ACORD Nr. 0
din 19 mai 2009
între Guvernul Romaniei si
Guvernul Republicii Bulgaria privind cooperarea politieneasca transfrontaliera
în materie penala
ACT EMIS DE:
ACT INTERNATIONAL
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 375 din 7 iunie 2010
Guvernul României şi Guvernul Republicii Bulgaria,
denumite în continuare părţi,
în dorinţa de a dezvolta pe mai departe
relaţiile bilaterale şi de a întări cooperarea
poliţienească în materie penală,
în vederea aderării la spaţiul Schengen,
având în vedere importanţa cooperării
poliţieneşti în materie penală pentru protejarea siguranţei
naţionale şi ordinii publice,
dorind să combată eficient migraţia
ilegală, contrabanda şi traficul de persoane, precum şi alte
forme de infracţionalitate transfrontalieră,
în scopul de a facilita fluenţa circulaţiei
transfrontaliere,
luând în considerare prevederile Convenţiei
semnate la Schengen la 19 iunie 1990 de punere în aplicare a Acordului Schengen
din 14 iunie 1985 între guvernele statelor Uniunii Economice Benelux,
Republicii Federale Germania şi Republicii Franceze privind eliminarea
treptată a controalelor la frontierele comune, denumită în continuare
Convenţia Schengen, precum şi ale legislaţiilor
naţionale ale statelor părţilor,
au convenit după cum urmează:
PARTEA I
Obiective şi definiţii
ARTICOLUL 1
Obiectul acordului şi raportul faţă
de alte reglementări
(1) Obiectul prezentului acord îl reprezintă
intensificarea cooperării între părţi în vederea prevenirii
pericolelor la adresa ordinii şi siguranţei publice şi
combaterea criminalităţii transfrontaliere.
(2) Obligaţia de informare a autorităţii
competente prin procedura folosită pentru cooperarea
poliţienească internaţională nu este afectată de
prevederile prezentului acord.
ARTICOLUL 2
Definiţii
In sensul prezentului acord: 1. autorităţi
înseamnă:
- pentru partea română:
a) Poliţia Română şi Poliţia de
Frontieră Română din Ministerul Administraţiei şi
Internelor;
b) Autoritatea Naţională a Vămilor din
Ministerul Finanţelor Publice;
- pentru partea bulgară:
a) Direcţia Generală Poliţia
Criminală, Direcţia Generală a Poliţiei de Ordine
Publică, Direcţia Generală a Poliţiei de Frontieră,
Direcţia generală proceduri premergătoare procesului,
Direcţia specializată pentru operaţiuni şi operaţii
tehnice din Ministerul de Interne al Republicii Bulgaria şi structurile
teritoriale ale acestuia;
b) Agenţia Vămilor din Ministerul de
Finanţe;
2. autorităţi centrale în domeniul
cooperării poliţieneşti internaţionale, denumite în
continuare autorităţi centrale, înseamnă:
- pentru partea română:
- Centrul de cooperare poliţienească
internaţională din Inspectoratul General al Poliţiei Române,
Ministerul Administraţiei şi Internelor;
- pentru partea bulgară:
- Direcţia cooperare poliţienească
operativă internaţională din Ministerul de Interne;
3. zone de frontieră înseamnă:
- pe teritoriul României:
30 km de la frontiera de stat în interiorul
teritoriului naţional;
- pe teritoriul Republicii Bulgaria:
30 km de la frontiera de stat în interiorul
teritoriului naţional. Sunt asimilate zonelor de frontieră:
- trenul care se află în mişcare pe
porţiunea de cale ferată dintre frontiera de stat până la prima
staţie de oprire, conform mersului trenului;
- navele civile de la frontiera de stat până la
primul loc de acostare.
PARTEA a II-a
Forme generale de cooperare
ARTICOLUL 3
Măsuri generale de cooperare
Autorităţile părţilor pot lua, în
limitele competenţelor proprii, toate măsurile necesare pentru
întărirea cooperării, prin:
(1) intensificarea schimbului de informaţii
şi dezvoltarea structurilor de comunicaţii prin:
1. schimb de informaţii în cazuri specifice;
2. schimb de informaţii în scopul
înlăturării pericolelor pentru ordinea şi siguranţa
publică, astfel încât să poată fi întreprinse
activităţile necesare în timp util;
3. schimbul de informaţii asupra evenimentelor
care, în opinia autorităţii care le transmite, pot afecta teritoriul
statului celeilalte părţi;
4. până la trecerea la sistemul radio unitar de
aparatură la standarde europene şi frecvenţe, realizarea şi
folosirea unei legături radio, prin schimbul de aparate radio, în scopul
îmbunătăţirii modalităţilor de comunicare, în special
a traficului radio de-a lungul frontierei. Soluţiile tehnice în domeniul
comunicaţiilor, necesare pentru facilitarea şi
îmbunătăţirea cooperării transfrontaliere, vor fi convenite
separat de autorităţile competente;
(2) desfăşurarea misiunilor, investigarea
infracţiunilor şi combaterea pericolelor la adresa ordinii şi
siguranţei publice, prin:
1. planificarea în comun a misiunilor personalului în
zonele de frontieră;
2. la nevoie, constituirea de centre comune de
comandă a misiunii;
3. la nevoie, înfiinţarea de echipe comune de
investigaţii, în conformitate cu prevederile Convenţiei cu privire la
asistenţa judiciară reciprocă în materie penală între
statele membre ale Uniunii Europene, adoptată la Bruxelles la 29 mai 2000;
4. planificarea şi executarea de programe comune
pentru prevenirea şi combaterea infracţiunilor;
5. efectuarea regulată şi la nevoie de
şedinţe comune pentru verificarea calităţii
cooperării, dezbaterea noilor strategii, pentru convenirea planurilor de
misiune, de urmărire şi de patrulare, pentru a face schimb de date
statistice şi pentru coordonarea programelor de lucru;
6. efectuarea de stagii comune de pregătire la
instituţiile din domeniu;
7. invitarea reprezentanţilor
autorităţilor celeilalte părţi pentru participarea ca
observator la misiuni de importanţă deosebită;
8. schimbul permanent/zilnic de buletine informative,
statistici, analize ale fenomenului infracţional între structurile
teritoriale ale autorităţilor competente ale părţilor.
ARTICOLUL 4
Cooperarea în domeniul formării şi
pregătirii continue a personalului
Părţile vor coopera în domeniul formării
şi pregătirii continue a agenţilor autorităţilor, în
special prin: desemnarea unor persoane de contact, realizarea de
consultări, planificarea şi realizarea de întâlniri în scopul
identificării activităţilor comune pentru formarea şi
pregătirea continuă a agenţilor în scopul aplicării
prezentului acord.
ARTICOLUL 5
Acţiunile agenţilor
autorităţilor părţilor, desfăşurate sub
subordonarea autorităţilor părţii pe al cărei
teritoriu sunt desfăşurate acţiunile
(1) In caz de urgenţă, agenţii autorităţilor
competente se pot subordona, în mod excepţional, autorităţilor
competente ale celeilalte părţi, în vederea înlăturării
pericolelor la adresa ordinii şi siguranţei publice, precum şi pentru
cercetarea infracţiunilor, pentru îndeplinirea acţiunilor lor,
inclusiv cele care implică exerciţiul autorităţii statale.
(2) Situaţia de urgenţă
prevăzută în alin. (1) există atunci când măsurile
poliţieneşti ce urmează a fi întreprinse ar fi lipsite de
succes, puse serios în pericol sau îngreunate considerabil, în absenţa
unei intervenţii concertate.
(3) Agenţii menţionaţi la alin. (1) au
dreptul să acţioneze ca reprezentanţi ai autorităţii
statului numai sub conducerea sau în prezenţa agenţilor
competenţi ai autorităţilor părţii pe teritoriul
statului căreia acţionează. In acest caz, ei sunt obligaţi
să respecte legislaţia naţională a statului
părţii pe teritoriul căruia acţionează. Partea pe
teritoriul statului căreia acţionează agenţii îşi va
asuma responsabilitatea acţiunilor lor.
ARTICOLUL 6
Cooperarea la cerere
(1) Autorităţile părţilor îşi
vor acorda reciproc asistenţă, în limitele competenţelor lor, la
cererile formulate conform modelului standard prevăzut în Decizia-cadru a
Consiliului 2006/960/JHA.
(2) Autorităţile părţilor îşi
acordă reciproc asistenţă în vederea prevenirii şi
identificării infracţiunilor, dacă legislaţia
naţională nu stipulează că cererea trebuie să fie
făcută şi transmisă prin intermediul autorităţilor
judiciare, precum şi că cererea sau implementarea acesteia nu
implică şi aplicarea unor măsuri restrictive de către
partea solicitată, în special prin:
1. identificarea proprietarilor şi a operatorilor
de autovehicule, ambarcaţiuni şi aparate de zbor;
2. identificarea locului de reşedinţă
şi a domiciliului;
3. verificarea permiselor de şedere;
4. verificarea documentelor de trecere a frontierei -
cărţi de identitate, permise de conducere, certificate de
înmatriculare, documente de transport şi acte de stare civilă;
5. identificarea de titulari de posturi telefonice
şi a deţinătorilor altor genuri de instalaţii de
comunicaţii care sunt accesibile publicului;
6. stabilirea identităţii persoanelor;
7. verificarea provenienţei bunurilor, de exemplu
a armelor, autovehiculelor şi ambarcaţiunilor, inclusiv
solicitări privind istoricul vânzărilor;
8. furnizarea de informaţii din bazele de date ale
poliţiei, precum şi informaţii din bazele de date oficiale cu
acces public;
9. furnizarea de informaţii legate de droguri,
arme şi explozibili, precum şi înştiinţări privind
falsificări de monedă şi de alte hârtii de valoare;
10. furnizarea de informaţii privind aplicarea
măsurilor referitoare la supravegherea transfrontalieră,
urmărirea transfrontalieră şi livrări controlate;
11. compararea urmelor în cazul infracţiunilor;
12. coordonarea şi introducerea primelor
măsuri de urmărire;
13. furnizarea de informaţii cu privire la
migraţia ilegală şi traficul de persoane.
(3) In cazul în care autoritatea căreia i s-a
adresat solicitarea nu are competenţă de soluţionare, aceasta va
înainta solicitarea autorităţii competente. Acest lucru este valabil
şi în cazul în care autoritatea competentă este o autoritate
judiciară. Autoritatea solicitată informează autoritatea
solicitantă asupra transmiterii cererii către autoritatea
competentă, iar autoritatea competentă soluţionează cererea
şi transmite rezultatul către autoritatea solicitantă.
(4) Cererile autorităţilor, conform alin. (1)
şi (2), se vor transmite prin intermediul autorităţilor centrale
ale părţilor. Fără a se aduce atingere prevederilor alin.
(1), cererile, altele decât cele menţionate în alin. (2), pot fi transmise
şi soluţionate direct la nivelul autorităţilor competente,
dacă:
1. schimbul transfrontalier de informaţii se
referă la infracţiunile care au fost săvârşite ori care
sunt cercetate în zonele de frontieră; sau
2. o cooperare directă este necesară,
dacă este impusă de împrejurările în care a fost comisă
fapta sau conexiunile între persoanele implicate şi dacă există
o înţelegere în acest sens între autorităţile centrale ale
părţilor.
PARTEA a III-a
Forme speciale de cooperare
ARTICOLUL 7
Supravegherea transfrontalieră
(1) Agenţii autorităţii uneia dintre
părţi care, în cadrul unei cercetări penale, ţin sub
supraveghere în ţara lor o persoană suspectată de a fi
implicată în săvârşirea unei infracţiuni, care dă loc
la extrădare, sau o persoană despre care există motive serioase
să se creadă că poate ajuta în procesul de identificare sau
depistare a unei asemenea persoane vor fi autorizaţi să îşi
continue supravegherea pe teritoriul statului celeilalte părţi, cu
condiţia ca aceasta să fi autorizat supravegherea
transfrontalieră ca răspuns la o cerere de asistenţă
transmisă anterior.
(2) Cererea de asistenţă va fi adresată
sub o formă standard, agreată de către autorităţile
competente, şi remisă prin autorităţile centrale.
(3) Cererea de asistenţă va fi adresată
Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie, în România, şi Parchetului Suprem de Casaţie, în
Republica Bulgaria. Cererea va conţine toate informaţiile relevante
în cauză. Prin autorizaţie pot fi stabilite anumite condiţii.
(4) La cerere, supravegherea va fi
încredinţată agenţilor autorităţii părţii pe
teritoriul statului căreia se desfăşoară aceasta.
(5) Pe parcursul supravegherii transfrontaliere,
agenţii unei părţi pot efectua supravegherea pe teritoriul
statului celeilalte părţi, iar frontiera comună a statelor
părţilor poate fi traversată şi în afara punctelor de
trecere a frontierei, precum şi în afara programului acestora de
funcţionare.
(6) In cazul supravegherii transfrontaliere de
urgenţă a unei persoane bănuite că a comis una dintre
faptele enumerate la alin. (8), următoarele condiţii trebuie
întrunite:
1. în timpul supravegherii, trecerea frontierei va fi
comunicată imediat Parchetului de pe lângă Inalta Curte de
Casaţie şi Justiţie, în România, şi Parchetului Suprem de
Casaţie, în Republica Bulgaria, precum şi autorităţilor
competente ale părţii solicitate, prevăzute la art. 23 alin.
(2);
2. o cerere de asistenţă formulată în
conformitate cu alin. (3) şi care expune motivele ce justifică
trecerea frontierei fără autorizaţie prealabilă va fi
transmisă fără întârziere.
Supravegherea va înceta de îndată ce partea pe
teritoriul statului căreia are loc solicită acest lucru, în urma
notificării menţionate la pct. 1 sau a solicitării
menţionate la pct. 2 ori dacă autorizaţia nu a fost
obţinută în termen de 5 ore de la trecerea frontierei.
(7) Supravegherea prevăzută la alin. (1)
şi (6) nu se poate desfăşura decât cu respectarea
următoarelor condiţii generale:
1. agenţii care efectuează supravegherea
trebuie să se conformeze dispoziţiilor prezentului articol şi
legislaţiei părţii pe teritoriul statului căreia
acţionează; ei trebuie să se supună instrucţiunilor
primite din partea autorităţilor competente conform locului
supravegherii;
2. cu excepţia situaţiilor prezentate la
alin. (6), în timpul supravegherii agenţii vor purta asupra lor un
document care să ateste autorizarea efectuării supravegherii
transfrontaliere;
3. agenţii care efectuează supravegherea
trebuie să poată dovedi în orice moment că acţionează
în calitate oficială; autorităţile părţilor se vor
informa reciproc despre tipul documentelor relevante;
4. agenţii care efectuează supravegherea pot
să aibă asupra lor armele de serviciu în timpul supravegherii, cu
excepţia cazurilor în care autoritatea solicitată
hotărăşte explicit în sens contrar în conformitate cu alin. (3);
folosirea armelor este permisă numai în cazurile de legitimă
apărare;
5. intrarea în locuinţe particulare şi locuri
care nu sunt accesibile publicului va fi interzisă;
6. în cazul în care în vederea efectuării
supravegherii transfrontaliere sunt necesare mijloace tehnice, acestea pot fi
utilizate numai dacă acest lucru este permis de legislaţia
naţională a părţii solicitate; mijloacele tehnice care vor
fi întrebuinţate trebuie menţionate în solicitarea transmisă
conform alin. (3);'
7. agenţii care efectuează supravegherea nu
pot nici aresta şi nici interoga persoana supravegheată;
8. toate operaţiunile vor face obiectul unui
raport prezentat autorităţilor părţii pe teritoriul
statului căreia a avut loc supravegherea; agenţilor care
efectuează supravegherea li se poate cere să se
înfăţişeze personal în vederea clarificării circumstanţelor
în care s-a desfăşurat operaţiunea;
9. autorităţile părţii din care
provin agenţii care supervizează supravegherea vor sprijini,
dacă sunt solicitate de autorităţile părţii pe
teritoriul statului căreia s-a desfăşurat supravegherea, ancheta
ce urmează supravegherii la care au participat, inclusiv procedurile
judiciare.
(8) Supravegherea prevăzută la alin. (6)
poate fi efectuată numai pentru infracţiunile enumerate în art. 40
alin. (7) din Convenţia Schengen, pentru participarea la
organizaţiile criminale menţionate în Acţiunea comună
98/733/JHA din 21 decembrie 1998 privind incriminarea participării la
organizaţiile criminale în statele membre ale Uniunii Europene sau pentru
infracţiunile de terorism prevăzute în Decizia-cadru 2002/475/JHA din
13 iunie 2002 privind combaterea terorismului.
ARTICOLUL 8
Urmărirea transfrontalieră
(1) Agenţii autorităţilor uneia dintre
părţi, care urmăresc în ţara lor o persoană care a
comis sau a participat la comiterea unei infracţiuni ce constituie baza
emiterii mandatului european de arestare, vor fi autorizaţi să
continue urmărirea fără limită de timp pe teritoriul
statului celeilalte părţi, fără o autorizare
prealabilă din partea acesteia din urmă, dacă, având în vedere
urgenţa specială a situaţiei, nu este posibilă notificarea
autorităţilor competente ale celeilalte părţi prin unul
dintre mijloacele prevăzute la alin. (2), înainte de intrarea pe
teritoriul statului acesteia, sau dacă aceste autorităţi nu pot
prelua acţiunea de urmărire în timp util. Acelaşi lucru este
valabil dacă persoana urmărită a evadat aflându-se în stare de
arest preventiv sau în executarea unei pedepse privative de libertate.
(2) Notificarea la care se face referire în alin. (1)
va fi transmisă securizat prin unul dintre următoarele mijloace:
1. telefon, radio şi telex sau alte mijloace de comunicare
directe din zona de frontieră;
2. echipamentul radio al ofiţerilor de
legătură;
3. legături comune ale poliţiilor şi
autorităţilor vamale care lucrează în aceleaşi zone;
4. sisteme de comunicaţii standardizate şi
compatibile.
(3) Agenţii care efectuează urmărirea
vor contacta, imediat ce trec frontiera, autorităţile competente ale
părţii pe teritoriul statului căreia are loc urmărirea
transfrontalieră. Urmărirea încetează la cererea părţii
pe teritoriul statului căreia are loc aceasta.
(4) La cererea agenţilor care efectuează
urmărirea, autorităţile locale competente vor reţine
persoana urmărită în vederea stabilirii identităţii
acesteia sau pentru a o lua în custodie, în conformitate cu legislaţia
naţională a părţii pe teritoriul statului căreia se
desfăşoară urmărirea.
(5) Dacă nicio cerere de încetare a urmăririi
nu a fost făcută şi dacă autorităţile competente
locale nu pot interveni în timp util, atunci agenţii care efectuează
urmărirea pot opri persoana urmărită, până când
agenţii părţii pe teritoriul statului căreia are lor
urmărirea pot stabili identitatea persoanei şi o pot reţine.
(6) O persoană care, ca urmare a acţiunilor
prevăzute la alin. (5), a fost reţinută de către
autorităţile competente poate fi audiată, indiferent de
naţionalitatea acesteia. Legislaţia naţională
relevantă a părţii pe teritoriul statului căreia a fost
reţinută persoana se va aplica mutatis mutandis. Dacă
persoana nu este cetăţean al statului părţii pe teritoriul
căreia a fost reţinută, măsura reţinerii nu va
depăşi 6 ore, fără a fi incluse orele dintre 00,00 şi
9,00 a.m., dacă autorităţile competente locale nu au primit în
prealabil o cerere pentru reţinerea provizorie a persoanei în vederea
extrădării.
(7) Urmărirea transfrontalieră poate fi
făcută cu îndeplinirea următoarelor condiţii generale:
1. agenţii care efectuează urmărirea au
obligaţia de a acţiona în conformitate cu dispoziţiile
prezentului articol, precum şi cu legislaţia statului
părţii pe al cărei teritoriu efectuează urmărirea; ei
trebuie să se conformeze instrucţiunilor primite de la
autorităţile competente ale părţii pe teritoriul statului
căreia are loc urmărirea;
2. urmărirea este posibilă numai peste
frontierele terestre;
3. intrarea în locuinţe particulare sau în alte
locuri inaccesibile publicului este interzisă;
4. agenţii care efectuează urmărirea
trebuie să fie uşor de identificat, fie prin purtarea uniformei, a
unei banderole sau a unor însemne distinctive de identificare, amplasate pe
autovehicul; folosirea unor haine civile, combinată cu utilizarea unor
vehicule nemarcate este interzisă; agenţii care efectuează
urmărirea trebuie să fie capabili în orice moment să
dovedească faptul că acţionează în calitate oficială;
5. agenţii care efectuează urmărirea pot
purta armele de serviciu; folosirea acestora este permisă numai în caz de
legitimă apărare;
6. odată reţinută, conform prevederilor
alin. (5), în scopul de a fi adusă în faţa autorităţilor
competente, persoana respectivă poate fi percheziţionată;
cătuşele pot fi utilizate pe timpul transferului; obiectele aflate
asupra persoanei urmărite pot fi confiscate;
7. agenţii care efectuează urmărirea pot
apărea în faţa autorităţilor competente ale
părţii pe teritoriul statului căreia au acţionat şi
vor raporta despre faptele şi circumstanţele cazului; la cererea
acestor autorităţi, vor rămâne la dispoziţia acestora
până când circumstanţele în care aceştia au acţionat au
fost clarificate; aceste condiţii vor fi respectate chiar dacă
urmărirea nu s-a soldat cu reţinerea persoanei urmărite;
8. autorităţile părţii din care
provin agenţii care efectuează urmărirea, la cererea
autorităţii părţii pe teritoriul statului căreia s-a
desfăşurat urmărirea, pot asista la investigaţiile ulterioare
operaţiunii care a avut loc, inclusiv la procedurile judiciare.
PARTEA a IV-a
Forme speciale de cooperare poliţienească
în scop preventiv
ARTICOLUL 9
Operaţiuni comune pentru prevenirea
ameninţărilor la adresa ordinii şi siguranţei publice
(1) Pentru intensificarea cooperării în vederea
prevenirii ameninţărilor la adresa ordinii şi siguranţei
publice, autorităţile părţilor pot înfiinţa patrule
comune, control comun, grupe de evaluare şi supraveghere, pot
desfăşura operaţiuni comune.
(2) Operaţiunile comune prevăzute la alin.
(1) se vor desfăşura cu respectarea legislaţiei părţii
pe teritoriul statului căreia au loc.
(3) Condiţiile pentru desfăşurarea
operaţiunilor comune prevăzute în alin. (1) vor fi convenite de
autorităţile părţilor.
ARTICOLUL 10
Schimb de informaţii pentru prevenirea
ameninţărilor la adresa ordinii şi siguranţei publice
Autorităţile competente ale
părţilor pot efectua, reciproc şi fără solicitare, în
conformitate cu legislaţiile naţionale ale statelor lor, schimb de
date, inclusiv date cu caracter personal, în măsura în care există
indicii că acestea ar putea servi la prevenirea unor ameninţări
la adresa ordinii sau siguranţei publice.
ARTICOLUL 11
Măsuri în cazul unui pericol iminent
(1) In cazuri urgente, agenţii
autorităţilor uneia dintre părţi pot trece frontiera
comună, fără autorizarea prealabilă a celeilalte
părţi, pentru ca în zona de frontieră pe teritoriul statului
celeilalte părţi să întreprindă măsuri temporare
imediate necesare salvării integrităţii sau vieţii unei
persoane. Măsurile vor fi luate în conformitate cu prevederile
legislaţiei naţionale a părţii pe teritoriul statului
căreia au fost întreprinse măsurile.
(2) Există caz urgent în sensul alin. (1) doar
atunci când aşteptarea intervenţiei unui agent al celeilalte
părţi pe teritoriul statului căreia a apărut cazul urgent
poate să materializeze ameninţarea.
(3) Agenţii care trec frontiera vor informa
fără întârziere autorităţile competente ale celeilalte
părţi. Autorităţile competente ale părţii pe
teritoriul statului căreia a apărut ameninţarea va confirma
primirea unei asemenea informări şi vor lua, fără
întârziere, măsurile necesare pentru îndepărtarea
ameninţării şi preluarea conducerii operaţiunii.
Agenţii care trec frontiera pot desfăşura activităţi
pe teritoriul statului celeilalte părţi numai până când
autorităţile competente ale părţii pe teritoriul statului
căreia a apărut ameninţarea sunt capabile să ia
măsurile necesare. Agenţii care trec frontiera vor urma
indicaţiile autorităţilor competente ale părţii pe
teritoriul statului căreia a apărut ameninţarea.
(4) Partea pe teritoriul statului căreia au fost
luate măsurile prevăzute la alin. (1) îşi va asuma
responsabilitatea pentru măsurile luate de către agenţii care
trec frontiera.
ARTICOLUL 12
Sprijinul în cazul evenimentelor de mare amploare,
dezastre şi accidente grave
Autorităţile părţilor se vor
sprijini reciproc, în conformitate cu prevederile legislaţiilor
naţionale ale statelor lor, cu privire la manifestări publice şi
alte evenimente de mare amploare, dezastre şi accidente grave, astfel:
1. se informează reciproc, cât mai curând posibil,
asupra evenimentelor care pot afecta teritoriul statului celeilalte
părţi;
2. vor întreprinde şi vor coordona măsurile
necesare pe teritoriul naţional în cazul unor evenimente care pot afecta
teritoriul statului celeilalte părţi;
3. vor acorda asistenţă, la cererea
părţii pe teritoriul statului căreia a apărut evenimentul,
în măsura în care acest lucru este posibil, prin trimiterea de
specialişti şi consilieri, precum şi prin punerea la
dispoziţie de echipamente.
ARTICOLUL 13
Infiinţarea unor puncte de control în caz de
necesitate
(1) Un punct de control în caz de necesitate poate fi
înfiinţat pe teritoriul statului celeilalte părţi, dacă
sunt îndeplinite următoarele condiţii:
1. nu există la dispoziţie un spaţiu
adecvat pe teritoriul statului celeilalte părţi;
2. nu are ca scop controlul la frontieră;
3. este bazat pe informaţii poliţieneşti
generale şi expertiză cu privire la posibile ameninţări la
adresa securităţii publice şi au ca obiectiv combaterea criminalităţii
transfrontaliere;
4. autoritatea competentă a celeilalte
părţi a autorizat acest lucru.
(2) Punctul de control în caz de necesitate trebuie
să fie cât mai aproape de frontieră, în afara
localităţilor, şi nu poate să fie situat la o
distanţă mai mare de 5 km de linia de frontieră comună.
(3) Autorizarea prevăzută la alin. (1) poate
fi însoţită de condiţii. Măsura va fi sistată la
solicitarea autorităţii părţii pe teritoriul statului
căreia se efectuează măsura.
(4) Controlul de frontieră se execută exclusiv
în conformitate legislaţia naţională a statului părţii
care a dispus controlul, conform art.' 21 din Regulamentul (CE) nr. 562/2006 al
Parlamentului European şi al Consiliului din 15 martie 2006 de instituire
a unui Cod comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de către
persoane (Codul Frontierelor Schengen). La punctele de control în caz de
necesitate vor fi prezenţi agenţi ai autorităţilor ambelor
părţi.
ARTICOLUL 14
Colaborarea în centrele comune de contact
(1) In scopul facilitării schimbului de
informaţii, autorităţile statelor părţilor pot folosi
centrele comune de contact.
(2) In centrele comune de contact, agenţii
autorităţilor statelor părţilor vor colabora în limitele
competenţelor proprii, pentru a face schimb de informaţii, pentru a
analiza şi transmite mai departe datele în chestiuni care vizează
domeniul de competenţă al autorităţilor din zonele de
frontieră, precum şi pentru a sprijini coordonarea cooperării în
conformitate cu prezentul acord.
(3) Cooperarea include şi pregătirea şi
conlucrarea în ceea ce priveşte predarea-primirea cetăţenilor
statelor terţe, în baza acordurilor în domeniu încheiate între
părţi.
(4) Personalul centrelor comune de contact nu vor
participa direct la activităţile operative. Agenţii care lucrează
în cadrul centrelor comune de contact sunt subordonaţi administrativ
şi profesional autorităţilor lor naţionale.
(5) In centrele comune de contact, agenţii pot
exercita activităţi neoperative, în special cele legate de
relaţii cu publicul şi de formare şi perfecţionare a
agenţilor autorităţilor părţilor.
(6) Detalii privind locul şi condiţiile
înfiinţării centrelor comune de contact, modul de colaborare şi
suportarea uniformă a costurilor aferente funcţionării acestora
vor fi reglementate în înţelegeri distincte încheiate între
părţi.
(7) Autorităţile unei părţi pot
participa la centrele comune de contact pe care cealaltă parte le
întreţine împreună cu un stat vecin ambelor state, în măsura în
care cealaltă parte şi statul vecin consimt asupra acestui lucru.
Detaliile asupra cooperării şi suportării costurilor se
reglementează între autorităţile părţilor.
PARTEA a V-a
Prevederi generale pentru cooperare
ARTICOLUL 15
Protecţia datelor cu caracter personal
Schimbul reciproc de date personale între
autorităţile competente ale părţilor se va face în
conformitate cu legislaţia naţională, respectându-se
condiţiile impuse de către autoritatea competentă care le
furnizează, şi cu următoarele principii, care se aplică în
procesarea automată şi neautomată a datelor:
1. datele furnizate nu vor fi folosite în alte scopuri
faţă de cele pentru care au fost iniţial furnizate,
fără acordul autorităţii trimiţătoare;
2. datele furnizate vor fi distruse/corectate în cazul
în care:
- datele se dovedesc a fi incorecte; sau
- autoritatea competentă trimiţătoare
anunţă că datele au fost strânse ori furnizate prin
încălcarea legii; sau
- datele nu mai sunt necesare pentru scopul în care au
fost furnizate, în afară de cazul în care există o autorizaţie
specifică ca datele furnizate să fie folosite şi în alte
scopuri;
3. la cererea autorităţii competente
trimiţătoare, autoritatea competentă a părţii
primitoare poate furniza informaţii despre folosirea lor;
4. autoritatea competentă trimiţătoare
se va asigura că datele transmise sunt corecte şi
satisfăcătoare. In cazul în care, ulterior, se stabileşte
că au fost transmise date incorecte sau date care nu ar fi trebuit să
fie trimise ori că datele transmise legal în conformitate cu legislaţia
statului autorităţii competente transmiţătoare sau
primitoare ar trebui distruse ulterior, autoritatea competentă
trimiţătoare ori primitoare trebuie să fie imediat
notificată pentru a le distruge sau pentru a face corectările
necesare conform pct. 2;
5. autoritatea competentă primitoare va avea
datoria să protejeze în mod eficient datele furnizate împotriva accesului
neautorizat, modificării sau circulaţiei;
6. în caz de acces neautorizat sau diseminare a datelor
furnizate, autoritatea primitoare va informa imediat autoritatea
competentă trimiţătoare în legătură cu
împrejurările aferente accesului neautorizat sau diseminării, precum
şi în legătură cu măsurile luate pentru evitarea unor
astfel de incidente pe viitor;
7. atât autoritatea competentă
trimiţătoare, cât şi cea primitoare sunt obligate să
ţină evidenţa trimiterii, primirii, modificării sau
distrugerii datelor;
8. atunci când sunt trimise, autoritatea
competentă care furnizează datele va specifica, în conformitate cu
legislaţia naţională, termenul-limită pentru distrugerea
datelor;
9. persoana despre care au fost sau vor fi trimise date
poate primi, în baza unei cereri scrise, informaţii despre datele
furnizate şi scopul în care vor fi folosite, în conformitate cu
legislaţia naţională a statelor părţilor. Dacă
persoana la care se referă datele înaintează o cerere pentru accesul,
modificarea sau distrugerea acelor date, autoritatea primitoare va lua o
decizie, ţinând cont de declaraţia autorităţii competente
trimiţătoare;
10. autoritatea competentă care a primit o cerere
pentru o informaţie de la un cetăţean al statului celeilalte
părţi este obligată să informeze imediat autoritatea
competentă a celeilalte părţi înainte de a furniza o astfel de
informaţie;
11. datele pot fi furnizate şi unei terţe
părţi numai dacă există consimţământul scris al
autorităţii competente trimiţătoare;
12. se poate înregistra un refuz pentru furnizarea de
date numai dacă există o ameninţare pentru securitatea
naţională sau pentru ordinea publică;
13. părţile se obligă să ia toate
măsurile necesare, în conformitate cu legislaţia lor
naţională, pentru a evita orice pagube produse unei terţe
părţi, care rezultă din furnizarea, primirea sau utilizarea
datelor şi pentru a elimina condiţiile esenţiale care duc la
posibile consecinţe nefavorabile.
ARTICOLUL 16
Schimbul de informaţii clasificate
Schimbul de informaţii clasificate se va realiza
cu respectarea dispoziţiilor Acordului dintre Guvernul României şi
Guvernul Republicii Bulgaria privind protecţia reciprocă a
informaţiilor clasificate, semnat la Bucureşti la 13 aprilie 2006.
ARTICOLUL 17
Statutul juridic al agenţilor
(1) Agenţii autorităţilor uneia dintre
părţi, care se află pe teritoriul statului celeilalte
părţi ca urmare a cooperării în baza prezentului acord, nu au
niciun fel de competenţe de reprezentanţi ai autorităţii
publice, în afara celor prevăzute în prezentul acord. In timpul
misiunilor, aceştia sunt obligaţi să respecte legislaţia
naţională a părţii pe teritoriul statului căreia
acţionează.
(2) Agenţii unei autorităţi ai uneia
dintre părţi, care se află pe teritoriul statului celeilalte
părţi ca urmare a cooperării în baza prezentului acord, pot
purta uniforma de serviciu, precum şi arma de serviciu şi alte
echipamente din dotare. Armele de serviciu şi echipamentele din dotare pot
fi folosite doar în caz de legitimă apărare şi doar dacă
agenţii statului părţii pe teritoriul căruia se
desfăşoară misiunea sau şeful misiunii nu dispun în mod
explicit utilizarea armei de serviciu ori a echipamentelor auxiliare, în
conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale.
Autorităţile părţilor se vor informa reciproc asupra
tipului şi numărului armelor de serviciu şi echipamentelor
auxiliare.
(3) In cazul în care agenţii
autorităţilor uneia dintre părţi utilizează, în cadrul
măsurilor efectuate în baza prezentului acord, pe teritoriul statului
celeilalte părţi autovehicule, aceştia se vor supune
aceloraşi prevederi legale privind circulaţia ca şi agenţii
celeilalte părţi pe teritoriul statului căreia se
desfăşoară misiunea. Acest lucru este valabil şi cu privire
la privilegiile în circulaţia pe drumurile publice în timpul misiunii.
Părţile se vor informa reciproc cu privire la reglementările în
vigoare în acest domeniu.
ARTICOLUL 18
Prevederi privind răspunderea penală
Agenţii care acţionează în baza prezentului
acord pe teritoriul statului celeilalte părţi au, cu privire la
infracţiunile săvârşite de către aceştia sau a celor
săvârşite împotriva acestora, acelaşi statut juridic ca şi
agenţii autorităţilor celeilalte părţi.
ARTICOLUL 19
Prevederi privind răspunderea materială
(1) In cazul în care agenţii uneia dintre
părţi, care acţionează pe teritoriul statului celeilalte
părţi, au provocat prejudicii în timp ce au desfăşurat
activităţi legate de implementarea prevederilor art. 7 şi 8 sau
în cadrul unei echipe comune de investigaţii, în conformitate cu
prevederile Convenţiei cu privire la asistenţa judiciară
internaţională în materie penală între statele membre ale
Uniunii Europene, adoptată la Bruxelles la 29 mai 2000, autoritatea ai
cărei agenţi au cauzat prejudiciile este responsabilă, în
conformitate cu legislaţia părţii pe teritoriul statului
căreia acţionează.
(2) Partea pe teritoriul statului căreia au fost
produse prejudiciile va repara acele prejudicii, în condiţiile aplicabile
în cazul prejudiciilor provocate de propriii lor agenţi.
(3) Partea al cărei agent a provocat prejudicii
unei persoane pe teritoriul statului celeilalte părţi va rambursa, în
totalitate, acesteia din urmă orice sumă pe care a plătit-o în
numele lor.
(4) Fără a afecta exercitarea drepturilor
sale în ceea ce priveşte părţile terţe şi cu
excepţia alin. (3), fiecare parte se va abţine în cazul prevăzut
la alin. (1) de la solicitarea rambursării prejudiciilor pe care le-a
suportat de la altă parte.
ARTICOLUL 20
Trecerea frontierei
(1) Dacă acest lucru este necesar din considerente
de trafic, agenţilor autorităţilor unei părţi le este
permis să circule pe teritoriul statului celeilalte părţi în
unul dintre scopurile prevăzute de prezentul acord, pentru a ajunge pe cel
mai scurt drum pe teritoriul naţional. In măsura în care este
necesar, se poate face uz, în mod excepţional, de dispoziţiile
speciale privind circulaţia pe drumurile publice în timpul misiunii.
Autorităţile statului părţii pe teritoriul căreia s-a
făcut uz de privilegiile de circulaţie vor fi informate
fără întârziere.
(2) Agenţii autorităţilor unei
părţi au voie ca, pentru măsurile pe care aceştia le
execută conform normelor interne în trenurile sau navele de pasageri pe
timpul cât acestea se află pe porţiunile de rute situate pe
teritoriul naţional, să urce la bord încă de pe teritoriul
statului celeilalte părţi sau să coboare acolo după
finalizarea misiunii.
ARTICOLUL 21
Asistenţa acordată în timpul misiunilor
(1) Fiecare parte este obligată să acorde
agenţilor autorităţilor celeilalte părţi aceeaşi
protecţie şi asistenţă pe timpul executării
serviciului de către aceştia, ca şi propriilor agenţi.
(2) Agenţii autorităţilor celeilalte
părţi se supun, din punctul de vedere al dreptului
funcţionarului public, în special în materie disciplinară şi a
răspunderii, legislaţiei naţionale a părţii din care
provin.
ARTICOLUL 22
Refuzul asistenţei
Dacă o autoritate a uneia dintre părţi
consideră că soluţionarea unei cereri ori executarea sau
întârzierea luării unei măsuri în baza prezentului acord
influenţează sau aduce atingere propriilor drepturi suverane, pune în
pericol siguranţa statului ori alte interese fundamentale sau încalcă
ordinea publică, aceasta poate refuza parţial ori total colaborarea,
în conformitate cu alte obligaţii internaţionale de cooperare, sau o
poate condiţiona.
PARTEA a VI-a
Dispoziţii finale
ARTICOLUL 23
Prevederi privind implementarea acordului
(1) Autorităţile părţilor pot
încheia, pe baza şi în limitele prezentului acord, protocoale sau alte
documente care să aibă ca scop implementarea prezentului acord.
(2) Autorităţile centrale vor transmite o
listă cu autorităţile competente la nivel central şi local
şi competenţele acestora în implementarea prezentului acord, precum
şi datele lor de contact. Lista va fi actualizată în cel mai scurt
timp posibil în cazul apariţiei unor modificări legate de denumirea
autorităţilor părţilor, competenţele acestora sau
datele de contact.
(3) Administraţiile vamale fac obiectul
prezentului acord în măsura în care acestea exercită şi
atribuţii în legătură cu încălcări ale
interdicţiilor sau restricţiilor aplicate circulaţiei
transfrontaliere a mărfurilor.
ARTICOLUL 24
Limbi
(1) Pentru aplicarea prezentului acord,
autorităţile părţilor vor folosi limba română, limba
bulgară sau limba engleză.
(2) Cererile transmise în baza prezentului acord vor fi
remise în limba părţii solicitate. In cazul în care nu este posibil
ca cererea să fie transmisă în limba părţii solicitate,
aceasta va fi remisă în limba engleză.
ARTICOLUL 25
Verificarea implementării şi modificarea
acordului
(1) La cererea uneia dintre părţi, un grup de
lucru comun compus din reprezentanţi ai părţilor va verifica
implementarea prezentului acord şi va elabora, dacă este necesar,
propuneri pentru modificarea sau completarea acestuia.
(2) Modificările şi completările
intră în vigoare potrivit procedurii prevăzute în art. 27 alin. (1).
ARTICOLUL 26
Costuri
Autorităţile fiecărei părţi
vor suporta costurile care vor rezulta din aplicarea prezentului acord, în
măsura în care nu hotărăsc altfel, în cazurile individuale.
ARTICOLUL 27
Intrarea în vigoare, denunţarea
(1) Prezentul acord se încheie pentru o perioadă
nedeterminată şi intră în vigoare la data primirii ultimei
notificări prin care părţile se informează reciproc, prin
canale diplomatice, despre îndeplinirea procedurilor interne legale pentru
intrarea sa în vigoare.
(2) Prevederile art. 8 şi 13 vor intra în vigoare
de la data eliminării controalelor la frontierele interne.
(3) Oricare dintre părţi poate denunţa
prezentul acord în orice moment, printr-o notificare scrisă transmisă
prin canale diplomatice. Denunţarea produce efecte după 6 luni de la
data transmiterii unei astfel de notificări celeilalte părţi.
Semnat la Vidin la 19 mai 2009, in doua exemplare
originale, fiecare in limbile romana, bulgara şi engleza, toate textele
fiind egal autentice. In cazul unor diferenţe de interpretare, textul în
limba engleză va prevala.
Pentru Guvernul României,
Dan Nica,
Viceprim-ministru, ministrul administraţiei si
internelor
Pentru Guvernul Republicii Bulgaria,
Mihail Mikov,
ministrul afacerilor interne