DECIZIE Nr.
192 din 13 martie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 36 alin. (5) coroborat cu alin. (3)
din Legea fondului funciar nr. 18/1991
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 271 din 24 aprilie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion
Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Antonia Constantin - procuror
Maria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 36 alin. (5) coroborat cu alin. (3)
din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Dumitru Oprişan în
Dosarul nr. 14.541/3/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei ca neîntemeiată, arătând că prevederile de lege
criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 19 iunie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 14.541/3/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 36 alin. (3) şi alin. (5) din Legea fondului funciar nr.
18/1991, excepţie ridicată de Dumitru Oprişan într-un proces având ca
obiect obligaţia de a face.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile art. 36 alin. (5)
coroborate cu cele ale alin. (3) al aceluiaşi articol din Legea nr. 18/1991
încalcă principiile constituţionale ale egalităţii în drepturi şi ale
garantării şi ocrotirii proprietăţii private, deoarece „actualilor proprietari
ai locuinţelor construite pe terenurile atribuite în folosinţă pe durata
existenţei construcţiilor, ca efect al preluării terenurilor aferente
construcţiilor, în condiţiile art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la
sistematizarea teritoriului şi localităţilor urbane şi rurale, li se constituie
un drept de proprietate asupra acestor terenuri, în timp ce foştii proprietari
ai locuinţelor (şi ei titulari ai unui drept real de folosinţă asupra
terenului), demolate ca urmare a unor decrete de expropriere, nu pot beneficia
de prevederile acestei legi, întrucât nu mai au folosinţa terenului aferent
casei de locuit". In opinia autorului excepţiei, această discriminare este
şi mai evidentă atât timp cât foştii proprietari ai locuinţelor demolate au
fost expropriaţi fără nicio despăgubire pentru dreptul de folosinţă a
terenului, astfel că aceşti proprietari (în speţă şi autorul excepţiei) nu au dreptul la despăgubiri. De asemenea,
consideră că cele două texte de lege criticate sunt neconstituţionale şi în
raport de alte acte normative, cum ar fi, de exemplu, Legea nr. 33/1994 privind
exproprierea pentru cauză de utilitate publică, care reglementează dreptul la
despăgubiri şi pentru titularii celorlalte drepturi reale (uz, uzufruct,
abitaţie, superficie, servitute).
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă apreciază că textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor
constituţionale invocate, arătând că modul de reglementare şi sfera persoanelor
îndreptăţite la constituirea dreptului de proprietate este rezultatul opţiunii
legiuitorului şi are la bază exercitarea dreptului statului de a decide asupra
modului de reparare a injustiţiilor şi abuzurilor săvârşite în trecut cu
privire la proprietate.
Potrivit art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că prevederile de lege criticate nu contravin principiului
constituţional al egalităţii în drepturi, întrucât situaţia foştilor
proprietari ai terenurilor din intravilan neafectate de lucrări de investiţii
este diferită de cea a foştilor proprietari ai terenurilor situate în
intravilan, care au fost atribuite în folosinţă pe durata existenţei
construcţiilor dobânditorilor acestora. In ce priveşte încălcarea art. 44 din
Constituţie, arată că această critică nu poate fi reţinută, deoarece
dispoziţiile constituţionale privind garantarea şi ocrotirea proprietăţii se
aplică numai după constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile de lege criticate sunt constituţionale şi că, de fapt, invocarea
excepţiei a fost determinată de modul de interpretare şi aplicare a legii.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate,
raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei, astfel cum a fost formulat de
autorul excepţiei, îl constituie prevederile art. 36 alin. (5) coroborat cu
alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, cu modificările şi completările ulterioare.
Prevederile de lege criticate au următoarea redactare:
- Art. 36 alin. (3) şi alin. (5): „(3) Terenurile
atribuite în folosinţă pe durata existenţei construcţiilor dobânditorilor
acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcţiilor, în
condiţiile dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea
teritoriului şi localităţilor urbane şi rurale, trec în proprietatea actualilor
titulari ai dreptului de folosinţă a terenului, proprietari ai locuinţelor.
[...]
(5) Terenurile fără construcţii, neafectate de
lucrări de investiţii aprobate, potrivit legii, din intravilanul localităţilor,
aflate în administrarea consiliilor locale, considerate proprietate de stat
prin aplicarea dispoziţiilor Decretului nr. 712/1966 şi a altor acte normative
speciale, se restituie foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora, după
caz, la cerere."
Textele constituţionale considerate a fi încălcate sunt
cele ale art. 16 alin. (1) şi (2) - Egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (1) -
Tratatele internaţionale privind drepturile omului şi art. 44 alin. (1) -(3) -
Dreptul de proprietate privată.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că cele două texte de lege criticate reglementează constituirea şi
reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor terenuri în condiţiile
Legii nr. 18/1991, având în vedere două ipoteze. Astfel, potrivit alin (3) al
art. 36 din Legea nr. 18/1991, proprietarului actual al locuinţei construite pe
terenul atribuit în folosinţă pe durata construcţiei, în condiţiile art. 30 din
Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului, i se constituie un drept de proprietate
asupra acestui teren, iar potrivit alin. (5) al aceluiaşi articol, terenurile
fără construcţii, neafectate de lucrări de investiţii aprobate, potrivit legii,
din intravilanul localităţilor, aflate în administrarea consiliilor locale,
considerate proprietate de stat prin aplicarea Decretului nr. 712/1966 şi a
altor acte normative speciale, se restituie foştilor proprietari sau
moştenitorilor acestora, după caz, la cerere, fiind vorba, astfel de reconstituirea dreptului de proprietate.
Autorul excepţiei susţine că aceste texte de lege
contravin dispoziţiilor constituţionale privind egalitatea în drepturi, precum
şi dispoziţiilor constituţionale referitoare la garantarea şi ocrotirea
proprietăţii private, întrucât condiţionează constituirea dreptului de
proprietate doar de existenţa
construcţiilor aparţinând titularului dreptului de folosinţă a terenului.
Analizând aceste critici de neconstituţionalitate,
Curtea constată că sunt neîntemeiate.
In jurisprudenţa sa constantă, Curtea a statuat că
înfrângerea principiului egalităţii intervine atunci când se aplică un
tratament juridic diferenţiat unor situaţii egale, fără a exista o motivare
obiectivă şi raţională. Or, în speţă situaţia foştilor proprietari ai terenurilor
din intravilan neafectate de lucrări de investiţii este diferită de cea a
foştilor proprietari ai terenurilor situate în intravilan care au fost
atribuite în folosinţă pe durata existenţei construcţiilor dobânditorilor
acestora.
Nici susţinerea potrivit căreia aceste prevederi ar
contraveni principiului constituţional al ocrotirii şi garantării proprietăţii
nu poate fi primită, deoarece, aşa cum a statuat Curtea în jurisprudenţa sa,
dispoziţiile constituţionale privind garantarea şi ocrotirea dreptului de
proprietate privată se aplică numai după constituirea sau reconstituirea
dreptului de proprietate.
De altfel, analizând actele aflate în dosarele instanţei de judecată, Curtea reţine că autorul
excepţiei, în calitate de reclamant, a chemat în judecată Prefectura
Municipiului Bucureşti pentru a emite un nou titlu de proprietate, întrucât cel
emis de această autoritate priveşte o suprafaţă mai mică decât cea pe care
acesta pretinde că ar avea dreptul.
Aceste aspecte, însă, nu privesc neconstituţionalitatea
textelor criticate, ci probleme de interpretare şi aplicare a legii, care,
potrivit jurisprudenţei Curţii, excedează contenciosului constituţional, fiind
de competenţa instanţei de judecată.
Şi, în fine, cu privire la raportarea de către autorul
excepţiei a prevederilor atacate la prevederile Legii nr. 33/1994 privind
exproprierea pentru cauză de utilitate publică, care, potrivit susţinerii sale,
reglementează dreptul la despăgubiri şi pentru titularii celorlalte drepturi
reale (uz, uzufruct, abitaţie, superficie, servitute), Curtea reţine că
examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere
compatibilitatea acestuia cu dispoziţiile constituţionale, iar nu compararea
prevederilor mai multor legi între ele.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 36 alin. (5) coroborat cu alin. (3) din Legea fondului
funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Dumitru Oprişan în Dosarul nr.
14.541/3/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 martie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Măria Bratu