi în lipsă.4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că prin dispoziţia legală criticată se modifică art. 285 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii în sensul că hotărârea prin care instanţa soluţionează plângerea este definitivă. Având în vedere că asupra dispoziţiilor art. 285 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, în forma modificată, instanţa de contencios constituţional s-a pronunţat prin Decizia nr. 296 din 22 mai 2014, constatând constituţionalitatea acestora, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate şi menţinerea jurisprudenţei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:5. Prin Încheierea din 25 septembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 608/57/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 61 pct. 2 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Salprest Alba“ - S.R.L. din Alba Iulia într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva deciziei Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia a II-a civilă de respingere a plângerii formulate împotriva unei decizii a Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor prin care au fost respinse contestaţiile formulate de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate şi s-a dispus continuarea procedurii de atribuire.6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prin modificările aduse Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 prin dispoziţiile legale criticate a fost eliminată orice cale de atac împotriva hotărârilor pronunţate asupra fondului de către curţile de apel în cauze având ca obiect soluţionarea plângerilor formulate împotriva deciziilor Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, ceea ce echivalează cu imposibilitatea examinării cauzei de către o instanţă de control judiciar, sub toate aspectele legalităţii hotărârii pronunţate de prima instanţă. Arată că nu mai poate fi exercitată nicio cale de atac extraordinară împotriva acestor hotărâri, nici recurs şi nici contestaţie în anulare, fiind astfel eliminat controlul de legalitate. Exercitarea recursului nu are semnificaţia asigurării unui dublu grad de jurisdicţie, ci a unui control de legalitate asupra hotărârilor judecătoreşti atacate. Imposibilitatea exercitării oricărei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pronunţate în primă instanţă, determinată de un criteriu legat de judecarea unei plângeri împotriva deciziei Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, este de natură să încalce principiul constituţional al egalităţii în drepturi. Totodată, apreciază că se creează o inechitate faţă de justiţiabilii care au deschise căile de atac împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de către curţile de apel în materia contenciosului administrativ.7. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, întrucât reglementarea căilor ordinare sau extraordinare de atac intră în competenţa exclusivă a legiuitorului.8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, îl constituie dispoziţiile art. 61 pct. 2 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012. Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate au modificat art. 285 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 15 mai 2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 337/2006, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul că hotărârea prin care instanţa soluţionează plângerea este definitivă. Având în vedere dispoziţiile art. 62 teza I din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, potrivit cărora „dispoziţiile de modificare şi de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta“, Curtea va reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile art. 285 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, text de lege care are următoarea redactare: „Hotărârea prin care instanţa soluţionează plângerea este definitivă.“12. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 124 alin. (2) care consacră principiul unicităţii, imparţialităţii şi egalităţii justiţiei şi art. 129 privind folosirea căilor de atac.13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că soluţia legislativă cuprinsă în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 a mai fost supusă controlului de constituţionalitate prin raportare la critici similare, Curtea concluzionând, prin Decizia nr. 296 din 22 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 1 august 2014, că prevederile criticate sunt tocmai o transpunere a dispoziţiilor constituţionale ale art. 21, art. 24 şi ale art. 124 alin. (2), întrucât decizia organului administrativ de jurisdicţie, respectiv a Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, poate fi contestată în instanţă, iar în cursul procesului părţile îşi pot face apărările pe care le socotesc necesare, beneficiind de toate garanţiile unui proces echitabil, justiţia fiind unică, imparţială şi egală pentru toţi.14. Cu acel prilej Curtea a observat că, potrivit art. 255 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept ori într-un interes legitim printr-un act al autorităţii contractante, prin încălcarea dispoziţiilor legale în materia achiziţiilor publice, poate solicita, prin contestaţie, anularea actului, obligarea autorităţii contractante de a emite un act, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim pe cale administrativ-jurisdicţională, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă“, iar, în vederea soluţionării contestaţiilor, partea care se consideră vătămată are dreptul să se adreseze Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor [art. 256 alin. (1)], care este organism independent cu activitate administrativ-jurisdicţională [art. 257 alin. (1)]. Deciziile Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor pot fi atacate de către autoritatea contractantă şi/sau de către orice persoană vătămată, în sensul art. 255 alin. (2), cu plângere la instanţa judecătorească prevăzută la art. 283 alin. (1), în termen de 10 zile de la comunicare, atât pentru motive de nelegalitate, cât şi de netemeinicie [art. 281 alin. (1)].15. Instanţa competentă să soluţioneze plângerea formulată împotriva deciziei pronunţate de Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor este curtea de apel, secţia de contencios-administrativ şi fiscal în a cărei rază se află sediul autorităţii contractante. În ceea ce priveşte plângerea formulată împotriva deciziei pronunţate de Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor privind procedurile de atribuire de servicii şi/sau lucrări aferente infrastructurii de transport de interes naţional, aşa cum este definită de legislaţia în vigoare, instanţa competentă să o soluţioneze este Curtea de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal [art. 283 alin. (1¹)].16. Curtea, în jurisprudenţa sa, a statuat, de principiu, că Legea fundamentală nu consacră numărul gradelor de jurisdicţie ale unui proces, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 320 din 14 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.027 din 8 noiembrie 2004. Prevederile constituţionale ale art. 126 alin. (2) şi art. 129, potrivit cărora „competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“ şi „împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii“, atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competenţei şi procedurii de judecată, regulile de procedură cu aplicabilitate generală, dar şi unele reguli speciale, în considerarea unor situaţii deosebite, inclusiv a condiţiilor de exercitare a căilor de atac (Decizia nr. 831 din 11 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 824 din 7 decembrie 2012).17. În ceea ce priveşte invocarea dreptului la dublu grad de jurisdicţie, acest drept, astfel cum este reglementat prin dispoziţiile art. 2 din Protocolul adiţional nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, este recunoscut doar în materie penală, ceea ce nu este cazul în speţa dedusă controlului de constituţionalitate.18. Procedura cuprinsă în Secţiunea 8 - Căi de atac împotriva deciziilor Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor [art. 283-285¹], din care fac parte şi prevederile criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, este una subsecventă utilizării procedurii administrativ-jurisdicţionale. Or, astfel cum s-a reţinut în Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, instituirea unei proceduri administrativ-jurisdicţionale nu este contrară principiului prevăzut de art. 21 din Constituţie, privind liberul acces la justiţie, cât timp decizia organului administrativ de jurisdicţie poate fi atacată în faţa unei instanţe judecătoreşti, iar accesul la structurile judecătoreşti şi la mijloacele procedurale, inclusiv la căile de atac, se face cu respectarea regulilor de competenţă şi procedură de judecată stabilite de lege.19. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei la care s-a făcut referire, cele statuate prin decizia menţionată îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Comercială „Salprest Alba“ - S.R.L. din Alba Iulia în Dosarul nr. 608/57/2013 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 285 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 3 martie 2015.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Andreea Costin