ORDIN   Nr. 95 din 13 martie 2006

pentru aprobarea Metodologiei de lucru privind colaborarea dintre directiile generale de asistenta sociala si protectia copilului si serviciile publice de asistenta sociala/persoane cu atributii de asistenta sociala, in domeniul protectiei drepturilor copilului

ACT EMIS DE: AUTORITATEA NATIONALA PENTRU PROTECTIA COPILULUI SI ADOPTIE

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 305 din 5 aprilie 2006

In temeiul prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului  nr.   12/2001   privind înfiinţarea Autorităţii  Naţionale pentru Protecţia Copilului şi Adopţie, aprobată şi modificată prin Legea   nr. 252/2001, cu modificările ulterioare, şi ale art. 5 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 1.432/2004 privind atribuţiile,  organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului,

secretarul de stat al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Copilului emite prezentul ordin.

Articol unic. - Se aprobă Metodologia de lucru privind colaborarea dintre direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia   copilului   şi   serviciile   publice   de   asistenţă socială/persoane cu atribuţii de asistenţă socială, în domeniul protecţiei drepturilor copilului, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Secretarul de stat al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului,

Bogdan Adrian Panait

ANEXĂ*)

METODOLOGIE   DE   LUCRU privind colaborarea dintre direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului şi serviciile publice de asistenţă socială/persoane cu atribuţii de asistenţă socială, în domeniul protecţiei drepturilor copilului

Prezenta metodologie de lucru subliniază şi clarifică responsabilităţile ce revin Serviciului Public de Asistenţă Socială/persoanei cu atribuţii de asistenţă socială în domeniul protecţiei drepturilor copilului conform legii 272/2004, dar oferă şi sugestii cu privire la modalităţile concrete de punere în aplicare a legii. Metodologia prezintă de asemenea modul în care Consiliile Locale ar trebui să colaboreze cu alte instituţii a căror competenţă este strâns legată de a acestora. Legea 272/2004 oferă un cadru legal modern şi cuprinzător în domeniul protecţiei drepturilor copiilor, bazat pe convenţiile internaţionale la care România este parte. Ea defineşte drepturile copilului şi identifică rolurile şi responsabilităţile a numeroşi actori, cum ar fi:

a)   Consiliile Judeţene

b)   Direcţiile Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC)

c)   Consiliile locale

d)   Serviciile Publice de Asistenţă Socială (SPAS)

e)   Instituţiile din domeniul educaţiei

f)    instituţiile din domeniul sănătăţii

g)   Instanţe judecătoreşti h)  Poliţie

i)   Alte instituţii/organizaţii Toţi copiii (0-18 ani) beneficiază de prevederile legii, care acoperă toate aspectele juridice care afectează copiii şi tinerii, inclusiv:

a)   Drepturile copilului

b)   Protecţia specială a copilului care este lipsit temporar sau definitiv de îngrijirea părinţilor săi

c)   Protecţia copilului refugiat şi protecţia copilului în caz de conflict armat

d)   Protecţia copilului care a săvârşit o faptă penală şi nu răspunde penal

e)   Protecţia copilului împotriva exploatării

f)    Instituţii şi servicii cu atribuţii în protecţia copilului

g)   Organisme private

h) Licenţierea şi inspecţia serviciilor de prevenire a separării copilului de familia sa, precum şi a celor de protecţie specială a copilului fost lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinţilor săi

i)    Sursele de finanţare ale sistemului de protecţie a copilului Implementarea legii (care a intrat în vigoare în ianuarie 2005) a fost însoţită de:

a)   Publicarea unui ghid de bună practică - Drepturile Omului în Protecţia Copilului

b)   Publicarea unui manual de implementare pentru legea 272/2004

c)   Campanii de informare pentru profesioniştii care lucrează cu copiii şi factorii de decizie implicaţi.

Fundamentul legii 272/2004 îl reprezintă faptul că părinţii sunt primii responsabili pentru creşterea, îngrijirea şi dezvoltarea copilului. Mai mult, atunci când intervin probleme, părinţii sunt îndreptăţiţi să primească spijinul de care au nevoie din partea comunităţii şi al autorităţilor locale. Numai dacă părinţii şi autorităţile locale nu îşi pot îndeplini obligaţiile ce le revin faţă de copii, intervine în mod complementar statul. Iar atunci când o astfel de intervenţie este necesară, ea trebuie să fie proporţională cu circumstanţele situaţiei copilului şi să urmeze procedurile descrise de lege.

MESAJ CHEIE

Legea 272/2004 constituie premisa schimbării mentalităţii, a procedurilor şi practicilor care trebuie acceptate şi aplicate de toţi cei care lucrează cu copiii şi familiile lor

CONSILIILE LOCALE

Legea 272/2004, în special prin articolul 106, accentuează rolul major al Consiliilor locale, prin Serviciile Publice de Asistenţă Socială (denumite în continuare SPAS)/persoanelor cu atribuţii

*) Anexa este reprodusă în facsimil.

de asistenţă socială în domeniul protecţiei drepturilor copiilor aflaţi în aria lor teritorială. Atribuţiile acestora sunt:

a)  monitorizează şi analizează situaţia copiilor din unitatea administrativ-teritorială, precum şi modul de respectare a drepturilor copiilor, asigurând centralizarea şi sintetizarea datelor şi informaţiilor relevante realizează activitatea de prevenire a separării copilului de familia sa;

b)   identifică şi evaluează situaţiile care impun acordarea de servicii şi/sau prestaţii pentru prevenirea separării copilului de familia sa;

c)  elaborează documentaţia necesară pentru acordarea serviciilor şi/sau prestaţiilor şi acordă aceste servicii şi/sau prestaţii, în condiţiile legii;

d) asigură consilierea şi informarea familiilor cu copii în întreţinere asupra drepturilor şi obligaţiilor acestora, asupra drepturilor copilului şi asupra serviciilor disponibile pe plan local;

e)  asigură şi urmăresc aplicarea măsurilor de prevenire şi combatere a consumului de alcool şi droguri, de prevenire şi combatere a violenţei în familie, precum şi a comportamentului delincvent;

f) vizitează periodic la domiciliu familiile şi copiii care beneficiază de servicii şi prestaţii;

g) înaintează propuneri primarului, în cazul în care este necesară luarea unei măsuri de protecţie specială, în condiţiile legii;

h) urmăresc evoluţia dezvoltării copilului şi modul în care părinţii acestuia îşi exercită drepturile şi îşi îndeplinesc obligaţiile cu privire la copilul care a beneficiat de o măsură de protecţie specială şi a fost reintegrat în familia sa;

i) colaborează cu direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului în domeniul protecţiei copilului şi transmit acesteia toate datele şi informaţiile solicitate din acest domeniu

După cum este prevăzut în legea 272/2004 este clar că responsabilitatea primară în îngrijirea copilului  aparţine  părinţilor săi,  dar toţi  părinţii au  uneori  nevoie de sprijin şi  ajutor.

Recunoscând acest lucru, Consiliul local, împreună cu alte instituţii locale şi cu profesionişti cum ar fi medicii, profesorii, preoţii şi poliţiştii, trebuie să acţioneze pentru a crea cel mai bun mediu posibil în care părinţii să-şi exercite rolul lor vital. De asemenea, Consiliul local trebuie să fie gata să ofere consiliere şi asistenţă suplimentară familiilor, atunci când acestea au nevoie.

Conceptul fundamental al legii 272/2004 este acela că toţi copiii au drepturi. Legea expune în detaliu aceste drepturi şi identifică profesiile şi instituţiile - inclusiv Consiliile Locale - care au responsabilitatea de a asigura respectarea tuturor drepturilor copiilor. Acestea sunt exprimate în legea 272/2004 după cum urmează:

a)   Copiii au dreptul la protecţie şi asistenta în realizarea şi exercitarea deplina a drepturilor lor

b)   Copilul are dreptul la stabilirea şi păstrarea identităţii sale.

c)   Copilul are dreptul de a-şi păstra cetăţenia, numele şi relaţiile de familie fără nici o ingerinţă.

d)   Copilul are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu părinţii, rudele, precum şi cu alte persoane faţă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament.

e)   Copilul are dreptul de a-şi cunoaşte rudele şi de a întreţine relaţii personale cu acestea, precum şi cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior.

f)    Copilul care a fost separat de ambii părinţi sau de unul dintre aceştia printr-o măsură dispusă în condiţiile legii are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu ambii părinţi, cu excepţia situaţiei în care acest lucru contravine interesului superior al copilului.

g)   Copilul are dreptul la protejarea imaginii sale publice şi a vieţii sale intime, private şi familiale.

h)  Copilul are dreptul la libertate de exprimare.

i)   Copilul capabil de discernământ are dreptul de a-şi exprima liber opinia asupra oricărei probleme care îl priveşte,

j)   In orice procedură judiciară sau administrativă care îl priveşte copilul are dreptul de a fi ascultat.

k)   Copilul are dreptul la libertate de gândire, de conştiinţă şi de religie.

l)    Copilul are dreptul la libera asociere în structuri formale şi informale, precum şi libertatea de întrunire paşnică,

m) Copilul aparţinând unei minorităţi naţionale, etnice, religioase sau lingvistice are dreptul la  viaţă  culturală  proprie, la  declararea  apartenenţei  sale etnice, religioase,  la practicarea propriei sale religii, precum şi la dreptul de a folosi limba proprie în comun cu alţi membri ai comunităţii din care face parte,

n)  Copilul are dreptul la respectarea personalităţii şi individualităţii sale şi nu poate fi supus pedepselor fizice sau altor tratamente umilitoare ori degradante,

o)  Copilul are dreptul sa depună singur plângeri referitoare la încălcarea drepturilor sale fundamentale,

p)  Copilul are dreptul sa crească alături de părinţii săi. Legea 272/2004 atribuie Consiliilor Locale o serie de responsabilităţi specifice, incluzând:

1.   Acordarea sistematică de servicii şi prestaţii, cu accent deosebit pe informarea corespunzătoare a părinţilor, consilierea acestora, terapie sau mediere pentru a evita separarea copiilor de părinţii săi sau abuzul asupra copiilor (Art.34).

2.   Depistarea precoce a situaţiilor de risc care pot determina separarea copilului de părinţii săi, precum şi prevenirea comportamentelor abuzive ale părinţilor şi a violentei în familie. (Art.34).

3.   Identificarea copiilor a căror dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului este primejduită şi care necesita intervenţia DGASPC (Art. 36(2)).

4.   Cooperarea cu instituţiile medicale, poliţia şi alte autorităţi în vederea realizării demersurilor pentru înregistrarea naşterii copiilor părăsiţi în maternitate şi a copiilor găsiţi. (Art. 11 si12)

5.   Informarea părinţilor şi copiilor în legătură cu drepturile pe care le au, precum şi asupra modalităţii de acordare a drepturilor de asistentă socială şi de asigurări sociale, (art.45 (4)).

6.   Urmărirea evoluţiei dezvoltării copilului, precum şi modul în care părinţii îşi exercită drepturile şi îşi îndeplinesc obligaţiile cu privire la copilul reintegrat în familie. In acest scop, SPAS întocmeşte rapoarte lunare pe o perioadă de minimum 3 luni. (art.70).

7.   Colaborarea cu inspectoratele şcolare judeţene şi cu celelalte instituţii publice competente în vederea reintegrării şcolare a copiilor care se sustrag procesului de învăţământ, desfăşurând munci cu nerespectarea legii. (art.87 (3)).

8.   Organizarea de servicii de zi , în mod autonom sau prin asociere, , potrivit nevoilor identificate în comunitatea respectivă, pentru prevenirea separării copilului de părinţii săi. (art.111 (1)).

9.   Infiinţarea, organizarea şi dezvoltarea de servicii de prevenire a separării copilului de familia sa numai dacă au obţinut licenţa de funcţionare pentru serviciul respectiv, eliberată de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului, (art.115 (1)).

Serviciile înfiinţate sunt inspectate periodic de către reprezentanţi ai Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului efectuează inspecţii periodice cu privire la modul în care autorităţile publice respectă standardele minime obligatorii, (art. 116)

10. Acordarea de prestaţii financiare excepţionale, în situaţia în care familia care îngrijeşte copilul se confruntă temporar cu probleme financiare determinate de o situaţie excepţională şi care pune în pericol dezvoltarea armonioasă a copilului. Cuantumul maxim, precum şi condiţiile de acordare a prestaţiilor financiare excepţionale se stabilesc printr-o hotărâre a consiliului local. Prestaţiile financiare excepţionale pot fi acordate şi sub formă de prestaţii în natură (art.121 (1), 122 şi 123).

11. Păstrarea destinaţiei şi structurii de personal a serviciilor de zi preluate, (art. 139 (4)). Acestea vor fi examinate mai în detaliu în cele ce urmează, cu privire la cine este responsabil pentru a face ce şi când.

Pentru a se putea bucura de drepturile prevăzute de lege, copiii, ca şi adulţii cu care aceştia intră în contact, trebuie să cunoască legea şi drepturile prevăzute de aceasta. Informarea populaţiei şi monitorizarea impactului legii este o sarcină majoră, care depăşeşte sfera de acţiune individuală a Consiliilor Locale, dar acestea şi asistenţii sociali de la nivel local au un rol major în acest domeniu. Consiliile Locale pot evalua dacă un copil se bucură de drepturile prevăzute în lege şi dacă adulţii implicaţi sprijină copiii în spiritul legii. Unele dintre modalităţile prin care Consiliile Locale pot îndeplini un astfel de rol includ

a)   Elaborarea şi distribuirea de materiale informative

b)   Organizarea unor evenimente pentru promovarea legii (seminarii, dezbateri, concursuri etc.)

c)   Organizarea de cursuri de formare pentru personalul propriu pentru a se asigura ca aceştia cunosc drepturile copilului

d)   Monitorizarea modului de respectarea a drepturilor copiilor in şcolile şi unităţile medicale din unitatea lor administrativ teritorială

e)   Sprijinirea copiilor în demersurile pe care le întreprind în vederea respectării drepturilor lor

Legea 272/2004 atribuie Consiliului Local responsabilitatea primară în domeniul prevenirii,

Aceasta înseamnă că activitatea Consiliilor locale trebuie să se focalizeze pe lucrul individual cu familiile şi comunitatea, în vederea identificării soluţiilor la problemele familiilor pentru a evita separarea copiilor de părinţii lor. Consiliile Locale sunt bine plasate pentru a realiza această activitate cu cunoştinţele lor privind circumstanţele locale şi abilitatea de a identifica soluţii locale.

In îndeplinirea responsabilităţilor lor, Consiliile Locale vor trebui să acţioneze pe două nivele:

a)   Individual cu copiii şi familiile: prin asistenţii sociali care identifică, efectuează evaluări, oferă consiliere şi elaborează planuri de servicii

b)   In comunitate prin Consiliu, susţinut de structura sa comunitară consultativă, utilizând resursele comunităţii

Importanţa implicării comunităţii

Comunităţile sunt de obicei definite de membrii comunităţii care împărtăşesc o combinaţie de elemente ca poziţie geografică, preocupări comune sau credinţa în anumite idei (valori, idealuri comune).

Copiii şi familiile trăiesc în comunităţi şi primesc, de cele mai multe ori, sprijinul şi asistenţa de care au nevoie de reţeaua lor locală formată din:

a)   prieteni, vecini,

b)   rude,

c)   preot,

d)   servicii   generale   (asistent   medical/medic  de  familie,   asistent  familial,   mediator şcolar/sanitar, asistent social, poliţist, profesor/diriginte/director şcoala).

Uneori însă, aceste reţele nu pot îndeplini pe de-a-ntregul nevoile familiei. Aceasta poate fi datorată unor factori ca:

a)   Familia nu are o reţea complet funcţională

b)   Resursele comunităţii sunt subdezvoltate

c)   Problemele familiei depăşesc sfera resurselor reţelei sale

d)   Reţeaua respinge familia, dintr-un anumit motiv, sau invers

In aceste circumstanţe familiile şi comunităţile au nevoie de ajutor suplimentar şi este responsabilitatea Consiliului Local să ofere acest ajutor sau să implice alte servicii care o pot face.

MESAJ CHEIE

Ajutorarea familiilor din localitate este o sarcină importantă pentru Consiliile Locale. Acestea trebuie să întreprindă toate demersurile posibile pentru a se asigura că sunt bine informate cu privire la problemele existente şi că acordă prioritate politică şi financiară copiilor şi familiilor acestora.

DIRECŢIILE GENERALE DE ASISTENTĂ SOCIALĂ SI PROTECŢIA COPILULUI (DGASPC)

Consiliile Locale nu lucrează singure cu copiii şi familiile. DGASPC-urile au de asemenea responsabilităţi, în special în cazurile de abuz; neglijare sau exploatare sau atunci când copiii au nevoie  de  protecţie în  afara familiei.  Aceste  responsabilităţi  sunt complementare şi  le completează pe cele ale Consiliilor Locale. Din acest motiv este esenţial ca DGASPC-urile şi Consiliile Locale să aibă o strânsă colaborare.

Există multe modalităţi prin care se poate dezvolta şi menţine o astfel de relaţie de colaborare.

Acest lucru este analizat mai departe în secţiunea privind colaborarea.

Conform Legii nr.272/2004, atribuţiile DGASPC în domeniul protecţiei drepturilor copilului sunt:

1.   Semnează împreună cu reprezentantul poliţiei şi al maternităţii, procesul verbal în baza căruia se va stabili măsura plasamentului în regim de urgenţă pentru copil, în urma sesizării primite din partea unităţii sanitare referitor la părăsirea unui copil în maternitate, (art.11 (2))

2.   Asigură consilierea şi sprijinirea mamelor în vederea realizării demersurilor legate de întocmirea actului de naştere; (art.11 (4))

3.   Transmite SPAS în a cărei rază administrativ-teritorială s-a produs naşterea, dosarul cuprinzând certificatul medical constatator al naşterii, procesul verbal, dispoziţia de plasament în regim de urgenţă şi răspunsul politiei cu rezultatul verificărilor; dacă mama nu a fost identificată (art. 11 (5))

4.   Sesizează instanţa judecătorească pentru decăderea totală sau parţială, a părinţilor sau a unuia dintre ei din exerciţiul drepturilor părinteşti, in situaţia de abuz sau neglijare gravă, (art.36 (3))

5.   la toate măsurile necesare astfel încât părinţii decăzuţi din drepturile părinteşti, precum şi cei cărora Ie-a fost limitat exerciţiul anumitor drepturi să beneficieze de asistenţă specializată pentru creşterea capacităţii acestora de a se ocupa de copii, în vederea redobândirii exerciţiului drepturilor părinteşti, (art.37 (1))

6.   Evaluează persoana fizică sau familia care urmează a fi tutore cu privire la garanţiile morale şi condiţiile materiale pe care trebuie să le îndeplinească pentru a primi un copil în îngrijire, acordându-se prioritate membrilor familiei extinse a copilului, (art.41 (2))

7.   Intocmirea planului individualizat de protecţie imediat după primirea cererii de instituire a unei măsuri de protecţie specială sau imediat după ce directorul DGASPC a dispus plasamentul în regim de urgenţă ; (art.54 (1)).

8.   Evaluează persoana sau familia care primeşte un copil în plasament cu privire la garanţiile morale şi condiţiile materiale pe care trebuie să le îndeplinească pentru a primi un copil în plasament (art.58 (2)).

9.   Solicită instanţei stabilirea măsurii plasamentului în situaţia în care nu există acordul părinţilor (art.61 (2)).

10. Sesizează instanţa judecătorească în termen de 48 ore de la data la care a fost dispus plasamentul în regim de urgenţă (art.66 (1)).

11.  Verifică trimestrial împrejurările care au stat la baza stabilirii măsurilor de protecţie specială şi sesizează comisia/instanţa în vederea modificării sau, după caz a încetării măsurii în cazul în care împrejurările s-au modificat (art.68 (1) şi (2)).

12.  Urmăreşte modul în care sunt puse în aplicare măsurile de protecţie specială, dezvoltarea şi îngrijirea copilului pe perioada aplicării măsurii (art.69 (1))

13. Verifică şi soluţionează toate sesizările privind cazurile de abuz şi neglijare, inclusiv cele venite din partea asistenţilor familiali (art.92 (a)).

14. Asigură prestarea serviciilor specializate pentru nevoile copiilor victime ale abuzului sau neglijării şi ale familiilor acestora (art.92 (b)).

15. Colaborează cu reprezentanţii persoanelor juridice, precum şi persoanele fizice care au în îngrijire sau asigură protecţia unui copil în scopul oferirii informaţiilor necesare pentru soluţionarea sesizărilor (art.94 (1))

16.  Sesizează instanţa judecătorească pentru a decide cu privire la: înlocuirea plasamentului în regim de urgenţă cu măsura plasamentului, decăderea totală sau parţială din exerciţiul drepturilor părinteşti, precum şi cu privire la exercitarea drepturilor părinteşti, în termen de 48 de ore de la data executării ordonanţei preşedinţiale prin care s-a dispus plasamentul în regim de urgenţă (art.94 (4))

17. Intocmeşte şi prezintă instanţei raportul referitor la copil, în toate cauzele care privesc aplicarea legii, care va cuprinde date privind: personalitatea, starea fizică şi mentală a copilului, antecedentele sociomedicale şi educaţionale ale copilului; condiţiile în care copilul a fost crescut şi în care a trăit, propuneri privind persoana, familia sau serviciul de tip rezidenţial în care ar putea fi plasat copilul, orice alte date referitoare la creşterea şi educarea copilului, care pot servi soluţionării cauzei (art.130 (1))

Atribuţiile DGASPC în domeniul protecţiei copilului sunt (H.G. 1434/2004):

1.   întocmeşte raportul de evaluare iniţială a copilului şi familiei acestuia şi propune stabilirea unei măsuri de protecţie specială;

2.   monitorizează trimestrial aplicarea hotărârilor de instituire a măsurilor de protecţie specială a copilului;

3.   identifică şi evaluează familiile sau persoanele care pot lua în plasament copilul;

4.   monitorizează familiile şi persoanele care au primit în plasament copii, pe toată durata acestei măsuri;

5.   identifică, evaluează şi pregăteşte persoane care pot deveni asistenţi maternali profesionişti, în condiţiile legii; încheie contracte individuale de muncă şi asigură formarea continuă de asistenţi maternali profesionişti atestaţi; evaluează şi monitorizează activitatea acestora;

6.   acordă asistenţă şi sprijin părinţilor copilului separat de familie, în vederea reintegrării în mediul său familial;

7.   reevaluează, cel puţin o dată la 3 luni şi ori de câte ori este cazul, împrejurările care au stat la baza stabilirii măsurilor de protecţie specială şi propune, după caz, menţinerea, modificarea sau încetarea acestora;

8.   îndeplineşte demersurile vizând deschiderea procedurii adopţiei interne pentru copiii aflaţi în evidenţa sa;

9.   identifică familiile sau persoanele cu domiciliul în România care doresc să adopte copii; evaluează condiţiile materiale şi garanţiile morale pe care acestea le prezintă şi eliberează atestatul de familie sau de persoană aptă să adopte copii;

10. monitorizează evoluţia copiilor adoptaţi, precum şi a relaţiilor dintre aceştia şi părinţii lor adoptivi; sprijină părinţii adoptivi ai copilului în îndeplinirea obligaţiei de a-l informa pe acesta că este adoptat, de îndată ce vârsta şi gradul de maturitate ale copilului o permit

11. coordonează şi sprijină activitatea autorităţilor administraţiei publice locale din judeţ în domeniul asistenţei sociale şi protecţiei copilului;

12. coordonează metodologic activitatea de prevenire a separării copilului de părinţii săi, desfăşurată la nivelul serviciilor publice de asistenţă socială;

13. acordă asistenţa tehnică necesară pentru crearea şi formarea structurilor comunitare consultative ca formă de sprijin în activitatea de asistenţă socială şi protecţia copilului;

14. evaluează şi pregăteşte persoane, identificate de serviciul public local de asistenţă socială, care pot deveni asistenţi personali ai persoanei cu handicap, şi supraveghează activitatea acestor asistenţi;

15. colaborează cu organizaţiile neguvernamentale care desfăşoară activităţi în domeniul asistenţei sociale şi protecţiei copilului sau cu agenţi economici prin încheierea de convenţii de colaborare cu aceştia;

16. dezvoltă parteneriate şi colaborează cu organizaţii neguvernamentale şi cu alţi reprezentanţi ai societăţii civile în vederea acordării şi diversificării serviciilor sociale şi a serviciilor pentru protecţia copilului, în funcţie de nevoile comunităţii locale,

17. colaborează pe bază de protocoale sau convenţii cu celelalte direcţii generale, precum şi cu alte instituţii publice din unitatea administrativ-teritorială, în vederea îndeplinirii atribuţiilor ce îi revin, conform legii;

18. asigură la cerere consultanţă de specialitate gratuită privind acordarea serviciilor, măsurilor şi prestaţiilor de asistenţă socială şi protecţia copilului; colaborează cu alte instituţii responsabile pentru a facilita accesul persoanelor la aceste drepturi;

19. propune consiliului judeţean, respectiv consiliului local al sectorului municipiului Bucureşti, înfiinţarea, finanţarea, respectiv cofinanţarea instituţiilor publice de asistenţă socială, precum şi a serviciilor pentru protecţia copilului;

20. prezintă anual sau la solicitarea consiliului judeţean, respectiv a consiliului local al sectorului municipiului Bucureşti, rapoarte de evaluare a activităţilor desfăşurate;

21. asigură acordarea şi plata drepturilor cuvenite, potrivit legii, persoanelor cu handicap;

22. sprijină şi dezvoltă un sistem de informare şi de consultanţă accesibil persoanelor singure, persoanelor vârstnice, persoanelor cu handicap şi oricăror persoane aflate în nevoie, precum şi familiilor acestora, în vederea exercitării tuturor drepturilor prevăzute de actele normative în vigoare;

23. acţionează pentru promovarea alternativelor de tip familial la protecţia institutionalizată a persoanelor în nevoie, inclusiv îngrijirea la domiciliu;

24.  organizează activitatea de selectare şi angajare a personalului din aparatul propriu şi instituţiile/serviciile din subordine, de evaluare periodică şi de formare continuă a acestuia;

25.  asigură serviciile administrative şi de secretariat ale comisiei pentru protecţia copilului, respectiv ale comisiei de expertiză medicală a persoanelor adulte cu handicap;

MESAJ CHEIE

DGASPC-urile sunt parteneri cheie pentru Consiliile Locale în satisfacerea nevoilor copiilor şi familiilor acestora.

ASISTENŢII SOCIALI DE LA NIVEL LOCAL

Legea 705/2001 privind    sistemul naţional de asistenţă socială cere Consiliilor Locale să angajeze specialişti cu diverse calificări, care au competenţe,  responsabilităţi şi atribuţii specifice domeniului de activitate. Există mai multe direcţii în care trebuie să se implice asistenţii sociali de ia nivel local:

a)   Munca individuală cu copiii şi familiile lor

-   Identificare

-   Evaluare

-   Consiliere

-   Planificare de servicii

-   Oferire de servicii/identificarea furnizorilor de servicii

b)   Dezvoltarea comunităţii

-   Inţelegerea nevoilor comunităţii

-   Mobilizarea resurselor comunităţii

-   Legătura cu comunitatea

c)   Legătura cu DGASPC

Cazurile pot fi preluate de către Consiliul Local din diverse surse (a se vedea Art. 4 din Ordinul 80/2004), incluzând

a)   La sesizarea copilului sau a familiei / reprezentanţilor legali ai copilului

b)   La sesizarea altor specialişti sau instituţii / organizaţii care interacţionează cu copilul. Toate cererile şi sesizările trebuie tratate cu seriozitate şi analizate pentru a se putea evalua gradul de risc. Chiar dacă majoritatea situaţiilor conţin unele elemente de risc, cele care implică abuzul asupra copiilor sau separarea copilului de părinţii săi TREBUIE să fie analizate cu prioritate.

Ceea ce asistenţii sociali de la nivel local pot sau trebuie să facă depinde de natura cererii, resursele locale de personal şi abilităţile personalului. Asistentul social trebuie să răspundă cu prioritate la cererile de ajutor material adresate Consiliului Local de către copii, familiile acestora şi alţi factori interesaţi. Punctul de pornire pentru munca lor cu copiii şi familiile acestora este evaluarea pentru a şti dacă este necesar un plan de servicii.

MESAJ CHEIE

Asistenţii sociali de la nivel local joacă un rol vital în asigurarea îndeplinirii de către consiliile locale a responsabilităţilor lor faţă de copii şi familiile acestora. Consiliile Locale au responsabilitatea de a sprijini activitatea asistenţilor lor sociali.

PLANIFICAREA SERVICIILOR

Articolul 34 din Legea nr.272/2004 stabileşte responsabilitatea serviciului public de asistenţă socială de a lua toate măsurile necesare pentru a identifica din timp situaţiile de risc, care ar putea conduce la separarea copilului de părinţii săi, precum şi pentru prevenirea comportamentelor abuzive ale părinţilor şi a violenţei în familie.

Mai departe articolul 34 pune în evidenţă faptul ca orice separare a unui copil de părinţii săi (precum şi orice restrângere în exercitarea drepturilor părinteşti) trebuie să fie precedată de acordarea sistematică a serviciilor şi prestaţiilor prevăzute de lege, cu un accent deosebit pus pe informarea corespunzătoare a părinţilor, consilierea acestora, terapie sau mediere, acordate în baza unui plan de servicii.

Un plan de servicii este o descriere a serviciilor care ar trebui să fie oferite pentru a răspunde nevoilor identificate ale copilului şi familiei lui, precizând ce tip de servicii/prestaţii se va oferi, cine va oferi serviciile şi intervalul de timp aplicabil. In acelaşi timp planificarea serviciilor este un proces activ care implică o serie de faze:

a.         Evaluarea nevoilor copilului şi familiei

b.         Analiza şi negocierea cu serviciile/resursele locale disponibile pentru susţinerea copilului şi a familiei

c.         Elaborarea, implementarea şi monitorizarea planului de servicii

Când trebuie pregătit un plan de servicii?

Un plan de servicii este necesar ori de câte ori evaluarea asistentului social indică existenţa unei situaţii de risc social pentru un copil. Acest lucru este definit în legea 272/2004 şi Ordinul nr.80/2004 al Secretarului de Stat al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Copilului şi Adopţie privind aprobarea normelor metodologice pentru stabilirea planului de servicii şi a normelor metodologice pentru stabilirea planului individual de protecţie după cum urmează:

a)   pentru prevenirea separării copilului de părinţii săi, inclusiv prevenirea abuzului, neglijării şi exploatării copilului, a exploatării economice şi traficului cu copii;

b)   pentru prevenirea separării copilului de părinţii săi în situaţii de abuz, neglijare sau exploatare a copilului, inclusiv de exploatare economică şi trafic cu copii;

c)   pentru prevenirea separării copilului cu dizabilităţi de părinţii săi, în cazul în care aceştia se adresează comisiei pentru protecţia copilului pentru încadrarea copilului într-un grad de handicap şi orientare şcolară/profesională;

d)   pentru menţinerea legăturilor familiale după reintegrarea copilului în familie. Asistenţii sociali de la nivel local primesc multe solicitări şi sesizări care nu îndeplinesc aceste criterii. In aceste situaţii, dacă serviciile publice de asistenţă socială pot satisface nevoile copilului şi ale familiei lui nu este necesară întocmirea unui plan de servicii, dar consilierea şi asistenţa trebuie oferite copilului şi familiei. Dacă este identificată o situaţie de risc social atunci trebuie întocmit un plan de servicii.

Exemplu

O familie se confruntă cu probleme financiare majore, dar membrii familiei au relaţii bune, sunt bine susţinuţi de familia extinsă şi sunt eligibili pentru a beneficia de prestaţii acordate din partea consiliului local. Ei sunt complet devotaţi îngrijirii copiilor lor = Nu este necesar un plan de servicii.

O familie se confruntă cu probleme financiare majore. Copiii au o stare de sănătate precară şi familia este dezorganizată. In consecinţă există un pericol de destrămare a familiei şi de separare a copiilor de părinţii săi. = Este necesar un plan de servicii.

MESAJ CHEIE

Un plan de servicii trebuie completat ori de câte ori este identificată o situaţie de risc social pentru un copil, care ar putea duce la o posibilă separare a copilului de familia sa.

Primul pas în confirmarea existenţei unei situaţii de risc este realizarea unei evaluări.

Evaluare

Atunci când asistentul social de la nivel local primeşte o sesizare din partea altor instituţii, a membrilor comunităţii, a familiei sau a copiilor înşişi, trebuie să întreprindă o evaluare detaliată pentru a identifica natura nevoilor şi ce acţiuni/măsuri sunt necesare pentru a rezolva dificultăţile identificate pentru a sprijini familia. Acţiunile trebuie să fie documentate prin analizarea informaţiilor strânse pe baza evaluării. Acţiunile sau măsurile propuse trebuie să conducă la obiective care servesc interesul superior ai copilului. Evaluarea poate fi un proces continuu prin care se pot aduna informaţii suplimentare atunci când acestea devin disponibile şi poate fi folosită de asemenea pentru verificarea sau validarea informaţiilor strânse de-a lungul timpului.

Ce înseamnă evaluarea ?

Evaluarea este o metodă structurată şi sistematică de strângere a informaţiilor privitoare la o situaţie sau o circumstanţă dată, la o dificultate cu care se confruntă copilul şi familia sa.

Evaluarea trebuie să fie obiectivă, non-discriminatorie şi trebuie să ia în calcul valorile culturale specifice ale copilului şi familiei. Mai mult, evaluarea trebuie să aibă în vedere punctele tari şi punctele slabe ale familiei.

Aşadar, evaluarea trebuie să includă următoarele elemente cheie:

a)   Dacă nevoile de bază ale copilului sunt satisfăcute. De exemplu: hrană, locuinţă, sănătate, educaţie, îngrijire, dezvoltare emoţională, aptitudini sociale, siguranţă şi securitate etc.

b)   Dacă nevoile particulare şi specifice ale copilului sunt satisfăcute. De exemplu cele datorate unei dizabilităţi permanente sau temporare, unei boli cronice, unei traume familiale etc;

c)   Capacitatea şi potenţialul părinţilor de a-şi îngriji copilul şi de a-i satisface nevoile

d)   Dacă copilul este în situaţie de risc - în special dacă copilul este abuzat, fizic, sexual, emoţional sau este neglijat

e)   Dacă există reţele de sprijin în cadrul familiei extinse, comunităţii etc.

Evaluarea trebuie să acopere toate aspectele vieţii copilului: social; psihologic; medical; educaţional; juridic.

Se recomandă folosirea unui format pentru elaborarea evaluării, bazat în mare parte pe ancheta socială care este deja familiară asistenţilor sociali de la nivel local. Un model este furnizat în Anexa A.

Evaluarea trebuie să fie realizată în parteneriat cu copilul, părinţii şi familia acestuia, iar dorinţele şi sentimentele lor trebuie luate în calcul. Scopul evaluării detaliate este de a se asigura că intervenţia timpurie previne degenerarea situaţiilor de risc într-o criză sau destrămare familială.

Evaluarea şi acţiunile recomandate trebuie să fie înregistrate şi păstrate în dosarul copilului, care trebuie ţinut la loc sigur.

Dacă rezultatul evaluării arată că nu există o situaţie de risc social şi că resursele comunităţii pot satisface nevoile copilului şi familiei, atunci, cu acordul copilului/familiei, informaţiile relevante ar trebui comunicate serviciilor comunitare relevante (de exemplu primărie, medic de familie, şcoală, biserică, poliţie) oferindu-se consilierea şi sprijinul necesar.

SAU

Dacă evaluarea are drept concluzie existenţa unei situaţii de risc social atunci asistentul social de la nivel local trebuie să treacă la faza următoare a pregătirii unui plan de servicii, după cum este arătat în schema logică de mai jos.

          EVALUARE

                 |

    ANCHETA SOCIALA

                 |

EVALUAREA SITUAŢIEI DE RISC SOCIAL

                 |

      PLAN DE SERVICII

MESAJ CHEIE

Dacă asistentul social de la nivel local suspectează sau identifică, in orice fază a implicării sale, existenţa unei situaţii de abuz, neglijare sau exploatare, aceasta trebuie să sesizeze de îndată DGASPC în vederea luării măsurilor prevăzute de lege.

IDENTIFICAREA RESURSELOR

Dacă evaluarea a fost realizată şi dacă ea indică necesitatea întocmirii unui plan de servicii, pasul următor este identificarea de resurse şi servicii care să poată ajuta copilul şi familia pentru a îndeplini obiectivele stabilite prin planul de servicii,

                    

                     EVALUARE

                             |

IDENTIFICAREA SITUAŢIEI DE RISC SOCIAL

                             |

IDENTIFICAREA DE RESURSE/SERVICII

                             |

                PLAN DE SERVICII

Asistentul social de la nivel local trebuie să fie creativ în identificarea resurselor şi serviciilor, şi să încerce să găsească resursele şi/sau serviciile adecvate situaţiei copilului şi familiei Cu cât sunt mai adecvate, cu atât sunt şanse mai mari ca intervenţia să aibă succes.

Elaborarea unui anuar de informaţii privind resursele/serviciile

Elaborarea unui anuar de informaţii privind resursele/serviciile este vitală pentru toţi asistenţii sociali de la nivel local. El oferă un punct de pornire valoros pentru identificarea măsurilor care pot fi incluse într-un plan de servicii.

Ce ar trebui să includă anuarul? Informaţii cu privire la:

Prestaţii financiare:

Venitul minim garantat conform Legii nr.416/2001; Prestaţii financiare excepţionale conform Legii 272/2004; Alocaţia de stat pentru copii conform Legii nr.61/1993; Alocaţia complementară conform OUG nr.105/2003; Alocaţia de susţinere pentru familia monoparentală conform OUG nr. 105/2003; Drepturi financiare pentru nevăzători conform OG nr.2/2004 ; Alocaţia pentru copiii nou născuţi conform Legii nr.416/2001 ; Indemnizaţia lunară de hrană cuvenită adulţilor şi copiilor infectaţi cu HIV sau bolnavi de SIDA conform Legii nr.584/2002 ; Ajutorul pentru încălzirea locuinţei conform OUG nr.5/2003 ;

Ajutoare financiare şi de urgenţă conform Legilor nr.366/2001 si nr. 416/2001; Ajutor rambursabil pentru refugiaţi conform OG nr. 102/2000; etc
Instituţii/organizaţii care pot oferi consiliere şi sprijin :
La nivel local; Scoală Biserică Primărie Medic de familie Poliţie ONG-uri Etc.	La nivel judeţean: DGASPC AJOFM DMSSF Inspectorat Şcolar Judeţean Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Casa Judeţeană de Pensii ONG-uri etc
Servicii de protecţie a copilului
Centre de zi Centre de consiliere şi spijin pentru părinţi Centre materiale Servicii de îngrijire a copilului etc.
Servicii de educaţie:
Şcoli / licee Transport şcolar (autobuze) Clase de alfabetizare Mediatori şcolari Cursuri de educaţie parentală Educaţie pentru adulţi Servicii oferite de cercuri şi cluburi pentru copii Formare / reconversie profesională
Servicii pentru copii înainte/după şcoală etc.
Servicii medicale;
Medic de familie; Mediatori sanitari Spitale / clinici
Planificare familială; Servicii de monitorizarea a femeilor gravide Pregătirea pentru naşterea copilului etc.
Servicii/informaţii de natura juridică :
Asistenţă juridică Cabinete de avocatură Cabinete notariale Cabinete de executori judecătoreşti Proceduri pentru stabilirea domiciliului/reşedinţei, Proceduri pentru furnizarea utilităţilor (acces la gaz, electricitate); Proceduri pentru înregistrarea naşterii; Proceduri pentru obţinerea actelor de identitate; Servicii de reintegrare şi supraveghere de pe lângă instanţa judecătorească etc.
Servicii pentru copiii cu handicap
Servicii de reabilitare/ reintegrare/ recuperare Centre de consiliere etc
Alte servicii
Cantina socială; Adăposturi pentru victimele violenţei domestice; Grupuri de sprijin (Alcoolicii Anonimi, Asociaţia părinţilor cu copii cu dizabilităţi, Asociaţii profesori-parinţi) ;

Consiliere pentru violenţa domestică Linii telefonice Consiliere premaritala pentru cuplurile tinere Birourile de consiliere pentru cetăţeni Agenţia de dezvoltare regională etc.

Anuarul de servicii trebuie să acopere nu numai resursele şi serviciile oferite de instituţiile publice, ci şi cele ale ONG-urilor şi ale serviciilor private acolo unde acestea există. Anuarul trebuie considerat ca o resursă "vie" care se dezvoltă în timp, pe măsură ce cunoştinţele şi experienţa se acumulează. DGASPC şi birourile locale de consiliere pentru cetăţeni pot ajuta la obţinerea unor astfel de informaţii.

Elaborarea Planului

Ordinul nr.80/2004 al Secretarului de Stat al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Copilului şi Adopţie oferă normele metodologice privind întocmirea planului de servicii şi include următorul format pe care trebuie să-l aibă planul de servicii.

JUDEŢUL......................................................... SERVICIUL PUBLIC DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ........................................................................................................ sau PRIMĂRIA......................................................................................... sau ORGANISMUL PRIVAT AUTORIZAT........................................................................................ sau SECTORUL.............................................................................................................................. DIRECŢIA GENERALA DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ Şl PROTECŢIA COPILULUI

PLAN DE SERVICII

Numele şi prenumele copilului.................................................................................................................. CNP........................................................................................................................................................... Mama.......................................................................................................................................................... Tata............................................................................................................................................................. Alt reprezentant legal al copilului.......................................................................................... Domiciliul........................................................................................................................................................................ ...................................................................................... Data întocmirii/revizuirii planului de servicii.................................................................................. Dosarul nr......................................................................................................................................... Motivul întocmirii / revizuirii planului de servicii.......................................................................... Managerul de caz / Responsabilul de caz........................................................................................ …………………………………………………………………………………………………….
Membrii echipei şi instituţia din care provin........................................................................................................................................................................ ..................................... …………………………………………………………………………………………………………………………………………………….
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
PRESTAŢII
Tipul	Cuantumul	Autoritatea Locală Responsabilă	Data de începere	Perioada de acordare

SERVICII
Tipul	Instituţia responsabilă	Obiective generale	Data de începere	Perioada de desfăşurare	Responsabil de caz / persoana responsabilă
Protecţia copilului
Educaţie formală şi informală / non-formală
Sănătate
Reabilitare
Altele
INTERVENŢII
Tipul	Instituţia responsabilă	Obiective generale	Data de începere	Perioada de desfăşurare	Responsabil de caz/ persoana responsabilă

Manager de caz,

Membrii echipei,

Şef serviciu,

Directorul instituţiei responsabile,

(dacă managerul de caz este din cadrul de la OPA)

Cine poate întocmi planul de servicii?

Ordinul  80/2004 stabileşte normele metodologice privind întocmirea planului de servicii, instituţiile responsabile pentru întocmirea acestuia şi calificarea necesară pentru a acţiona ca responsabil de caz.

SPAS desemnează un responsabil de caz, cu precădere persoana cu atribuţii de asistenţa socială care a început instrumentarea cazului.

Persoana desemnată ca responsabil de caz trebuie să îndeplinească condiţiile de studii prevăzute de standardele minime obligatorii privind managementul de caz în domeniul protecţiei copilului.

Dacă personalul SPAS de la nivelul municipiilor şi oraşelor sau persoanele cu atribuţii de asistenţă socială din aparatul propriu al consiliilor locale comunale nu îndeplinesc condiţiile de studii, atunci DGASPC din judeţul respectiv va desemna responsabili de caz din cadrul altor furnizori de servicii acreditaţi conform legii.

Este recomandat ca SPAS să ia măsuri pentru a se asigura că planul de servicii este întocmit de responsabilul de caz desemnat pentru instrumentarea unui caz.

Pot exista o serie de metode pentru a realiza acest lucru, inclusiv prin:

1.   Recrutarea de personal care îndeplineşte cerinţele prevăzute de standarde

2.   Numirea unei persoane calificate care să supervizeze personalul necalificat

3.   Negocierea cu un alt SPAS care are personal calificat, pentru ca aceştia să preia responsabilitatea supervizării cazurilor care necesită un plan de servicii

4.   Negocierea cu DGASPC pentru a identifica un asistent social care să preia responsabilitatea supervizării planului de servicii completat de asistenţii sociali de la nivel local.

In toate aceste situaţii, persoana care acceptă supervizarea va trebui să lucreze alături de asistentul social de la nivel local pentru a se asigura că procesele de evaluare şi planificare de servicii sunt îndeplinite în mod satisfăcător.

MESAJ CHEIE

Elementele esenţiale pentru elaborarea planului de servicii sunt:

a)   Să fie fezabile, posibil de implementat

b)  Să implice maximumul de instituţii/organizaţii locale care pot oferi ceva; nu doar consiliul local

c)  Să fie întocmite în colaborare cu copilul şi familia, astfel încât   aceştia să fie responsabilizaţi în a lucra împreună cu furnizorii de servicii.

Oferirea serviciilor

Serviciile ce vor fi oferite copilului şi familiei acestuia vor fi cele agreate în cadrul planului de servicii. Munca asistentului social de la nivel local nu se încheie, în mod evident, cu finalizarea întocmirii planului de servicii. Trebuie întreprinse apoi demersuri pentru a se asigura că familia beneficiază de serviciile prevăzute în planul de servicii şi că acestea sunt adecvate fată de obiectivele urmărite, adică efectele lor sunt cele vizate prin planul de servicii. Aceasta presupune ca asistentul social de la nivel local să monitorizeze oferirea serviciilor şi să verifice rezultatele lor. Normele metodologice privind întocmirea planului de servicii cer de asemenea ca planul să fie revizuit o dată la trei luni. Scopul revizuirii este de a verifica dacă resursele şi serviciile oferite sunt în continuare adecvate nevoilor copilului/familiei - deoarece pot interveni schimbări atât în ceea ce priveşte resursele/serviciile, cât şi in ceea ce priveşte nevoile copilului şi familiei acestuia.

De asemenea prin revizuirea planului de servicii trebuie analizat dacă obiectivul general de reducere şi/sau eliminare a situaţiei de risc a fost atins. Bunele practici cer implicarea copilului şi familiei în procesul de revizuire a planului de servicii.

Referirea cazului către DGSAPC

Este important pentru asistenţii sociali de la nivel local şi cei de la DGASPC să ştie foarte clar cine are responsabilitatea primară pentru protecţia şi bunăstarea copilului. Dacă responsabilităţile nu sunt clare, informaţii vitale se pot pierde, iar procesul de luare a deciziei poate fi viciat. O dată ce DGASPC a preluat responsabilitatea pentru caz, asistentul social de la nivel local trebuie să coopereze direct cu asistentul social de la DGASPC. Aceasta înseamnă comunicarea de către asistentul social de la nivel local a tuturor informaţiilor referitoare la evaluare şi planul de servicii.

MESAJ CHEIE

Planul de servicii trebuie întocmit pentru toate cazurile care implică o situaţie de risc social şi necesită o intervenţie pentru a preveni separarea copiilor de părinţii lor. Planul trebuie să se bazeze pe o evaluare completă şi să echilibreze resursele/serviciile cu nevoile identificate ale copilului/familiei.

COLABORAREA CU ALTE INSTITUŢII/ORGANIZAŢII

Asistenţii sociali de la nivel local care lucrează cu copiii şi familiile acestora au adesea nevoie să colaboreze cu alte instituţii/organizaţii pentru realizarea obiectivului de reducere/eliminare a situaţiei de risc. In consecinţă este vital ca asistenţii sociali de la nivel local să facă tot ce se poate pentru a se asigura că deţin toate informaţiile cu privire la ce pot face alte instituţii/organizaţii şi la modul în care ele pot ajuta copiii şi familiile. Acesta este în mod clar un proces în două sensuri, şi este important ca alte instituţii/organizaţii care lucrează cu copiii şi familiile să preia responsabilitatea pentru transmiterea informaţiilor asistenţilor sociali de la nivel local.

Colaborarea cu DGASPC

DGASPC este instituţia care lucrează în principal cu copiii separaţi de părinţii săi pentru care trebuie să se ia sau s-a luat o măsură de protecţie specială, iar serviciile publice de asistenţă socială lucrează cu copiii expuşi riscului de separare de părinţii lor. In consecinţă este vital ca asistenţii sociali de la nivel local să aibă o relaţie de lucru constructivă şi cât mai strânsă cu cei de la nivel judeţean. Cunoaşterea reciprocă este esenţială, precum şi contactul personal. Acestea sunt deosebit de importante atunci când este vorba de informaţii/probleme sensibile. DGASPC oferă numeroase servicii care sunt relevante pentru prevenire şi care pot fi introduse în planul de servicii.

Exemple de servicii oferite de DGASPC

Evaluare complexă

Centre de zi

Centre de recuperare/reabilitare

Centre de consiliere

Asistenţii sociali de la nivel local trebuie să se asigure că ştiu care este structura organizatorică a DGASPC, care sunt serviciile oferite de aceasta şi cum le pot accesa şi care sunt asistenţii sociali desemnaţi să lucreze cu cei de la nivel local.

Deoarece DGASPC are ca arie de acoperire întregul judeţ şi trebuie să lucreze cu toate consiliile locale, este mai eficient dacă aceasta preia responsabilitatea primară pentru contactul şi legătura cu asistenţii sociali de la nivel local. Unele moduri de a realiza acest lucru ar fi prin:

a)   Organizarea de întâlniri periodice între angajaţii DGASPC şi asistenţii sociali de la nivel local

b)   Furnizarea de informaţii cu privire la activitatea DGASPC şi planurile de viitor

c)   Punerea la dispoziţia asistenţilor sociali de la nivel local a detaliilor cu privire la organizarea DGASPC (organigramă, persoane de contact etc.)

d)   Implicarea Consiliilor locale în elaborarea Strategiilor judeţene şi în fundamentarea unor proiecte de interes judeţean

e)   Crearea de servicii sociale în parteneriat cu unul sau mai multe Consilii Locale Deoarece DGASPC are experienţă în oferirea   serviciilor către copii şi familiile acestora, în rezolvarea situaţiilor complexe, în accesarea de fonduri etc, ea poate oferi sprijin asistenţilor sociali de la nivel local. Unele moduri de a realiza acest lucru ar fi prin:

a)   Oferirea de sprijin pentru asistenţii sociali de la nivel local în raport cu activitatea lor (fie când lucrează individual cu copiii şi familiile acestora, fie când pentru dezvoltarea comunităţii)

b)   Asistenţa în scrierea de proiecte şi alte iniţiative (de ex. strategie, finanţare, colaborare cu alte organizaţii etc.)

c)   Facilitarea muncii în comun între consiliile locale / asistenţii sociali de la nivel local: este posibil ca un consiliu să nu-şi poată permite un centru de zi, dar mai multe consilii împreună ar putea.

d)   Asistenţa privind iniţiativele de formare a personalului

e)   Sprijinirea iniţiativelor pentru colectarea şi diseminarea informaţiilor cu privire la cerere, nevoi, tendinţe, resurse etc.

Această activitate ar fi mult uşurată dacă DGASPC desemnează o persoană care să preia responsabilitatea pentru menţinerea legăturii cu consiliile locale:

a)   printr-un sistem zonal unde personalul DGASPC lucrează cu anumite zone din judeţ sau grupări de consilii locale,

b)   prin crearea unui compartiment responsabil de coordonarea şi sprijinirea activităţii autorităţilor administraţiei publice locale din judeţ în domeniul asistenţei sociale şi protecţiei copilului.

Ambele abordări vor avea dublul avantaj de a ajuta asistenţii sociali de la nivel local să muncească mai bine, menţinând în acelaşi timp DGASPC la curent cu nivelul şi tipul problemelor care apar şi care pot deveni responsabilitatea DGASPC.

MESAJ CHEIE

Există multe moduri în care DGASPC poate sprijini Consiliile Locale în ajutorarea copiilor şi familiilor acestora. Este în interesul tuturor celor implicaţi - în special al copilului şi familiei - ca DGASPC să ofere maximum de sprijin posibil.

Asistenţii sociali de la nivel local pot să asigure o relaţie puternică şi constructivă cu DGASPC prin a ţine instituţia judeţeană informată cu privire la activitatea lor şi dacă lucrează pe cazuri care ar putea necesita intervenţia DGASPC. In plus, profesioniştii care lucrează la nivel local vor avea acces la informaţii considerabile pe care personalul DGASPC poate să nu le aibă. Este important ca acest lucru să fie împărtăşit cu personalul DGASPC acolo unde este relevant: de ex. In cazuri de abuz sau neglijare sau atunci când un copil este reintegrat sau aflat în plasament în unitatea lor administrativ teritorială (plasament familial, asistenţă matemala). In timp ce o parte din cazuri vor rămâne doar în responsabilitatea consiliilor locale - a asistenţilor sociali de la nivel local, este probabil să existe un număr de cazuri care vor fi preluate de DGASPC şi în acest caz este în avantajul tuturor celor implicaţi ca DGASPC şi asistentul social de la nivel local să lucreze împreună. Astfel de cazuri sunt:

a)   Cele care implică o complexitate mai mare, unde experienţa / cunoştinţele DGASPC ar putea fi valoroase

b)   Cele care implică o suspiciune de abuz/neglijare care nu fusese iniţial la un nivel care să necesite o sesizare imediată a DGASPC

c)   Când evaluarea (de pildă de abuz) necesită o abordare comună

d)   Când este necesară accesarea unor servicii de interes judeţean (de ex. servicii specializate)

e)   Copiii reintegraţi în familie

f)    Când este un pericol de neîndeplinire a obiectivelor planului de servicii, necesitând preluarea răspunderii de către DGASPC

g)   Când copilul se află în plasament în unitatea lor administrativ-teritorială, dacă asistentul maternal/familia extinsă beneficiază de sprijinul serviciilor locale

In concluzie, SPAS trebuie să transmită către DGASPC toate informaţiile pe care le deţine despre comunitatea sa (copii care trebuie să fie protejaţi în afara familiei, potenţiali asistenţi maternali, familii/persoane potenţial adoptatoare, copii aflaţi în plasament la familia extinsă sau în asistenţă maternală, părinţi ai căror copii se află în plasament în afara familiei, copii reintegraţi în familie, copii care au săvârşit fapte penale şi nu răspund penal) şi să ofere sprijin asistenţilor sociali de la DGASPC în efectuarea vizitelor în teren. La rândul său, DGASPC coordonează metodologic activitatea SPAS-urilor, punându-le la dispoziţie acestora metodologii de lucru, ghiduri, instrumente, acordându-le sprijin în scrierea de proiecte, în înfiinţarea de noi servicii sau în îmbunătăţirea activităţii serviciilor deja existente etc. Totodată, DGASPC trebuie sa transmită toate informaţiile necesare SPAS-urilor referitor la comunităţile lor, la copiii şi familiile din unitatea lor administrativ teritorială.

Transmiterea informaţiilor este esenţială pentru buna colaborare între cele 2 nivele de intervenţie. O situaţie în care este absolut necesară informarea permanentă între SPAS şi DGASPC este cea în care copilul este separat de părinţii săi şi este în interesul său superior menţinerea relaţiilor personale cu părinţii sau cu alte persoane cu care a dezvoltat relaţii de ataşament. In această situaţie, ambele instituţii trebuie să aibă o abordare activă şi să găsească cele mai bune soluţii pentru menţinerea fără întrerupere a relaţiilor personale între copil şi părinţi - vizite ale copilului la domiciliul părinţilor, vizite ale părinţilor la domiciliul copilului, telefoane, scrisori, întâlniri, transmiterea de informaţii. Buna colaborare între SPAS şi DGASPC pe perioada măsurii de protecţie reprezintă premisa pentru o reintegrare la momentul oportun şi de succes a copilului în familie, SPAS preluându-şi rolul de monitorizare şi suport treptat fără a fi înregistrate disfunţionalităţi.

Sprijinul acordat copiilor şi părinţilor acestora trebuie să ia forma unui continuum de servicii, responsabilul principal fiind diferit de la o etapă la alta :

MESAJ CHEIE

Consiliile Locale trebuie să lucreze în mod constructiv cu DGASPC şi să îi sprijine pe asistenţii sociali de la nivel judeţean prin furnizarea de informaţii locale şi facilitarea de legături.

In colaborarea cu DGASPC, consiliul local trebuie să ia în considerare atât lucrul cu cazurile individuale, cât şi modul în care serviciul judeţean poate oferi asistenţă în domeniul dezvoltării comunitare. In mod concret, acest lucru se poate realiza prin desemnarea de către DGASPC a unui reprezentant care să fie membru în structura comunitară consultativă. Graniţa dintre responsabilitatea locală şi cea judeţeană trebuie să fie văzută ca fiind una flexibilă şi permeabilă, în care rolul fiecăruia este complementar. Obiectivul comun este protecţia şi bunăstarea copiilor şi în mod specific prevenirea abuzului şi a separării copilului de părinţi. Munca împreună este o premisă a bunei practici.

MESAJ CHEIE

Consiliile locale şi serviciile DGASPC trebuie să încerce în permanenţă să coopereze în asigurarea sprijinului şi protecţiei copiilor şi familiilor acestora.

Colaborarea cu organizaţii locale

Exista cazuri în care nu este necesară întocmirea planului de servicii, fiind suficientă intervenţia asistentului social de la nivel local, dar cel mai adesea este necesară întocmirea planului de servicii, care necesită implicarea altor organisme locale şi resurse comunitare. In această situaţia, este important ca relaţiile între organizaţiile locale şi comunitate să fie menţinute şi dezvoltate. Aceasta este responsabilitatea consiliului local.

Legea 272/2004 stabileşte o modalitate de a realiza acest lucru prin constituirea de structuri comunitare consultative (Art. 103) care să cuprindă reprezentanţi ai oamenilor de afaceri locali, preoţi, profesori, doctori, consilieri locali şi ofiţeri de poliţie, precum şi alţi reprezentanţi ai comunităţii care pot fi implicaţi. Rolul structurii comunitare este atât de a rezolva cazuri concrete cât şi de a satisface nevoile generale ale comunităţii respective.

Dezvoltarea unei structuri comunitare consultative poate avea numeroase beneficii:

a)   Prin oferirea de sfaturi şi sprijin pentru cazuri individuale

b)   Prin facilitarea "deschiderii uşilor" către alte servicii şi resurse

c)   Prin rolul lor de ambasadori, creând un canal de comunicare cu comunitatea Dezvoltarea resurselor comunitare pentru ca mai multe familii să poată primi sprijinul de care au nevoie din partea comunităţii locale trebuie să fie obiectivul pe termen lung pentru ameliorarea situaţiei copiilor al structurilor comunitare consultative. Există mult mai multe şanse de a realiza acest lucru dacă el este perceput ca un obiectiv comun al comunităţii, cu implicarea mai multor actori comunitari.

Sugestii privind resursele comunitare care pot fi dezvoltate

Centre de zi

Cantine sociale

Grupuri de sprijin (de pildă pentru părinţi tineri, pentru părinţii copiilor cu dizabilităţi)

Asociaţii părinţi-profesori

MESAJ CHEIE

Capacitatea consiliilor locale de a sprijini şi asista copiii şi familiile acestora este mărită de sprijinul şi asistenţa organizaţiilor comunitare. Acest lucru trebuie dezvoltat printr-o colaborare permanentă.

RESPONSABILITĂTI SPECIFICE PREVĂZUTE DE LEGEA 272/2004

INTERVENŢIE IN CAZ DE:	CINE FACE?	CE FACE ?	Articol lege
ABANDON/ PĂRĂSIRE	Unitate medicală	Sesizează DGASPC(24 h)	11.1
	Organe de poliţie	Desemnează persoanele responsabile cu demersurile în vederea stabilirii identităţii	9.2
	SPAS	Realizează demersurile pentru înregistrarea naşterii	12.1
	DGASPC	Semnează procesul verbal de constatare a părăsirii copilului în 5 zile de la sesizare	11.2
ABANDON ŞCOLAR	Ministerul Educaţiei şi Cercetării (MEdC)	la măsuri active de acordare de servicii sociale	48.1.f
	MEdC	Organizează cursuri speciale	48.1.d
	SPAS	la măsuri în vederea reintegrării şcolare dacă copii se sustrag procesului de învăţământ	87.3

ABUZ	Cadre didactice	Au obligaţia să sesizeze SPAS şi DGASPC	48.4
	Angajaţii instituţiilor publice sau private care, prin natura profesiei, intră în contact cu copilul şi au suspiciuni asupra unui posibil caz de abuz, neglijare sau rele tratamente Orice persoană care, prin natura profesiei sau ocupaţiei sale, lucrează direct cu un copil şi are suspiciuni în legătură cu existenţa unei situaţii de abuz sau de neglijare a acestuia	Sesizează de urgenţă DGASPC suspiciunile de abuz Sesizează SPAS sau DGASPC în a cărei rază teritorială a fost identificat cazul respectiv	85.3 91.1
	DGASPC	Verifică şi    soluţionează toate sesizările privind cazurile de abuz şi neglijare	92.a
	DGASPC	Asigură prestarea serviciilor specializate pentru nevoile copiilor victime ale abuzului sau neglijării şi ale familiilor acestora	92. b
	Reprezentanţi DGASPC	Au drept de acces, pentru verificarea situaţiilor de abuz, în sediile persoanelor juridice, precum şi la domiciliul persoanelor fizice care au în îngrijire sau asigură protecţia unui copil	93
	Cadre didactice	Au obligaţia de a semnala SPAS sau DGASPC cazurile   de   rele   tratament,   abuzuri   sau   de neglijare a copilului	48.4
	Poliţie	Este obligata să sprijine reprezentanţii DGASPC pentru  verificarea  situaţiilor privind cazurile de abuz	93
ADOPŢIE	Părinţi decăzuţi din drepturi	Au dreptul de a consimţi la adopţia copilului	62.3
ASCULTAREA PĂRINŢILOR	Instanţa judecătorească	Hotărăşte  cu   privire   la   exercitarea   drepturilor părinteşti, în caz de neînţelegeri, după ascultarea ambilor părinţi	31.2
DREPTURI Şl OBLIGAŢII PĂRINTEŞTI	SPAS	Urmăreşte evoluţia dezvoltării copilului, precum şi modul în care părinţii îşi exercită drepturile şi îşi îndeplinesc obligaţiile, la încetarea măsurilor de protecţie	70
	Asistent maternal	Exercita drepturile şi obligaţiile părinteşti cu privire la persoana copilului pentru copilul pentru care s-a stabilit plasamentul în regim de urgenţă.	64.3
	Preşedinte Consiliu Judeţean/Primar sector Municipiului Bucureşti	Se   exercita   de   către   preşedintele   consiliului judeţean/primarul sectorului Municipiului Bucureşti in situaţia stabilirii plasamentului de către instanţa	88.1
	Instanţa judecătorească	Soluţionează neînţelegerile între părinţi cu privire la exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor	31.3

	Instanfa judecătorească	Este    singura    autoritate    competenta    sa    se pronunţe cu privire la : -persoana care exercita drepturile şi îndeplineşte obligaţiile părinteşti; -modalităţile în care se exercită drepturile şi se îndeplinesc obligaţiile părinteşti; -decăderea din drepturile părinteşti; -redarea exerciţiului drepturilor părinteşti	38
INREGISTRARE A NAŞTERII	Medic şef de secţie şi medicul care a asistat sau constatat naşterea	Intocmeşte în 24 h certificatul medical constatator al naşterii de medicul	10.1
	Medic de familie	Intocmeşte  certificatului  medical  constatator  al naşterii   pentru   copilul   născut  in  afara   unităţii sanitare	10.3
	DGASPC	Asigura consilierea şi sprijinirea mamei în vederea realizării demersurilor legate de întocmirea actului de naştere	11.4
	DGASPC	Transmite SPAS dosarul in vederea înregistrării naşterii	11.5
	Poliţie	Este obligata sa întreprindă verificări specifice privind    identitatea    mamei    şi    sa    comunice rezultatul acestor verificări in termen de 30 zile	11.3
	Poliţie	Semnează   procesul   verbal   de   constatare   a părăsirii copilului	11.2
	SPAS	Are obligaţia de a obţine dispoziţia de stabilire a numelui şi prenumelui copilului in 5 zile	11.6
	SPAS	Transmite   DGASPC   actul   de   înregistrare   a naşterii copilului	11.7
	SPAS	Realizează    demersurile    pentru    înregistrarea naşterii pentru copilul găsit, părăsit	12
DEPLASAREA COPIILOR IN TARĂ Şl STRĂINĂTATE	Părinţii	Işi dau acordul pentru deplasarea copiilor în ţară şi în străinătate	18.2
DECĂDEREA PĂRINŢILOR DIN EXERCIŢIUL DREPTURILOR PĂRINTEŞTI	DGASPC	Sesizează instanţa judecătoreasca în situaţia în care consideră ca sunt întrunite condiţiile pentru decăderea, totala sau parţială,  a părinţilor din exerciţiu] drepturilor părinteşti	36.3
MASURI DE PROTECŢIE SPECIALĂ	CPC	Stabileşte  măsura  de  protecţie  specială  când exista acordul părinţilor	61.1
	Instanţa judecătoreasca	Stabileşte măsura de protecţie specială când nu exista acordul părinţilor	61.2
	DGASPC	Solicita instanţei judecătoreşti stabilirea măsurii plasamentului	61.2
	Directorul DGASPC	Stabileşte plasament in regim de urgenta	65.1
	DGASPC	Sesizează instanţa judecătoreasca în termen de 48 ore de la stabilirea plasamentului în regim de urgenţă de către directorul DGASPC	66.1
	DGASPC	Verifica trimestrial împrejurările care au stat la baza stabilirii masurilor de protecţie speciala	68.1
	DGASPC	Sesizează    CPC    sau    după    caz    instanţa judecătorească, dacă împrejurările care au stat la baza stabilirii măsurii de protecţie s-au schimbat	68.2

	DGASPC	Urmăreşte modul în care sunt puse în aplicare măsurile  de  protecţie  specială,  dezvoltarea  şi îngrijirea copilului pe perioada aplicării măsurii.	69.1
	DGASPC	Desemnează persoana pentru asistarea copilului refugiat	73.3
	DGASPC	Susţine interesele copilului refugiat fără părinţi	73.1
	DGASPC	Gestionează cheltuielile pentru plata salariilor şi a indemnizaţiilor asistenţilor maternali si cele legate de aplicarea prevederilor Legii 326/2003	120
	DGASPC	Intocmeşte   şi   prezintă   instanţei   judecătoreşti raportul referitor la copil, în toate cazurile care privesc aplicarea legii 272/2004	130.1
	DGASPC	Are obligaţia de a întocmi planul individualizat de protecţie	54.1
	Instanţa judecătorească	Stabileşte   măsurile   de   protecţie   specială   în situaţia în care copilul care a împlinit 14 ani refuza sa-şi dea consimţământul	53.3
	Instanţa judecătorească	Stabileşte    măsura    plasamentului    ta   cererea DGASPC şi în situaţia în care nu există acordul părinţilor	61.2
	Instanţa judecătorească	Stabileşte    cuantumul    contribuţiei    lunare    a părinţilor la întreţinerea copiilor în situaţia în care s-a stabilit o măsură de protecţie specială pentru copil	63
	Instanţa judecătorească	Decide cu privire la menţinerea sau înlocuirea plasamentului în regim de urgenţă şi cu privire la exercitarea drepturilor părinteşti	64.3
	Instanţa judecătorească	Dispune măsura supravegherii specializate	67.2
	Instanţa judecătorească	Decide  modificarea  sau  încetarea  măsurii  de protecţie    speciala    daca    împrejurările    s-au modificat	68.2
RELAŢII PERSONALE COPII	Instanţa judecătorească	Poate limita relaţiile copilului cu bunicii, fraţii şi surorile, sau cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie, daca exista motive temeinice	14.3
	Instanţa judecătorească	Poate limita exercitarea dreptului de a menţine relaţii   personale   şi   contacte   directe cu  ambii părinţi	16.2
LICENŢA DE FUNCŢIONARE	ANPDC	Acorda licenţa de funcţionare pe baza îndeplinirii standardelor minime obligatorii	115
INSPECŢIE	ANPDC	Efectuează inspecţia şi urmăreşte modul în care autorităţile publice sau OPA respectă standardele	116
NEGLIJARE	Cadrele didactice	Au obligaţia semnalării cazurile de neglijare SPAS sau DGASPC	48.4
PLANUL DE SERVICII	Primar	Se aproba prin dispoziţia primarului	35.3
	DGASPC sector Municipiul Bucureşti	La nivelul Municipiului Bucureşti se realizează de către DGASPC	35.2
	SPAS	Intocmeşte şi aplică planul de servicii	35.1
PLAN INDIVIDUALIZAT DE PROTECŢIE	DGASPC	Are obligaţia întocmirii planului individualizat	54.1

SUPRAVEGHERE SPECIALIZATA	Comisia pentru protecţia copilului (CPC)	Dispune măsura supravegherii specializate, dacă există acordul părinţilor	67.2
	Instanţa judecătorească	Dispune măsura supravegherii specializate, dacă nu există acordul părinţilor	67.2
TELEFONUL COPILULUI	DGASPC	Infiinţează în mod obligatoriu telefonul copilului pentru semnalarea cazurilor de abuz şi neglijare	91.2
TUTELA	DGASPC	Evaluează persoana sau familia care urmează a fi tutore	41.2
	Instanţa judecătorească	Instituie tutela	40.1, 40.2 si 42.1

MESAJ CHEIE

Legea 27272004 prevede responsabilităţi specifice pentru toate instituţiile care intră în contact cu copilul.

Concluzii

Legea 272/2004 atribuie consiliilor locale un rol primordial în domeniul prevenirii separării copilului de părinţii lor. Ele deţin responsabilitatea principală pentru prevenire şi, alături de alte instituţii, au responsabilitatea de a sesiza DGASPC dacă există situaţii de risc social. Sprijinirea familiilor pentru a oferi o îngrijire de calitate pentru copiii lor este o activitate de importanţă deosebită şi este important să fie recunoscută de toţi cei implicaţi pentru a i se acorda prioritatea necesară.

ANEXE

1. Ancheta Socială

Persoana care completează ancheta socială
Nume
Funcţia
Instituţia
Data întocmirii
Sursa sesizării
Alte surse de informare (materiale accesate, cine a fost întâlnit şi când)
Detalii privind copilul
Nume
Data naşterii
Locul naşterii
Adresa de domiciliu
Adresa de rezidenţă
Religie
Origine etnică
Părinţi
Mama	Tatăl
Nume	Nume
Adresa de domiciliu	Adresa de domiciliu
Adresa de rezidentă	Adresa de rezidenţă
Data naşterii	Data naşterii
Locul naşterii	Locul naşterii
Religie	Religie
Origine etnică	Origine etnică
Ocupaţia	Ocupaţia
Locul de muncă	Locul de muncă

Alţi membri ai familiei (fraţi, surori, alte persoane care locuiesc cu copilul)
	Nume	Relaţia faţă de copil	Data naşterii
1
2
3
4
5
6
Situaţia economico-socială a familiei
Climatul familial
Reţeaua socială / legătura cu comunitatea
Situaţia economică (venit etc)
Educaţia copilului/copiilor
Locuinţa (condiţii sanitare, mobilă, utilităţi etc)
Satisfacerea nevoilor medicale
Istoric familial relevant
Descriere problemei/problemelor copilului/familiei
Prezentarea situaţiilor/evenimentelor
Identificarea nevoilor
Sumar al concluziilor asistentului social

Recomandările asistentului social
Semnătura asistentului social		Data
Semnătura şefului de serviciu		Data

B. Surse de informaţii adiţionale

Site-uri internet
Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului	www.copii.ro
Proiectul Phare pentru Drepturile Copilului (Drepturile copiilor sunt lege!)	www.drepturilecooiilor.ro
Programul Phare "Copiii mai întâi"	www.childrenfirst.ro
Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei	www.mmssf.ro
Ministerul Educaţiei şi Cercetării	www.edu.ro
Ministerul Sănătăţii	www.ms.ro
Autoritatea Naţională pentru Persoane cu Handicap	www.anoh.ro
Agenţia Naţională pentru Protecţia Familiei	www.anof.ro
Ministerul Administraţiei şi Internelor	www.mai.qov.ro
UNICEF	http://www.unicef.ora/romania/activities.html
Asociaţia Naţională a Birourilor de Consiliere pentru Cetăţeni	www.robcc.ro
Programul de dezvoltare instituţională a serviciilor sociale din România	http://users. skvnet.be/skv53820/RO/index1. htm