ORDIN
Nr. 757 din 26 noiembrie 2004
pentru aprobarea Normativului tehnic privind depozitarea deseurilor*)
ACT EMIS DE: MINISTERUL MEDIULUI SI GOSPODARIRII APELOR
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 86 bis din 26 ianuarie 2005
*) Ordinul nr. 757/2004 a fost publicat in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 86 din 26 ianuarie 2005 si este reprodus si in acest numar bis.
In temeiul prevederilor art. 54 pct. 2 lit. b) din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deseurilor, aprobata cu modificari si
completari prin Legea nr. 426/2001, al art. 7 din Hotararea Guvernului nr.
162/2002 privind depozitarea deseurilor,
in baza Hotararii Guvernului nr. 408/2004 privind organizarea si
functionarea Ministerului Mediului si Gospodaririi Apelor, cu modificarile si
completarile ulterioare,
ministrul mediului si gospodaririi apelor emite urmatorul ordin:
Art. 1
Se aproba Normativul tehnic privind depozitarea deseurilor, prevazut in
anexa*) care face parte integranta din prezentul ordin.
------------
*) Anexa este reprodusa in facsimil.
Art. 2
Normativul tehnic prevazut la art. 1 va fi revizuit in functie de
modificarile cerintelor legislative nationale si europene si ale conditiilor
tehnico-economice.
Art. 3
Directia gestiunea deseurilor si substantelor chimice periculoase din
cadrul autoritatii centrale pentru protectia mediului si agentiile competente
pentru protectia mediului duc la indeplinire prezentul ordin.
Art. 4
Pe data intrarii in vigoare a prezentului ordin se abroga Ordinul
ministrului apelor si protectiei mediului nr. 1.147/2002 pentru aprobarea
Normativului tehnic privind depozitarea deseurilor - construirea, exploatarea,
monitorizarea si inchiderea depozitelor de deseuri, publicat in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 150 si 150 bis din 7 martie 2003.
Art. 5
Prezentul ordin se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, si
intra in vigoare la 30 de zile de la publicare.
Ministrul mediului si gospodaririi apelor,
Speranta Maria Ianculescu
ANEXA 1
NORMATIV TEHNIC
privind depozitarea deseurilor
1. INTRODUCERE SI DOMENIU DE APLICARE
1.1 Obiectiv general
"Normativul tehnic privind depozitarea deseurilor" este elaborat
in baza prevederilor Hotararii Guvernului nr. 162/2002 privind depozitarea
deseurilor cu modificarile si completarile ulterioare, hotarare ce a transpus
Directiva 1999/31/CE privind depozitarea deseurilor.
Normativul tehnic contine cerintele si masurile operationale si tehnice
pentru depozitarea deseurilor in scopul prevenirii sau reducerii cat de mult
posibil a efectelor negative asupra mediului (apa de suprafata, apa subterana,
sol si aer) si asupra sanatatii populatiei, generate de depozitarea deseurilor,
pe toata durata de viata a unui depozit. Prin adoptarea acestei reglementari se
asigura respectarea tehnicilor de construire a depozitelor de deseuri la
nivelul cerintelor europene, aceasta fiind cea mai buna tehnica disponibila la
nivel national pentru depozitele de deseuri. La proiectarea si constructia
depozitelor de deseuri se vor respecta toate celelalte cerinte legislative din
domeniul constructiilor.
Prezentul Normativ tehnic va fi revizuit periodic, in functie de
modificarea cerintelor legislative nationale si europene si a conditiilor
tehnico-economice.
1.2 Domeniu de aplicare
Prevederile prezentului Normativ tehnic se aplica depozitelor de deseuri
inerte, nepericuloase si periculoase, dupa cum urmeaza:
- Pentru depozitele de deseuri autorizate dupa intrarea in vigoare a
Hotararii Guvernului nr. 162/2002 privind depozitarea deseurilor, se aplica toate
prevederile Normativului;
- Pentru depozitele de deseuri care continua operarea dupa 1 ianuarie 2007,
se aplica prevederile referitoare la procedurile de operare, inchidere si
monitorizare post-inchidere;
- Pentru depozitele de deseuri care sisteaza activitatea de depozitare dupa
1 ianuarie 2007, se aplica prevederile referitoare la procedurile de inchidere
si monitorizare post-inchidere.
Normativul tehnic se aplica pentru toate etapele de proiectare,
constructie, exploatare, inchidere si monitorizare post-inchidere a unui
depozit de deseuri.
Prevederile prezentului Normativ tehnic se adreseaza tuturor factorilor
implicati in activitatile de depozitare a deseurilor, si anume:
- administratia publica centrala, regionala si locala;
- autoritati de protectia mediului la nivel central, regional si local;
- proiectanti si constructori de depozite de deseuri;
- operatori si proprietari de depozite de deseuri.
In sensul prezentului Normativ tehnic, "stadiul tehnicii"
reprezinta stadiul de dezvoltare cel mai avansat si eficient, inregistrat in
domeniul tehnologiei utilizate si al modului de operare, care demonstreaza
durabilitatea in timp, siguranta si posibilitatea practica de a respecta
cerintele de protectia mediului pentru o perioada de timp cat mai indelungata.
O noua tehnica poate deveni "stadiul tehnicii" numai dupa ce este
testata la scara pilot (campuri de testare, si nu ca depozit functional) si
dupa ce rezultatele testelor sunt supuse spre aprobare autoritatii competente
pentru protectia mediului.
Tehnica utilizata (tehnologia si modul de operare) trebuie sa fie
acceptabila atat din punct de vedere economic, cat si al protectiei mediului.
Prezentul Normativ tehnic face referire la o serie de standarde, normative
tehnice si ghiduri care sunt in vigoare la momentul elaborarii sale. Aceste
documente pot suferi modificari; utilizatorii trebuie sa aplice variantele in
vigoare, asigurand astfel o calitate stiintifica unitara.
Standardele mentionate in prezentul Normativ tehnic reprezinta standarde de
referinta pentru cerintele minimale specifice domeniilor lor de aplicare.
2. DEFINITII
Semnificatia termenilor utilizati, in sensul prezentului Normativ tehnic,
este prezentata in cele ce urmeaza.
Impermeabilizarea bazei
Bariera geologica - structura a subsolului care indeplineste in mod natural
cerintele de impermeabilizare specifice pentru fiecare clasa de depozit de
deseuri
Bariera construita - straturi de impermeabilizare constituite din materiale
naturale sau sintetice prin care se completeaza structura naturala a subsolului
in scopul indeplinirii cerintelor de impermeabilizare specifice pentru fiecare
clasa de depozit de deseuri
Camp de testare - amenajare la scara pilot, care simuleaza conditiile
specifice unui depozit, si cu ajutorul careia se determina parametri de lucru
concreti, in functie de tipul materialelor utilizate
Sistemul de colectare si tratare a levigatului
Levigat - deseu lichid generat in timpul activitatilor de depozitare a
deseurilor solide prin: patrunderea/percolarea apelor meteorice in/prin corpul
depozitului, separarea apei continute in deseurile depozitate si descompunerea
deseurilor biodegradabile depozitate
Sistem de colectare a levigatului - totalitatea instalatiilor prin care
levigatul este colectat la baza depozitului si transportat catre instalatia de
transport/tratare
Strat de drenaj pentru levigat - pietris spalat cu continut de carbonat de
calciu de maximum 10%
Conducta de drenaj pentru levigat - conducta perforata confectionata din
polietilena de inalta densitate (PEHD)
Conducta de colectare pentru levigat - conducta care face legatura intre
conductele de drenaj pentru levigat si camine, respectiv intre camine si statia
de pompare si/sau rezervorul de stocare
Camin pentru levigat - incapere subterana construita pe traseul conductelor
de colectare, respectiv de eliminare pentru levigat in punctele de racordare
si/sau schimbare a directiei, respectiv a pantei acestora
Statie de pompare pentru levigat - camin pentru levigat in interiorul
caruia este instalata o pompa pentru evacuarea levigatului in rezervorul de
stocare si/sau in conducta de eliminare
Rezervor pentru levigat - rezervor inchis pentru stocarea levigatului, amplasat
subteran sau suprateran
Conducta de eliminare pentru levigat - conducta prin care levigatul este
transportat catre instalatia de tratare aferenta depozitului sau catre
instalatia de transvazare
Instalatie de transvazare pentru levigat - incapere supraterana in
interiorul careia este amplasata o pompa pentru transvazarea levigatului din
rezervorul de stocare in cisternele de transport catre o alta instalatie de
eliminare
Sisteme de control pentru detectarea scurgerilor de levigat - sisteme de
protectie pentru cazurile in care apar deteriorari ale conductelor/bazinelor
pentru levigat, constand in pereti dubli pentru rezervoarele si conductele
subterane, respectiv bazine de beton pentru rezervoarele supraterane
Tratarea levigatului - procesul sau succesiunea de procese fizico-chimice
si biologice prin care valorile indicatorilor caracteristici levigatului sunt
aduse in limite care sa permita evacuarea acestuia in canalizare sau receptori
naturali
Instalatia pentru tratarea levigatului - totalitatea utilajelor si a
echipamentelor in care se desfasoara procesele de tratare fizico-chimica si/sau
biologica
Sistemul de colectare si tratare a gazului
Gaz de depozit - amestec de metan, bioxid de carbon si gaze de
descompunere; (in mod normal gazul de depozit contine: 45 - 60% vol. CH4 si 40
- 55% vol. CO2)
Degazare activa - degazare realizata prin aspirarea gazului in urma
generarii unor presiuni scazute in corpul depozitului
Degazare pasiva - degazare realizata dupa faza activa de formare a gazului
de depozit, prin migrarea acestuia prin stratul de drenaj al apei din
precipitatii si dispersarea uniforma in stratul de recultivare
Prognoza producerii gazului de depozit - estimarea intregii cantitati de
gaz de depozit produs; se poate determina prin calcul, distributia pe fiecare
an de exploatare depinzand de:
- cantitatea totala de deseuri si continutul procentual al componentelor
organice biodegradabile din deseuri (grasimi, proteine, hidrati de carbon,
celuloza etc.)
- gradul de compactare si de tasare al deseurilor depozitate
- durata de operare
- temperatura din interiorul depozitului
- continutul de apa combinata chimic sau libera
Test de aspirare a gazului - masuratori ale volumului si compozitiei gazului
generat in depozitele existente; se utilizeaza pentru dimensionarea instalatiei
de degazare
Sistem de colectare a gazului - totalitatea instalatiilor si echipamentelor
prin care circula gazul de depozit, din corpul depozitului pana la exhaustor
Put de extractie a gazului pe perioada de operare - putul de colectare a
gazului construit treptat, o data cu cresterea nivelului corpului depozitului
Put forat de extractie a gazului - putul de colectare a gazului executat
prin forare dupa atingerea cotei finale de depozitare (dupa sistarea
activitatii de depozitare)
Material de drenaj - material granular permeabil din jurul conductelor
perforate verticale ale puturilor de captare a gazului din corpul depozitului,
constand din pietris spalat 16 - 32 mm, cu continut de carbonati < 10%
Conducta de drenaj - conducta din interiorul putului de extractie,
confectionata din PEHD si prevazuta cu perforatii rotunde (8 - 12 mm diametru),
prin care gazul de depozit este absorbit din corpul depozitului
Conducta de captare a gazului - conducta dintre puturile de colectare
(provizorii sau definitive) si statia de colectare a gazului
Statia de colectare a gazului - instalatie care cuprinde cilindrul de
colectare si echipamente de masura si prelevare a probelor
Conducta de eliminare - conducta de transport intre statia de colectare a
gazului si exhaustor, respectiv intre exhaustor si instalatia de
tratare/valorificare a gazului de depozit
Conducta principala de eliminare (conducta perimetrala de gaz) - conducta
circulara care asigura transportul gazului intre statiile de colectare si
exhaustor
Cilindru de colectare - echipament cu ajutorul caruia mai multe conducte de
captare a gazului sunt unite intr-o conducta de eliminare
Condensat - vaporii de apa din gazul de depozit, care condenseaza din cauza
diferentei de temperatura dintre corpul depozitului si spatiul exterior
Separator de condensat - echipament de colectare si separare a apei
condensate din gazul de depozit
Exhaustor - echipament cu ajutorul caruia este generata presiune scazuta,
in vederea extragerii gazului de depozit din corpul depozitului
Filtru biologic - echipament pentru tratarea gazului de depozit (oxidarea
metanului si eliminarea altor compusi volatili); el contine materiale organice
- biologice speciale, asemenea compostului si scoartei de copac
Instalatie de ardere controlata a gazului de depozit - instalatie de ardere
a gazului de depozit la o temperatura de 1100 grade C pe o durata > 0,3
secunde
Instalatie de producere a energiei electrice - sistem de motoare cu
combustie interna cu gaz ce actioneaza generatoare de energie electrica
Operare
Analiza de declaratie - buletin de analiza care contine in mod obligatoriu
urmatorii indicatori caracteristici unui deseu, altul decat deseul municipal:
umiditate, continut de substante minerale, carbon organic total, indicatori
caracteristici eluatului
Analiza de control - analiza efectuata in cadrul procedurii de acceptare a
deseurilor la depozitare, in cazul in care apar indoieli cu privire la
conformarea transportului de deseuri
Analiza rapida - analiza de control efectuata pentru deseuri nepericuloase,
cu echipamente de testare rapida
Analiza completa - analiza de control efectuata pentru deseuri periculoase,
in cadrul laboratorului propriu al depozitului
Acoperire temporara - strat de acoperire, din folii de material plastic sau
tesaturi fibroase, care se utilizeaza atunci cand suprafata respectiva de
depozitare nu este folosita pentru o anumita perioada de timp; acoperirea
temporara se indeparteaza inainte de inceperea redepozitarii deseurilor
Inchidere si monitorizare post-inchidere
Acoperire provizorie - strat de acoperire care se aplica peste deseurile
depozitate in primii ani dupa sistarea activitatii, atunci cand au loc cele mai
importante tasari
Acoperire finala - strat de acoperire realizat conform cerintelor de
impermeabilizare a suprafetei specifice fiecarei clase de depozit
3. CERINTE CONSTRUCTIVE
3.1 Cerinte impuse terenului de fundare si impermeabilizarii bazei
depozitului
Cerintele impuse terenului de fundare si impermeabilizarii bazei
depozitului se pot imparti in trei categorii:
- cerinte privind proprietatile fizice,
- cerinte privind proprietatile chimice,
- cerinte de ordin biologic.
In figura 3.1.1 sunt prezentate principalele solicitari din mediul
inconjurator asupra depozitului, pe toata durata sa de viata.
Figura 3.1.1
Tipuri de solicitari asupra unui depozit de deseuri, pe intreaga sa durata
de viata
Figura 3.1.1 - Tipuri de solicitari asupra unui depozit de deseuri, pe
intreaga sa durata de viata - se gaseste in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 86 bis din 26 ianuarie 2005, la pagina 82.
3.1.1 Reglementari tehnice conexe
La aplicarea prezentului Normativ tehnic se au in vedere urmatoarele
reglementari tehnice:
- Legea nr. 10/1995 Lege privind calitatea in constructii
- GT 035/2002 Ghid privind modul de intocmire si verificare a
documentatiilor geotehnice pentru constructii
- NP 074/2002 Normativ privind principiile, exigentele si metodele
cercetarii geotehnice a terenului de fundare
- NP 075/2002 Normativ pentru utilizarea materialelor geosintetice
la
lucrarile de constructii
- STAS 3950-81 Geotehnica. Terminologie, simboluri si unitati de
masura
- STAS 1242/3-87 Cercetari prin sondaje deschise
- STAS 1242/4-85 Cercetari geotehnice prin foraje executate in
pamanturi
- STAS 1245/5-88 Cercetarea terenului prin penetrare dinamica standard
in foraj
- STAS 1243-88 Clasificarea si identificarea pamanturilor
- STAS 7107/1-76 Determinarea materiilor organice
- STAS 7107/3-74 Determinarea continutului in carbonati
- STAS 1913/1-82 Determinarea umiditatii
- STAS 1913/2-76 Determinarea densitatii scheletului pamanturilor
- STAS 1913/3-76 Determinarea densitatii pamanturilor
- STAS 1913/4-86 Determinarea limitelor de plasticitate
- STAS 1913/5-85 Determinarea granulozitatii
- STAS 1913/6-76 Determinarea permeabilitatii in laborator
- STAS 1913/12-88 Determinarea caracteristicilor fizice si mecanice ale
pamanturilor cu umflari si contractii mari
- STAS 1913/13-83 Determinarea caracteristicilor de compactare.
Incercarea Proctor
- STAS 1913/15-75 Determinarea greutatii volumice pe teren
- STAS 8942/1-89 Determinarea compresibilitatii pamanturilor prin
incercarea in edometru
- STAS 8942/2-82 Determinarea rezistentei pamanturilor la forfecare,
prin incercarea de forfecare directa
- STAS 8942/3-84 Determinarea modului de deformatie liniara prin
incercari pe teren cu placa
- STAS 6054-77 Adancimi maxime de inghet. Zonarea teritoriului
Romaniei
- STAS 2914-84 Terasamente. Conditii tehnice generale de calitate
- STAS 9850-89 Verificarea compactarii terasamentelor
- xxx proiect de Ghid pentru proiectarea depozitelor de
deseuri cu materiale geosintetice
3.1.2 Cerinte privind proprietatile fizice
3.1.2.1 Omogenitatea terenului de fundare
Materialul din care este constituit terenul de fundare trebuie sa fie
omogen. Terenul de fundare este investigat in prealabil prin studii de teren si
determinari geotehnice de laborator, in conformitate cu reglementarile tehnice
in vigoare.
3.1.2.2 Capacitatea portanta si stabilitatea terenului de fundare
Terenul de fundare trebuie sa fie stabil. Calculul terenului de fundare se
face tinand cont de reglementarile tehnice in vigoare si in concordanta cu:
- STAS 3300/1-85 Principii generale de calcul,
- STAS 3300/2-85 Calculul terenului de fundare in cazul fundarii
directe.
Stabilitatea terenului de fundare si a taluzelor se calculeaza de catre
proiectanti luand in considerare incarcarile date de grosimea finala a
stratului de deseuri depozitate si sarcina provenita din acoperirea finala a
depozitului.
3.1.2.3 Pozitia panzei freatice in amplasamentul depozitului
Distanta dintre nivelul hidrostatic cel mai ridicat al apei subterane si
cel mai de jos punct al suprafetei inferioare a stratului de izolare a bazei
depozitului, nu trebuie sa fie mai mica de 1,00 m.
Tasarile rezultate din incarcarea data de corpul deseurilor precum si
capilaritatea pamanturilor ce constituie terenul de fundare, trebuie sa fie
luate in considerare.
3.1.3 Cerinte privind chimismul terenului de fundare
3.1.3.1 Continutul de carbonati pentru materialul argilos ce constituie
barierele geologice, (naturala si construita) a depozitului trebuie sa fie mai
mic de 10% (masa).
3.1.3.2 Continutul de materii organice pentru materialul argilos ce
constituie bariera geologica, (naturala si construita), a depozitului trebuie
sa fie mai mic de 5% (masa).
3.1.4 Cerinte de ordin biologic
Este necesar a se lua masuri de protectie a barierelor construite,
impotriva eventualelor degradari produse de actiunea radacinilor plantelor,
animalelor si microorganismelor. Protectia impotriva animalelor rozatoare se
face prin acoperirea barierelor cu un strat de pietris grosier.
3.1.5 Mineralogia terenului de fundare
Bariera naturala geologica, precum si cea construita prin compactarea in
straturi succesive a materialelor, trebuie sa fie constituita din pamanturi cu
continut de argila, dupa cum urmeaza:
- bariera naturala: continut de minimum 15% (masa) minerale argiloase cu d
< 0,002 mm;
- bariera construita: continut de minimum 20% (masa) minerale argiloase cu
d < 0,002 mm.
Atat bariera naturala, cat si cea construita, trebuie sa aiba un continut
de maximum 40% (masa) nisip si pietris cu diametrul particulelor cuprins intre
0,06 si 63 mm.
Argila trebuie sa contina, in proportie mai mare de 10%, minerale cu
potential ridicat de retinere a particulelor poluante din levigat si cu
capacitate mare de umflare (cum sunt mineralele smectice - illit, montmorilonit
etc.).
3.1.6 Cerinte privind impermeabilizarea bazei depozitului
3.1.6.1 Bariera geologica naturala
Bariera geologica naturala trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte:
______________________________________________________________________________
| Categoria | Depozite pentru | Depozite pentru | Depozite pentru
|
| | deseuri inerte | deseuri | deseuri
|
| Cerinta | | nepericuloase | periculoase
|
|________________________|_________________|_________________|_________________|
| Permeabilitatea [m/s] | </= 10^-7 | </= 10^-9 | </=
10^-9 |
|________________________|_________________|_________________|_________________|
| Grosimea [m] | >/= 1,00 | >/= 1,00 | >/=
5,00 |
|________________________|_________________|_________________|_________________|
Daca locatia depozitului de deseuri nu indeplineste aceste cerinte, se
realizeaza calcule de hidraulica subterana care sa stea la baza proiectarii
solutiilor alternative; in consecinta in amplasament trebuie sa se execute o
bariera geologica construita. Aceste bariere geologice construite sunt
proiectate tinand cont de conditiile geologice locale si de recomandarile
generale din acest normativ.
3.1.6.2 Bariera construita
Inainte de inceperea construirii impermeabilizarii bazei, trebuie sa se
demonstreze ca materialele care urmeaza a fi utilizate sunt conforme cu
cerintele legale in vigoare. Acest lucru se realizeaza prin testarea
comportarii materialelor utilizate in campuri de testare in care sunt simulate
conditiile specifice dintr-un depozit.
Modul de realizare a campului de testare este prezentat in anexa 1.
Bariera construita trebuie sa indeplineasca cel putin cerintele de mai jos.
______________________________________________________________________________
| | Depozite pentru | Depozite pentru | Depozite pentru
|
| | deseuri inerte | deseuri | deseuri
|
| | | nepericuloase | periculoase
|
|________________________|_________________|_________________|_________________|
| Grosime geomembrana | - | 2,0 mm | 2,5 mm
|
| PEHD | | |
|
|________________________|_________________|_________________|_________________|
| Permeabilitate strat | 10^-8 | 10^-9 | 10^-10
|
| (m/s) | | |
|
|________________________|_________________|_________________|_________________|
| Grosime strat (m) | >/= 0,5 | >/= 0,5 | >/=
1,5 |
|________________________|_________________|_________________|_________________|
Sunt acceptate variantele prezentate in figurile urmatoare.
Figura 3.1.2
Varianta de impermeabilizare a bazei pentru depozitele de deseuri
periculoase (clasa a)
Figura 3.1.2 - Varianta de impermeabilizare a bazei pentru depozitele de
deseuri periculoase (clasa a) - se gaseste in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 86 bis din 26 ianuarie 2005, la pagina 85.
Figura 3.1.3 (a)
Varianta de impermeabilizare a bazei pentru depozitele de deseuri
nepericuloase (clasa b)
Figura 3.1.3 (a) - Varianta de impermeabilizare a bazei pentru depozitele
de deseuri nepericuloase (clasa b) - se gaseste in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 86 bis din 26 ianuarie 2005, la pagina 85.
Figura 3.1.3 (b)
Varianta de impermeabilizare a bazei pentru depozitele de deseuri
nepericuloase (clasa b)
Figura 3.1.3 (b) - Varianta de impermeabilizare a bazei pentru depozitele
de deseuri nepericuloase (clasa b) - se gaseste in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 86 bis din 26 ianuarie 2005, la pagina 86.
3.1.6.3 Straturi de etansare din materiale sintetice si drenajele aferente
(a se vedea figurile 3.1.2 si 3.1.3)
a) Cerinte de ordin general
Straturile de etansare executate din materiale sintetice prefabricate sunt
construite in concordanta cu tabelul urmator:
______________________________________________________________________________
| Categoria | Depozite pentru | Depozite pentru | Depozite pentru
|
| | deseuri inerte | deseuri | deseuri
|
| | | nepericuloase | periculoase
|
|________________________|_________________|_________________|_________________|
| Etansare sintetica | Nu se cere | Se cere | Se cere
|
|________________________|_________________|_________________|_________________|
| Strat de drenaj | Nu se cere | Se cere | Se cere
|
|________________________|_________________|_________________|_________________|
Etansarile din materiale sintetice trebuie sa fie construite cu geomembrane
din polietilena de inalta densitate (PEHD), de grosime mai mare sau egala cu
2,5 mm pentru depozitele de clasa a, respectiv 2,0 mm pentru depozitele de
clasa b.
Se accepta solutii tehnice alternative de etansare cu ajutorul altor
materiale, numai daca acestea respecta conditiile necesare privind protectia
subsolului si apei subterane, in mod echivalent cu etansarile cu geomembrane.
Caracteristicile fizice, mecanice, hidraulice si de durabilitate a
geomembranelor se determina in conformitate cu prevederile "Normativului
pentru utilizarea materialelor geosintetice la lucrarile de constructii"
indicativ, NP 075-02.
Caracteristicile impuse pentru utilizarea geomembranelor la depozitele de
deseuri trebuie sa fie in conformitate cu SR EN 13257:2001.
b) Cerinte speciale pentru geomembranele PEHD
b.1) Cerinte privind proprietatile fizice ale geomembranelor
______________________________________________________________________________
| Proprietatea fizica | Metoda de determinare | Valori minime admise
|
|_______________________|_____________________________|________________________|
| Grosimea (mm) | SR EN 964-1:1999 | 2,5 mm (clasa a)
|
| | SR EN ISO 9863-2:1996 | 2,0 mm (clasa b)
|
| | prEN 1849-2 |
|
|_______________________|_____________________________|________________________|
| Densitatea (kg/dm^3) | STAS 5886-68 | 0,95 kg/mc
|
| | ISO R 1183 |
|
| | prEN 1849-2 | |
|_______________________|_____________________________|________________________|
| Masa pe unitatea de | STAS 5886-68 | 2500 g/mp
|
| suprafata (g/mp) | prEN 1849-2 |
|
|_______________________|_____________________________|________________________|
b.2) Cerinte privind rezistentele mecanice ale geomembranelor
- Rezistenta la intindere
Rezistenta la intindere a geomembranelor se determina prin:
- solicitare la intindere monoaxiala pe esantioane de forma in dublu T de
latime constanta
- in conditii de solicitare tridimensionala.
In tabelul urmator sunt date cateva valori orientative ale rezistentei la
intindere a geomembranelor din PEHD.
______________________________________________________________________________
| Teste | U.M.| Testul | Testul cu latime | Testul
|
| | | dublu T | constanta | tridimensional
|
| | |____________|__________________________|________________|
|Deformatii | | l = 6,3 mm | l = 25 mm | l = 200 mm | D = 610 mm
|
|_______________|_____|____________|____________|_____________|________________|
| Efortul maxim | MPa | 22 | 21 | 19 | 16
|
| la cedare | | | | |
|
|_______________|_____|____________|____________|_____________|________________|
| Deformatia | % | 11 | 13 | 15 | 47
|
| maxima | | | | |
|
|_______________|_____|____________|____________|_____________|________________|
| Efortul ultim | MPa | 28 | 24 | 21 | 16
|
|_______________|_____|____________|____________|_____________|________________|
| Deformatia | % | 700 | 600 | > 500 |
47 |
| ultima | | | | | |
|_______________|_____|____________|____________|_____________|________________|
Determinarea rezistentei la intindere se face in conformitate cu ISO R 527.
- Rezistenta la impact (soc)
Geomembranele sunt foarte sensibile la degradare ca urmare a actiunilor
mecanice cum ar fi caderea unor obiecte grele.
Rezistenta la impact se determina prin metoda Spencer, care consta prin
caderea pe o mostra de geomembrana a unui pendul prevazut la un capat cu un
con, masurandu-se energia la care se produce penetrarea. In tabelul urmator
sunt prezentate rezistentele la impact ale unei geomembrane PEHD de grosime g =
1 mm, in conformitate cu prevederile standardelor in vigoare.
______________________________________________________________
| Unghiul conului (grade) | 15 | 30 | 45 | 60 | 90 |
|______________________________|_____|_____|______|______|_____|
| Rezistenta la impact (joule) | 7,6 | 9,3 | 11,2 | 11,2 | 8,7 |
|______________________________|_____|_____|______|______|_____|
- Rezistenta la poansonare statica
Pentru determinarea rezistentei la poansonare a geomembranelor se
utilizeaza o mostra circulara fixata pe un inel, care este solicitata static la
compresiune inregistrandu-se forta la care se produce ruperea. Determinarea se
efectueaza in conformitate cu EN 12730:2001.
Pentru geomembrane groase, forta la care se produce ruperea este de cca.
2200 N.
- Unghiul de frecare la interfata dintre geomembranele netede PEHD si alte
materiale
Rezistenta la forfecare exprimata prin unghiul de frecare la interfata
dintre geomembranele PEHD si diverse materiale este exemplificata in tabelul
urmator:
_____________________________________________________________________
| Materialul cu care geomembrana vine in contact | Unghiul de frecare |
|________________________________________________|____________________|
| Nisip grosier (D = 30 grade) | 18 grade |
|________________________________________________|____________________|
| Nisip fin (D = 26 grade) | 17 grade |
|________________________________________________|____________________|
| Geotextil netesut impaslit | 8 grade |
|________________________________________________|____________________|
| Geotextil netesut termosudat | 11 grade |
|________________________________________________|____________________|
| Geotextil netesut monofilament | 6 grade |
|________________________________________________|____________________|
| Geotextil tesut din benzi | 10 grade |
|________________________________________________|____________________|
Determinarea unghiului de forfecare se face in conformitate cu prEN 12957-1
- Rezistenta la sfasiere
Rezistenta la sfasiere se determina pe probe de forma trapezoidala cu
taietura de initiere sau pe probe de tip despicate. Valorile rezistentelor la
sfasiere variaza intre 20 N si 130 N pentru epruvetele trapezoidale
confectionate din geomembrane subtiri si respectiv intre 90 N si 450 N pentru
geomembranele groase testate pe probe despicate.
Determinarea rezistentei la sfasiere se face conform
- STAS 6127/87
- STAS 4030-1/79
- EN 12310-2:2002
- Rezistenta imbinarilor sudate
Testarea rezistentei sudurilor de imbinare a geomembranelor se face in
conformitate cu:
- EN 12316-2:2000
- EN 12317-2:2000
c) Cerinte privind stabilitatea si durabilitatea geomembranelor
c.1) Cerinte privind rezistenta la degradare chimica
Geomembranele PEHD se testeaza prin imersare in diverse substante chimice
pe o perioada cuprinsa intre 30 si 120 de zile. Dupa aceasta perioada se repeta
testele pentru determinarea caracteristicilor fizice si de rezistenta ale
geomembranei.
Rezistenta la degradare sub actiunea agentilor chimici se determina in
conformitate cu:
- STAS 6339/80
- EN ISO 14030:2001
- EN 1847:2001
- EN ISO 175:2000
c.2) Rezistenta la degradarea termica si prin oxidare (rezistenta la
imbatranire)
Geomembranele sunt sensibile la variatiile mari de temperatura precum si la
actiunea radicalilor de tip hidroperoxid, care trec in structura moleculara a
polietilenei. Pentru combaterea acestor efecte se recomanda acoperirea cat mai
rapida a geomembranei puse in opera.
Determinarea rezistentei la degradare termica si prin oxidare (imbatranire)
a geomembranelor se face in conformitate cu:
- EN 1107-2:2001
- EN 1296:2000
- prEN 495-5
- ASTM D 5885-97
- ENV ISO 1438:1999
- ENV 12224
- prEN ISO 13438
c.3) Rezistenta la degradare prin actiunea factorilor biologici
Degradarea biologica se datoreaza in principal actiunii bacteriilor,
ciupercilor si animalelor. Geomembranele trebuiesc protejate impotriva actiunii
factorilor biologici atat in perioada de executie cat si in perioada de
exploatare a depozitului de deseuri.
3.2 Cerinte constructive pentru bariera, impermeabilizare si sistemul de
drenaj pentru levigat
3.2.1 Terenul de pozare al etansarii sintetice
Stratul de baza pe care se aseaza stratul sintetic de etansare trebuie sa
aiba toleranta la planeitate de maximum 2 cm/4,0 m.
3.2.2 Pantele bazei depozitului
Baza depozitului se proiecteaza si se construieste astfel incat, dupa
stingerea tasarilor in terenul de fundare si in corpul deseurilor, aceasta sa
aiba o inclinatie finala de cel putin 3% transversal pe reteaua de conducte de
drenaj si cel putin 1% longitudinal pe aceasta. Punctele cu adancimea cea mai
mare trebuie sa fie amplasate in afara zonei impermeabilizate.
3.2.3 Protectia mecanica a etansarii sintetice
Geomembranele PEHD din stratul de etansare de la baza depozitului se
protejeaza impotriva penetrarii mecanice provenite din incarcarea data de
corpul deseurilor. Stratul de protectie poate fi constituit din geotextile
si/sau dintr-un strat de nisip mediu - fin (conform STAS 1913/5-85).
Geotextilele trebuie sa fie fabricate din fibre noi de polietilena sau
polipropilena. Caracteristicile fizice, mecanice, hidraulice si de durabilitate
a geotextilelor se determina in conformitate cu prevederile "Normativului
pentru utilizarea materialelor geosintetice la lucrarile de constructii",
NP 075-02.
3.2.4 Stratul de drenaj aferent etansarii sintetice
Stratul de drenaj este constituit din pietris spalat cu continut de
carbonat de calciu </= 10% . Dispunerea acestuia trebuie sa fie proiectata
pe baza principiului filtrelor inverse in asa fel incat sa nu fie posibila
colmatarea acestuia cu particule provenite din corpul deseurilor. Grosimea
stratului mineral de drenaj nu trebuie sa fie mai mica de 50 cm, iar
permeabilitatea acestuia >/= 10^-3 m/s. Grosimea stratului de drenaj
deasupra generatoarei superioare a conductelor de drenaj, trebuie sa fie cel putin
egala cu doua diametre nominale a conductei, (g >/= 2 DN), dar nu mai mica
de 50 cm.
3.2.5 Conducte de drenaj pentru levigat (a se vedea figurile 3.1.2 si
3.1.3)
Reteaua de conducte de drenaj se construieste deasupra sistemului de
etansare a bazei depozitului. Diametrul nominal al conductelor de drenaj (DN)
nu trebuie sa fie mai mic de 250 mm, materialul pentru fabricarea acestora
fiind polietilena de inalta densitate (PEHD). Dimensiunile fantelor conductelor
de drenaj se proiecteaza in functie de diametrul particulelor materialului de
filtru in care acestea sunt inglobate. Conductele trebuie sa aiba perforatii
numai pe 2/3 din sectiunea transversala, ramanand la partea inferioara 1/3 din
sectiunea transversala neperforata, pentru a fi asigurata astfel si functia de
transport a levigatului (figura 3.2.1). Lungimea maxima a unei conducte ce
constituie o ramura a retelei de drenaj este de 200 m.
Pantele finale, tinand cont de greutatea corpului depozitului si de tasarea
subsolului, trebuie sa fie de minimum 1% de-a lungul conductelor de drenaj si
de minimum 3% in sectiune transversala, de-o parte si de alta a conductelor.
Figura 3.2.1
Straturi geosintetice de impermeabilizare si pozitionarea conductelor de
levigat
Figura 3.2.1 - Straturi geosintetice de impermeabilizare si pozitionarea
conductelor de levigat - se gaseste in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 86 bis din 26 ianuarie 2005, la pagina 90.
3.2.6 Cerinte privind primul strat de deseuri depozitate
Primul strat de deseuri de deasupra stratului de drenaj, in grosime de 1 m,
se depune cu atentie, fara compactare si cu evitarea circulatiei excesive a
mijloacelor de transport pe acesta. Compactarea deseurilor depozitate incepe
numai dupa ce stratul de deseuri depaseste 1 m grosime. Primul metru de deseuri
depozitate trebuie sa fie constituit din deseuri menajere cu granulozitate
medie. Deseurile masive, voluminoase, cele sub forma semilichida, maloasa,
nisipurile fine si alte tipuri de deseuri care pot penetra in sistemul de
drenaj colmatandu-l sunt interzise a se depune in primul metru de deseuri
deasupra drenajului.
3.2.7 Cerinte privind constructia barierelor
Constructia barierelor din material argilos necesita urmatoarele conditii
si etape de lucru:
- conditii climatice corespunzatoare, fara soare puternic, ploaie si
temperaturi mai mici de 5 grade C, respectiv mai mari de 28 grade C;
- materialul necesita un continut de apa conform cu ecuatia W_DPR </= W
</= W_(95% DPr); acest continut de apa se corecteaza prin uscare, respectiv
udare, in urma testelor efectuate cu echipamente speciale;
- compactarea materialului argilos se face cu un compactor picior de oaie;
la sfarsitul unei zile de lucru, gaurile ramase in urma trecerii cu compactorul
picior de oaie se acopera cu ajutorul unui compactor obisnuit utilizat in
constructii (compactor cu role).
Numarul de treceri ale compactorului, continutul de apa, grosimea necesara
pentru stratul necompactat se testeaza in-situ, conform prevederilor anexei 1.
3.3 Colectarea levigatului
3.3.1 Cerinte generale
Sistemul de colectare a levigatului cuprinde: stratul de drenaj pentru
levigat, conductele de drenaj pentru levigat, conductele de colectare pentru
levigat, caminele, statia de pompare, rezervorul de stocare, conducta de
eliminare pentru levigat, instalatia de transvazare - in cazul tratarii pe un
alt amplasament (figura 3.3.1).
Figura 3.3.1
Schema sistemului de colectare a levigatului
_________________________________________
|\ /|
| \ /|\ /|\ /|\ /|\ / |
| \ / | \ / | \ / | \ / | \ / |
| \ / | \ / | \ / | \ / | \ / |
| | | | | | 4 | | | | |
| 3% | 3%| ||1%| | | | | | |
|--->|<--| || | | | | | | |
| | | |v | | | | | | | Spre tratare
| | | | | | | | | | | ^
| /|\ | /|\ | /|\ | /|\ | /|\ | /
| / | \ | / | \ | / | \ | / | \ | / | \ | 9/
| / | \|/ | \|/ | \|/ | \|/ | \ | /
|/___|_______|_______|_______|_______|___\| ____ /
| | |6a | | _____| |
| | | | | _|_ |____|\
()______()_____(5)__6___()______()______|() | 8 \
|___| 9\
7 \
_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ v____
| 10 |
\ 3/ \ / \ / \ / \ / |____|
\ \ ()/ 2\(4)/ \ ()/ \ ()/ \ ()/
\ \ / / \ \ / / \ \ / / \ \ / / \ \ / /
\ / \ / \ / \ / \ /
\ / \ / \ / \ / \ /
1
____________________________________________________
unde:
1 - bariera geologica
2 - impermeabilizare
3 - strat de drenaj pentru levigat
4 - conducta de drenaj pentru levigat
5 - camin pentru levigat
6 - conducta de colectare pentru levigat
6a - zona in care se amplaseaza sistemele de control al scurgerilor
7 - statie de pompare pentru levigat
8 - rezervor pentru levigat
9 - conducta de eliminare pentru levigat
10 - instalatie de transvazare pentru levigat
3.3.1.1 Stratul de drenaj pentru levigat si conductele de drenaj se
construiesc conform cerintelor de la 3.2.4 si 3.2.5.
3.3.1.2 Conductele de colectare pentru levigat trebuie sa fie confectionate
din PEHD si sa aiba un diametru nominal DN >/= 200 mm.
3.3.1.3 Caminele pentru levigat se amplaseaza in afara suprafetei
impermeabilizate de depozitare si se construiesc din PEHD sau beton captusit la
interior cu un strat de protectie impotriva actiunii corozive a levigatului.
Diametrul interior al caminelor pentru levigat trebuie sa fie de minimum 1 m,
iar instalatiile se amplaseaza astfel incat sa permita controlarea si curatarea
conductelor de colectare si a celor de eliminare.
3.3.1.4 Statiile de pompare pentru levigat trebuie sa indeplineasca
aceleasi cerinte ca si caminele pentru levigat. Pompele pentru levigat trebuie
sa fie confectionate din materiale rezistente la actiunea coroziva a
levigatului.
3.3.1.5 Rezervoarele subterane se confectioneaza din PEHD sau beton, cele
de beton se captusesc la interior cu un strat de protectie rezistent la
actiunea coroziva a levigatului. Rezervoarele supraterane se confectioneaza din
beton sau otel si se captusesc la interior cu un strat de protectie rezistent
la actiunea coroziva a levigatului. Rezervoarele supraterane se izoleaza la
exterior impotriva inghetului. Rezervoarele pentru levigat se dimensioneaza
astfel incat sa aiba capacitate suficienta pentru stocarea unui volum de
levigat egal cu diferenta dintre volumul maxim de levigat generat si
capacitatea instalatiei de tratare/transvazare.
3.3.1.6 Conductele de eliminare pentru levigat trebuie sa fie confectionate
din PEHD si sa aiba un diametru nominal DN >/= 200 mm.
3.3.1.7 Instalatia de transvazare pentru levigat se realizeaza din beton
captusit la interior cu un strat de protectie rezistent la actiunea coroziva a
levigatului.
Pompa de transvazare se confectioneaza dintr-un material rezistent la
actiunea coroziva a levigatului.
3.3.1.8 Sistemele de control pentru detectarea scurgerilor de levigat sunt
necesare, in cazul depozitelor de deseuri periculoase si nepericuloase (clasa
a, respectiv b), pentru a preveni scurgerea levigatului din instalatiile aflate
in afara zonei impermeabilizate. Ele trebuie amplasate in zonele in care, din
cauza sarcinilor statice, exista riscul cel mai mare de rupere a conductelor (a
se vedea figura 3.3.1).
3.3.2 Cerinte privind dimensionarea sistemului de colectare a levigatului
Sistemul de colectare a levigatului are rolul de a asigura mentinerea
levigatului in corpul depozitului la un nivel minim.
Sistemul de colectare a levigatului se proiecteaza si se dimensioneaza
conform cu:
- prognoza de generare a levigatului;
- tehnica de gestionare a acestuia: tratare intr-o instalatie proprie sau
evacuare catre o alta instalatie de tratare.
Dimensionarea elementelor componente ale sistemului de colectare a
levigatului se realizeaza pornind de la o valoare medie a volumului de levigat
generat, recomandat de 6 l/s.ha. Aceasta valoare este acoperitoare pentru
dimensionarea conductelor de drenaj atat din punct de vedere hidraulic, cat si
static. Celelalte componente (pompele, conductele de colectare, rezervorul de
stocare etc.) se dimensioneaza tinand cont de valoarea mentionata anterior si
de dimensiunile depozitului.
Cantitatea de levigat se calculeaza pentru toate fazele de operare, astfel
incat sa se determine valorile critice necesare pentru dimensionare.
3.4 Tratarea levigatului
3.4.1 Scop
Pentru deversarea in influentul unei statii de epurare orasenesti,
respectiv intr-un receptor natural, valorile indicatorilor caracteristici
levigatului trebuie sa se incadreze in limitele stabilite de legislatia in
vigoare privind protectia calitatii apelor.
In functie de conditiile locale specifice, caracteristicile levigatului si
de receptorul in care se evacueaza acesta, tratarea levigatului se poate
realiza in doua tipuri de instalatii, si anume:
- instalatie de tratare proprie depozitului care sa permita evacuarea
levigatului direct in receptorul natural cu respectarea legislatiei in domeniu
privind valoarea indicatorilor de calitate a efluentului;
- instalatie de preepurare a levigatului pentru a fi evacuat intr-o statie
de epurare a apelor uzate orasenesti, cu respectarea valorilor indicatorilor de
calitate a efluentului.
Este interzisa recircularea levigatului in corpul depozitului.
3.4.2 Procedee de tratare a levigatului
Dimensionarea instalatiei de tratare se realizeaza conform 3.3.2 si in
functie de caracteristicile sistemului de colectare (volumul rezervorului de
stocare).
Instalatia de tratare trebuie sa asigure desfasurarea proceselor corespunzatoare
pentru reducerea valorilor concentratiilor la urmatorii indicatori:
- materii solide in suspensie
- consum chimic de oxigen
- consum biochimic de oxigen
- amoniu
- nitrati
- sulfuri
- cloruri
- metale grele
Principalele procedee utilizate pentru tratarea levigatului, precum si
aplicabilitatea acestora, sunt sintetizate in tabelul 3.4.1.
Tabelul 3.4.1
Procedee de tratare a levigatului
____________________________________________________________________________
| Procedeu de tratare | Aplicabilitate (compusi care sunt indepartati) |
|___________________________|________________________________________________|
| Procedee biologice aerobe | Substante organice biodegradabile |
|___________________________|________________________________________________|
| Oxidare chimica | Substante organice greu degradabile |
|___________________________|________________________________________________|
| Adsorbtie | AOX si substante organice nepolare |
|___________________________|________________________________________________|
| Precipitare | Metale grele |
|___________________________|________________________________________________|
| Coagulare-floculare | Suspensii coloidale |
|___________________________|________________________________________________|
| Procedee de membrana | Substante organice si anorganice dizolvate |
|___________________________|________________________________________________|
| Evaporare si uscare | Saruri minerale si compusi greu volatili |
|___________________________|________________________________________________|
| Stripare | Substante volatile |
|___________________________|________________________________________________|
Procedeele de tratare prezentate anterior sunt alese si combinate in
functie de specificul fiecarui caz in parte, astfel incat sa se realizeze o
tratare optima a levigatului, din punct de vedere tehnic si economic.
Combinatia de procedee de tratare aplicata trebuie sa asigure indepartarea
urmatorilor poluanti:
- azot amoniacal
- substante organice biodegradabile si nebiodegradabile
- substante organice clorurate
- saruri minerale
Procedeele de tratare trebuie alese astfel incat sa se asigure si
eliminarea corespunzatoare a reziduurilor de la tratarea levigatului.
Tratarea levigatului se realizeaza cu ajutorul echipamentelor speciale,
modulare, care se aleg in functie de specificul fiecarui caz in parte.
3.4.3 Recomandari privind materialele din care sunt confectionate
echipamentele de tratare
Materialele din care sunt confectionate echipamentele si instalatiile,
precum si caracteristicile acestora trebuie alese astfel incat ele sa faca fata
la tipurile de solicitari la care sunt supuse, si anume:
- solicitari chimice
- solicitari mecanice
- solicitari termice
Proiectarea trebuie sa tina cont atat de solicitarile maxime, cat si de
efectele sinergice care pot aparea.
In general, echipamentele si instalatiile se confectioneaza din:
- beton si beton armat captusit cu strat de protectie impotriva actiunii
corozive a levigatului si a produsilor rezultati din procesele de tratare;
- oteluri inoxidabile si oteluri inalt aliate, rezistente la coroziune;
- materiale plastice.
Recomandarile specifice pentru fiecare procedeu de tratare sunt prezentate
in tabelul 3.4.2.
Tabelul 3.4.2
Materiale recomandate pentru confectionarea echipamentelor
______________________________________________________________________________
| Procedeu de tratare | Agresivitatea mediului | Materiale recomandate |
|__________________________|________________________|__________________________|
| Tratare biologica aeroba | medie | beton protejat
|
| | | anticoroziv
|
| | | otel inox
|
| | | material plastic
|
|__________________________|________________________|__________________________|
| Oxidare chimica | mare | otel inox
|
| | | aluminiu
|
| | | material plastic (PTFE,
|
| | | PVDF, PVC-U, PE)
|
| | | sticla
|
|__________________________|________________________|__________________________|
| Adsorbtie | medie/mare | beton protejat
|
| | (abrazivitate) | anticoroziv
|
| | | otel inox
|
| | | material plastic
|
|__________________________|________________________|__________________________|
| Precipitare | medie/mare | beton protejat
|
| | (abrazivitate) | anticoroziv |
| | | otel inox
|
| | | material plastic
|
|__________________________|________________________|__________________________|
| Coagulare-floculare | medie/mare | beton protejat
|
| | (abrazivitate) | anticoroziv
|
| | | otel inox
|
| | | material plastic
|
|__________________________|________________________|__________________________|
| Procedee de membrana | medie | otel inox
|
| | | material plastic (PVC,
|
| | | PE, PP)
|
|__________________________|________________________|__________________________|
| Evaporare/uscare | mare | otel protejat
anticoroziv|
| | | otel inalt aliat
|
| | | material plastic
|
| | | grafit
|
|__________________________|________________________|__________________________|
| Stripare | medie/mare | beton protejat
|
| | (abrazivitate) | anticoroziv |
| | | otel inoxidabil
|
| | | material plastic
|
|__________________________|________________________|__________________________|
Pompele care intra in componenta instalatiilor de tratare se confectioneaza
din otel inox sau materiale plastice (polipropilena, polietilena).
3.4.4 Recomandari privind controlul proceselor si intretinerea
instalatiilor
3.4.4.1 Desfasurarea proceselor de tratare a levigatului se controleaza
prin masuratori fizico-chimice si biologice specifice, in scopul stabilirii
urmatoarelor aspecte:
- crearea si mentinerea conditiilor de reactie corespunzatoare;
- dozarea reactivilor;
- consumul de energie electrica;
- calitatea levigatului tratat dupa fiecare treapta de tratare si la
punctul de evacuare din instalatia de tratare.
3.4.4.2 Pentru fiecare procedeu de tratare trebuie respectate cerintele
specifice corespunzatoare proceselor de epurare a apelor uzate menajere si
industriale.
3.4.4.3 Intretinerea instalatiilor si a echipamentelor componente se
realizeaza conform cu normele in vigoare aplicabile pentru instalatiile de
epurare a apelor uzate menajere si industriale.
3.5 Sistemul de colectare a gazului
3.5.1 Cerinte generale
Principalul scop al degazarii la depozitele care accepta deseuri
biodegradabile este de a preveni emisia de gaz in atmosfera datorita
consecintelor ei negative asupra mediului (gaz cu efect de sera).
Dimensionarea instalatiei de degazare se face pe baza prognozei producerii
gazului de depozit. Pentru depozitele existente, este necesara efectuarea
testelor de aspirare, iar rezultatele acestora se coreleaza cu prognoza
teoretica, in masura in care aceasta poate fi realizata.
Sistemul de degazare trebuie sa fie construit astfel incat sa se garanteze
siguranta constructiei si sanatatea personalului de operare. Intregul sistem de
colectare a gazului trebuie construit perfect etans fata de mediul exterior si
trebuie sa fie amplasat izolat fata de sistemele de drenaj si evacuare a
levigatului, respectiv a apelor din precipitatii.
Pozitionarea elementelor componente ale sistemului de colectare a gazului
nu trebuie sa afecteze functionarea celorlalte echipamente, a stratului de baza
ori a sistemului de acoperire al depozitului.
Materialele din care sunt construite instalatiile trebuie sa fie rezistente
impotriva actiunilor agresive generate de:
- temperatura ridicata din corpul depozitului (pana la 70 grade C);
- incarcarea provenita din greutatea corpului deseurilor, a acoperirii de
suprafata a depozitului, si cea provenita din traficul utilajelor (compactorul,
camioane etc.);
- levigat si condensat;
- microorganisme, animale sau ciuperci.
Sistemul de colectare si transport al gazului trebuie amplasat astfel incat
sa nu obstructioneze operarea depozitului.
O instalatie activa de extractie, colectare si tratare a gazului este
alcatuita din urmatoarele componente (figura 3.5.1):
- put de extractie a gazului, cuprinzand conducte de drenaj
- conducte de captare a gazului
- statii de colectare a gazului
- conducte de eliminare si conducta principala de eliminare a gazului
- separator de condensat
- instalatie de ardere controlata a gazului/instalatie pentru valorificarea
gazului - instalatie de siguranta pentru arderea controlata
- componente de siguranta
Figura 3.5.1
Schema sistemului de colectare a gazului de depozit
Figura 3.5.1 - Schema sistemului de colectare a gazului de depozit - se
gaseste in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 86 bis din 26 ianuarie
2005, la pagina 96.
3.5.2 Cerinte tehnice pentru o instalatie activa de colectare si tratare a
gazului
La proiectarea, constructia si operarea instalatiei trebuie respectate
urmatoarele cerinte tehnice:
3.5.2.1 Puturi pentru extractia gazului
Puturile pentru extractia gazului trebuie sa fie pozitionate in mod uniform
in masa de deseuri care genereaza gaz. Puturile de gaz se amplaseaza pe cat
posibil simetric si la distanta egala intre ele (recomandat, de circa 50 m).
Puturile se amplaseaza cat mai aproape de berme si de caile de circulatie, iar
distanta de la puturi pana la limita exterioara a corpului depozitului trebuie
sa fie > 40 m, pentru a cuprinde in zona de aspirare si marginea
depozitului.
Puturile de gaz trebuie sa fie etanse, pentru a nu permite patrunderea
aerului in interior; ele trebuie sa fie rezistente, pentru a suporta tasarea
corpului depozitului si, de asemenea, sa poata fi usor reparate si controlate.
Putul de gaz este alcatuit dintr-un filtru vertical cu diametrul > 80
cm, pozitionat in interiorul corpului depozitului, realizat din pietris sau
criblura, si in care este inglobata conducta de drenaj cu diametrul interior de
minimum 200 mm. Aceasta dispunere a elementelor asigura o extractie uniforma a
gazului generat in corpul depozitului cu o suprapresiune de aproximativ 40 hPa.
Pentru a acoperi un volum suficient din corpul depozitului si pentru a putea
dirija gazul captat in directia dorita este necesara generarea unei subpresiuni
efective de 30 hPa la capatul superior al putului de gaz (figura 3.5.2 a)
Pentru calcularea numarului de puturi de gaz se tine seama de faptul ca 1
metru de conducta filtranta cu o sectiune minima de > 250 cm^2 capteaza
aprox. 2 mc de gaz pe ora.
Peretii conductelor filtrante trebuie sa fie perforati, diametrul
perforatiilor depinde de dimensiunile granulelor din filtrul cu pietris sau
criblura. Deoarece permeabilitatea materialului filtrant trebuie sa fie de cel
putin 1 x 10^-3 m/s, se foloseste un material cu d = 16 - 32 mm. Diametrul
perforatiilor trebuie sa fie mai mic de 0,5 x d, adica 8 - 12 mm. Se utilizeaza
conducte cu perforatii rotunde, deoarece au rezistenta mai mare la deformare,
sunt mai stabile fata de fortele rezultate din procesele de tasare in corpul
depozitului si rezista mai bine la fortele de forfecare. Conductele trebuie sa
fie prevazute cu sisteme de infiletare, pentru a asigura prelungirea putului de
gaz pe perioada de operare a depozitului.
In timpul operarii, la suprafata depozitului, constructia putului consta
dintr-o instalatie speciala (figura 3.5.2 a). Acest sistem de constructie este
necesar pentru a putea suporta tasarile din corpul depozitului fara
deteriorarea putului de gaz si a sistemului de impermeabilizare la suprafata
depozitului.
Dupa inchidere, trebuie sa se evite atat patrunderea aerului si a apei din
precipitatii in corpul depozitului in jurul puturilor de extractie a gazului,
cat si emisiile de gaz in stratul de recultivare. La extremitatea superioara a
putului de gaz se aplica o conducta etansa peste conducta filtranta. Conducta
etansa trebuie sa aiba un capac cu sistem de infiletare, pentru a se asigura controlul
conductei filtrante, care se scurteaza periodic, corespunzator tasarilor din
corpul depozitului. Capacul este prevazut cu o instalatie pentru prelevarea
probelor de gaz si masurarea temperaturii (figura 3.5.2 b).
In forma sa finala putul de gaz este prevazut cu un dispozitiv de acoperire
si inchidere, pentru evitarea influentelor climatice si a manipularilor
nepermise ale instalatiilor de siguranta.
In cazul depozitelor nou construite se incepe instalarea puturilor de gaz
dupa ce stratul de deseuri a atins inaltimea de aproximativ 4 m. Baza putului
trebuie sa fie amplasata la cel putin 2 - 3 m deasupra stratului de drenaj
pentru levigat, pentru a se evita aparitia unor forte de presiune peste limita
admisa pe stratul de drenaj pentru levigat si pe stratul de impermeabilizare a
bazei depozitului. Cu ajutorul unor dispozitive de tragere in forma de cupola
puturile de gaz sunt inaltate o data cu cresterea in inaltime a corpului
depozitului pana la nivelul maxim de umplere a acestuia (figura 3.5.2 c).
Figura 3.5.2 (a)
Put de gaz
Figura 3.5.2 (a) - Put de gaz - se gaseste in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 86 bis din 26 ianuarie 2005, la pagina 97.
Figura 3.5.2 (b)
Partea superioara a unui put de gaz intr-un depozit acoperit
Figura 3.5.2 (b) - Partea superioara a unui put de gaz intr-un depozit
acoperit - se gaseste in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 86 bis
din 26 ianuarie 2005, la pagina 98.
Figura 3.5.2 (c)
Etape de constructie a partii superioare a unui put de gaz
Figura 3.5.2 (c) - Etape de constructie a partii superioare a unui put de
gaz - se gaseste in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 86 bis din 26
ianuarie 2005, la pagina 98.
3.5.2.2 Conducte de captare a gazului
Fiecare put de extractie a gazului trebuie sa fie conectat la una dintre
statiile de colectare a gazului prin intermediul unei conducte de captare.
In cazul in care o conducta de captare a gazului nu mai functioneaza, ea se
inlocuieste cu o noua conducta, pentru a se asigura o extractie continua si a
se evita efectele negative ale gazului de depozit asupra sanatatii personalului
de operare a depozitului.
Conductele de captare a gazului se instaleaza cu o panta de cel putin 5%
fata de statia de colectare a gazului, pentru a se evacua apa provenita din
condens in interiorul conductei. Se recomanda pantele mai mari, pentru a
suporta eventualele tasari si surpari din corpul depozitului, fara a provoca
deteriorari ale conductelor.
Trebuie sa se evite acumularile de apa in conductele de captare a gazului.
Aceste conducte trebuie sa fie prevazute cu sisteme flexibile de conectare la
puturile de extractie, la capatul superior definitiv al putului si la statiile
de colectare a gazului, pentru a se minimiza deteriorarile prin tasari, forte
de presiune, forte transversale si forte de torsiune. Conductele si conexiunile
flexibile trebuie sa fie asigurate impotriva incarcarii cu electricitate
statica, sau sa fie executate din material cu conductibilitate electrica (de
ex. PE cu conductibilitate electrica). Calitatea materialului din care sunt
facute conductele trebuie sa asigure o rezistenta la presiune >/= PN 6.
Diametrul conductei de captare trebuie sa fie >/= 90 mm. Conductele de
colectare a gazului trebuie sa poata fi inchise ermetic cu ajutorul unor
sisteme de inchidere prin culisare, pentru a se putea efectua reparatii la
conducte fara riscul emanatiilor necontrolate de gaz.
Conductele trebuie sa fie acoperite si protejate de inghet la suprafata
depozitului, printr-un strat de pamant sau deseuri cu o grosime > 80 cm,
pentru a evita inghetarea apei provenite din condensat care poate duce la
deteriorarea armaturilor si a echipamentelor, si la deformarea sau obturarea
sectiunii conductei.
3.5.2.3 Statii de colectare a gazului
In statiile de colectare a gazului conductele individuale de colectare sunt
conectate la conducta de eliminare a gazului.
Numarul statiilor de colectare se stabileste in functie de dimensiunea
depozitului, numarul puturilor de colectare si distributia lor.
In incinta statiilor de colectare a gazului, fiecare conducta de colectare
trebuie sa fie prevazuta cu o portiune speciala pentru prelevarea probelor.
Aceasta portiune se realizeaza din teava cu diametrul de DN 50, pentru a
asigura o viteza constanta de circulatie a gazului > 2 m/s; viteza optima a
gazului este de aprox. 6 - 8 m/s. Lungimea acestei tevi trebuie sa fie 10 x DN
inainte de stutul de masurare, respectiv 5 x DN dupa stutul de masurare. Intre
zona de masurare si cilindrul de colectare (in care se termina conductele de
captare individuale) se amplaseaza un dispozitiv culisant pentru inchidere si
reglare, cu pozitionare verticala pe sectiunea conductei, pentru a se evita
depunerile pe lagarele sistemului de rotatie. Intre cilindrul de colectare si
conducta principala de eliminare se monteaza un dispozitiv culisant de
inchidere.
Constructiile care constituie statiile de colectare a gazului trebuie sa
fie complet inchise, prevazute cu spatii de aerisire (in pereti se monteaza cel
putin 2 gratare de aerisire cu dimensiunile 50 x 50 cm) si asigurate impotriva
accesului persoanelor neautorizate.
In zona statiilor de colectare a gazului se monteaza panouri de avertizare
asupra pericolelor legate de prezenta gazului de depozit, pe care se
mentioneaza si interdictiile legate de fumat si de foc.
La proiectarea si constructia statiilor de colectare a gazului trebuie sa
se tina seama de faptul ca acestea trebuie sa fie intotdeauna in afara zonei
impermeabilizate a bazei, respectiv suprafetei depozitului si trebuie sa fie
accesibile direct de pe drumul perimetral. Rigolele pentru colectarea apei din
precipitatii se amplaseaza intre corpul depozitului si statiile de colectare.
3.5.2.4 Conducta principala de eliminare a gazului (conducta perimetrala de
gaz)
Statiile de colectare a gazului sunt conectate intre ele printr-o conducta
principala de eliminare a gazului (conducta perimetrala).
Conducta principala de eliminare trebuie sa poata fi reglata de la caminele
in care sunt amplasate separatoarele de condensat, pentru a putea interveni in
cazul in care apar defectiuni. Panta conductei principale de eliminare trebuie
sa fie de cel putin 0,5%, pentru a putea evacua particulele minerale din condensat.
Diametrul nominal al conductei (DN) trebuie sa fie de cel putin 200 mm. La
cantitati mai mari de gaz (> 750 mc/h) si conducte mai lungi (> 1000 m)
diametrul minim trebuie sa fie > 250 mm, deoarece se formeaza mai mult
condensat.
Toate conductele se instaleaza la adancimi mai mari decat adancimea de
inghet specifica zonei, dar nu la mai putin de 80 cm. La proiectare trebuie sa
se tina seama de pozitionarea sistemelor de impermeabilizare, a drumurilor de
acces si a instalatiilor de drenaj. Conducta principala de eliminare a gazului
trebuie sa fie amplasata in afara zonei de impermeabilizare a suprafetei, si in
nici un caz pe sub instalatii de colectare a apei din precipitatii (rigole) si
pe sub drumurile de acces (din cauza sarcinilor dinamice si statice care apar
in aceste zone).
3.5.2.5 Separatorul de condensat/colectarea condensatului
Gazul de depozit saturat cu vapori de apa duce la formarea de condensat in
sistemul de conducte. Ca baza de calcul pentru cantitatea de condensat se
considera cantitatea de apa care se formeaza la racirea de la 55 grade C la 20
grade C. Aceasta inseamna aprox. 100 ml de condensat la fiecare mc de gaz de
depozit. De aceea in conducta principala de eliminare a gazului se instaleaza,
in punctele cele mai joase, in camine subterane cu acces, separatoare de
condensat. Caminele de separare a condensatului, precum si toate instalatiile
din interior care pot veni in contact cu condensatul, se confectioneaza din
materiale rezistente la coroziune. Caminele trebuie sa fie impermeabile fata de
apa freatica si sa fie calculate static pentru a fi rezistente la fortele care
le-ar putea deplasa.
Condensatul se evacueaza printr-un dispozitiv tip sifon, intr-un recipient
care trebuie sa fie intotdeauna plin cu condensat, pentru evitarea patrunderii
aerului in conducta principala de gaz, atunci cand se pompeaza condensatul
(figura 3.5.3). Distanta intre separatorul de condensat si rezervorul de
condensat trebuie calculata astfel incat sa se asigure ca vacuumul din conducta
principala de eliminare a gazului nu determina absorbtia condensatului inapoi
in sistemul de conducte. Caminele trebuie sa poata fi controlate in orice
moment, pentru a supraveghea nivelul condensatului.
Condensatul se evacueaza intr-un rezervor la care sunt conectate toate
separatoarele de condensat, sau direct in statia de tratare a levigatului. Este
interzisa recircularea condensatului in corpul depozitului. Daca topografia
depozitului permite, condensatul poate fi evacuat si prin cadere libera direct
intr-un separator de condensat amplasat la capatul conductei principale de
eliminare a gazului.
Rezervorul pentru condensat trebuie sa fie calculat pentru a cuprinde cel
putin cantitatea de condensat care se aduna in 14 zile, si sa fie impermeabil
si rezistent pe termen lung, astfel incat sa se evite patrunderea condensatului
in sol sau in apa freatica. Rezervorul trebuie sa fie prevazut cu un indicator
de preaplin.
Figura 3.5.3
Separator de condensat
Figura 3.5.3 - Separator de condensat - se gaseste in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 86 bis din 26 ianuarie 2005, la pagina 101.
3.5.2.6 Tehnici de siguranta
a) Zonele de explozie
In functie de prezenta gazului de depozit, pot fi identificate trei zone,
si anume: zona 1 - in interiorul conductelor de gaz, zona 2 - in apropierea
conductelor de gaz si zona 3 - la distanta de conductele de gaz, unde gazul
poate ajunge numai accidental.
b) Materialul conductelor
Materialul din care sunt confectionate conductele care se monteaza la
suprafata (suprateran) si care traverseaza zone cu potential ridicat de
explozie trebuie sa aiba o rezistenta electrica < 10^9 Ohmi (otel sau PEHD
cu conductibilitate electrica).
Deoarece apa provenita din condensat poate contine substante corozive,
toate conductele, armaturile si sistemele de siguranta ale instalatiei de
colectare a gazului se confectioneaza din materiale rezistente la coroziune (de
ex. PEHD, inox).
c) Sistem de avertizare gaz
Pentru a proteja personalul angajat si echipamentele aferente sistemului de
ardere/valorificare a gazului, sunt necesare sisteme de avertizare asupra
prezentei gazului. Sistemul de avertizare asupra prezentei gazului comanda
inchiderea sistemului de alimentare cu gaz oprind exhaustorul, daca anumite
valori limita de metan si/sau oxigen sunt atinse. De aceea se impune o
monitorizare permanenta a acestora.
__________________________________________________________________
| | Metan (%) | Oxigen (%) |
|_________________________________________|___________|____________|
| Valoare avarie gaz | < 30 | > 3 |
|_________________________________________|___________|____________|
| Valoare inchidere sistem alimentare gaz | < 25 | > 6 |
|_________________________________________|___________|____________|
d) Concentratia maxima de gaz la locurile de munca
Inainte si in timpul activitatii personalului la sistemul de degazare, in
spatii inchise (camine, statii de colectare etc.) trebuie sa fie masurate
concentratia oxigenului, a metanului, si a dioxidului de carbon. Toate spatiile
inchise trebuie sa fie prevazute cu ventilatie cu tiraj natural. De asemenea,
trebuie sa se respecte normele legale in vigoare, referitoare la desfasurarea
activitatilor in aceste tipuri de locuri de munca.
e) Inflamabilitate/Domeniul de explozie pentru amestecuri gaz de depozit -
aer
Gazul de depozit in sine nu este explozibil; el poate forma, insa, impreuna
cu aerul un amestec explozibil.
Pentru a se ajunge la formarea unui amestec explozibil, concentratiile
metanului si aerului trebuie sa fie intr-o anumita proportie. Dioxidul de
carbon existent in gazul de depozit si azotul introdus o data cu aerul, avand
caracter inert, diminueaza caracterul exploziv al amestecului.
Figura 3.5.4
Diagrama de amestec metan - aer - gaz inert
0/\100
/ \
/ \
10/ \90
/ \
/ \
20/ \80
Aer (cu 21% O2 vol.) / \ Gaz inert CO2/N2 (%)
/ / \ ^
/ 30/ \70 \
/ / \ \
/ / \ \
/ 40/ \60 \
v / \
/ \
50/ \50
/ \
____________/ \
60/ \ \40
/ /\ \
/ /:|\ \
70/\ /::| \ \30
/ \:::| \ \
/ /:\::| \ \
80/ /:::\/--N2 \ \20
/ /::::/\ \ \
/ /::::/ \ \
90/ /::::/\ \ \10
/ /::::/ \CO2 \
100 /__/_|__/__|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____\0
0 / 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100
/ Metan (%) ------------>
/
In baza diagramei prezentate in figura 3.5.4 se pot stabili concentratiile
volumice relevante din punct de vedere al tehnicilor de siguranta, pentru
fiecare componenta in parte. In aceasta diagrama pentru amestecuri de metan -
aer - CO2, respectiv metan - aer - N2, sunt trasate zonele de explozie in
functie de proportia de gaz inert (N2, CO2). Astfel, la un amestec cu o
concentratie volumica a aerului sub 58% (ceea ce corespunde unui continut de
oxigen de 11,6%) nu se poate declansa nici o explozie, indiferent care sunt
concentratiile de metan, respectiv de gaz inert.
Astfel se pot intocmi limite de siguranta exacte ale relatiilor volumice
pentru gazul de depozit, cand nu se pot forma amestecuri explozibile:
- sub 11,6% oxigen
- peste 15% metan
- peste 35% gaz inert
3.6 Tratarea, arderea controlata, valorificarea gazului de depozit
3.6.1 Generalitati
Gazul de depozit generat in urma descompunerii deseurilor municipale
trebuie colectat si tratat intr-un mod care sa conduca la diminuarea efectelor
negative pe care acesta le poate avea asupra mediului inconjurator si la
reducerea potentialului de periculozitate al componentelor principale metan
(pericol de explozie) si dioxid de carbon (pericol de sufocare). Tratarea
gazului se face in functie de tehnica de captare utilizata - activa sau pasiva.
Tehnicile de tratare, respectiv valorificare a gazului se aleg in functie
de concentratia de metan. Principalele posibilitati de tratare sau valorificare
a gazului, in functie de continutul de metan, sunt prezentate in figura 3.6.1.
Figura 3.6.1
Posibilitati de tratare a gazului in functie de concentratia metanului
Valoarea 0 1,5 2,5 3,5 4,5
energetica
(kWh/mc)
Concentratia 0 15 25 35 45
de metan . ................:::::::::::::::::================
(% vol) . ................:::::::::::::::::================
. ................:::::::::::::::::================
. ................:::::::::::::::::================
. ................:::::::::::::::::================
._______________|_______________|_______________|_______________|
Gaz "slab" Gaz "mediu" Gaz
"tare" Gaz "bogat"
| | |
| | |
|Filtrare biologica |Ardere controlata Generare abur| Generare
| | | energie
| | | electrica
Cantitatea de gaz care poate fi captata pentru o perioada de timp
determinata, precum si continutul de metan al acestuia se determina conform cu
prognoza de generare a gazului si cu rezultatele experimentale. In baza
rezultatelor se decide tipul tratarii gazului. Deoarece valorificarea
energetica completa a puterii calorice a gazului de depozit este posibila numai
atunci cand concentratia aerului (oxigen O2, azot N2) este foarte mica,
functionarea instalatiei de degazare trebuie sa aiba loc astfel incat in sistem
sa nu patrunda aer (oxigen).
Dupa ultimul camin de separare a condensatului se instaleaza exhaustorul si
instalatia de ardere sau de valorificare a gazului.
Aceste instalatii se calculeaza si se construiesc in functie de
posibilitatile de obtinere a energiei electrice sau a energiei termice. In
conditii normale de operare se poate conta pe o concentratie volumica a metanului
de 35 - 55% . Puterea calorica este in mod corespunzator 3,5 la 5,5 kWh/mc.
La arderea controlata a gazului trebuie sa se ia in calcul intreaga
cantitate de gaz care poate fi obtinuta de pe depozit; daca este cazul, poate
fi proiectata construirea mai multor instalatii de ardere controlata.
La arderea controlata a gazului se tine cont de cerintele legale
referitoare la nivelul emisiilor si protectia calitatii aerului.
O instalatie de valorificare a gazului trebuie sa contina si o instalatie
de siguranta pentru arderea controlata, pentru a asigura arderea gazului in
eventualitatea aparitiei unei defectiuni la instalatia de valorificare. In
acest caz instalatia de ardere controlata se dimensioneaza la 60% din
cantitatea de gaz captata de pe depozit.
Gazul de depozit contine, in plus fata de componentele principale (CH4 si
CO2), urme de compusi halogenati, sulf, fosfor etc. Aceste componente pot
distruge instalatiile de valorificare si tratare a gazului, ele influentand si
calitatea emisiilor. Indepartarea acestor elemente se poate face prin
intermediul unor filtre biologice sau cu carbune activ, respectiv prin spalare
sau oxidare catalitica a gazului.
3.6.2 Degazarea pasiva/oxidarea metanului
Depozitele la care s-a finalizat faza activa de formare a gazului, acesta
nemaiputand fi valorificat, tratat sau ars controlat, trebuie degazate pasiv,
pentru a impiedica acumularea gazului in depozit. La un continut de metan mai
mic de 20% sau la o cantitate de gaz captat < 100 mc/h, gazul de depozit se
poate devia prin stratul de recultivare. Gazul de depozit trebuie sa se poata
imprastia in stratul de drenare a apei din precipitatii, prin conducte
perforate sau direct in salteaua drenanta.
Puturile de gaz existente se pot utiliza la degazarea pasiva. Trebuie sa
existe posibilitatea masurarii gazului in locurile in care acesta este evacuat.
Distributia gazului trebuie sa fie proiectata astfel incat sa nu se
depaseasca o valoare de 2 litri de gaz/ora x mp. Apa din stratul drenant nu
trebuie sa patrunda in tevile perforate sau in puturile de gaz.
Evacuarea gazului se face in stratul de recultivare, care trebuie sa aiba o
permeabilitate corespunzatoare si o vegetatie bogata.
3.7 Sistemul de impermeabilizare a suprafetei
Scopul unui sistem de impermeabilizare a suprafetei este protectie de
durata si constanta impotriva:
- formarii de mirosuri si praf,
- imprastierii de catre vant a deseurilor usoare (hartie, plastic),
- patrunderii apei din precipitatii in corpul depozitului,
- scurgerii poluantilor in apa subterana,
- migrarii gazului in atmosfera,
- aparitiei incendiilor pe depozite,
- deteriorarii stratului de vegetatie de la suprafata din cauza gazului de
depozit,
- inmultirii pasarilor si altor animale.
In plus trebuie sa se realizeze integrarea zonei depozitului in peisajul
inconjurator.
Intregul sistem de impermeabilizare trebuie sa prezinte o constructie
adecvata fiecarei clase de depozit si sa prezinte anumite caracteristici.
De asemenea, trebuie sa se asigure posibilitatea de a executa controale,
reparatii si o intretinere ulterioara a unui depozit sau a unei celule timp de
30 de ani dupa receptia finala a lucrarilor de inchidere.
3.7.1 Cerinte pentru inchiderea depozitelor de deseuri periculoase (clasa
a)
Dupa umplerea unei celule, se aplica un sistem de impermeabilizare pe
suprafata nivelata, conform alternativelor prezentate in figura 3.7.1.
Sistemul de impermeabilizare trebuie sa asigure o protectie de durata a
masei de deseuri impotriva patrunderii apei provenite din precipitatii.
Sistemul trebuie sa fie rezistent pe termen lung impotriva eroziunii,
inundarii, influentelor gerului, deteriorarilor de catre animale si plante
(inradacinare). Trebuie sa se asigure posibilitatea de circulatie pe depozit si
posibilitatea controlului si reparatiei suprafetei.
Figura 3.7.1 (a)
Strat de inchidere pentru depozite de deseuri periculoase (clasa a)
\/---- Gazon, vegetatie rezistenta la eroziune
\\/|---- Sol d >/= 15 cm
\\/: :/
\\/: :/: |
\\/: :/: : :
\\/: :/: : : : |---- Strat din pamant argilos cu nisip/pietris,
\\/: :/: : : : : : d >/= 85 cm, necompactat
|/: :/: : : : : : : |
:/: : : : : : : : //---- Strat geosintetic permeabil >/= 400 gr/mp
| : : : : : : : //= | Drenaj d >/= 30 cm, k_f >/= 1 x 10^-3 m/s
: : : : : : //= = = ---- pietris sau balast. Alternativ saltea drenanta
| : : : : //= = = = | cu filtru pe ambele parti si folie protectie.
: : : //= = = = = //---- Geotextil protectie >/= 600 gr/mp*)
| : //= = = = = //xx|
//= = = = = //xxx// \
| = = = = //xxx// x | \__ Impermeabilizare sintetica, d >/= 2.5 mm, PEHD
= = = //xxx// x x
| = //xxx// x x /|
//xxx//x x x / x------ Impermeabilizare argila d >/= 50 cm (2
straturi a
|xx// x x x/ x x | cate 25 cm), k_f </= 5 x 10^-10 m/s,
// x x /x x x porozitate </= 5%, D_pr >/= 92%
|x x / x x x/* /|
x / x x /* /* / ---- Strat portant >/= 50 cm, material de
constructie
|/ x x x/* /* /* /| natural sau deseuri minerale, modul de
x x /* /* /* /* / elasticitate >/= 45 MN/mp, Dpr >/= 95%
| x /* /* /* /* /* /|
/* /* /* /* /* /* /
|/* /* /* /* /* / |
/* /* /* /* / __/\
|/* /* /* / \__/ |---- Corp depozit
/* /* / /\___
|/* / __ |_ _ /
|/ /__/
*) Nu este necesar daca se utilizeaza o saltea drenanta cu 2 straturi de
protectie.
NOTA:
Saltea drenanta cu filtru pe ambele parti si folie de protectie sau alt
geocompozit cu protectie similara
Figura 3.7.1 (b)
Strat de inchidere pentru depozite de deseuri periculoase (clasa a)
\/---- Gazon, vegetatie rezistenta la eroziune
\/:|---- Sol d >/= 15 cm
\\/: :/
\\/: :/: |
\\/: :/: : :
\\/: :/: : : : |---- Strat de pamant argilos, nisip/pietris,
\\/: :/: : : : : : d >/= 85 cm, necompactat
|/: :/: : : : : : : |
:/: : : : : : : : //---- Saltea drenanta permeabila >/= 400 gr/mp
| : : : : : : : //= |---- Strat drenaj d >/= 30 cm, k_f >/= 1 x 10^-3
m/s
: : : : : : //= = = pietris sau balast. Alternativ saltea drenanta
| : : : : //= = = = | cu filtru pe ambele parti si folie protectie
: : : //= = = = = /\ >/= 600 gr/mp
| : //= = = = = / . |\
//= = = = = / . . .\ \__ Geotextil protectie >/= 600 gr/mp*
| = = = = / . . . /|\
= = = /. . . /|-| \__ Impermeabilizare sintetica, PEHD >/= 2.5 mm
| = / . . . /|-|-|-\
/ . . . /|-|-|-|-/ \___ Impermeabilizare cu geocompozit
| . . /|-|-|-|-/* /| K_f </= 1 x 10^-12 m/s, G >/= 6000 gr/mp
. /|-|-|-|-/* /* /
|/|-|-|-|-/* /* /* /|
|-|-|-/* /* /* /* / ---- Strat portant, d >/= 50 cm, material de
||-|/* /* /* /* /* /| constructie natural sau deseu mineral, modulul de
/* /* /* /* /* /* / elasticitate >/= 30 MN/mp
|/* /* /* /* /* / |
/* /* /* /* / __/\
|/* /* /* / \__/ |---- Corp depozit
/* /* / /\___
|/* / __ |_ _ /
|/ /__/
*) Nu este necesar daca se utilizeaza o saltea drenanta cu 2 straturi de
protectie.
NOTA:
Saltea drenanta cu filtru pe ambele parti si folie de protectie sau alt
geocompozit cu protectie similara
La planificarea si realizarea sistemului trebuie respectate cel putin
urmatoarele cerinte:
3.7.1.1 Stratul de sustinere
Pe suprafata nivelata a corpului de deseuri se aplica un strat de sustinere
cu o grosime minima de 50 cm.
Stratul de sustinere preia sarcinile statice si dinamice care apar in
timpul si dupa aplicarea straturilor de inchidere. Modulul de elasticitate la
suprafata stratului de sustinere trebuie sa fie de minim 40 MN/mp. Densitatea
Proctor trebuie sa fie > 95% .
Drept material pentru stratul de sustinere se poate utiliza molozul,
excavarile de pamant, cenusa reziduala, deseurile minerale adecvate sau
materialele naturale. Deseurile minerale nu trebuie sa contina componente de
lemn, plastic, hartie, materie organica, sticla si fier. Marimea maxima a
granulelor materialului nu trebuie sa depaseasca 0,10 m. Nu se poate utiliza
namol, nisip si materiale coezive. Stratul de sustinere trebuie sa fie omogen
si cu capacitate portanta constanta; suprafata rezultata trebuie sa fie neteda
si nivelata. Continutul de deseuri periculoase din deseurile utilizate pentru
realizarea stratului de sustinere nu poate fi mai mare decat cel din deseurile
admise la depozitare.
Se poate renunta la stratul de sustinere, daca stratul de deseuri nivelat
respecta cerintele minime.
3.7.1.2 Stratul de impermeabilizare mineral
Stratul de impermeabilizare minerala a suprafetei trebuie sa aiba o grosime
minima de 0,50 m si un coeficient de permeabilitate < 5 x 10^-9 m/s.
Continutul de carbonat de calciu trebuie sa fie mai mic de 10% (masa),
continutul de argila cu diametrul granulelor < 0,005 mm trebuie sa fie de
minim 20% (masa). Marimea maxima a granulelor din materialul de
impermeabilizare minerala este limitata la 63 mm. Cota de componente organice
din materialul argilos este limitata la maxim 5% (masa), iar componentele
lemnoase (radacini, crengi etc.) nu sunt permise.
Impermeabilizarea cu material argilos se aplica in doua straturi si se
compacteaza cu compactor cu role. Stratul de etansare mineral trebuie sa aiba
toleranta la planeitate de maximum 2 cm/4,0 m. Densitatea Proctor trebuie sa
fie >/= 92% .
Alternativ se poate realiza o impermeabilizare echivalenta (figura 3.7.1
b). Caracteristicile materialelor, rezistenta lor pe termen lung si gradul in
care sunt echivalente trebuie dovedite autoritatii competente inainte de
realizarea etansarii.
3.7.1.3 Stratul de impermeabilizare artificial
Deasupra stratului de impermeabilizare mineral se aplica o impermeabilizare
artificiala, constand dintr-o folie PEHD de 2,0 mm.
Sunt valabile cerintele de la capitolul 3.1.6.3.
3.7.1.4 Geotextile ca strat protector pentru geomembrana
Geotextilele utilizate sunt din materiale rezistente pe termen lung, cum ar
fi polipropilena (PP) sau polietilena de inalta densitate (PEHD), cu masa pe
unitatea de suprafata > 600 g/mp. Geotextilele trebuie sa respecte cerintele
de calitate prevazute de standardele in vigoare.
Nu este permisa utilizarea materialelor reciclate.
3.7.1.5 Stratul de drenaj pentru apa din precipitatii
Stratul de drenaj se realizeaza cu o grosime minima de 0,30 m. Valoarea
permeabilitatii trebuie sa fie >/= 1 x 10^-3 m/s. Continutul de carbonat de
calciu nu trebuie sa depaseasca 10% (masa). Marimea granulelor trebuie sa fie
cuprinsa intre 4 mm si 32 mm. Procentul de granule superioare si inferioare nu
poate depasi 3% (masa). Lemnele, metalele, materialele plastice sau alte
componente straine nu trebuie sa fie continute in materialul de drenare.
Stratul de drenare trebuie sa aiba toleranta la planeitate de maximum 2 cm/4,0
m.
Pentru taluzuri trebuie efectuat un calcul de siguranta a stabilitatii.
Pentru taluzurile abrupte (1:3) se utilizeaza agregate concasate.
La utilizarea straturilor artificiale de drenaj trebuie sa se dovedeasca
functionalitatea hidraulica si rezistenta pe termen lung a materialului.
3.7.1.6 Geotextilele ca strat separator
Pentru a evita colmatarea stratului de drenaj prin patrunderea materialelor
solului din stratul de recultivare, se aplica geotextile deasupra stratului de
drenaj.
Geotextilele utilizate trebuie sa fie confectionate din materiale
rezistente pe termen lung, cum ar fi polipropilena (PP) sau polietilena (PE),
cu masa pe unitatea de suprafata de minim 400 g/mp.
Geotextilele trebuie sa fie permeabile si sa respecte cerintele de calitate
conform standardelor in vigoare.
Nu este permisa utilizarea materialelor reciclate.
3.7.1.7 Stratul de recultivare
Stratul de recultivare se realizeaza peste stratul de drenaj si trebuie sa
aiba o grosime (inaltime totala) de minim >/= 1,00 m.
Stratul de recultivare consta din: strat de pamant cu caracteristici de
retinere a apei (d >/= 0,85 m), strat de sol vegetal (d >/= 0,15 m),
vegetatia plantata.
Materialul pentru stratul de retinere a apei consta din material usor
coeziv care impiedica uscarea stratului, asigurand astfel umiditatea necesara
pentru radacinile plantelor (patrunderea radacinilor in stratul de drenaj este
astfel impiedicata).
Peste stratul de retinere a apei se aplica stratul de sol vegetal, care
este plantat complet si uniform cu gazon.
Nu se planteaza tufisuri si copaci, deoarece radacinile acestora pot afecta
stratul de drenaj.
Circulatia pe suprafata depozitului, in vederea realizarii straturilor,
poate avea loc numai cu utilaje cu transmisie pe lanturi si numai pe caile de
circulatie construite in acest scop, din moloz sau pietris.
Drumurile utilizate in timpul constructiei pot fi utilizate in final drept
drumuri de circulatie, daca in proiect este prevazut astfel.
3.7.2 Cerinte pentru inchiderea depozitelor pentru deseuri
nepericuloase/municipale (clasa b)
Imediat dupa umplerea completa si nivelarea unei celule de depozit, se
aplica un sistem de impermeabilizare conform alternativelor prezentate in
figura 3.7.2.
Sistemul de impermeabilizare trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte:
- sa fie rezistent pe termen lung si etans fata de gazul de depozit,
- sa retina si sa asigure scurgerea apei din precipitatii,
- sa formeze o baza stabila si rezistenta pentru vegetatie,
- sa prezinte siguranta impotriva deteriorarilor provocate de eroziuni,
- sa fie rezistent la variatii mari de temperatura (inghet, temperaturi
ridicate),
- sa impiedice inmultirea animalelor (soareci, cartite),
- sa fie circulabil,
- sa fie usor de intretinut.
Asezarea ultimului strat al sistemului de impermeabilizare la suprafata se
realizeaza numai atunci cand tasarile corpului depozitului sunt intr-un stadiu
la care nu mai pot determina deteriorarea acestui sistem. In perioada
principala de tasare se poate realiza o acoperire temporara conform cu 4.2.2.2.
Capul putului de gaz trebuie insa demontat conform figurii 3.5.2 b. Conductele
de gaz trebuie sa fie confectionate dintr-un material rezistent la inghet, si
sa fie pozitionate sub un strat de pamant cu grosime cel putin egala cu
adancimea maxima de inghet, dar nu mai mica de 80 cm.
La proiectarea si realizarea sistemului trebuie sa se respecte cerintele
minime prevazute in cele ce urmeaza.
Figura 3.7.2 (a)
Strat de inchidere pentru depozite de deseuri nepericuloase
\/---- Gazon, vegetatie rezistenta la eroziune
\\/|---- Sol d >/= 15 cm
\\/: :/
\\/: :/: |
\\/: :/: : :
\\/: :/: : : : |---- Strat din pamant argilos cu nisip/pietris,
\\/: :/: : : : : : d >/= 85 cm, necompactat
|/: :/: : : : : : : |
:/: : : : : : : : //---- Geosintetic permeabil
| : : : : : : : //= |---- Strat de drenaj d >/= 30 cm, k_f >/= 1 x
10^-3 m/s
: : : : : : //= = = pietris sau balastru. Alternativ saltea drenanta
| : : : : //= = = = | cu filtru pe ambele parti si folie protectie.
: : : //= = = = = //---- Geotextil protectie >/= 400 gr/mp
| : //= = = = = //x |
//= = = = = //x x ---- Impermeabilizare argila d >/= 50 cm (2 straturi
a
| = = = = //x x /| cate >/= 25 cm), k_f </= 1 x 10^-9 m/s,
= = = //x x / x porozitate < 5%, D_pr >/= 92%
| = //x x / x x|
//x x / x x /
|x x / x x /* /|
x / x x /* /* / ---- Strat de drenaj pentru gaz k_f >/= 1 x 10^-4
m/s,
|/ x x /* /* /* /| d >/= 50 cm, modulul de elasticitate >/= 45
MN/mp,
x x /* /* /* /* / continut calcar </= 10% masa
| x /* /* /* /* /* /|
/* /* /* /* /* /* /
|/* /* /* /* /* / |
/* /* /* /* / __/\
|/* /* /* / \__/ |---- Corp depozit
/* /* / /\___
|/* / __ |_ _ /
|/ /__/
NOTA:
Saltea drenanta cu filtru pe ambele parti si folie de protectie sau alt
geocompozit cu protectie similara.
Figura 3.7.2 (b)
Strat de inchidere pentru depozite de deseuri nepericuloase
\/---- Gazon, vegetatie rezistenta la eroziune
\/:|---- Sol d >/= 15 cm
\\/: :/
\\/: :/: |
\\/: :/: : :
\\/: :/: : : : |---- Strat de pamant argilos, nisip si pietris,
\\/: :/: : : : : : d >/= 85 cm, necompactat
|/: :/: : : : : : : |
:/: : : : : : : : //---- Geotextil permeabil
| : : : : : : : //= |---- Strat drenaj d >/= 30 cm, k_f >/= 1 x 10^-3
m/s
: : : : : : //= = = pietris sau balastru. Alternativ saltea drenanta
| : : : : //= = = = | cu filtru pe ambele parti.
: : : //= = = = = /\
| : //= = = = = / . | \
//= = = = = / . . . \_ Geotextil protectie >/= 1000 gr/mp*
| = = = = / . . . /| /
= = = /. . . /|-| -/-- Impermeabilizare sintetica, PEHD >/= 2.0 mm
| = / . . . /|-|-|-|/
/ . . . /|-|-|-|-/
| . . /|-|-|-|-/* /|
. /|-|-|-|-/* /* / ---- Strat de drenaj pentru gaz k_f >/= 1 x 10^-4
m/s,
|/|-|-|-|-/* /* /* /| d >/= 30 cm, nisip, deseuri de constructie
|-|-|-/* /* /* /* / maruntite, continut carbonat de calciu </= 1%
masa
||-|/* /* /* /* /* /|
/* /* /* /* /* /* /
|/* /* /* /* /* / |
/* /* /* /* / __/\
|/* /* /* / \__/ |---- Corp depozit
/* /* / /\___
|/* / __ |_ _ /
|/ /__/
* Nu este necesar daca se utilizeaza o saltea drenanta cu 2 straturi de
protectie
NOTA:
Saltea drenanta cu filtru pe ambele parti si folie de protectie sau alt
geocompozit cu protectie similara.
Figura 3.7.2 (c)
Strat de inchidere pentru depozite de deseuri nepericuloase
\/---- Gazon, vegetatie rezistenta la eroziune
\/:|---- Sol d >/= 15 cm
\\/: :/
\\/: :/: |
\\/: :/: : :
\\/: :/: : : : |---- Strat de pamant argilos cu nisip/pietris,
\\/: :/: : : : : : d >/= 85 cm, necompactat
|/: :/: : : : : : : |
:/: : : : : : : : //---- Geotextil permeabil
| : : : : : : : //= |---- Strat drenaj d >/= 30 cm, k_f >/= 1 x 10^-3
m/s
: : : : : : //= = = pietris. Alternativ saltea drenanta cu filtru pe
| : : : : //= = = = | ambele parti si folie protectie.
: : : //= = = = = /
| : //= = = = = / \ |
//= = = = = / \/\/ ---- Impermeabilizare cu geocompozit
| = = = = / \/\/\/\ | Greutate >/= 6000 gr/mp
|= = = / \/\/\/\/ /
| = / \/\/\/\/\ /* /|
/ \/\/\/\/\ /* /* / ---- Strat de drenaj pentru gaz k_f >/= 1 x 10^-4
m/s,
| \/\/\/\ /* /* /* /| d >/= 30 cm, nisip grosier, deseuri
constructie
\/\/ /* /* /* /* / maruntite, continut carbonat de calciu </= 10%
| \ /* /* /* /* /* /| masa
/* /* /* /* /* /* /
|/* /* /* /* /* / |
/* /* /* /* / __/\
|/* /* /* / \__/ |---- Corp depozit
/* /* / /\___
|/* / __ |_ _ /
|/ /__/
NOTA:
Saltea drenanta cu filtru pe ambele parti si folie de protectie sau alt
geocompozit cu protectie similara.
3.7.2.1 Stratul de sustinere
Pe suprafata nivelata a deseurilor se aplica un strat de sustinere cu o
grosime minima de 50 cm si o grosime maxima de 1,00 m, care se niveleaza.
Stratul de sustinere trebuie sa permita patrunderea gazului, iar valoarea
coeficientului de permeabilitate trebuie sa fie >/= 1 x 10^-4 m/s. Stratul
trebuie sa asigure preluarea sarcinilor statice si dinamice, care apar o data
cu realizarea sistemului de impermeabilizare. Modulul de elasticitate la
suprafata trebuie sa fie de minim 40 MN/mp.
Ca material pentru stratul de sustinere se pot utiliza deseurile din
constructii si demolari, pamantul excavat, cenusa, deseurile minerale adecvate
sau materiale naturale. Continutul de carbonat de calciu nu poate depasi 10%
(masa). Stratul de sustinere nu are voie sa contina componente organice (lemn),
materiale plastice, asfalt cu continut de gudron, fier/otel si metale. Marimea
maxima a granulelor materialului nu poate depasi 10 cm. Stratul de sustinere
trebuie sa fie omogen si rezistent la eforturi in mod uniform, suprafata
trebuie sa fie plana si nivelata. Nu se poate utiliza material coeziv.
3.7.2.2 Colectarea gazului de depozit
Pe stratul de sustinere se aplica un strat de drenare a gazului cu o
grosime >/= 0,30 m. Suprafata trebuie sa fie nivelata.
Materialul de drenare trebuie sa aiba un coeficient de permeabilitate de
minim 1 x 10^-4 m/s. Marimea granulelor nu trebuie sa fie mai mare de 32 mm,
domeniul optim al diametrului granulelor este intre 8 si 32 mm. Procentul de
granule superioare si inferioare nu poate depasi 5% . Continutul de carbonat de
calciu trebuie sa fie mai mic de 10% (masa).
Siguranta la sufoziune fata de stratul de sustinere trebuie sa fie
asigurata.
La utilizarea materialelor de drenare artificiale trebuie dovedita atat
rezistenta acestora fata de apa din condens si gazul de depozit, precum si
rezistenta pe termen lung la eforturile pe care le preia stratul de drenaj.
3.7.2.3 Stratul de impermeabilizare mineral
Stratul de impermeabilizare minerala a suprafetei trebuie sa aiba o grosime
minima de 0,50 m si un coeficient de permeabilitate < 5 x 10^-9 m/s.
Continutul de carbonat de calciu trebuie sa fie mai mic de 10% (masa),
continutul de argila cu diametrul granulelor < 0,005 mm sa fie minim 20%
(masa). Marimea maxima a granulelor este limitata la 63 mm. Continutul de
componente organice din argila este limitat la maxim 5% (masa), iar
componentele din lemn (radacini, crengi etc.) nu sunt permise.
Impermeabilizarea cu material argilos se aplica in 2 straturi compactate cu
compactorul cu role. Stratul de impermeabilizare trebuie sa aiba toleranta la
planeitate de maximum 2 cm/4,0 m. Densitatea Proctor trebuie sa fie >/= 92%
.
Alternativ se poate utiliza o impermeabilizare echivalenta.
Caracteristicile materialului, rezistenta acestora pe termen lung si gradul de
echivalenta trebuie dovedite autoritatii competente inainte de aplicare.
3.7.2.4 Stratul de drenaj pentru apa din precipitatii
Stratul de drenaj se realizeaza cu o grosime minima de 0,30 m. Coeficientul
de permeabilitate trebuie sa fie >/= 1 x 10^-3 m/s, proportia de carbonat de
calciu nu poate depasi 10% (masa). Materialul de drenare trebuie sa fie stabil
pe taluzuri si sa se aplice uniform pe intreaga suprafata a depozitului.
Marimea granulelor materialului de drenare trebuie sa fie cuprinsa intre 4
mm si 32 mm.
La utilizarea materialelor de drenare artificiale trebuie sa se probeze
functionalitatea hidraulica si rezistenta pe termen lung a materialului.
3.7.2.5 Geotextilele ca strat separator
Pe stratul de drenaj pentru apa din precipitatii se aplica un strat
separator, pentru a impiedica patrunderea componentelor din stratul de
recultivare in stratul de drenaj. Geotextilele utilizate sunt din materiale
rezistente pe termen lung, cum ar fi polipropilena (PP) sau polietilena de
inalta densitate (PEHD), cu masa pe unitatea de suprafata >/= 400 gr/mp.
Geotextilele trebuie sa permita patrunderea apei si sa respecte cerintele
de calitate conform prevederilor standardelor in vigoare.
Nu este permisa utilizarea materialelor reciclate.
Se poate renunta la utilizarea stratului de separare, daca este probata
siguranta la sufoziune.
3.7.2.6 Stratul de recultivare
Stratul de recultivare se realizeaza cu o grosime totala >/= 1,00 m. La
realizarea stratului de recultivare, utilajele pot circula numai pe caile de
circulatie amenajate in acest scop. Stratul de recultivare nu se compacteaza.
Stratul de recultivare consta dintr-un strat de retinere a apei (d >/=
85 cm), din stratul de sol vegetal (d >/= 15 cm), precum si din vegetatie
(gazon).
Plantarea tufisurilor este permisa numai dupa 2 ani de la plantarea
gazonului. Pot fi plantate numai specii de tufisuri cu radacini scurte.
Materialul pentru stratul de retinere a apei consta din nisip usor coeziv
si din pietris.
3.7.3 Cerinte pentru depozitele de deseuri inerte (clasa c)
Imediat dupa umplerea si nivelarea unei celule de depozit, se aplica o
acoperire cu un strat de pamant cu o grosime de minimum 0,50 m, conform celor
prezentate in figura 3.7.3. Stratul de acoperire consta din pamant usor coeziv.
Peste stratul de acoperire se aplica un strat de cca. 15 cm sol fertil, pe
care se planteaza imediat gazon. Deteriorarile produse de eroziune trebuie
reparate imediat.
Figura 3.7.3
Strat de inchidere pentru depozitele de deseuri inerte (clasa c)
\/---- Gazon, vegetatie rezistenta la eroziune
\\/|---- Sol d >/= 15 cm
\\/: :/
\\/: :/: |
\\/: :/: : :
\\/: :/: : : : |---- Acoperire cu pamant, d >/= 50 cm
\\/: :/: : : : : :
|/: :/: : : : : : : |
:/: : : : : : : : /
| : : : : : : : / = |---- Ultimul strat de deseuri aflat sub acoperire,
: : : : : : / = = = d >/= 1,00 m
| : : : : / = = = = |
: : : / = = = = = /
| : / = = = = = / |
/ = = = = = / __/\
| = = = = / \__/ |---- Deseuri
= = = / /\___ |
| = / __ |_ _ /
|/ /__/
3.7.4 Nivelarea depozitelor
Nivelarea ultimului strat de deseuri, inainte de aplicarea sistemului de
impermeabilizare a suprafetei, trebuie sa se realizeze in conformitate cu
proiectul aprobat.
Pentru a evita aparitia deteriorarilor stratului de impermeabilizare, pe o
adancime de 1 m sub stratul de sustinere nu se depun deseuri de namol, deseuri
voluminoase sau de materiale dure (lemn, fier, pietre dure cu dimensiuni mai
mari de 10 cm).
Panta minima a suprafetei deseurilor nivelate trebuie sa fie calculata in
functie de marimea prognozata a tasarilor, astfel incat panta finala, dupa
stingerea tasarilor, sa fie minimum 5% .
Pe suprafetele realizate cu panta minima se prevad numai santuri scurte de
scurgere pentru apa din precipitatii, de circa 50 - 80 m. Daca se realizeaza
santuri mai lungi pentru scurgerea apei din precipitatii, atunci trebuie
prevazuta o rigola din masa plastica, pentru a proteja stratul de
impermeabilizare impotriva eroziunii.
Panta maxima a suprafetelor de depozit este 1:3 (33%). Impermeabilizarea,
stratul de drenaj pentru apa din precipitatii si stratul de recultivare se
realizeaza asigurand posibilitatea de circulare pe suprafata in vederea
controlului si posibilitatea de reparare a taluzurilor si tinand cont de
aspectele specifice protectiei muncii (alunecari, utilaje care lucreaza pe
pante etc.).
Depozitele cu inclinari ale taluzului intre 1:3 si 1:5 trebuie sa prezinte
berme speciale in vederea realizarii drumurilor de acces. Bermele se
proiecteaza conform figurii 3.7.4 si se construiesc la fiecare 10 metri
inaltime si executate cu o panta de 2,5 - 3% inspre interiorul corpului
depozitului, pentru a preintampina posibile accidente.
Inspre partea exterioara a bermelor se aplica o delimitare din pietre sau o
banda de limitare si atentionare vizibila (in rosu/alb). Latimea minima a
bermelor este de 5 m; pe berme se circula numai intr-o singura directie (sens
unic), deoarece intalnirea utilajelor unele cu altele este permisa numai la o
latime mai mare a caii de circulatie. Drumurile bermelor trebuie sa prezinte
pante in directia de mers de maxim 8%, iar panta minima nu poate fi mai mica de
1,5% (pentru a asigura scurgerea apei din precipitatii).
Figura 3.7.4
Model de constructie pentru berme
Figura 3.7.4 - Model de constructie pentru berme - se gaseste in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 86 bis din 26 ianuarie 2005, la pagina 113.
3.8 Colectarea apelor de pe suprafetele acoperite
3.8.1 Prevederi generale
Apa provenita din precipitatii trebuie sa fie colectata si evacuata cat mai
repede de pe suprafata impermeabilizata a depozitului, pentru a evita toate
efectelor negative.
Apa din precipitatii trebuie sa fie readusa in circuitul natural prin
intermediul unor instalatii de drenaj si colectare a apei, care se proiecteaza
si se construiesc in conformitate cu normele specifice pentru construirea
sistemelor de colectare si evacuare a apelor din precipitatii.
Apa provenita din precipitatii poate fi redata circuitului natural in
cursuri de apa (parauri si rauri), in ape statatoare (lacuri si balti). Apa din
precipitatii evacuata in apele naturale, indiferent de natura lor, trebuie sa
fie nepoluata, cu caracteristici similare apelor naturale si trebuie analizata
inainte de evacuarea in apele naturale.
Sistemul de colectare a apei provenite din precipitatii se compune din:
- strat de drenaj deasupra stratului de impermeabilizare
- rigole pe marginea interioara a bermelor
- rigola perimetrala la baza taluzului
- decantor
- bazin de colectare a apei din precipitatii
- rigola de evacuare
- punct de evacuare in apa de suprafata
In cazul in care autorizatia de gospodarire a apelor impune un anumit debit
de evacuare, trebuie sa fie prevazut un echipament pentru masurarea debitului
evacuat.
Toate instalatiile de colectare a apei trebuie sa fie construite in asa fel
incat lucrarile de intretinere si control necesare sa fie minime. Trebuie sa
fie evitate pagubele care pot aparea din cauza materialelor de constructie
necorespunzatoare sau a erorilor de proiectare.
Rigolele, bazinele de colectare, instalatiile de scurgere in apa freatica
si punctele de evacuare in apele de suprafata trebuie sa fie construite pe cat
posibil din materiale naturale. Foliile din materiale plastice si materialele
artificiale pentru drenaj trebuie sa fie rezistente in timp.
Conductele de pe corpul depozitului trebuie sa fie din materiale usoare
(ex: polietilena). Nu sunt permise conductele din beton, din cauza greutatii si
a caracteristicilor de tasare necorespunzatoare.
3.8.2 Drenajul pe stratul de impermeabilizare de suprafata
Pentru colectarea si evacuarea rapida a apei din precipitatii infiltrata
prin stratul de recultivare, este absolut necesara amenajarea unui strat de
drenaj. Stratul mineral de drenaj trebuie sa aiba o grosime uniforma minima de
30 cm, pe toata suprafata corpului depozitului. Acest strat de drenaj se aplica
direct peste geotextilul de protectie de deasupra stratului de impermeabilizare
minerala sau de deasupra stratului sintetic de impermeabilizare (PEHD).
Pe durata constructiei trebuie sa se tina seama ca straturile de
impermeabilizare sa nu fie deteriorate prin trecerea cu masini peste ele.
Amenajarea se face prin intermediul unor drumuri de acces special amenajate si
cu utilaje usoare, cu senile.
Permeabilitatea stratului mineral de drenaj trebuie sa aiba valoarea de cel
putin 1 x 10^-3 m/s. Materialul pentru stratul de drenaj este alcatuit din
pietris 8 - 32 mm sau criblura. Continutul de granule < 8 mm este limitat la
5% (masa). Continutul de carbonat de calciu nu trebuie sa fie mai mare de 10%
(masa). Panta stratului de drenaj trebuie sa fie de cel putin 5%, panta maxima
admisa este de 33% . La o panta mai mare de 10% trebuie sa fie prezentata
dovada stabilitatii stratului in functie de caracteristicile efective ale
materialelor din care este alcatuit.
Nu este permisa instalarea de conducte de colectare a gazului in interiorul
stratului de drenaj pentru apa din precipitatii. Acoperisurile puturilor de gaz
trebuie sa fie instalate deasupra stratului de drenaj.
Stratul de drenaj se amenajeaza pana la marginea rigolei perimetrale a
sistemului de colectare a apei de la baza depozitului (figura 3.8.1). In cazul
depozitelor cu suprafata mare, panta mica si timp lung de scurgere a apei din
precipitatii, se amenajeaza conducte de scurgere in stratul de drenaj, pentru
ca apa sa poata fi evacuata direct in rigola perimetrala. Panta conductelor de
scurgere trebuie sa fie > 1,5%, dupa stingerea tasarilor. Intre stratul de
recultivare si stratul de drenaj trebuie sa nu existe pericolul de sufoziune,
astfel incat in stratul de drenaj sa nu ajunga granule sau particule foarte
fine, care sa modifice valoarea permeabilitatii. Dupa caz se aplica un
geotextil de filtrare pe stratul de drenaj.
Figura 3.8.1
Modul de aplicare a stratului de drenaj pentru apa din precipitatii
Figura 3.8.1 - Modul de aplicare a stratului de drenaj pentru apa din
precipitatii - se gaseste in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 86
bis din 26 ianuarie 2005, la pagina 114.
Alternativ la stratul mineral de drenaj se poate folosi un strat
geosintetic de drenaj. Acesta trebuie sa fie alcatuit din materiale PEHD si sa
fie rezistent in timp la presiunea exercitata de stratul de recultivare si de
drumurile de acces pe depozit. Geotextilul de filtrare trebuie sa fie
microbiologic rezistent, conform EN 12225, si corespunzator pentru folosirea in
instalatii de drenaj, conform EN 13252.
3.8.3 Rigole perimetrale
Pentru o evacuare rapida si fara efecte negative a apei provenite din
precipitatii din stratul de drenaj si de pe suprafata depozitului se amenajeaza
in jurul intregului depozit o rigola perimetrala. Profilul si dimensiunile
rigolei se calculeaza in functie de indicele de ploaie maxima intr-un interval
de 5 ani.
Rigola poate fi amenajata din criblura sau pietris rezistent la eroziune,
sau sub forma unei rigole dalate sau pereate. Trebuie sa fie evitate pe termen
lung eventualele antrenari ale materialului de constructie a rigolei prin
actiunea apei. Zona de actiune a apei de deasupra rigolei trebuie sa fie de
asemenea rezistenta la eroziune. In acest scop se pot folosi criblura sau dale
de piatra fixate in gazon, (figura 3.8.1). Pe rigolele perimetrale nu este
permisa recultivarea; acestea trebuie sa fie permanent in stare de operare. De
asemenea trebuie sa fie rezistente la inghet.
Rigolele perimetrale trebuie sa fie prevazute cu o izolatie la baza.
Izolatia poate fi alcatuita dintr-o folie de polietilena cu grosimea > 1,0
mm, acoperita cu un strat de criblura sau pietris rezistent la eroziune.
Panta rigolelor perimetrale trebuie sa fie de cel putin 1,5%, luand in
considerare si tasarea corpului depozitului. Trebuie sa se evite pante > 8%,
pentru a nu permite aparitia unor forte de eroziune prea mari.
Spatiile prevazute pentru conducte pe sub drumurile de acces pe corpul
depozitului se dimensioneaza luand in considerare cantitatile de apa calculate,
si trebuie sa fie destul de rezistente pentru a evita antrenarea materialului
de constructie prin actiunea apei. La amenajarea conductelor se realizeaza
calcule statice.
3.8.4 Decantor
In cazul in care este necesara amenajarea unui decantor inainte de punctul
de evacuare sau inainte de bazinul de colectare a apei, dimensiunile si
planurile tehnice ale acestui decantor se stabilesc de comun acord cu
autoritatea competenta.
In primii 5 ani de la realizarea sistemului de impermeabilizare la
suprafata si in special dupa ploi abundente, decantorul trebuie verificat si
curatat in mod regulat pentru asigurarea unei functionari corecte. In imediata
vecinatate a decantorului nu trebuie sa existe tufisuri sau copaci, pentru a
evita acumularea de frunze in instalatia de colectare si evacuare a apei.
3.8.5 Evacuarea intr-o apa de suprafata
Inaintea proiectarii instalatiilor de colectare a apei trebuie verificat
daca apa provenita din precipitatii urmeaza a fi evacuata intr-o apa de
suprafata (lac, parau, rau, balta). Trebuie sa se verifice daca este necesara
amenajarea unui decantor si a unui bazin de colectare a apei din precipitatii
inainte de punctul de evacuare a apei. Toate aceste aspecte trebuie sa fie
mentionate in avizul/autorizatia de gospodarire a apelor emisa de autoritatea
competenta.
Daca nu exista ape de suprafata in apropiere, apa provenita din
precipitatii poate fi evacuata in bazine de evaporare.
3.8.6 Evacuarile in apele de suprafata
Evacuarile in apele de suprafata trebuie sa fie rezistente pe timp
indelungat la fortele de eroziune. O constructie cu materiale naturale este de
preferat fata de o constructie din beton. Cota minima a sectiunii de evacuare
trebuie sa fie amplasata deasupra nivelului maxim al apei de suprafata, pentru
a se evita acumularile de apa in sistemul de colectare a apei pe corpul
depozitului.
3.8.7 Bazin de colectare a apei din precipitatii
Daca apa provenita din precipitatii nu poate fi evacuata direct intr-o apa
naturala, deoarece autorizatia de gospodarire a apei stabileste restrictii la
cantitatea de apa evacuata, trebuie sa se planifice si sa se amenajeze un
decantor si un bazin de colectare a apei din precipitatii.
Bazinul de colectare se dimensioneaza pe baza indicelui de ploaie maxima
intr-un interval de 5 ani; detaliile tehnice de constructie a bazinului se
stabilesc de comun acord cu autoritatea competenta.
Plantarea de copaci si tufisuri se face incepand de la o distanta mai mare
de 10 m de bazin, pentru a se evita acumularea de frunze in instalatia de
colectare si evacuare a apei. Marginile si fundul bazinului de colectare
trebuie sa fie consolidate cu piatra cubica sau cu dale de piatra perforata.
3.8.8 Instalatii de scurgere in panza de apa freatica
Daca nu exista nici o apa naturala de suprafata in care sa se evacueze apa
din precipitatii, aceasta poate fi evacuata direct in panza de apa freatica. In
acest caz este obligatoriu ca apa provenita din precipitatii sa fie evacuata in
apa freatica printr-un strat filtrant din nisip si pietris. Fundul bazinului de
scurgere in apa freatica trebuie sa aiba un coeficient de permeabilitate de cel
putin 1 x 10^-4 m/s. Intre apa freatica si bazinul de scurgere nu trebuie sa
existe nici un strat de sol impermeabil. In bazinul de scurgere in apa freatica
nu trebuie sa se acumuleze frunze din tufisuri sau copaci. Este interzisa de
asemenea inierbarea bazinului. Marginile bazinului de scurgere se fixeaza cu
piatra cubica sau cu dale de piatra perforata. Sunt interzise constructiile din
beton cu pereti verticali. Zona de acces a apei in bazinul de scurgere trebuie
sa fie bine intarita, pentru a se asigura rezistenta pe termen lung. Trebuie sa
se asigure in permanenta scurgerea apei provenite din precipitatii.
3.9 Instalatii pentru monitorizare
Operatorul depozitului este obligat ca inainte de punerea in functiune a
depozitului sa asigure o minima dotare cu instrumente si aparatura de masura si
control, care la intervale regulate sa determine starea de functionare a
depozitului prin:
1) Sistem de monitorizare a apei freatice, care sa contina cel putin un
foraj (put) in amonte si minimum 2 foraje in aval, amplasate in perimetrul
aferent depozitului;
2) Instalatii de monitorizare a tasarilor si deformarilor sistemului de
izolare a bazei depozitului, precum si a corpului depozitului. Se pot obtine
informatii si prin observatii realizate din avion sau satelit;
3) Instalatii de monitorizare a levigatului, a apelor acumulate la
suprafata depozitului si a precipitatiilor.
4) Instalatii de monitorizare a datelor meteorologice:
a. Instalatii de monitorizare a precipitatiilor,
b. Instalatii de masurare a temperaturii,
c. Instalatii de masurare a vantului,
d. Instalatii de masurare a evaporarii apei.
Daca la un depozit de deseuri se constata emisii de gaze, trebuie prevazute
instalatii de captare a acestuia si sisteme de monitorizare in acest sens.
3.10 Cerinte pentru instalatiile din dotare
In vederea unei functionari corespunzatoare a unui depozit, sunt necesare
urmatoarele instalatii si echipamente principale:
- zona de acces, zona de stationare, gard;
- cantar si echipament de inregistrare a cantitatii de deseuri, birou de
intrare, zona de livrare a cantitatilor mici de deseuri;
- echipamente de verificare si prelevare a probelor de deseuri, laborator;
- drumuri ale depozitului;
- garaje, ateliere si locuri de parcare pentru utilaje;
- echipament de curatare a rotilor utilajelor de transport;
- birouri administrative, vestiare si grupuri sanitare.
Toate echipamentele si facilitatile trebuie sa fie calculate si amenajate
in functie de clasa de depozit, marimea, durata de functionare stabilita,
cantitatea de deseuri/zi, frecventa de transport si de alte cerinte legale,
astfel incat sa asigure o functionare corespunzatoare.
3.10.1 Zona de acces, zona de stationare, gardul
3.10.1.1 Proiectarea si construirea caii principale de acces catre depozit
dinspre drumul public, precum si a intregii zone de acces, se realizeaza in
functie de:
- numarul de utilaje care transporta deseuri
- frecventa cu care acestea intra in depozit
- marimea si tipul utilajelor.
Trebuie sa fie respectate cerintele si normele specifice pentru proiectarea
si construirea drumurilor.
3.10.1.2 Accesul pe depozit se marcheaza printr-un panou amplasat la
intrarea dinspre drumul public. Daca intrarea pe depozit este in imediata
vecinatate a unui drum public, atunci pe terenul depozitului se amenajeaza o
zona de stationare pentru utilaje, pentru a preveni blocarea circulatiei pe
drumul public.
3.10.1.3 Pentru a corela estetic impresia completa a unui depozit cu
peisajul, pe toate suprafetele din interiorul amplasamentului depozitului,
acolo unde nu exista instalatii de functionare, se recomanda plantarea
spatiilor verzi (gazon sau tufisuri si copaci), precum si a copacilor de-o
parte si de alta a caii principale de acces catre depozit.
3.10.1.4 Sistemul de supraveghere trebuie sa fie compus din urmatoarele
componente:
- ingradirea completa a amplasamentului depozitului. Ingradirea trebuie sa
se realizeze din: gard din plasa de otel (marimea ochiurilor plasei < 40 x
40 mm) sau o executie similara. Inaltimea gardului trebuie sa fie de cel putin
2 m. Atata timp cat conditiile solului permit, gardurile se infing 20 cm in
pamant, pentru ca animalele salbatice sa nu poata trece pe sub gard;
- porti de aceeasi inaltime cu gardul, prevazute cu sisteme de inchidere si
asigurare;
- instalatii de alarma in caz de acces neautorizat (numai pentru depozitele
pentru deseuri periculoase - clasa a).
3.10.2 Cantarul si echipamentul de inregistrare a cantitatii de deseuri,
biroul de intrare
3.10.2.1 Depozitul trebuie dotat cu un echipament de cantarire atat pentru
utilajele incarcate, care intra pe depozit, cat si pentru cele descarcate, care
parasesc depozitul.
Toate utilajele care transporta deseuri trebuie sa poata fi cantarite in
totalitate (sa aiba destul loc pe cantarul de intrare si iesire). Cantarul trebuie
sa fie accesibil, in siguranta, indiferent de conditiile meteorologice.
Cantarele trebuie sa dispuna de destula rezistenta si capacitate de cantarire.
Utilajele trebuie sa fie dirijate obligatoriu catre cantare (prin marcarea
traseului, garduri, panouri, bariere). Cantarele trebuie conectate la un sistem
de inregistrare a cantitatii de deseuri care intra in depozit.
Calibrarea cantarului trebuie realizata in conformitate cu normele
metrologice in vigoare.
3.10.2.2 Imediat langa cantar se amenajeaza cabina operatorului responsabil
cu preluarea deseurilor. Acesta trebuie sa indeplineasca urmatoarele sarcini:
- directionarea utilajelor catre cantarul de intrare si iesire (actionarea
barierelor sau a semaforului),
- controlul cantaririi complete a utilajelor (cu ajutorul unei camere video
sau al unei oglinzi),
- primirea documentelor de insotire a transportului si verificarea
acestora,
- verificarea organoleptica a deseurilor (control vizual si al mirosului),
- dirijarea transportului de deseuri catre zona de descarcare (zona de
livrare a cantitatilor mici sau zona de depozitare),
- controlul utilajelor care parasesc depozitul (descarcare completa;
aprobarea de la locul de descarcare in vederea parasirii depozitului),
- contactul prin statie de emisie-receptie cu operatorul din zona de
depozitare a deseurilor.
3.10.2.3 Pentru preluarea cantitatilor mai mici de deseuri (maxim 1 mc), in
zona de acces se amenajeaza un spatiu special destinat acestui scop. Deseurile
livrate in cantitati mici sunt sortate si descarcate in containerele amplasate
in zona special amenajata. Aceste operatiuni sunt coordonate de personal
specializat.
Containerele pline se cantaresc si se inregistreaza separat inainte de
descarcarea pe depozit.
Deseurile periculoase se colecteaza separat, in recipienti special
destinati acestui scop, si se transporta pentru eliminare in instalatii pentru
deseuri periculoase.
Deseurile de echipamente electrice si electronice se colecteaza in
recipienti separati, protejati de patrunderea apei, si se elimina conform
cerintelor specifice.
3.10.3 Echipament de verificare si control al deseurilor, laborator, zona
de securitate
3.10.3.1 Pentru a putea efectua controlul de receptie, in zona de acces,
imediat dupa cantar, se amplaseaza un echipament pentru controlul vizual al
deseurilor si pentru prelevarea probelor (rampa hidraulica sau platforma).
Pentru prelevarea probelor se utilizeaza recipienti si ustensile speciale,
precum si echipament pentru protectia muncii.
3.10.3.2 Depozitele pentru deseuri periculoase (clasa a) trebuie sa
amenajeze un laborator pentru controlul chimic si fizic al deseurilor care sunt
acceptate pe depozit. Laboratorul trebuie sa fie amenajat conform prevederilor
specifice in domeniu si sa fie condus si operat de personal specializat.
3.10.3.3 Depozitele care nu accepta deseuri periculoase din industrie si
din constructii si demolari (clasele b si c) trebuie sa dispuna de un
echipament de testare rapida.
Deseurile nepericuloase din industrie si din constructii si demolari se
analizeaza prin sondaj, prin procedee de testare rapida a urmatorilor
indicatori:
- valoarea pH
- temperatura
- continut de apa
- continut de gudroane
- conductibilitate.
Probele deseurilor analizate se pastreaza minimum 1 luna.
3.10.3.4 Imediat dupa zona in care este amplasat cantarul, trebuie sa fie
amenajata o zona de securitate pentru deseurile care nu pot fi acceptate la
depozitare (documentele nu sunt corespunzatoare sau tipurile respective de
deseuri nu sunt incluse in lista prevazuta de autorizatia de mediu).
3.10.3.5 Zona de securitate se echipeaza dupa cum urmeaza:
- depozite de clasa a: - suprafata betonata 200 mp cu margini de beton,
rampa de intrare si acoperis, colectarea apei din precipitatii intr-un
recipient separat (V = 500 litri),
- depozite de clasa b si c: - suprafata betonata 200 mp cu margini de
beton, rampa de intrare si acoperis, colectarea apei din precipitatii intr-un
recipient separat (V = 500 litri) sau suprafata intarita cu pietris si
containere inchise pentru depozitare si transport.
3.10.3.6 Apele din precipitatii colectate de pe suprafata zonei de
securitate sunt dirijate catre o instalatie de epurare, in functie de caracteristicile
specifice amplasamentului si de cerintele avizului/autorizatiei de gospodarire
a apelor emise de autoritatea competenta.
3.10.4 Drumurile in incinta depozitului/Drumurile pentru functionare
Drumurile din incinta depozitului se realizeaza conform cerintelor
specifice si trebuie mentinute permanent in stare de functionare.
3.10.4.1 La o distanta suficienta de limita zonei de depozitare se
amenajeaza un drum perimetral. Distanta necesara se stabileste in functie de
panta taluzurilor, latimea rigolelor pentru colectarea apei din precipitatii,
situarea statiilor de colectare a gazului etc.
Drumul perimetral asigura:
- accesul catre celulele care se construiesc, pe timpul amenajarii
depozitului
- accesul pe timpul functionarii catre celulele de depozitare
- controlul gardului
- controlul si intretinerea rigolei perimetrale de colectare a apei din
precipitatii
- controlul taluzului final al depozitului
- controlul si intretinerea statiilor de colectare a gazului
- controlul si intretinerea puturilor pentru gaz de pe taluzurile
inferioare
- controlul si intretinerea conductelor pentru levigat.
Drumul perimetral poate fi cu sens unic sau cu dublu sens. Latimea minima a
drumului este de 3 m pentru functionarea cu o banda si de 5,75 m pentru dublu
sens.
Drumul perimetral se realizeaza conform cu cerintele specifice pentru
constructia de drumuri, astfel incat sa fie rezistent la toate tipurile de
eforturi care pot aparea. De asemenea, pe partile laterale ale drumului
perimetral se prevad rigole pentru colectarea apelor din precipitatii.
3.10.4.2 Drumul de acces intre poarta si zona de acces se construieste cu
dublu sens, cu respectarea cerintelor specifice pentru drumurile cu trafic
greu.
3.10.4.3 Zonele de circulatie intre cantar, zona de control si zona de
livrare a cantitatilor mici de deseuri se stabilizeaza cu beton sau bitum.
Apa de precipitatii colectata de pe suprafata drumurilor este gestionata
conform cu cerintele autorizatiei de gospodarire a apelor emisa de autoritatea
competenta.
3.10.4.4 Accesul catre zona de depozitare se realizeaza prin drumuri cu
dublu sens, cu o latime minima de 5,5 m. Se pot utiliza moloz, pietris sau
placi de beton in vederea stabilizarii. La realizarea cailor de acces se pot
utiliza numai deseuri necontaminate din constructii si demolari.
3.10.4.5 Drumul pentru compactor si alte utilaje cu senile se realizeaza
separat, din pietris sau deseuri necontaminate din constructii si demolari.
Acest drum trebuie sa fie lat de minimum 5 m, iar stabilitatea sa este
controlata cu regularitate.
3.10.4.6 Zona atelierelor de intretinere si reparatii, depozitul de
combustibil, locul de parcare pentru utilaje se amenajeaza conform cu normele
legale in vigoare, tinand seama de cerintele specifice determinate de tipul
utilajelor care lucreaza pe un depozit de deseuri.
3.10.4.7 Pentru perioada construirii depozitului se asigura o distanta
minima de rulare (150 m) pe drumul de acces, in vederea curatarii anvelopelor
utilajelor inainte de intrarea pe drumurile publice.
Pe timpul functionarii depozitului sunt necesare amenajari care sa
impiedice murdarirea cu deseuri a spatiilor din afara zonei de depozitare.
Aceasta se poate realiza prin:
- asigurarea unei distante de rulare de minimum 150 m realizata din pietris
dur sau deseuri din constructii si demolari, intre zona de depozitare si drumul
de iesire din depozit;
- dotarea cu un echipament pentru spalarea anvelopelor, amplasat intre zona
de depozitare si drumul de iesire din depozit; instalatia de spalare poate fi
fixa sau mobila.
Depozitele pentru deseuri periculoase (clasa a) trebuie sa fie dotate,
obligatoriu, cu instalatii pentru spalarea rotilor utilajelor.
Apele uzate de la instalatia de spalare se gestioneaza conform cerintelor
autorizatiei de gospodarire a apelor.
3.10.4.8 Pentru functionarea corespunzatoare a unui depozit sunt necesare
urmatoarele utilaje pentru tratarea si depozitarea deseurilor si pentru
functionarea depozitului:
- buldozer: distribuirea deseurilor, aplicarea straturilor de acoperire,
nivelarea suprafetei depozitului, realizarea drumurilor
- incarcator: distribuirea deseurilor, preluarea deseurilor neacceptate,
lucrari mici de nivelare, curatarea drumurilor, realizarea drumurilor
- compactor picior de oaie: compactarea deseurilor menajere si a celor
voluminoase, maruntirea deseurilor
- compactor cu role: compactarea deseurilor minerale, maruntirea deseurilor
- scraper: distribuirea deseurilor minerale in cantitati mari, realizarea
drumurilor, realizarea straturilor minerale ale sistemelor de impermeabilizare
la baza si la suprafata
- excavator hidraulic: realizarea bazei depozitului, realizarea drumurilor
si instalatiilor de drenaj, realizarea impermeabilizarii suprafetei
- tocator: tocarea deseurilor voluminoase, cum ar fi lemn si plastic dur,
deseuri provenite din gradini (crengi, tufisuri etc.)
Trebuie sa se asigure un numar suficient din fiecare tip de utilaj, tinand
cont si de riscurile de defectare a acestora.
3.10.4.9 Depozitele de deseuri trebuie sa fie echipate cu birouri
administrative si spatii sociale, cum ar fi:
- vestiare,
- cabinet de prim-ajutor,
- camera de odihna,
- grupuri sanitare (inclusiv dusuri).
Spatiile sociale si birourile se amenajeaza si se intretin in conformitate
cu cerintele specifice privind protectia muncii.
4. OPERARE SI MONITORIZARE
4.1 Documente/Registru de functionare
Toate documentele, informatiile si instructiunile care se refera la
activitatile de la un depozit (incepand cu faza de proiect pana la
reconstructia ecologica) se pastreaza intr-un registru de functionare.
Registrul consta din:
a) documentele de aprobare
b) planul organizatoric
c) instructiunile de functionare
d) manualul de functionare
e) jurnalul de functionare
f) planul de interventie
g) planul de functionare/de depozitare
h) planul starii de fapt
Registrul de functionare se realizeaza in forma scrisa si in forma electronica
si se prezinta, la cerere, autoritatii competente pentru protectia mediului.
Documentele registrului se completeaza in timp. Documentele mentionate mai
sus trebuie sa contina urmatoarele date:
a) documentele de aprobare
La depozit trebuie sa existe un exemplar complet si autentificat al
documentelor care au stat la baza obtinerii tuturor autorizatiilor si
aprobarilor.
b) planul organizatoric
Organizarea activitatii in cadrul depozitului de deseuri este prezentata
intr-un plan organizatoric, care contine numele si responsabilitatile fiecarei
persoane. La inlocuirea persoanelor se actualizeaza planul organizatoric.
c) instructiunile de functionare
Instructiunile de functionare contin prevederile relevante pentru siguranta
si ordine. Ele reglementeaza intregul proces de functionare de la depozit si
sunt valabile pentru toti utilizatorii. De aceea ele se afiseaza la loc
vizibil, in zona de acces. In instructiunile de functionare se includ si
reglementari de manipulare a deseurilor de la transportatorii de cantitati
mici. De asemenea, se prevede interzicerea fumatului in incinta depozitului.
d) manualul de functionare
In manualul de functionare se stabilesc toate masurile pentru functionarea
in stare normala, pentru intretinere si pentru cazuri anormale de functionare.
Masurile necesare in cazurile neobisnuite se coreleaza cu planul de
interventie.
Sarcinile si domeniile de responsabilitate ale personalului conform pct.
b), instructiunile de lucru, masurile de control si intretinere, obligatiile de
informare, documentare si pastrare a documentelor se stabilesc in manualul de
functionare.
e) jurnalul de functionare
Jurnalul de functionare contine toate datele importante pentru functionarea
zilnica a depozitului, in special:
- date despre deseurile preluate (determinarea greutatii, stabilirea
tipului de deseuri inclusiv codul deseurilor, rezultatele controalelor vizuale
si ale analizelor efectuate),
- formularul de inregistrare (confirmarea de primire) pentru receptia
deseurilor,
- cazurile de neacceptare a deseurilor la depozitare, inclusiv cauzele si
masurile intreprinse,
- rezultatele controalelor proprii si a celor efectuate de autoritati,
- evenimente deosebite, in special defectiuni de functionare, inclusiv
cauzele si masurile intreprinse,
- programul de functionare al depozitului,
- rezultatele programului de monitorizare.
Jurnalul de functionare se realizeaza in forma electronica si trebuie sa
fie asigurat impotriva accesului neautorizat. Jurnalul trebuie sa fie controlat
periodic de conducatorul depozitului, pana la sfarsitul perioadei de
monitorizare post-inchidere.
f) planul de interventie
Pentru fiecare depozit se intocmeste un plan de interventie care descrie
toate masurile in cazuri de incendiu, accidente, poluarile accidentale produse
pe raza de activitate a depozitului si alte situatii de necesitate. In planul
de interventie se mentioneaza persoanele responsabile si sunt descrise masurile
care trebuie luate. In planul de interventie se mentioneaza si datele de
contact pentru urmatoarele institutii: pompieri, salvare, aparare civila.
Planul de interventie trebuie sa fie cunoscut de toti angajatii si sa fie
afisat intr-un loc vizibil. Planul de interventie se intocmeste in acord cu
toate autoritatile implicate, iar un exemplar se preda autoritatii competente
pentru protectia mediului.
g) planul de functionare/de depozitare
Se intocmeste un plan de functionare, care contine toate reglementarile
importante despre:
- procedura de acceptare si control al deseurilor,
- modul de depozitare si realizare a corpului depozitului,
- gestionarea levigatului,
- gestionarea gazului de depozit,
- colectarea si gestionarea apei din precipitatii,
- colectarea si gestionarea apelor uzate menajere.
Planul de functionare contine un plan referitor la modul de depozitare,
inclusiv impartirea celulelor de depozitare in zone de maximum 2500 mp. Marimea
celulelor de depozitare trebuie sa fie cat se poate de mica, pentru a reduce
cantitatea de levigat formata. Daca se depoziteaza tipuri de deseuri diferite
(nepericuloase, periculoase tratate, deseuri cu azbest etc.), atunci aceste
informatii trebuie sa fie cuprinse in planul de depozitare.
Planul de functionare/de depozitare pentru depozitele de deseuri
periculoase (clasa a) trebuie sa tina cont si de faptul ca in timpul
constructiei corpului depozitului, trebuie respectate urmatoarele cerinte:
- sa fie exclusa o reactie a deseurilor intre ele,
- deseurile prafoase sau care genereaza mirosuri sa fie livrate si
depozitate numai sub forma ambalata,
- temperatura deseurilor la reactia cu apa sau alte deseuri sa nu
depaseasca 25 grade C,
- levigatul din corpul de depozit sa se scurga in siguranta catre baza
depozitului,
- gazele sa poata fi eliminate,
- stabilitatea interna si externa a corpului de depozit sa fie asigurata,
- apa din precipitatii de pe suprafetele necontaminate sa nu poata ajunge
in celulele in functionare,
- tasarile corpului depozitului sa fie reduse cat mai mult posibil.
h) planul starii de fapt
Dupa incheierea umplerii unei celule de depozit se intocmeste un plan al
starii de fapt. Planul se prezinta intr-un raster de 60 m x 60 m si la o scara
adecvata (M = 1:500).
Planul starii de fapt se inainteaza autoritatii competente, la cel tarziu 6
luni dupa incheierea umplerii celulei.
Pentru depozitele pe care se depoziteaza un singur tip de deseuri (depozite
de deseuri municipale, depozite pentru un anumit tip de deseuri de productie),
cerintele de continut pentru jurnalul de functionare si pentru planul de
functionare se pot reduce dupa analizare si aprobare de catre autoritatea
competenta pentru protectia mediului.
4.2 Acceptarea si depunerea deseurilor
4.2.1 Procedura de acceptare a deseurilor la depozitare
Procedura de acceptare a deseurilor in vederea depozitarii consta din mai
multe faze.
4.2.1.1 Deseurile care pot fi depozitate pe un anumit amplasament trebuie
sa se regaseasca in autorizatia de mediu a depozitului, in conformitate cu
prevederile legale in vigoare.
4.2.1.2 Deseurile periculoase stabilizate sunt acceptate pe depozitele
pentru deseurile nepericuloase, daca indeplinesc criteriile specifice
corespunzatoare prevederilor legale si daca pot fi depozitate in celule
separate fata de deseurile biodegradabile.
4.2.1.3 Operatorul depozitului trebuie sa asigure toate masurile necesare
pentru ca deseurile pe care le preia in vederea depozitarii sa respecte
conditiile prevazute in autorizatia de mediu.
Deseurile acceptate la depozitare trebuie sa indeplineasca urmatoarele
criterii:
- sa se regaseasca in lista deseurilor acceptate pe depozitul respectiv,
conform autorizatiei de mediu,
- sa fie livrate numai de transportatori autorizati, cu exceptia
transportatorilor particulari, care aduc deseuri in cantitati mici,
- sa fie insotite de documentele necesare, conform prezentului normativ
tehnic si criteriilor de receptie prevazute de operatorul depozitului.
4.2.1.4 Documentele care insotesc un transport de deseuri trebuie sa
cuprinda cel putin:
- tipul deseurilor (denumirea si codul, conform Hotararii Guvernului nr.
856/2002 privind evidenta gestiunii deseurilor si pentru aprobarea Listei
deseurilor, inclusiv a deseurilor periculoase),
- sursa de provenienta si cantitatea transportata,
- analiza de declaratie, vizata de autoritatea competenta pentru protectia
mediului, care sa dovedeasca faptul ca deseurile respective indeplinesc
criteriile de acceptare pe depozitul respectiv,
- autorizatia de transport al deseurilor, in cazul deseurilor periculoase.
4.2.1.5 La primirea transportului de deseuri se efectueaza un control de
receptie. Controlul de receptie poate fi efectuat numai de persoane specializate
si consta in:
- verificarea documentelor care insotesc transportul de deseuri:
cantitatea, caracteristicile, sursa de provenienta si natura deseurilor,
conformarea cu analiza de declaratie, date despre transportator,
- inspectia vizuala, in vederea controlului starii de agregare a deseurilor
(namolul de la epurarea apelor uzate poate avea o umiditate de cel mult 65%) si
pentru verificarea conformarii deseurilor transportate cu documentele
insotitoare,
- cantarirea deseurilor,
- prelevarea probelor, daca este cazul, si efectuarea analizei de control
(rapida pentru deseurile nepericuloase, respectiv completa pentru deseurile
periculoase), daca este cazul.
Toate rezultatele controalelor de receptie se inregistreaza in jurnalul de
functionare (in forma electronica sau scrisa).
4.2.1.6 Daca in urma controlului de receptie rezulta ca sunt respectate
toate cerintele de acceptare, operatorul dirijeaza transportul de deseuri catre
zona de depozitare. Controlul vizual se repeta si la descarcarea deseurilor.
4.2.1.7 Daca in urma controlului vizual apar indoieli cu privire la
respectarea cerintelor pentru depozitare sau se constata ca exista diferente
intre documentele insotitoare si deseurile livrate, atunci se efectueaza o
analiza de control, parametrii analizati fiind stabiliti in functie de tipul si
aspectul deseurilor. In cazurile in care se efectueaza analize de control, se
preleveaza si probe martor, care trebuie pastrate minimum 1 luna.
4.2.1.8 Daca deseurile nu sunt acceptate la depozitare, operatorul
depozitului informeaza imediat generatorul si autoritatea competenta, aceasta
din urma stabilind masurile care trebuie luate. Pana la aplicarea masurilor
decise, deseurile raman in zona de securitate. Toate aceste cazuri se inregistreaza
in jurnalul de functionare.
4.2.1.9 Daca deseurile livrate nu corespund cu documentele insotitoare,
insa ele se incadreaza in cerintele de acceptare si sunt acceptate la
depozitare, atunci acest lucru se mentioneaza in jurnalul de functionare. Generatorul
deseurilor si autoritatea competenta trebuie sa fie informate despre aceasta.
4.2.1.10 Inregistrarea deseurilor acceptate la depozitare se face dupa cum
urmeaza:
- pentru deseuri periculoase, conform formularului de expeditie/transport
prevazut in Ordinul pentru aprobarea Procedurii de reglementare si control al
transportului deseurilor pe teritoriul Romaniei, Anexa 2 (MAPAM - 2/2004, MTCT
- 211/2004, MEC - 118/2004)
- pentru deseuri nepericuloase si inerte, conform formularului de inregistrare
a transportului de deseuri prevazut in Ordinul pentru aprobarea Procedurii de
reglementare si control al transportului deseurilor pe teritoriul Romaniei,
Anexa 3 (MAPAM - 2/2004, MTCT - 211/2004, MEC - 118/2004)
Se intocmesc doua exemplare, unul pentru transportatorul de deseuri si unul
pentru operatorul depozitului.
4.2.1.11 Operatorii depozitelor proprii pentru deseuri de productie, pe
care nu se depoziteaza decat deseurile proprii, pot solicita autoritatii
competente aprobarea pentru o forma simplificata a procedurii de acceptare a
deseurilor la depozitare.
4.2.2 Depunerea deseurilor
Deseurile se depun astfel incat pe timpul intregii perioade de functionare
sa aiba numai influente reduse asupra omului si mediului inconjurator. Modul de
depunere depinde de fiecare tip de deseu in parte (namol, deseuri minerale sau
biologice, deseuri voluminoase etc.), precum si de conditiile meteorologice si
de forma si dimensiunile depozitului.
4.2.2.1 Cerinte de depozitare/Metode de depozitare
Celulele de depozitare trebuie umplute repede, pentru a se putea aplica
impermeabilizarea suprafetei, evitand astfel formarea levigatului.
Deseurile se depun si se distribuie in straturi cat se poate de subtiri:
clasa b - max. 1 m, clasa c - max. 50 cm, apoi se compacteaza. Densitatea de
compactare pentru deseurile menajere trebuie sa fie de minim 0,8 tone/mc.
Deseurile care pot ridica probleme din punct de vedere al stabilitatii se
depun in amestec cu deseuri stabile.
Deseurile nepericuloase care nu provin din gospodarii (namol, deseuri
prafoase, deseuri industriale, deseuri voluminoase) se depun pe depozitele de
clasa b numai amestecate cu deseuri menajere.
Namolul se depoziteaza amestecat cu deseuri menajere in proportie de 1:10.
La viteze mai mari ale vantului, cand gardurile de protectie nu sunt
suficiente (clasa b), iar deseurile pot fi imprastiate, precum si in cazul
deseurilor prafoase (clasele a si c), se construiesc pe marginile zonei de
depozitare suprainaltari din pamant cu o inaltime > 2 m peste nivelul
deseurilor, pentru a construi celula de depozitare.
Deseurile pot fi descarcate numai dupa indicatiile operatorului de la locul
de descarcare.
Pot fi dirijate catre zona de depozitare numai atatea utilaje care transporta
deseuri, incat acestea sa nu reprezinte un pericol pentru personal, iar toate
deseurile descarcate sa poata fi distribuite, controlate si compactate imediat.
In zona de depozitare trebuie sa existe suficiente compactoare si utilaje
cu senila (clasa b) respectiv incarcatoare sau utilaje cu senila care sa
realizeze compactarea (clasele a si c).
La descarcarea deseurilor prafoase, acestea se umezesc si se acopera
imediat cu alte deseuri sau cu materiale minerale (este valabil numai pentru
clasele b si c).
Toate deseurile se controleaza vizual si la descarcare (a se vedea si
4.2.1.5).
Deseurile periculoase prafoase pot fi livrate si descarcate numai in forma
ambalata.
Descarcarea unui transport de deseuri este supravegheata si controlata de o
persoana instruita in acest scop. Daca apar dubii in ce priveste
caracteristicile deseurilor si acceptarea lor pe depozit, atunci conducerea
depozitului trebuie sa fie imediat informata asupra acestui fapt, astfel incat
ea sa poata lua masurile necesare (retinere in zona de securitate sau o noua
verificare).
Operatorii din zona de descarcare trebuie sa poarte echipament de protectie
colorat, usor de recunoscut. In zona de descarcare se monteaza panouri pentru
interzicerea fumatului.
4.2.2.2 Acoperirea deseurilor/a celulelor de depozitare
Deseurile descarcate si compactate pe depozitele de clasa b se acopera
periodic, in functie de conditiile de operare si de prevederile autorizatiei de
mediu, pentru a evita mirosurile, imprastierea de vant a deseurilor usoare si
aparitia insectelor si a pasarilor. Acoperirea are ca scop si imbunatatirea
aspectului depozitului. Drept material pentru acoperire se pot utiliza deseuri
solide minerale, cum ar fi sol, deseuri din constructii si demolari, cenusa, compost.
Deseurile prafoase nu pot fi utilizate.
Utilizarea altor tipuri de materiale de acoperire, cum ar fi foliile
plastice si tesaturile fibroase, trebuie aprobata in fiecare caz de catre
autoritatea competenta pentru protectia mediului. Aceste tipuri de acoperiri se
indeparteaza inainte de continuarea depozitarii, ele putand fi reutilizate.
Autorizatia de mediu trebuie sa contina date despre tipul si grosimea
stratului de acoperire. Tipul si grosimea stratului de acoperire se stabilesc
in functie de:
- criterii referitoare la permeabilitatea pentru gazul de depozit si apa
din precipitatii,
- criterii referitoare la volumul pe care il ocupa stratul de acoperire.
O acoperire a deseurilor menajere nu este necesara, daca in ziua urmatoare
se continua depozitarea. Acest lucru este valabil numai pentru acele celule de
depozitare care au fost proiectate la dimensiuni cat se poate de mici.
Proiectarea dimensiunilor celulei in operare tine cont de cantitatile de
deseuri livrate zilnic.
Dupa umplerea completa si nivelarea unei celule de depozit, stratul de
impermeabilizare a suprafetei se aplica imediat. Depozitele de deseuri menajere
sunt prevazute mai intai cu o acoperire provizorie, din pamant, in perioada in
care au loc cele mai mari tasari (3 - 5 ani). Stratul de pamant pentru
acoperire trebuie sa aiba o grosime de 30 - 50 cm; pe el se planteaza gazon.
4.3 Protectia muncii si prevenirea incendiilor pe depozitele de deseuri
4.3.1 Toate activitatile de administrare a unui depozit de deseuri se
executa in baza prevederilor legale referitoare la protectia muncii si
prevenirea incendiilor.
4.3.2 Toate persoanele care desfasoara o activitate pe depozit trebuie sa
fie instruite corespunzator in ceea ce priveste prevenirea incendiilor si
protectia muncii. Instruirea trebuie sa se realizeze pentru urmatoarele
aspecte:
- drepturile, obligatiile si responsabilitatile personalului in ceea ce
priveste protectia muncii si prevenirea incendiilor pentru fiecare loc de munca
in parte,
- cerintele de protectia muncii si prevenirea incendiilor pe timpul tuturor
fazelor de functionare ale depozitului, atat pentru functionarea normala cat si
pentru accidente sau cazuri de urgenta,
- echipamentul de protectie necesar,
- amplasarea mijloacelor de combatere a incendiilor,
- masurile de prim-ajutor,
- alte cerinte specifice fiecarui loc de munca (utilaje, cantar, curatarea
anvelopelor, laborator etc.).
Personalul angajat trebuie sa fie instruit anual in urmatoarele domenii si
sa fie informat imediat la aparitia de noi legi, aprobari si reglementari
legate de functionarea depozitului:
- organizarea activitatilor pe depozit (planul de functionare, instructiuni
de functionare, planul de alarma etc.)
- modificarea obligatiilor si responsabilitatilor fiecarui angajat, in
vederea asigurarii conditiilor de protectie a mediului;
- modul de comportare si actiune in caz de accidente si in cazuri de
urgenta.
4.3.3 Constructiile si instalatiile, in special cele pentru depozitarea
si/sau utilizarea combustibililor, se proiecteaza, amenajeaza, functioneaza si
se verifica conform normelor legale si standardelor tehnice pentru prevenirea
incendiilor.
4.3.4 In functie de tipul deseurilor acceptate si de marimea depozitului, si
conform prevederilor legale, administratorul depozitului asigura functionarea
in incinta depozitului a unei unitati PSI.
4.3.5 Pe depozitele unde este permisa depozitarea deseurilor cu risc de
autoaprindere (clasa a si b), trebuie sa existe o rezerva de minimum 200 mc de
pamant, pentru stingerea eventualelor incendii.
4.4 Monitorizarea depozitelor de deseuri in timpul exploatarii
Monitorizarea depozitelor de deseuri in timpul exploatarii este
reglementata prin prevederile Hotararii Guvernului nr. 162/2002 privind
depozitarea deseurilor cu modificarile si completarile ulterioare si ale Anexei
2 din prezentul Normativ tehnic.
Operatorul are obligatia sa monitorizeze depozitul pe intreaga sa perioada
de exploatare.
Auto-monitorizarea emisiilor in faza de exploatare a unui depozit de
deseuri are ca scop verificarea conformarii cu conditiile impuse de
autoritatile competente (autorizatia de mediu, autorizatia de gospodarire a
apelor etc.).
In anumite cazuri pot fi necesare verificari suplimentare. Acest lucru este
recomandat mai ales in caz de accidente sau utilizare necorespunzatoare a
instalatiilor. Controalele suplimentare care se impun (exemplu: sol, mirosuri
grele) trebuie stabilite de autoritatile competente.
Este necesara obtinerea autorizatiei de gospodarirea apelor de la
autoritatea competenta pentru gospodarirea apelor, in scopul asigurarii
respectarii cerintelor legale in vigoare privind protectia calitatii apelor.
Lista standardelor conform carora se efectueaza determinarea indicatorilor
specifici levigatului, apelor de suprafata si subterane, precum si a emisiilor
in atmosfera este prezentata in Anexa 3.
Valorile obtinute pentru fiecare factor de mediu se compara cu cele
prevazute de normele legislative in vigoare.
Analizele si determinarile necesare pentru auto-monitorizarea emisiilor si
controlul calitatii factorilor de mediu se realizeaza conform cu cerintele
legale in vigoare, iar rezultatele se inregistreaza/pastreaza pe toata perioada
de monitorizare.
Operatorul depozitului de deseuri este obligat sa raporteze catre
autoritatea de mediu competenta rezultatele activitatii de auto-monitoring,
dupa cum urmeaza:
- anual pentru depozitele construite conform prevederilor Hotararii
Guvernului nr. 162/2002 privind depozitarea deseurilor;
- semestrial pentru depozitele supuse unui program de conformare.
Orice efect negativ inregistrat prin programul de auto-monitoring se
raporteaza catre autoritatea de mediu competenta in maximum 12 ore.
5. INCHIDERE SI MONITORIZARE POST-INCHIDERE
5.1 Inchiderea depozitului
Inchiderea incepe o data cu incetarea exploatarii depozitului (incetarea
depozitarii deseurilor) pe o anumita suprafata a depozitului.
Inchiderea depozitelor de deseuri se realizeaza conform cerintelor
Hotararii Guvernului nr. 162/2002 privind depozitarea deseurilor cu
modificarile si completarile ulterioare. Suprafata pe care s-a sistat
depozitarea trebuie impermeabilizata conform punctului 3.7 si se instaleaza
dispozitivele de monitorizare conform punctului 3.9.
Autoritatea competenta trebuie sa efectueze la finalul fazei de inchidere
avizarea acestei inchideri si apoi sa ia in considerare urmatoarele:
a) declaratia anuala cu privire la starea depozitului,
b) evaluarea anuala a controalelor,
c) capacitatea de functionare a sistemelor de etansare din cadrul
depozitului si a instalatiilor de monitorizare,
d) planuri de functionare si planuri de situatie conform punctului 4.1.
Utilizarea ulterioara a amplasamentului se face tinand seama de conditiile
si restrictiile specifice impuse de existenta depozitului acoperit, in functie
de stabilitatea terenului si de gradul de risc pe care acesta il poate prezenta
pentru mediu si sanatatea umana.
5.2 Monitorizarea post-inchidere
Monitorizarea post-inchidere a depozitelor de deseuri este reglementata
prin prevederile Hotararii Guvernului nr. 162/2002 privind depozitarea
deseurilor cu modificarile si completarile ulterioare si ale Anexei 2 din
prezentul Normativ tehnic.
Conform prevederilor legale, operatorul depozitului este obligat sa
efectueze monitorizarea post-inchidere, pe o perioada stabilita de catre
autoritatea de mediu competenta (minimum 30 ani). Aceasta perioada poate fi
prelungita daca in cursul derularii programului de monitorizare se constata ca
depozitul nu este inca stabil si poate prezenta riscuri pentru factorii de
mediu si sanatatea umana.
Este necesara obtinerea autorizatiei de gospodarirea apelor de la
autoritatea competenta pentru gospodarirea apelor, in scopul asigurarii
respectarii cerintelor legale in vigoare privind protectia calitatii apelor.
In cazul in care se constata efecte negative asupra mediului, operatorul
depozitului de deseuri este obligat sa informeze autoritatea de mediu
competenta in mod operativ.
Valorile obtinute pentru fiecare factor de mediu se compara cu cele
prevazute de normele legislative in vigoare.
Analizele si determinarile necesare pentru auto-monitorizarea emisiilor si
controlul calitatii factorilor de mediu se realizeaza conform cu cerintele
legale in vigoare, iar rezultatele se inregistreaza/pastreaza pe toata perioada
de monitorizare.
Operatorul depozitului de deseuri este obligat sa raporteze rezultatele
activitatii de auto-monitoring catre autoritatea de mediu competenta, la
cererea acesteia.
ANEXA 1
la normativul tehnic
Camp de testare
Camp de testare pentru impermeabilizare minerala la baza cu sectiune
orizontala si la o inclinatie de 1:3 (panta)
Figura 1A - Camp de testare pentru impermeabilizare minerala la baza cu
sectiune orizontala si la o inclinatie de 1:3 (panta) - se gaseste in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 86 bis din 26 ianuarie 2005, la pagina 128.
Camp de testare pentru impermeabilizare minerala la suprafata cu sectiune
orizontala si la o inclinatie de 1:3 (panta)
Figura 1B - Camp de testare pentru impermeabilizare minerala la suprafata
cu sectiune orizontala si la o inclinatie de 1:3 (panta) - se gaseste in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 86 bis din 26 ianuarie 2005, la
pagina 129.
ANEXA 2
la normativul tehnic
Program de masurare si control pentru realizarea auto-monitorizarii
depozitelor de deseuri (conform Hotararii Guvernului nr. 162/2002 privind depozitarea
deseurilor cu modificarile si completarile ulterioare)
1. Observatii generale
Pentru a descrie modificarea in timp a depozitului si a proba respectarea
limitelor de emisie, este necesara inregistrarea sistematica a datelor de
functionare relevante ale depozitului. Responsabilul cu auto-monitorizarea
trebuie sa asigure faptul ca aparatura de masurare si control utilizata este
functionabila in orice moment. Acest lucru se realizeaza printr-o intretinere
si calibrare periodica, conform cu legislatia in vigoare.
2. Program de masurare pentru faza de functionare si post-inchidere
In faza de functionare si post-inchidere, se compileaza si se documenteaza
datele de la punctul 3 al prezentei anexe, care se evalueaza conform punctului
4 al prezentei anexe.
3. Controlul capacitatii de functionare a sistemelor de etansare a
depozitului de deseuri
3.1 Faza de functionare
3.1.1 Deformari ale sistemelor de etansare a depozitului de deseuri
In fiecare an se fac masuratori ale inaltimii si pozitionarii conductelor
de levigat din sistemul de drenare. Deformarile masurate se compara cu
rezultatele calculelor tasarilor si deformarilor.
3.1.2 Capacitatea de functionare a conductelor de colectare a levigatului
Capacitatea de functionare a conductelor de levigat se controleaza anual,
de exemplu cu ajutorul filmarilor cu camera mobila in interiorul conductei.
Trebuie sa se acorde atentie aparitiei deteriorarii conductelor, depunerilor si
gradului de cedare al tevilor. Tipul si dimensiunea deteriorarilor constatate
se inregistreaza in planurile starii de fapt ale sistemului de colectare a
levigatului, tinand seama de urmatoarele:
a) deteriorari mecanice
- deformari, fisuri, rupturi
- deteriorari ale imbinarilor si ale coturilor
b) depuneri de cruste - dimensiunea si pozitia in conducta a depunerilor de
cruste
Operatorul depozitului are obligatia sa informeze imediat autoritatea
competenta asupra deficientelor de functionare a sistemului de colectare a
levigatului. Masurile de remediere sunt hotarate de comun acord cu autoritatea
de mediu competenta.
3.1.3 Conditiile de temperatura in corpul depozitului de deseuri
In fiecare an se inregistreaza temperatura in conductele de drenaj pentru
levigat. Masuratorile de temperatura trebuie sa aiba loc inainte de spalarea
conductelor de levigat. In cazul sectoarelor de depozit inchise si al
temperaturilor cu tendinta de scadere, frecventa masuratorilor se poate stabili
la 2 ani.
3.2 Faza post-inchidere
3.2.1 Capacitatea de functionare a sistemului de impermeabilizare a
suprafetei depozitului de deseuri
Capacitatea de functionare a sistemului de impermeabilizare a suprafetei
depozitului se controleaza regulat. Daca se constata exfiltratii, se aplica de
urgenta masuri de remediere.
Aplicandu-se masurile de remediere, portiunea afectata a stratului de
impermeabilizare se elibereaza si se verifica calitatea si starea materialelor
de impermeabilizare.
3.2.2 Deformarea sistemului de etansare la suprafata al depozitului de
deseuri
Deformarea sistemului de etansare la suprafata al depozitului de deseuri se
determina la intervale de un an.
3.2.3 Gestionarea apei din precipitatii colectate de pe suprafetele
acoperite
Cantitatea de apa colectata prin sistemul de impermeabilizare a suprafetei
depozitului si intensitatea evaporarii de pe depozit se reprezinta in cadrul
programului de masurare conform tabelului 1 al prezentei anexe. Se intocmeste
balanta apei in sistem.
3.2.4 Alte masuri de asigurare pe termen lung
La intervale de jumatate de an se executa inspectii ale depozitului scos
din functiune. Se urmaresc in special urmatoarele:
a) Starea stratului vegetal
Eventualele deteriorari provenite in urma eroziunii trebuie indepartate.
Sistemul de drenare de pe depozitele inchise trebuie sa fie intretinut
permanent (se elibereaza de plantele ce au prins radacini si care impiedica
scurgerea apei).
b) Starea sistemului de drenaj
Daca apar baltiri sau scurgeri de apa pe rambleu, sistemul de drenaj se
controleaza si se remediaza.
c) Destinatia post-inchidere
Trebuie sa se asigure faptul ca vegetatia si utilizarea ulterioara
corespund celor admise in documentele de autorizare.
Tabelul 1
______________________________________________________________________________
|Nr. | Parametru | Faza de | Faza
|
|crt.| | functionare | post-inchidere
|
|____|_____________________________________|_________________|_________________|
|____|_____________________________________|_________________|_________________|
| 1 | Date meteorologice | |
|
|____|_____________________________________|_________________|_________________|
| 1.1| Cantitatea de precipitatii |zilnic, suma |zilnic, medie
|
| | |zilnica |lunara
|
|____|_____________________________________|_________________|_________________|
| 1.2| Temperatura (Min., Max., la ora |zilnic |medie lunara
|
| | 15:00) | |
|
|____|_____________________________________|_________________|_________________|
| 1.3| Directia si viteza vantului dominant|zilnic |nu este necesar
|
|____|_____________________________________|_________________|_________________|
| 1.4| Evaporare direct cu lisimetrul sau |zilnic |zilnic, suma
|
| | prin stabilirea umiditatii aerului | |lunara
|
| | (la ora 15:00) si determinarea prin | |
|
| | calcul a evaporarii dupa Haude | |
|
|____|_____________________________________|_________________|_________________|
| 1.5| Umiditatea aerului (ora 15:00) |zilnic |lunar, medie
|
| | | |lunara
|
|____|_____________________________________|_________________|_________________|
| 2 | Date despre emisii | |
|
|____|_____________________________________|_________________|_________________|
| 2.1| Cantitatea de levigat*7) |lunar*1),*3) |la 6 luni*3)
|
|____|_____________________________________|_________________|_________________|
| 2.2| Compozitia levigatului*2),*7) |trimestrial*3) |la 6 luni*3)
|
|____|_____________________________________|_________________|_________________|
| 2.3| Nivelul levigatului in corpul |zilnic |la 6 luni*3)
|
| | depozitului | |
|
|____|_____________________________________|_________________|_________________|
| 2.4| Cantitatea de apa colectata de pe |trimestrial*3) |la 6 luni*3)
|
| | suprafetele acoperite | |
|
|____|_____________________________________|_________________|_________________|
| 2.5| Compozitia apei colectate de pe |trimestrial*3) |la 6 luni
|
| | suprafete acoperite*2) | |
|
|____|_____________________________________|_________________|_________________|
| 2.6| Calitatea apei de suprafata din |la 6 luni*3) |la 6 luni*3)
|
| | vecinatatea depozitului daca este | |
|
| | cazul | |
|
|____|_____________________________________|_________________|_________________|
| 2.7| Emisii difuze de gaz (detector FID) |la 6 luni |la 6 luni*3)
|
|____|_____________________________________|_________________|_________________|
| 2.8| Posibile emisii de gaz si presiunea |lunar*3),*5) |la 6 luni*3),*5)
|
| | atmosferica*4),*6) | |
|
|____|_____________________________________|_________________|_________________|
| 3 | Date despre apa subterana | | |
|____|_____________________________________|_________________|_________________|
| 3.1| Nivelul apei subterane |la 6 luni*8) |la 6 luni*8)
|
|____|_____________________________________|_________________|_________________|
| 3.2| Compozitia apei subterane |specific |specific
|
| |
|(amplasamentului)|(amplasamentului)|
| | |*9),*10) |*9),*10)
|
|____|_____________________________________|_________________|_________________|
| 4 | Date despre corpul depozitului | |
|
|____|_____________________________________|_________________|_________________|
| 4.1| Constructia si compozitia corpului |anual |nu este necesar
|
| | depozitului*11) | |
|
|____|_____________________________________|_________________|_________________|
| 4.2| Tasarea corpului depozitului |anual |anual
|
|____|_____________________________________|_________________|_________________|
*1) Frecventa prelevarii probelor poate fi adaptata conform morfologiei
depozitului (rambleu, debleu etc.). Acest lucru se stabileste in autorizatia de
mediu.
*2) Parametrii analizati variaza in functie de compozitia deseurilor
depozitate. Ei trebuie stabiliti in autorizatia de mediu si trebuie sa reflecte
caracteristicile eluatului deseurilor.
*3) Atata timp cat din evaluarea datelor se pot trage concluzii echivalente
asupra unor intervale mai mari de timp, analizele se pot extinde la intervale
mai mari, in urma deciziei autoritatii competente pentru protectia mediului. In
cazul levigatului, conductivitatea se masoara cel putin anual.
*4) Aceste masuratori se refera in primul rand la continutul de materiale
organice din deseuri.
*5) CH4, CO2, O2H2S, H2, N2 - regulat; alte gaze - dupa necesitati, in
functie de compozitia deseurilor depozitate.
*6) Eficienta sistemului de colectare a gazului trebuie verificata regulat.
*7) Pe baza caracteristicilor amplasamentului depozitului, autoritatea
competenta poate decide daca aceste masuratori sunt sau nu sunt necesare, 2.1,
2.2 si 2.3 sunt valabile numai daca exista colectarea levigatului.
*8) Acolo unde nivelul apei freatice variaza, se mareste frecventa
prelevarii probelor.
*9) Frecventa se stabileste astfel incat sa fie posibile actiuni de
remediere intre doua determinari atunci cand se atinge un prag de alerta (frecventa
se stabileste pe baza experientei si a evaluarii vitezei apei subterane).
*10) Cand prin determinarile efectuate pe probele prelevate se constata
atingerea unui prag de alerta, se repeta prelevarea si se reiau determinarile
efectuate. Daca nivelul de poluare este confirmat, trebuie urmat planul de
operare specificat in autorizatia de mediu.
*11) Date pentru planul de situatie al depozitului: suprafata ocupata de
deseuri, volumul si compozitia deseurilor, metodele de depozitare, momentul si
durata depozitarii, calculul capacitatii libere de depozitare.
4. Evaluare (comparatie cu tabel actualizat)
Datele determinate conform nr. 2 si 3 si tabelului 1 din prezenta anexa se
evalueaza lunar si anual/semestrial pentru depozitele vechi pe timpul fazei de
functionare si anual pe timpul fazei post-inchidere. La evaluarea datelor se
tine cont de urmatoarele criterii minime.
a) Evaluarea lunara contine in special:
- determinarea valorilor sumei saptamanale pentru precipitatii, emisii, levigat,
ape subterane
- graficul de monitorizare a precipitatiilor, emisiilor, levigatului si
nivelelor apei subterane.
b) Evaluarea anuala/semestriala pentru depozitele vechi
La evaluarea anuala/semestriala pentru depozitele vechi, datele masurate se
evalueaza si statistic.
Se acorda atentie in special urmatoarelor relatii dintre:
- cantitatea de levigat - cantitatea precipitatiilor - cantitatea
scurgerilor de pe suprafata acoperita - cantitatea evaporata - procedeele de
depozitare
- compozitia levigatului
- tasarea corpului depozitului - metodele de depozitare
- compozitia apei subterane - capacitatea de functionare a sistemelor de
impermeabilizare a depozitului.
5. Praguri de alerta
(1) Daca dupa realizarea evaluarilor de la pct. 4 operatorul constata
modificarea semnificativa a compozitiei apei subterane si depasirea pragurilor
de alerta specificate in autorizatia de mediu, atunci el este obligat sa
informeze de urgenta autoritatea competenta.
(2) Autoritatea competenta are obligatia ca, pe baza planului de masuri
prezentat de operator, sa stabileasca pasii care sunt necesari pentru
prevenirea deteriorarii starii mediului in zona.
ANEXA 3
la normativul tehnic
Metode de analiza standardizate pentru determinarea caracteristicilor
levigatului, respectiv a apelor de suprafata si subterane
Standardele mentionate in prezentul Normativ tehnic reprezinta standarde de
referinta pentru cerintele minimale specifice domeniilor lor de aplicare.
La momentul elaborarii Normativului tehnic, standardele mentionate erau in
vigoare. Deoarece aceste documente se pot modifica, utilizatorii trebuie sa se
asigure ca aplica variantele in vigoare, asigurand astfel o calitate
stiintifica unitara.
SR ISO 5667 (1-18) Calitatea apei. Prelevarea probelor
SR ISO 10523-97 Calitatea apei. Determinarea pH-ului
STAS 6953-81 Ape de suprafata si ape uzate. Determinarea continutului
de materii in suspensie, a pierderii la calcinare si a
reziduului la calcinare
SR ISO 5815-98 Calitatea apei. Determinarea consumului biochimic de
oxigen dupa n zile (CBO_n). Metoda prin dilutie si
insamantare
SR ISO 6060-96 Calitatea apei. Determinarea consumului chimic de oxigen
STAS 8683-70 Ape de suprafata si ape uzate. Determinarea azotului
amoniacal
STAS 8900/1-71 Ape de suprafata si ape uzate. Determinarea azotatilor
SR ISO 7890/1-98 Calitatea apei. Determinarea azotatilor.
Partea 1 - Metoda spectrometrica cu 2,6 dimetilfenol
STAS 8900/2-71 Ape de suprafata si ape uzate. Determinarea azotitilor
SR ISO 6777-96 Calitatea apei. Determinarea continutului de nitriti.
Metoda prin spectrometrie de absorbtie moleculara
SR ISO 10530-97 Calitatea apei. Determinarea sulfurilor dizolvate.
Metoda fotometrica, cu albastru de metilen
STAS 8601-70 Ape de suprafata si ape uzate. Determinarea sulfatilor
STAS 7167-92 Ape de suprafata si ape uzate. Determinarea continutului
de compusi fenolici
SR 7587-96 Calitatea apei. Determinarea substantelor extractibile cu
solventi. Metoda gravimetrica
STAS 7685-79 Ape de suprafata si ape uzate. Determinarea cianurilor
SR ISO 6703/1-98 Calitatea apei. Determinarea cianurilor.
Partea 1 - Determinarea cianurilor totale
STAS 8663-70 Ape de suprafata si ape uzate. Determinarea clorurilor
STAS 8910-71 Ape de suprafata si ape uzate. Determinarea fluorului
SR ISO 6595-97 Calitatea apei. Determinarea arsenului total.
Metoda spectrofotometrica cu dietilditiocarbamat de argint
STAS 3662-90 Apa potabila. Determinarea continutului de calciu
SR ISO 7980-97 Calitatea apei. Determinarea continutului de calciu si
magneziu. Metoda prin spectrometrie de absorbtie atomica
STAS 7852-80 Ape de suprafata si ape uzate. Determinarea cadmiului
SR ISO 5961-93 Calitatea apei. Determinarea cadmiului. Metode prin
spectrometrie de absorbtie atomica in flacara
STAS 8288-69 Ape de suprafata si ape uzate. Determinarea cobaltului
STAS 7884-91 Ape de suprafata si ape uzate. Determinarea continutului
de crom
SR ISO 9174-98 Calitatea apei. Determinarea cromului. Metoda
spectrometrica de absorbtie atomica
SR ISO 11083-98 Calitatea apei. Determinarea cromului (VI). Metoda
spectrometrica cu difenilcarbazida
STAS 7795-80 Ape de suprafata si ape uzate. Determinarea cuprului
SR ISO 6332-96 Calitatea apei. Determinarea continutului de fier. Metoda
spectrometrica cu 1,10-fenantrolina
STAS 6674-77 Apa potabila. Determinarea magneziului
STAS 8662/1-96 Calitatea apei. Determinarea continutului de mangan.
Metoda spectrometrica cu oxidare a manganului la ionul
permanganic
SR ISO 6333-96 Calitatea apei. Determinarea continutului de mangan.
Metoda spectrometrica cu formaldoxima
STAS 8045-79 Ape de suprafata si ape uzate. Determinarea mercurului
STAS 11422-84 Ape de suprafata si ape uzate. Determinarea molibdenului
STAS 7987-67 Ape de suprafata si ape uzate. Determinarea nichelului
STAS 12663-88 Apa potabila. Determinarea continutului de seleniu
STAS 8314-87 Ape de suprafata si ape uzate. Determinarea continutului
de zinc
Metode de analiza standardizate pentru caracterizarea emisiilor in
atmosfera
Lista va fi completata pe masura aparitiei standardelor de analiza pentru
alti indicatori.
STAS 10814-76 Puritatea aerului. Determinarea hidrogenului sulfurat
STAS 10812 76 Puritatea aerului. Determinarea amoniacului
STAS 10813 76 Puritatea aerului. Determinarea pulberilor in suspensie