ORDIN   Nr. 400 din 13 decembrie 2005

pentru aprobarea Normelor privind depozitarea la suprafata a deseurilor radioactive

ACT EMIS DE: COMISIA NATIONALA PENTRU CONTROLUL ACTIVITATILOR NUCLEARE

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 345 din 17 aprilie 2006

In conformitate cu prevederile Legii nr. 111/1996 privind desfăşurarea în siguranţă a activităţilor nucleare, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Hotărârii Guvernului nr. 1.627/2003 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare, cu modificările ulterioare,

preşedintele Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Normele privind depozitarea la suprafaţă a deşeurilor radioactive, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 3. - Normele prevăzute la art. 1 intră în vigoare la data publicării.

Art. 4. - Direcţia radioprotecţie şi deşeuri radioactive va duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Preşedintele Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare,

Vilmos Zsombori

ANEXĂ

NORME

privind depozitarea la suprafaţă a deşeurilor radioactive

CAPITOLUL 1

Obiectiv, scop, domeniu de aplicare

Obiectiv şi scop

Art. 1. - Prezentele norme sunt emise în temeiul Legii nr. 111/1996 privind desfăşurarea în siguranţă a activităţilor nucleare, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de către Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare, denumită în continuare CNCAN.

Art. 2. - Deşeurile radioactive trebuie să fie gospodărite în conformitate cu principiile fundamentale de gospodărire a deşeurilor radioactive, stabilite în Normele fundamentale pentru gospodărirea în siguranţă a deşeurilor radioactive, aprobate prin Ordinul preşedintelui Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare nr. 56/2004 şi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 4 mai 2004.

Art. 3. - In scopul aplicării prezentelor norme, pe lângă termenii definiţi în Legea nr. 111/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi în Normele fundamentale pentru gospodărirea în siguranţă a deşeurilor radioactive, aprobate prin Ordinul preşedintelui Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare nr. 56/2004, se utilizează următoarele definiţii:

a)   depozitare - depozitarea definitivă a deşeurilor radioactive în depozite de suprafaţă;

b)   depozit - instalaţie în care se face depozitarea definitivă a deşeurilor radioactive în depozite de suprafaţă;

c)  generator de deşeuri - titular al unei autorizaţii emise de CNCAN, care desfăşoară o activitate din care se generează deşeuri radioactive; această definiţie acoperă atât producătorii de deşeuri, cât şi producătorii de colete cu deşeuri în forme solidificate, care transferă coletele cu deşeuri pentru depozitare; generator de deşeuri este considerat şi proprietarul de deşeuri care a preluat deşeurile de la producătorul de deşeuri, inclusiv responsabilitatea gospodăririi acestora;

d)   operator - titular de autorizaţie emisă de CNCAN conform Legii nr. 111/1996 privind desfăşurarea în siguranţă a activităţilor nucleare, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru una dintre următoarele activităţi: amplasare, construcţie, operare, închidere, control instituţional al unui depozit de deşeuri radioactive.

Art. 4. - Depozitarea în depozite de suprafaţă este o opţiune utilizată pentru depozitarea deşeurilor ce conţin radionuclizi de viaţă scurtă, a căror activitate scade până la nivele nesemnificative din punct de vedere radiologie într-un interval de timp de la câteva decenii până la câteva secole şi având concentraţii acceptabil scăzute de radionuclizi de viaţă lungă.

Art. 5. - Depozitele de suprafaţă cuprind:

a)  depozitele în structuri inginereşti pe suprafaţa solului;

b)  depozitele în simple gropi de câţiva metri adâncime;

c) depozite în caverne de rocă la câţiva metri sau zeci de metri sub suprafaţa solului.

Art. 6. - Depozitarea trebuie astfel realizată încât să asigure protecţia persoanelor expuse profesional, a persoanelor din populaţie şi a mediului împotriva riscului radiologie datorat deşeurilor depozitate.

Art. 7. - La depozitare trebuie luat în considerare şi impactul neradiologic al deşeurilor, cum ar fi poluarea chimică sau deteriorarea habitatului natural.

Art. 8. - (1) Fazele asociate cu viaţa unui depozit sunt: faza preoperaţională, faza de operare şi faza postînchidere.

(2)   Faza preoperaţională include următoarele activităţi: studierea amplasamentului, proiectarea, amplasarea şi construcţia depozitului.

(3)   Faza de operare include următoarele activităţi: operarea şi închiderea depozitului.

(4)   Faza postînchidere include următoarele activităţi: controlul instituţional activ şi controlul pasiv al depozitului.

Art. 9. - (1) Următoarele activităţi prevăzute în fiecare fază asociată cu viaţa unui depozit, prevăzute la art. 8, se autorizează de CNCAN:

a)  amplasarea;

b)  construcţia;

c)  operarea;

d)  închiderea;

e)  controlul instituţional activ.

(2) Metodologia de autorizare a activităţilor prevăzute la alin. (1) este prevăzută în anexa nr. 1 la prezentele norme.

Art. 10. - Obiectivele prezentelor norme sunt:

a)   stabilirea cerinţelor de bază pentru asigurarea securităţii depozitelor şi pentru protecţia persoanelor expuse profesional, a persoanelor din populaţie şi a mediului înconjurător;

b)   stabilirea metodologiei de autorizare a activităţilor asociate cu viaţa unui depozit;

c)   furnizarea unui ghid privind conţinutul-cadru şi formatul evaluării de securitate.

Domeniu de aplicare

Art. 11. - Prezentele norme se aplică la depozitarea deşeurilor radioactive solide sau în forme solidificate în depozite de suprafaţă.

Art. 12. - Prezentele norme se aplică pentru depozite de suprafaţă noi. Pentru depozitele de suprafaţă aflate în faza de operare sau postînchidere CNCAN va specifica, la cerere, după caz, care dintre cerinţele prevăzute în prezentele norme se aplică.

Art. 13. - (1) Prezentele norme nu se aplică la depozitarea geologică de adâncime a deşeurilor radioactive.

(2)   Prezentele norme nu se aplică la depozitarea deşeurilor radioactive provenite din mineritul şi prelucrarea materiei prime nucleare.

(3)  Prezentele norme nu se aplică la deşeurile reziduale rezultate din activitatea de restaurare şi remediere a amplasamentelor.

CAPITOLUL 2

Criterii de securitate pentru asigurarea protecţiei sănătăţii oamenilor şi a mediului

Faza de operare

Art. 14. - (1) Depozitarea este o practică căreia i se aplică principiile de justificare, optimizare şi limitare a dozelor.

(2) Generarea şi gospodărirea deşeurilor radioactive nu trebuie justificate separat, ci în cadrul practicii care a condus la generarea acestor deşeuri.

Art. 15. - Radioprotecţia persoanelor expuse ca rezultat al activităţilor desfăşurate la depozit trebuie să fie optimizată, iar expunerile să fie menţinute în limitele stabilite.

Art. 16. - In timpul fazei operaţionale a unui depozit poate apărea expunerea personalului depozitului şi a persoanelor din populaţie la radiaţii, atât pe cale directă, cât şi datorită eliberărilor de efluenţi lichizi şi gazoşi din amplasament.

Art. 17. - Orice eliberare în mediu trebuie să fie controlată şi limitată, astfel încât expunerile personalului depozitului şi ale persoanelor din populaţie să fie menţinute la cel mai scăzut nivel rezonabil posibil, luând în considerare factorii economici şi sociali.

Art. 18. - Limitele de doză pentru persoanele expuse profesional sunt prevăzute în Normele fundamentale de securitate radiologică, aprobate prin Ordinul preşedintelui Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare nr. 14/2000 şi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 404 bis din 29 august 2000.

Art. 19. - (1) Constrângerea de doză efectivă pentru persoanele din populaţie pentru activitatea de operare a unui depozit este de 0,3 mSv/an şi va fi utilizată ca margine superioară în procesul de optimizare a radioprotecţiei.

(2) CNCAN poate stabili, ori de câte ori este cazul, o constrângere de doză diferită de cea prevăzută la alin. (1).

Faza postînchidere

Art. 20. -  Pentru modurile posibile de evoluţie a depozitului în faza postînchidere, depozitul trebuie să fie proiectat pentru o limită de doză efectivă pentru persoanele din populaţie de 1 mSv/an, cu o constrângere de doză efectivă  de  0,3 mSv/an, luând în considerare toate căile posibile de expunere la radiaţii.

Art. 21. - (1) In studiile de evaluare a securităţii trebuie să se ia în considerare şi expunerile care rezultă în urma apariţiei evenimentelor cu probabilitate extrem de mică de apariţie.

(2) CNCAN va decide dacă rezultatele evenimentelor cu probabilitate mică de apariţie ar trebui comparate cu constrângerea de risc sau dacă probabilitatea de apariţie şi doza rezultate din evaluări trebuie considerate separat.

Art. 22. - Limita de doză efectivă utilizată pentru compararea cu criteriile de securitate în faza postînchidere trebuie evaluată prin referire la grupul critic. Trebuie luate în considerare expunerile care pot avea loc în viitor şi de aceea grupul critic trebuie să fie postulat pe baza analizelor de evenimente care ar putea afecta depozitul în orice moment.

Art. 23. - Securitatea pe termen lung a depozitelor trebuie să fie realizată printr-o combinaţie favorabilă a caracteristicilor amplasamentului, caracteristicilor inginereşti ale conceptului depozitului, formei şi conţinutului deşeurilor, procedurilor de operare şi controalelor instituţionale. Sistemul de depozitare trebuie să:

a)  asigure izolarea deşeurilor faţă de mediul înconjurător;

b)  minimizeze consecinţele oricărei eliberări inacceptabile de radioactivitate în mediul înconjurător.

Art. 24. - Amplasamentul unui depozit trebuie monitorizat în perioada de după închidere atâta timp cât monitorizarea reprezintă un indicator de securitate, aşa cum rezultă din analiza de securitate.

Art. 25. - Izolarea efectivă şi sigură a deşeurilor depinde de performanţele întregului sistem de depozitare. Contribuţiile relative ale diferitelor componente ale sistemului la securitatea depozitului sunt variabile şi sunt în funcţie de conceptul de depozitare, de caracteristicile amplasamentului şi de timpul de închidere.

Art. 26. - Cerinţele de acceptare a deşeurilor şi modelul barierelor inginereşti trebuie determinate pentru fiecare amplasament şi concept de depozitare şi trebuie stabilite pe baza evaluării de securitate specifice amplasamentului.

CAPITOLUL 3

Evaluarea de securitate şi conformitatea cu criteriile de securitate

Art. 27. - (1) Inaintea construirii oricărui depozit, operatorul acestuia trebuie să efectueze o evaluare cuprinzătoare şi sistematică a securităţii depozitului planificat, atât pentru perioada de operare, cât şi pentru perioada de postînchidere, care să demonstreze că sunt îndeplinite criteriile de securitate.

(2)  Evaluarea de securitate trebuie transmisă la CNCAN ca documentaţie tehnică-suport pentru autorizarea depozitului.

(3)  Un ghid privind formatul şi conţinutul-cadru ale evaluării de securitate este prevăzut în anexa nr. 2 la prezentele norme.

(4)  Intocmirea evaluării de securitate poate fi realizată şi după alte ghiduri considerate de CNCAN ca fiind corespunzătoare scopului pentru care sunt întocmite.

Art. 28. - Evaluarea de securitate efectuată în scopul demonstrării conformităţii cu criteriile de securitate este un proces iterativ, care trebuie efectuat în toate fazele de viaţă ale depozitului şi care trebuie să ia în considerare experienţa obţinută, precum şi rezultatele monitorizărilor.

Art. 29. - Evaluarea de securitate constă în:

a)   estimarea performanţelor sistemului de depozitare pentru toate situaţiile selectate;

b)   estimarea nivelului de încredere în performanţele estimate;

c)   evaluarea conformităţii cu criteriile de securitate.

Art. 30. - In faza de operare şi în perioada de după închiderea depozitului, când este făcută monitorizarea, trebuie să fie demonstrată conformitatea cu criteriile de securitate şi, dacă este cazul, trebuie efectuate acţiuni corective.

Art. 31. - Incă din faza de alegere a amplasamentului şi de proiectare a depozitului trebuie avută în vedere securitatea în perioada controlului instituţional, când nu se mai face monitorizarea ori se presupune că aceasta nu mai este efectivă. Pentru această perioadă, demonstrarea conformităţii cu criteriile de securitate depinde de evaluarea robusteţii şi de performanţele viitoare ale sistemului de depozitare.

Art. 32. - Principalele componente ale estimării performanţelor în faza de alegere a amplasamentului sunt:

a)   estimarea situaţiilor de evoluţie selectate dintr-o revizie sistematică a caracteristicilor, evenimentelor şi proceselor care pot să afecteze securitatea depozitului. Evaluarea este realizată prin modelarea comportării viitoare a sistemului de depozitare, a conţinutului acestuia şi a mediului din jurul depozitului;

b)  revizia performanţelor anticipate ale diferitelor bariere şi a altor componente ale sistemului de depozitare în aceste situaţii, luând în considerare calitatea conceptului şi a construcţiei depozitului.

Art. 33. - Increderea că sistemul de depozitare va întruni criteriile de securitate trebuie să fie derivată din natura şi calitatea conceptului şi ale construcţiei depozitului, împreună cu rezultatele evaluării de securitate.

Art. 34. - Sistemul de depozitare trebuie să fie robust şi capabil să reziste efectelor diferitelor evenimente şi accidente posibile. Robusteţea poate fi realizată prin implementarea principiilor tehnice şi manageriale care tind să elimine sau să minimizeze efectele incertitudinilor.

Cerinţe pentru evaluarea de securitate

Art. 35. - Evenimentele şi procesele probabile şi improbabile ce urmează să fie considerate în evaluările de securitate trebuie aprobate de CNCAN. Rezultatele evaluării de securitate trebuie comparate cu criteriile de securitate prevăzute la cap. 2.

Art. 36. - (1) In evaluările de securitate ale fazei postînchidere trebuie considerat că vor fi efectuate controale în perioada de control instituţional, aşa cum este prevăzut la cap. 11.

(2) Controalele prevăzute la alin. (1), precum şi perioada pentru care acestea sunt efective trebuie să fie prevăzute drept condiţii de autorizare.

Art. 37. - Evaluările de impact ale depozitelor trebuie să se bazeze pe ipoteza că biosfera la nivel local şi regional primeşte materialul radioactiv eliberat din depozit. De regulă trebuie considerată prezenţa omului în habitatul şi cu ocupaţiile din momentul evaluărilor.

Art. 38 - (1) Evaluările de securitate trebuie să fie bine documentate, în conformitate cu cerinţele naţionale şi cu recomandările internaţionale.

(2) Operatorul trebuie să actualizeze evaluarea de securitate pe baza experienţei acumulate, a schimbărilor semnificative apărute în conceptul de depozitare în modelul de evaluare a depozitului sau pe baza informaţiilor noi, relevante pentru securitate, care ar putea afecta condiţiile prevăzute în autorizaţia existentă.

(3) Evaluările de securitate actualizate trebuie aprobate de CNCAN.

CAPITOLUL 4

Cerinţe de securitate organizatorice şi tehnice

Art. 39. - Operatorul unui depozit de suprafaţă poartă întreaga responsabilitate pentru asigurarea securităţii acestuia.

Art. 40. - Pentru asigurarea conformităţii sistemului de depozitare cu criteriile de securitate stabilite de CNCAN trebuie luate măsuri de securitate tehnice, precum şi măsuri organizatorice.

Art. 41. - Operatorul trebuie să realizeze evaluări de securitate şi trebuie să desfăşoare activităţile necesare pentru amplasarea, construcţia, operarea şi închiderea depozitului. Operatorul trebuie să întreprindă orice măsuri necesare în faza de postînchidere, în conformitate cu cerinţele de securitate şi cu cadrul legal naţional.

Art. 42. - Operatorul trebuie să impună cerinţele de acceptare privind deseurile pe care le va primi de la generatorii de deşeuri sau de la proprietarii de deşeuri, dacă aceştia nu sunt generatori. Cerinţa se aplică şi pentru deseurile de la operatorii de instalaţii care desfăşoară activităţi de gospodărire a deşeurilor radioactive premergătoare depozitării definitive.

Art. 43. - Operatorul trebuie să întreprindă activităţi de cercetare-dezvoltare necesare pentru asigurarea securităţii depozitului pentru toate fazele asociate cu viaţa acestuia.

Art. 44. - (1) Operatorul trebuie să verifice procedurile generatorilor de deşeuri, în scopul verificării conformităţii cu cerinţele de management al calităţii, în particular cu cele legate de cerinţele de acceptare a deşeurilor.

(2) Verificarea modului de implementare, precum şi a eficienţei sistemului de management al calităţii prevăzute la alin. (1) se face de către CNCAN.

Art. 45. - Operatorul trebuie să informeze CNCAN şi să iniţieze măsurile corective ce se impun în caz de deteriorare a sistemului de depozitare sau în cazul unor erori de proiectare care ar putea compromite securitatea depozitului.

Art. 46. - (1) Operatorul trebuie să demonstreze că deţine aranjamentele financiare necesare şi suficiente pentru desfăşurarea tuturor fazelor activităţii de depozitare, inclusiv a fazei de postînchidere, înainte de începerea activităţii de depozitare.

(2)  Dovada deţinerii aranjamentelor financiare prevăzute la alin. (1) este condiţie de autorizare.

(3)   Aranjamentele financiare prevăzute la alin. (1) trebuie periodic revizuite şi, după caz, ajustate conform necesităţilor.

Art. 47. - (1) Modificarea titularului de autorizaţie care desfăşoară activitatea de depozitare se autorizează de CNCAN.

(2)   In procesul de autorizare prevăzut la alin. (1) CNCAN stabileşte informaţiile care trebuie transferate noului titular de autorizaţie.

(3)   Noul titular de autorizaţie trebuie să verifice informaţiile transferate de la operatorul care a deţinut responsabilitatea pentru ca acestea să fie complete şi să informeze CNCAN asupra finalizării procesului de transfer, precum şi asupra oricărei neconcordanţe apărute în procesul de transferare a informaţiilor.

Art. 48. - Operatorul care a deţinut responsabilitatea unui depozit trebuie să transfere către noua organizaţie responsabilă cel puţin următoarele informaţii:

a)   analizele de securitate ale depozitului, împreună cu studiile-suport utilizate pentru întocmirea acestora;

b)   studiile însoţite de desene şi schiţe tehnice privind caracterizarea hidrologică, geologică, geochimică, tectonică, meteorologică şi seismică a amplasamentului;

c)   studiile, însoţite de desene şi schiţe tehnice, privind monitorizarea mediului de la punerea în funcţiune şi până la data transferului;

d)   studiile şi datele privind dezvoltarea socioeconomică a zonelor din jurul depozitului, utilizate în analizele de securitate;

e)   inventarul radiologie al deşeurilor radioactive, cu caracterizarea radiochimică a deşeurilor depozitate, precum şi locaţiile deşeurilor în depozit;

f)    proiectul tehnic al depozitului şi al clădirilor anexe;

g)   arhiva cu procedurile tehnice de lucru şi cu tehnologiile de depozitare;

h)   înregistrările privind personalul, monitorizarea dozimetrică a personalului şi a locurilor de muncă;

i) exemplarul 2 din solicitările de autorizare, împreună cu documentaţia tehnică-suport, transmise către autorităţile competente: CNCAN, autoritatea competentă de mediu, autoritatea competentă de sănătate publică, alte autorităţi;

j) rapoartele anuale de exploatare;

k) înregistrările privind accidentele şi incidentele apărute în timpul operării;

l) manualul de management al calităţii, precum şi arhivele cu documentele aferente;

m) studiile întocmite de organizaţii naţionale şi internaţionale, suportate din fonduri de cercetare, din fonduri ale Comisiei Europene şi ale Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică.

Art. 49. - (1) Operatorul depozitului trebuie să transmită în mod regulat la CNCAN informaţii privind aspectele de securitate ale depozitului.

(2) Frecvenţa de transmitere a informaţiilor menţionate la alin. (1) se stabileşte de CNCAN pentru fiecare depozit, în procesul de autorizare.

Art. 50. - Generatorul de deşeuri trebuie să realizeze caracterizarea coletelor cu deşeuri conform cerinţelor CNCAN şi ale operatorului depozitului.

Art. 51. - Generatorul de deşeuri trebuie să predea coletele cu deşeuri într-o formă şi de o manieră conforme cu specificaţiile operatorului şi cu cerinţele CNCAN aplicabile atât la depozitare, cât şi la transport.

Art. 52. - Generatorul de deşeuri trebuie să predea împreună cu coletele de deşeuri şi toate informaţiile necesare solicitate de operator, conform specificaţiilor acestuia.

Art. 53. - Etapele de bază în gospodărirea deşeurilor de la generare până la depozitare, cum ar fi pretratarea, tratarea, stocarea şi condiţionarea, sunt interdependente. Deciziile luate într-o etapă trebuie să ia în considerare impactul şi/sau necesităţile din etapele ulterioare, care au legătură cu depozitarea în siguranţă a deşeurilor radioactive.

Art. 54. - Operatorul depozitului trebuie să stabilească specificaţii tehnice pentru operarea depozitului, să comunice cerinţele de operare generatorului de deşeuri şi să facă revizia acestora în funcţie de cerinţele specifice ale generatorului de deşeuri şi de cerinţele de securitate stabilite de CNCAN.

CAPITOLUL 5

Cerinţe de acceptare a deşeurilor

Art. 55. - (1) Pentru fiecare depozit trebuie stabilite cerinţele pentru acceptarea deşeurilor în vederea depozitării.

(2)   Cerinţele menţionate la alin. (1) pot fi atât cerinţe generice specificate de CNCAN, cât şi cerinţe stabilite de operator.

(3)   Cerinţele menţionate la alin. (1) se pot stabili pe baza studiilor de securitate generice sau specifice amplasamentului, ţinând seama de criteriile radiologice stabilite de CNCAN, de condiţiile de operare, de durata planificată a controlului instituţional şi de caracteristicile cerute de sistemul de bariere naturale şi inginereşti.

(4)  Cerinţele stabilite de operator trebuie să fie aprobate de CNCAN.

(5)   Cerinţele menţionate la alin. (1) sunt cerinţe obligatorii atât pentru generatorul de deşeuri, cât şi pentru expeditorul de deşeuri la depozit.

Art. 56. - Limitele de autorizare trebuie să fie stabilite, după caz, pentru inventarul de radionuclizi şi/sau concentraţia în colete individuale, precum şi pentru întregul depozit. Limitele de autorizare trebuie să fie determinate prin metode corespunzătoare de evaluare a securităţii.

Art. 57. - (1) Tipul, caracteristicile şi conţinutul de radionuclizi în coletele cu deşeuri trebuie să fie determinate cu precizia necesară asigurării conformităţii cu limitele de autorizare şi trebuie să fie documentate corespunzător.

(2) Metodele de determinare a activităţii radionuclizilor în formă de deşeu (matricea de deşeu) trebuie să fie aprobate de CNCAN.

Art. 58. - Debitul de doză la suprafaţa coletului, dar şi contaminarea coletului cu deşeuri trebuie să fie în conformitate cu cerinţele de transport de materiale radioactive şi cu cerinţele derivate din protecţia la radiaţii a lucrătorilor depozitului.

Art. 59. - Dacă analiza de securitate permite, cantităţile mari de deşeuri, precum şi deşeurile voluminoase, cum ar fi sol contaminat, materiale rezultate din demolări, pot fi depozitate fără ambalaj după obţinerea prealabilă a aprobării CNCAN.

Art. 60. - Coletele cu deşeuri trebuie să fie astfel concepute şi realizate încât să aibă suficientă rezistenţă mecanică să suporte sarcinile din depozit şi să fie capabile să reziste, fără deteriorări majore, la orice accident prevăzut în faza de operare.

Art. 61. - (1) Coletele cu deşeuri trebuie să fie astfel concepute şi realizate încât procesele chimice, biologice şi radiolitice care pot avea loc în deşeu şi care pot conduce la generarea de gaze şi/sau căldură, corodarea cu/fără acumularea de produşi de degradare sau umflarea materialelor din colet să nu afecteze coletul însuşi şi nici barierele inginereşti şi/sau naturale.

(2) Procesele chimice, biologice şi radiolitice menţionate la alin. (1) trebuie să fie estimate şi luate în considerare în evaluările de securitate.

Art. 62. - Cantitatea de lichid liber în coletele cu deşeuri trebuie să fie limitată. Nu este necesar ca deşeurile sau forma de deşeu să fie complet uscate, însă orice conţinut de umiditate trebuie să fie la un nivel care să nu compromită izolarea deşeurilor în depozit.

Art. 63. - La depozitarea materialelor care prezintă proprietăţi chimice sau biologice periculoase trebuie să se ţină seama de cerinţele reglementărilor specifice, iar acestea trebuie să fie luate în considerare în analizele de securitate.

Art. 64. - Trebuie stabilite cerinţele de acceptare a deşeurilor cu privire la proprietăţile de combustibilitate, piroforicitate şi alte proprietăţi ale coletelor cu deşeuri, pentru a minimiza posibilul impact datorat unui incendiu şi pentru a reduce propagarea focului printre colete.

Art. 65. - Coletele cu deşeuri trebuie să fie compatibile cu echipamentele de manipulare şi transport şi trebuie să fie în conformitate cu cerinţele aplicabile de transport.

Art. 66. - Fiecare colet trebuie identificat printr-un indicativ unic. Modul de identificare trebuie clar precizat în procedurile expeditorului şi trebuie acceptat de operatorul depozitului.

CAPITOLUL 6

Caracterizarea unui amplasament acceptabil

Art. 67. - Sistemul de depozitare a deşeurilor trebuie să asigure izolarea deşeurilor şi să limiteze eliberările de radionuclizi, astfel încât efectele potenţiale ale depozitării deşeurilor asupra oamenilor şi mediului să fie în limitele stabilite de CNCAN.

Art. 68. - Sistemul de depozitare trebuie să întrunească criteriile de securitate, luând în considerare caracteristicile deşeurilor, controlul instituţional, barierele naturale şi inginereşti asociate amplasamentului.

Art. 69. - In evaluările de securitate, dar şi în conceptul depozitului trebuie considerate cel puţin următoarele caracteristici ale amplasamentului: geologia, hidrogeologia, geochimia, tectonica şi seismicitatea, procesele de suprafaţă, meteorologia, climatul amplasamentului şi impactul activităţilor umane pe amplasament.

Geologia

Art. 70. - Amplasamentul selectat trebuie să fie amplasat într-o zonă ale cărei caracteristici geologice conduc la satisfacerea criteriilor de securitate radiologică prevăzute în cap. 2 şi contribuie la stabilitatea sistemului de depozitare.

Hidrogeologia

Art. 71. - Un amplasament se consideră acceptabil din punctul de vedere  al hidrogeologiei  atunci  când caracteristicile  amplasamentului limitează transferul radionuclizilor din depozit în mediul înconjurător.

Art. 72. - Depozitul trebuie să fie amplasat astfel încât să prevină contaminarea resurselor de apă freatică. Selectarea amplasamentului trebuie să ţină seama de conceptul depozitului şi de viitoarele utilizări posibile ale resurselor de apă freatică.

Geochimia

Art. 73. - (1) Caracteristicile geochimice ale apei freatice, precum şi mediul geologic trebuie să limiteze migrarea radionuclizilor din depozit.

(2) Caracteristicile geochimice ale apei freatice, precum şi mediul geologic nu trebuie să afecteze durata estimată de viaţă a barierelor inginereşti.

Tectonica şi seismicitatea

Art. 74. - Amplasamentul unui depozit trebuie selectat într-o zonă în care nu se preconizează să aibă loc evenimente şi procese semnificative, cum ar fi falierea, activitatea seismică şi activitatea vulcanică, la o intensitate care să afecteze capacitatea de izolare a depozitului.

Procese de suprafaţă

Art. 75. - (1) Amplasamentul unui depozit trebuie selectat astfel încât frecvenţa şi intensitatea proceselor care pot afecta stabilitatea solului, cum ar fi inundaţiile, eroziunile, alunecările de teren sau efectul agenţilor atmosferici, să nu afecteze semnificativ capacitatea sistemului de depozitare de a izola deşeurile radioactive.

(2) Amplasamentul trebuie să aibă capacitatea de drenare şi trebuie să aibă caracteristici topografice şi hidrologice care să nu permită inundarea.

Art. 76. - Orice activitate de construire de rezerve de apă de suprafaţă, precum şi orice activitate care poate conduce la deteriorarea capacităţii de drenare a apei în vecinătatea depozitului trebuie aprobate de CNCAN.

Meteorologia şi climatul

Art. 77. - (1) Trebuie să fie evaluat impactul caracteristicilor climatice ale amplasamentului asupra depozitului. Se vor lua în considerare îndeosebi precipitaţiile, evaporarea şi efectele potenţiale ale condiţiilor meteorologice extreme.

(2) Pentru faza de postînchidere a depozitului trebuie evaluate efectele datorate schimbării climatului.

Impactul activităţilor umane

Art. 78. - Amplasamentul depozitului trebuie să fie localizat astfel încât activităţile umane rezonabil predictibile, care se aşteaptă să aibă loc pe amplasament sau aproape de acesta, să nu compromită capacitatea de izolare a depozitului. O atenţie deosebită trebuie acordată resurselor şi potenţialului de dezvoltare ale amplasamentului sau ale zonelor imediat învecinate.

Art. 79. - Căile de acces ale amplasamentului trebuie să fie construite şi menţinute astfel încât să permită accesul deşeurilor pe amplasament, cu un risc minim asupra persoanelor din populaţie. Utilizarea terenului şi proprietatea asupra terenurilor trebuie luate în considerare în previziunile de dezvoltare şi planificare regională ale zonei de interes.

CAPITOLUL 7

Proiectarea depozitului

Art. 80. - Depozitul trebuie să fie proiectat astfel încât să asigure izolarea adecvată a deşeurilor depozitate pentru perioada de timp solicitată, luând în considerare caracteristicile deşeurilor, caracteristicile amplasamentului şi cerinţele de securitate aplicabile depozitului.

Art. 81. - Depozitul trebuie să fie astfel conceput încât după închidere să nu fie necesară întreţinerea activă şi nici îmbunătăţirea caracteristicilor naturale ale amplasamentului, pentru a putea reduce orice impact asupra mediului. Modelul depozitului trebuie să ia în considerare cerinţele de operare, planul de închidere, precum şi orice alţi factori care contribuie la izolarea deşeurilor şi la stabilitatea depozitului, cum ar fi protecţia deşeurilor faţă de evenimentele externe.

Art. 82. - Depozitul poate include bariere inginereşti care împreună cu mediul amplasamentului izolează deşeurile de om şi de mediul înconjurător. Barierele inginereşti includ coletul cu deşeuri şi alte componente, cum ar fi celule, acoperişuri, consolidări, cimentări, umpluturi cu materiale, în scopul prevenirii sau întârzierii migrării  radionuclizilor din depozit în mediul înconjurător.

Art. 83. - In conceptul depozitului se poate lua în considerare, la solicitarea operatorului, şi posibilitatea ca deşeurile să fie transferate din depozit. In acest caz, în proiectul depozitului trebuie să se ia în considerare această posibilitate fără a compromite performanţele de izolare pe termen lung ale deşeurilor în faza postînchidere.

Art. 84. - Conceptul depozitului trebuie să permită implementarea unui program de monitorizare a capabilităţii de confinare a sistemului de depozitare, atât în faza de operare, cât şi după închiderea depozitului. Programul de monitorizare ales nu trebuie să compromită performanţele sistemului de depozitare pe termen lung.

CAPITOLUL 8

Construcţia depozitului

Art. 85. - Construcţia unui depozit include activităţi cum ar fi: pregătirea amplasamentului, executarea unor clădiri sau a unor structuri, excavarea iniţială şi execuţia gropilor pentru modulele de depozitare şi construcţia reţelei de drenaje, excavarea cavităţilor în rocă, construcţia clădirilor subterane şi a instalaţiilor de monitorizare.

Art. 86. - (1) Lucrările de construcţie a unui depozit trebuie să înceapă numai după obţinerea prealabilă a autorizaţiei de construcţie, eliberată de CNCAN.

(2) Activitatea de extindere a construcţiei iniţiale se poate face pe baza autorizaţiei de operare a depozitului. Orice modificare a proiectului iniţial al depozitului se aprobă de către CNCAN.

Art. 87. - Lucrările de construcţie cu implicaţii asupra securităţii depozitului trebuie specificate în proiectul detaliat. Acesta trebuie să cuprindă toate specificaţiile corespunzătoare de material, tehnologii şi metode de control.

Art. 88. - In cazul în care lucrările de construcţie se prelungesc în faza operaţională, acestea trebuie astfel realizate încât să nu afecteze operarea în siguranţă a depozitului.

CAPITOLUL 9

Operarea depozitului

Art. 89. - Operarea unui depozit de suprafaţă cuprinde: punerea în funcţiune, recepţia deşeurilor, amplasarea deşeurilor în celulele de depozitare, după caz, stocarea temporară sau condiţionarea finală, conform cu proiectul depozitului, cu condiţiile impuse prin autorizaţia emisă de CNCAN şi cu condiţiile impuse de alte autorităţi competente în licenţele acordate de acestea.

Art. 90. - Operatorul depozitului trebuie să stabilească şi să implementeze un sistem de management al calităţii aprobat de CNCAN.

Art. 91. - Operatorul depozitului trebuie să stabilească şi să implementeze un program de monitorizare a mediului care să includă monitorizarea eliberărilor din depozit, monitorizarea expunerii externe şi să evalueze impactul activităţilor de operare asupra mediului.

Art. 92. - CNCAN trebuie să efectueze controale periodice pe amplasament pentru a se asigura că operarea se desfăşoară conform procedurilor stabilite, cu respectarea limitelor şi condiţiilor din autorizaţii şi în conformitate cu reglementările în vigoare.

Art. 93. - (1) Operatorul depozitului trebuie să implementeze un sistem de înregistrări pentru perioada de operare care să conţină date relevante şi pentru etapele ulterioare.

(2) Informaţiile înregistrate trebuie să acopere cel puţin următoarele: datele de identificare ale coletelor, locul de amplasare al coletelor, conţinutul de radionuclizi, principalele caracteristici ale deşeurilor, caracteristicile formei de deşeu, datele generatorului de deşeuri, precum şi ale expeditorului.

Art. 94. - (1) Inregistrările trebuie păstrate în formate care să permită citirea acestora şi să nu permită deteriorarea sau pierderea acestora.

(2) Perioada de timp pentru care se solicită păstrarea înregistrărilor trebuie aprobată de CNCAN.

Controlul operării

Art. 95. - Operatorul trebuie să stabilească reguli de operare care să cuprindă şi limitele şi condiţiile de operare, pentru a se asigura că operarea se face în condiţii de siguranţă şi cu respectarea reglementărilor naţionale.

Regulile trebuie să reflecte:

a)    criteriile de protecţie a persoanelor expuse profesional şi a persoanelor din populaţie atât în operare normală, cât şi în caz de accident;

b)    ipotezele limitatoare folosite în evaluările de securitate;

c)    cerinţele CNCAN pentru operare.

Art. 96. - (1) Operatorul trebuie să stabilească şi să implementeze un sistem de proceduri şi instrucţiuni scrise, pentru a se asigura că limitele şi condiţiile de operare sunt respectate.

(2) Operatorul trebuie să se asigure că procedurile şi instrucţiunile sunt respectate.

Art. 97. - (1) Operatorul trebuie să stabilească şi să implementeze proceduri scrise, pentru a acţiona în caz de:

a)  urgenţă şi evenimente neprevăzute;

b)  neconformităţi cu cerinţele de acceptare a deşeurilor. (2) Procedurile prevăzute la alin. (1) trebuie să prevadă modul de raportare la CNCAN a acestor evenimente.

Punerea în funcţiune

Art. 98. - (1) Operatorul trebuie să realizeze programul de punere în funcţiune înainte de începerea operaţiunilor de depozitare propriu-zise.

(2) Demonstrarea că depozitul şi echipamentele instalate funcţionează conform specificaţiilor de proiect aprobate este condiţie de autorizare a operării depozitului.

Recepţia deşeurilor

Art. 99. - Operatorul trebuie să stabilească reguli pentru recepţia deşeurilor, pentru a se asigura că deşeurile întrunesc cerinţele de acceptare pentru depozitare stabilite de operator şi aprobate de CNCAN.

Art. 100. - (1) Generatorul de deşeuri trebuie să pună la dispoziţia operatorului informaţii care să demonstreze că fiecare expediţie de deşeuri întruneşte cerinţele de acceptare pentru depozitare.

(2) Modul de întocmire şi predare, precum şi conţinutul documentelor care însoţesc fiecare expediţie trebuie să fie în conformitate cu cerinţele operatorului şi să fie aprobate de CNCAN.

Depozitarea propriu-zisă a deşeurilor

Art. 101. - Deşeurile trebuie depozitate în acord cu proiectul depozitului, în limitele şi în condiţiile stabilite, şi în conformitate cu procedurile şi instrucţiunile de operare.

Controlul eliberărilor de radioactivitate din depozit

Art. 102. - Operatorul trebuie să stabilească şi să menţină un program de monitorizare pentru măsurarea eliberărilor de radioactivitate din depozit, conform reglementărilor specifice, şi să ia toate măsurile pentru a se asigura că eliberările de radioactivitate din depozit sunt în limitele stabilite de CNCAN şi de alte autorităţi competente.

Pregătirea în caz de urgenţă

Art. 103. - Operatorul trebuie să stabilească şi să implementeze un plan de intervenţie în caz de urgenţă pe amplasament şi în afara amplasamentului, după caz, conform reglementărilor specifice.

Cerinţe de personal

Art. 104. - Operatorul trebuie să stabilească şi să implementeze o structură organizatorică cu definirea clară a responsabilităţilor şi a personalului autorizat. Structura organizatorică trebuie să cuprindă un număr suficient de personal, cu calificarea şi experienţa corespunzătoare la fiecare nivel organizatoric, pentru asigurarea operării depozitului în siguranţă.

Art. 105. - Operatorul trebuie să stabilească şi să implementeze un program de pregătire a personalului implicat la toate nivelele de operare ale depozitului. Programul de pregătire trebuie să identifice activităţile semnificative pentru securitatea depozitului şi să furnizeze cunoştinţele şi experienţa practică adecvate.

Art. 106. - Programul de pregătire trebuie adus la zi în mod regulat şi trebuie să ia în considerare experienţa dobândită, incidentele care au avut loc, modificările majore şi performanţele personalului. Pregătirea periodică trebuie efectuată cu regularitate în timpul fazei de operare a depozitului, pentru minimizarea ponderii erorilor umane.

Art. 107. - Programul de pregătire trebuie astfel realizat încât personalul implicat în operarea depozitului să cunoască în detaliu caracteristicile depozitului care sunt semnificative pentru securitatea acestuia.

Securitatea depozitului

Art. 108. - Operatorul trebuie să sabilească şi să implementeze un sistem de protecţie pentru prevenirea acţiunilor neautorizate care pot conduce la afectarea securităţii depozitului, a accesului neautorizat şi pentru detectarea intrărilor neautorizate în zona de securitate a amplasamentului.

Art. 109. - Sistemul de protecţie şi de acces pe amplasament trebuie întocmit şi realizat conform reglementărilor specifice şi trebuie aprobat de CNCAN.

Revizia

Art. 110. - (1) Operatorul trebuie să realizeze revizia şi aducerea la zi a evaluărilor de securitate şi a planului de închidere, conform reglementărilor specifice.

(2) Evaluările de securitate revizuite şi aduse la zi, precum şi planul de închidere trebuie aprobate de CNCAN.

Art. 111.   -   CNCAN poate solicita aducerea la zi a evaluărilor de securitate ale depozitului, ca urmare a rezultatelor auditurilor de managementul   calităţii, a schimbărilor condiţiilor de operare, a rezultatelor probelor de mediu, înregistrărilor de doze la lucrători şi persoanele din populaţie.

Art. 112.   -   Operatorul trebuie să facă revizia periodică şi sistematică a tuturor documentelor relevante pentru:

a)  operarea depozitului;

b)  evaluarea impactului asupra mediului;

c)   limitarea dozei pentru lucrători şi persoanele din populaţie.

CAPITOLUL 10

Inchiderea depozitului

Art. 113. - (1) Operatorul depozitului decide închiderea depozitului la terminarea capacităţii de depozitare proiectate sau ca urmare a unor acţiuni neprevăzute.

(2) Metoda de închidere trebuie optimizată pe baza informaţiilor disponibile la data închiderii, astfel încât să conducă la îmbunătăţirea performanţelor sistemului de depozitare.

Art. 114. - (1) Operatorul depozitului trebuie să întocmească un plan detaliat de închidere, care constituie documentaţia suport pentru autorizarea închiderii depozitului.

(2) Inchiderea depozitului se autorizează de CNCAN.

Art. 115. - (1) Operatorul poate realiza închiderea unor celule sau galerii în faza de operare, cu respectarea cerinţelor prevăzute atât pentru faza de închidere, cât şi pentru faza de operare.

(2) Celulele şi galeriile închise trebuie menţionate în autorizaţia de operare.

Art. 116. - Conţinutul planului detaliat de închidere trebuie să includă:

a)  evaluarea de securitate adusă la zi, care să pună în evidenţă performanţele în faza postînchidere a depozitului;

b)  metoda de închidere, inclusiv tehnicile şi materialele ce urmează să fie utilizate;

c)  sistemul de controale care se intenţionează să se facă după închidere;

d)  planul de monitorizare radiologică postînchidere;

e)  programul de supraveghere postînchidere;

f)   sistemul de înregistrări postînchidere.

Procesul de închidere

Art. 117. - Procesul de închidere trebuie să includă decontaminarea şi îndepărtarea structurilor, sistemelor şi echipamentelor utilizate la închidere, depozitarea deşeurilor rezultate la decontaminare, aducerea la zi a arhivei, implementarea şi/sau continuarea monitorizării, după caz.

Art. 118. - (1) Finalizarea închiderii unui depozit de suprafaţă înseamnă acoperirea sistemului de depozitare, iar pentru depozitele amenajate în tuneluri sau galerii închiderea înseamnă astuparea acestora conform proiectului şi trebuie să ia în considerare şi celulele sau galeriile închise în faza de operare.

(2) Inchiderea unui depozit se face pe baza unui plan detaliat de închidere.

Art. 119. - Planul detaliat de închidere trebuie să considere orice necesitate de întreţinere şi reparare a elementelor accesibile ale depozitului în perioada de control instituţional.

Art. 120. - (1) Procesul de închidere trebuie să considere toate informaţiile înregistrate în fazele anterioare, atât pentru revizuirea evaluărilor de securitate, cât şi pentru realizarea acţiunilor corective în viitor.

(2) Informaţiile care constituie dovezi pentru generaţia viitoare ale existenţei depozitului pe amplasament trebuie păstrate într-o formă şi calitate corespunzătoare scopului.

Art. 121. - Activitatea de închidere se confirmă de CNCAN prin emiterea certificatului de închidere.

CAPITOLUL 11

Faza postînchidere a depozitului

Art. 122. - Operatorul trebuie să aplice programul de control instituţional prevăzut în planul de închidere al depozitului. Scopul controlului instituţional este prevenirea intruziunii. Controlul instituţional poate fi activ, pasiv sau ambele.

Art. 123. - (1) Natura şi durata maximă ale controlului instituţional se stabilesc în faza de proiect conceptual şi trebuie revizuite şi detaliate în planul de închidere al depozitului.

(2)   Natura şi durata maximă ale controlului instituţional se aprobă de CNCAN în procesul de autorizare a amplasării şi construcţiei.

(3)   Natura şi durata maximă ale controlului instituţional trebuie stabilite prin studii de optimizare, luând în considerare cel puţin natura şi activitatea conţinutului radioactiv, natura şi caracteristicile barierelor, caracteristicile sistemului de depozitare, evoluţia socioeconomică a regiunii unde este amplasat depozitul.

Art. 124. - Durata şi eficacitatea controlului instituţional activ sau pasiv trebuie luate în considerare la evaluarea de securitate a depozitului. Operatorul trebuie să dovedească că în perioada în care renunţă la controlul instituţional al depozitului consecinţele radiologice ale evenimentelor care ar putea afecta capacitatea de izolare şi/sau reţinere a conţinutului radioactiv al depozitului se încadrează în limitele stabilite în autorizaţia depozitului.

Art. 125. - Operatorul este responsabil pentru implementarea controlului instituţional activ şi/sau pasiv.

Art. 126. - Operatorul trebuie să efectueze controale în conformitate cu planul de închidere al depozitului şi să ia toate măsurile pentru prevenirea intruziunii în depozit.

Art. 127. - Operatorul trebuie să facă întreţinerea depozitului, să monitorizeze starea depozitului şi a mediului local, să înregistreze şi să păstreze înregistrările şi să întreprindă acţiuni corective, dacă acestea se impun.

Controlul instituţional activ

Art. 128. - (1) Durata controlului activ se stabileşte încă din faza de proiect conceptual şi se detaliază în planul de închidere al depozitului.

(2) In cazul în care se dovedeşte că amplasamentul nu întruneşte cerinţele de securitate, CNCAN poate solicita continuarea controlului instituţional activ.

Art. 129. - Operatorul trebuie să ia toate măsurile pentru reducerea accesului pe amplasament al oamenilor, al animalelor şi să limiteze dezvoltarea plantelor care prin intruziune pot compromite sistemul de izolare.

Art. 130. - Operatorul trebuie să implementeze un program de întreţinere prin activităţi de rutină şi/sau activităţi programate care pot include activităţi cum ar fi: inspecţii periodice la sistemele de drenaj, întreţinerea vegetaţiei, îndepărtarea plantelor cu rădăcini adânci care pot deteriora stratul de acoperire, inspecţii/reparaţii periodice ale echipamentelor de securitate, întreţinerea instrumentelor, reparaţii ale zonelor deteriorate prin eroziune naturală, dar şi prin eroziuni datorate animalelor.

Art. 131. - (1) Operatorul trebuie să implementeze un program de monitorizare postînchidere care trebuie să fie aprobat de CNCAN.

(2) Programul de monitorizare prevăzut la alin. (1) trebuie să cuprindă cel puţin:

a)   monitorizarea radiologică sau de altă natură a depozitului şi a zonelor învecinate, pentru verificarea impactului radiologie şi confirmarea ipotezelor făcute în evaluarea de securitate;

b)   alte sisteme de măsurare a parametrilor pentru confirmarea performanţelor sistemului de izolare.

Art. 132. - In cazul detectării de eliberări neplanificate de materiale radioactive în mediu, operatorul trebuie să ia măsuri pentru controlul eliberărilor şi minimizarea efectelor acestora.

Controlul pasiv

Art. 133. - (1) Operatorul trebuie să implementeze un sistem de control instituţional pasiv prin restricţionarea utilizării terenului pentru anumite tipuri de activităţi şi pentru anumite perioade de timp.

(2)   Sistemul de control instituţional pasiv se stabileşte încă din faza de proiect conceptual şi se revizuieşte şi se detaliază în planul de închidere.

(3)   Operatorul trebuie să păstreze înregistrări relevante pentru restricţiile în utilizarea terenului.

(4)   Operatorul trebuie să predea periodic la CNCAN înregistrările făcute în timpul controlului  instituţional pasiv.

CAPITOLUL 12

Sistemul de management al calităţii la depozitare

Art. 134. - (1) La activitatea de depozitare trebuie să se stabilească, conform reglementărilor specifice, un sistem de management al calităţii pentru toate activităţile relevante, structurile, sistemele şi componentele unui depozit.

(2) Responsabilităţile privind proiectarea şi implementarea sistemului de management al calităţii la depozitare se stabilesc conform reglementărilor specifice.

Art. 135. - (1) Elementele programului de management al calităţii trebuie să ia în considerare efectele potenţiale ale activităţilor, structurilor, sistemelor şi componentelor relevante pentru securitatea depozitului şi trebuie să fie elaborate corespunzător.

(2) Activităţile, structurile, sistemele şi componentele importante pentru operarea în siguranţă a depozitului trebuie să fie identificate pe baza rezultatelor evaluării de securitate sistematice a fazelor de operare şi de postînchidere ale depozitului.

Art. 136. - (1) Operatorul este responsabil pentru stabilirea şi implementarea întregului program de management al calităţii, inclusiv pentru obţinerea tuturor aprobărilor necesare de la CNCAN.

(2) Fără a prejudicia obligaţiile şi responsabilităţile legale ale contractorilor, operatorul poate delega altă organizaţie pentru activitatea de stabilire şi implementare în totalitate sau în parte a programului de management al calităţii, dar rămâne responsabil pentru întreaga eficienţă a acestuia.

Art. 137. - Programul de management al calităţii pentru toate activităţile asociate cu amplasarea unui depozit trebuie stabilit cât mai devreme în procesul de amplasare.

Sistemul de management al calităţii la proiectarea, construcţia şi operarea unui depozit

Art. 138. - In timpul proiectării, construcţiei şi operării unui depozit, pentru evitarea consecinţelor inacceptabile pentru securitatea depozitului, trebuie stabilit un proces de control al proiectării. O atenţie deosebită trebuie să se acorde controlului modificărilor proiectului barierelor inginereşti, caracteristicilor deşeurilor şi procedurilor de operare.

Sistemul de management al calităţii la acceptarea deşeurilor

Art. 139. - Programul de management al calităţii trebuie astfel realizat încât să accentueze importanţa atât a operatorului, cât şi a generatorului de deşeuri asupra acceptării deşeurilor la depozitare.

Art. 140. - Generatorii de deşeuri trebuie să furnizeze documentele necesare privind natura şi efectuarea corespunzătoare a determinării conţinutului de radionuclizi, de pregătire a documentaţiei de expediţie, precum şi a oricărui proces care ar putea afecta securitatea depozitului.

Art. 141. - Operatorul trebuie să facă revizia calităţii informaţiilor furnizate de generatorul de deşeuri şi a programului de asigurare a calităţii al generatorului de deşeuri, prin audituri şi verificări asupra operaţiilor şi proceselor care produc sau tratează deşeuri.

Sistemul de management al calităţii la închiderea şi postînchiderea depozitului

Art. 142. - Pentru fazele de închidere şi postînchidere ale unui depozit trebuie stabilite programe de management al calităţii dezvoltate şi aplicate la structuri, sisteme, componente şi activităţi. Programele de management al calităţii trebuie să cuprindă cerinţe pentru colectarea şi conservarea informaţiilor înregistrate în timpul fazelor anterioare care au implicaţii asupra securităţii în viitor.

CAPITOLUL 13

Dispoziţii finale

Art. 143. - Prezentele norme intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 144. - (1) Operatorii de depozite de suprafaţă existente trebuie să solicite la CNCAN, în termen de 3 luni de la intrarea în vigoare a prezentelor norme, cerinţele aplicabile din prezentele norme.

(2) Operatorii de depozite de suprafaţă existente trebuie să se conformeze cu cerinţele prevăzute la alin. (1) în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentelor norme.

Art. 145. - Autorizaţia de amplasare, respectiv autorizaţia de construcţie, emisă de CNCAN, îşi pierde valabilitatea în cazul în care în termen de un an de la eliberare nu sunt emise actele normative privind amplasarea, respectiv construcţia depozitelor definitive, conform Legii nr. 321/2003 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 7/2003 privind utilizarea în scopuri exclusiv paşnice a energiei nucleare.

ANEXA Nr. 1

METODOLOGIE

de autorizare a activităţilor asociate pe toată durata de viaţă a unui depozit

CAPITOLUL 1

Regimul de autorizare

Art. 1. - (1) Activităţile prevăzute la art. 9 din norme necesită eliberarea unei autorizaţii de către CNCAN, în conformitate cu prevederile art. 2 şi 8 din Legea nr. 111/1996 privind desfăşurarea în siguranţă a activităţilor nucleare, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Activităţile prevăzute la alin. (1) sunt:

a)  amplasarea;

b)  construcţia;

c)  operarea;

d)  închiderea;

e)  controlul instituţional.

CAPITOLUL 2

Solicitarea autorizaţiilor

Art. 2. - Autorizaţiile de amplasare, construcţie, operare şi închidere se solicită de către operatorul depozitului.

Art. 3. - (1) Autorizaţiile prevăzute la art. 1 sunt valabile numai pentru titularul de autorizaţie şi numai pentru activităţile nucleare pentru care au fost eliberate.

(2)   Respectarea limitelor, condiţiilor şi termenelor înscrise în autorizaţie sau în anexele care o însoţesc este obligatorie.

(3)   Documentaţia tehnică pe baza căreia s-a eliberat autorizaţia face parte integrantă din aceasta. Modificarea unilaterală a acesteia de către solicitant este interzisă şi duce la anularea autorizaţiei.

(4)   Solicitarea şi obţinerea autorizaţiei sunt obligatorii înainte de începerea activităţii din domeniul nuclear.

Art. 4. - Solicitarea autorizaţiei se face prin depunerea sau trimiterea la CNCAN a unui dosar de autorizare compus din:

a)  cerere adresată preşedintelui CNCAN şi semnată de împuternicitul legal al solicitantului;

b)  dovada achitării taxelor şi tarifelor de evaluare în vederea autorizării;

c)  copii ale actelor care dovedesc că solicitantul este persoană legal constituită;

d)  documentaţia tehnică de autorizare;

e)  copii ale autorizaţiilor, aprobărilor sau avizelor emise de alte organe de stat, necesare conform legii;

f)   alte informaţii considerate necesare de solicitant în susţinerea cererii.

Dosarul de autorizare

Art. 5. - (1) Dosarul de autorizare trebuie să aibă filele numerotate, să includă un cuprins şi să fie redactat în limba română.

(2)  Toate documentele din dosarul de autorizare trebuie să fie lizibile, tipărite, dactilografiate sau la imprimantă. Nu se admit, de regulă, documente transmise prin fax.

(3)   In cazul în care sunt necesare copii după actele doveditoare, acestea vor fi fotocopii sau copii dactilografiate si autentificate ori confirmate sub semnătură de către solicitant. Nu se admit, de regulă, copii făcute sau transmise prin fax.

(4) Documentele de autorizare vor fi prezentate într-un dosar de încopciat.

Art. 6. - Informaţiile conţinute în dosarul de autorizare sunt confidenţiale. Salariaţii CNCAN sunt obligaţi să respecte confidenţialitatea acestora sau caracterul secret al unor informaţii, dacă acestea au fost declarate ca atare de către solicitant, sub sancţiunea legilor în vigoare.

Art. 7. - (1) Dosarele incomplete în sensul art. 4 şi 5 nu intră în procesul de evaluare.

(2) CNCAN va notifica în termen de maximum 30 de zile, printr-o adresă, completările necesare. Dacă aceste completări nu se primesc în termen de cel mult o lună de la data notificării, dosarul este respins fără nici o altă avertizare şi solicitantul nu mai poate face referiri ulterioare la acesta sau nu mai poate pretinde utilizarea unor părţi din el ori nu mai poate să revendice taxele şi tarifele achitate.

Art. 8. - (1) Dosarele complete în sensul art. 4 şi 5 intră în procesul de evaluare în cursul căruia CNCAN poate solicita clarificări, dovezi în susţinerea afirmaţiilor, expertize, refacerea unor părţi din dosar, poate efectua controale şi poate să dea termene pentru realizarea completărilor solicitate. Nerespectarea acestor termene, fără acordul prealabil al CNCAN, duce la respingerea cererii de autorizare.

(2) Dosarele respinse sau părţi din ele nu pot fi utilizate ulterior, la alte cereri de autorizare, în sensul că ar fi deja depuse la CNCAN.

Art. 9. - (1) Procesul de evaluare durează cel mult 6 luni de la data trimiterii ultimului document solicitat de CNCAN conform prevederilor art. 8 şi se finalizează cu emiterea autorizaţiei sau cu o adresă de notificare a respingerii motivate a autorizării, justificată corespunzător, în cazul neîndeplinirii condiţiilor de autorizare.

(2)   Data solicitării se dovedeşte cu data confirmării de primire a trimiterii la poştă sau cu data de înregistrare în registrul de intrare al CNCAN.

(3)   Autorizaţia se eliberează numai după prezentarea dovezii achitării taxei şi tarifului de autorizare.

Art. 10. - (1) Dosarele incomplete sau respinse nu se restituie.

(2) Solicitantul de autorizaţie poate contesta respingerea prin argumente documentate corespunzător, printr-un memoriu adresat preşedintelui CNCAN, în termen de două luni de la data primirii adresei de notificare a respingerii autorizării.

Cererea de autorizare

Art. 11. - Cererea de autorizare va conţine cel puţin următoarele informaţii:

a)  datele de identificare şi sediul social ale solicitantului şi ale subunităţii, cum ar fi filială, sucursală, diviziune administrativă, prin care se desfăşoară activităţi nucleare;

b)   activitatea nucleară care se intenţionează a fi autorizată;

c)   identificarea persoanei care poate angaja legal răspunderea solicitantului, cu menţionarea funcţiei şi a mijloacelor prin care poate fi contactată - telefon, fax, e-mail - şi, dacă este cazul, numele persoanei împuternicite să reprezinte solicitantul în relaţia cu CNCAN;

d)   menţionarea adresei poştale la care poate fi trimisă corespondenţa;

e)   identificarea persoanei responsabile;

f)    identificarea unei persoane de contact pentru eventualele probleme tehnice specifice care pot apărea în procesul de autorizare şi mijlocul prin care poate fi contactată;

g)   informaţiile prevăzute în legile în vigoare pentru a-i conferi caracter legal în relaţiile cu terţii şi a antrena răspunderea persoanei legal constituite (inclusiv semnătura persoanei împuternicite să o reprezinte şi ştampila).

Documentaţia tehnică suport de autorizare

Documentaţia tehnică suport de autorizare a amplasării

Art. 12. - Documentaţia tehnică suport de autorizare a amplasării se compune din următoarele documente:

a)   evaluarea de securitate a depozitului, dezvoltată conform prevederilor prezentei metodologii, pentru faza de amplasare, inclusiv descrierea proiectului conceptual al depozitului;

b)  planul conceptual de închidere;

c)  programul conceptual de monitorizare a mediului;

d)  sinteza studiilor de selectare a amplasamentului;

e)  acord de mediu;

f)  planul de management al calităţii;

g)  alte informaţii solicitate de CNCAN.

Documentaţia tehnică suport de autorizare a construcţiei

Art. 13. - Documentaţia tehnică suport de autorizare a construcţiei se compune din următoarele documente:

a)   analiza de securitate a depozitului, dezvoltată conform prevederilor prezentei metodologii, pentru faza de construcţie, inclusiv descrierea proiectului depozitului;

b)  planul conceptual revizuit de închidere a depozitului;

c)  programul preoperaţional de monitorizare a mediului;

d)  planul de management al calităţii;

e)  alte informaţii solicitate de CNCAN.

Documentaţia tehnică suport de autorizare a operării

Art. 14. - Documentaţia tehnică suport de autorizare a operării se compune din următoarele documente:

a)   analiza de securitate a depozitului, dezvoltată conform prevederilor prezentei metodologii, pentru faza de operare şi postînchidere;

b)  dovada că operatorul deţine mijloacele financiare de operare, inclusiv pentru închiderea depozitului, dar şi pentru perioada controlului instituţional activ şi pasiv;

c)  procedurile tehnice de lucru;

d)  programul de monitorizare a mediului;

e)  programul de control al sistemelor care au funcţii de securitate în faza de operare;

f)   planul conceptual revizuit de închidere a depozitului;

g)  cerinţele specifice de acceptare a deşeurilor în depozit, elaborate de operator;

h) limitele şi condiţiile de operare ale depozitului;

i) planul de management al calităţii;

j) planul de intervenţii în caz de urgenţă;

k) alte informaţii solicitate de CNCAN.

Documentaţia tehnică suport de autorizare a închiderii

Art. 15. - Documentaţia tehnică suport de autorizare a închiderii se compune din următoarele documente:

a)  analiza de securitate a depozitului, dezvoltată conform prevederilor prezentei metodologii, pentru faza postînchidere;

b)  programul de monitorizare a mediului;

c)  planul detaliat de închidere a depozitului;

d)  limitele şi condiţiile de închidere;

e)  programul controalelor sistemelor care au funcţii de securitate în faza postînchidere;

f)   alte informaţii solicitate de CNCAN.

Documentaţia tehnică suport de autorizare a controlului instituţional activ şi pasiv

Art. 16. - Documentaţia tehnică suport de autorizare a controlului instituţional activ şi pasiv se compune, după cum urmează, din:

a)  analiza de securitate pentru faza postînchidere, care ia în considerare şi datele rezultate din monitorizarea mediului în faza de operare şi de închidere;

b)  programul de monitorizare a mediului;

c)  programul de control al sistemelor care au funcţii de securitate pentru faza postînchidere;

d)  alte informaţii solicitate de CNCAN.

Perioada de valabilitate a autorizaţiei

Art. 17. - (1) Autorizaţiile de amplasare, de construcţie, de operare şi de închidere se eliberează pe o perioadă limitată de timp, care de regulă este de 5 ani.

(2) CNCAN poate stabili, de la caz la caz, orice perioadă de valabilitate mai mică de 5 ani.

Art. 18. - (1) Autorizaţia controlului instituţional se eliberează pe o perioadă de timp care de regulă este de 10 ani.

(2) CNCAN poate stabili, de la caz la caz, orice perioadă de valabilitate mai mică de 10 ani.

Reautorizarea sau prelungirea perioadei de valabilitate a autorizaţiei

Art. 19. - Reautorizarea este necesară dacă:

a)  nu s-a solicitat prelungirea perioadei de valabilitate a autorizaţiei înainte de expirarea acesteia;

b)   se intenţionează introducerea de elemente noi care schimbă forma şi caracteristicile depozitului;

c)  se intenţionează modificarea limitelor şi condiţiilor din autorizaţie;

d)   autorizaţia a fost retrasă de către emitent, cu drept de reautorizare.

Art. 20. - Prelungirea perioadei de valabilitate a autorizaţiei se solicită într-un interval de timp de 45 de zile înainte de termenul de expirare a autorizaţiei. Se consideră respectat acest termen dacă dosarul de reautorizare a intrat în procesul de evaluare, aşa cum prevede art. 9, înainte de expirarea autorizaţiei.

Art. 21. - Valabilitatea autorizaţiei pentru care se solicită prelungirea perioadei de valabilitate se prelungeşte automat pe durata procesului de evaluare, dar nu mai mult de două luni calendaristice, dacă sunt respectate prevederile art. 9.

Art. 22. - In cazul în care în urma evaluării nu se acordă prelungirea perioadei de valabilitate a autorizaţiei, titularul de autorizaţie este obligat să-şi înceteze activitatea şi să ia toate măsurile pentru refacerea mediului pentru activitatea de amplasare şi construcţie şi, suplimentar, pentru protecţia materialelor radioactive pentru activităţile de operare, închidere şi control instituţional.

Art. 23. - In cazul în care titularul de autorizaţie consideră că neeliberarea autorizaţiei în termenul prevăzut la art. 9 este imputabilă CNCAN şi este de natură să-i producă daune, poate cere aplicarea prevederilor art. 53 din Legea nr. 111/1996 privind desfăşurarea în siguranţă a activităţilor nucleare, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 24. - (1) Prelungirea perioadei de valabilitate a autorizaţiei se solicită prin trimiterea la CNCAN a unui dosar care va avea filele numerotate şi va conţine un cuprins.

(2) Dosarul prevăzut la alin. (1) este compus din:

a)  cerere conformă cu art. 11;

b)  documentaţia tehnică;

c)  dovada achitării taxei şi tarifului de autorizare.

Art. 25. - Documentaţia tehnică pentru reautorizare sau prelungirea perioadei de valabilitate a autorizaţiei va conţine cel puţin următoarele informaţii:

a)  analiza de securitate reactualizată;

b)   modul de îndeplinire a condiţiilor impuse prin autorizare sau a dispoziţiilor date prin procesele-verbale de control;

c)   dovezi documentate privind îmbunătăţirea securităţii radiologice;

d)   semnalarea unor evenimente care merită a fi analizate din punctul de vedere al securităţii radiologice.

Modificarea autorizaţiei

Art. 26. - Modificarea autorizaţiei poate fi făcută:

a)   de către CNCAN, din proprie iniţiativă, conform prevederilor art. 13 din Legea nr. 111/1996 privind desfăşurarea în siguranţă a activităţilor nucleare, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

b)  la cererea titularului de autorizaţie.

Art. 27. - Titularul de autorizaţie este obligat să solicite modificarea autorizaţiei în următoarele situaţii:

a)   schimbarea denumirii, schimbarea sediului social al firmei sau alte modificări în actul constitutiv al firmei, care pot deforma informaţiile pe care s-a bazat eliberarea autorizaţiei;

b)  schimbarea personalului cu responsabilităţi;

c)   modificări ale limitelor şi condiţiilor specificate în autorizaţie;

d)   alte modificări care ar putea afecta securitatea depozitului ori radioprotecţia personalului expus, a populaţiei sau a mediului înconjurător.

Art. 28. - Solicitarea modificărilor menţionate la art. 26 şi 27 se face prin trimiterea la CNCAN a unui dosar de modificare, cu filele numerotate şi care va conţine un cuprins, dosar compus din:

a)  cerere conformă cu dispoziţiile art. 11;

b)    o documentaţie care să susţină necesitatea modificărilor solicitate, precum şi dovada respectării cerinţelor de securitate radiologică în cazul modificărilor solicitate;

c)  dovada achitării taxelor şi tarifelor.

Art. 29. - Modificarea autorizaţiei nu schimbă termenul de valabilitate a acesteia. Dacă CNCAN constată că modificările operate sau propuse nu satisfac cerinţele de securitate radiologică, va proceda la retragerea autorizaţiei sau va interzice efectuarea modificărilor.

CAPITOLUL 3

Pierderea valabilităţii autorizaţiei

Art. 30. - Autorizaţia îşi pierde valabilitatea în următoarele cazuri:

a)   s-a depăşit perioada de valabilitate menţionată pe autorizaţie, cu excepţiile prevăzute la art. 9 sau 21;

b)  titularul de autorizaţie a pierdut calitatea de persoană legal constituită;

c)   titularul renunţă la autorizaţie, cu îndeplinirea condiţiilor de încetare a activităţii;

d)  activitatea sau practica autorizată a fost abandonată ori înstrăinată;

e)   autorizaţia a fost retrasă, anulată sau suspendată. Art. 31.  - Autorizaţiile se suspendă sau se retrag de către emitent, din proprie iniţiativă ori la sesizarea oricăror persoane fizice sau juridice, în toate cazurile prevăzute la art. 11 din Legea nr. 111/1996 privind desfăşurarea în siguranţă a activităţilor nucleare, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 32. - Măsura suspendării sau retragerii autorizaţiilor se notifică titularului de autorizaţie printr-o adresă semnată de preşedintele CNCAN, precizându-se baza legală şi motivele care au dus la luarea acestei măsuri. Se va preciza, în cazul suspendării, intervalul de suspendare.

Art. 33. - Suspendarea autorizaţiilor are ca efect imediat:

a)   încetarea activităţilor pentru care s-a acordat autorizaţie;

b)   planul de închidere a depozitului, care trebuie să cuprindă şi planul de refacere a mediului afectat ca urmare a lucrărilor de amplasare şi construcţie;

c)  obligaţia titularului de a lua măsuri pentru asigurarea securităţii fizice şi radiologice a materialelor radioactive pentru activităţile de operare, închidere şi control instituţional;

d)  titularul de autorizaţie se obligă să prezinte în termen de maximum 30 de zile lucrătoare un plan de măsuri, cu termene de realizare şi persoane responsabile, pentru rezolvarea problemelor care au provocat măsura suspendării.

Art. 34. - In cazul în care rezolvarea problemelor care au provocat suspendarea nu se poate realiza într-o perioadă de timp rezonabilă, titularul de autorizaţie trebuie să prezinte la CNCAN un plan de închidere a depozitului şi trebuie să înceapă închiderea acestuia.

Art. 35. - Ridicarea suspendării se realizează prin notificarea titularului în baza unui proces-verbal de control în care s-a constatat că toate motivele care au stat la baza luării măsurii de suspendare au fost remediate.

Art. 36. - Ridicarea suspendării devine efectivă din momentul notificării semnate de preşedintele CNCAN.

Art. 37. - Retragerea autorizaţiilor are ca efect imediat:

a)   încetarea activităţilor pentru care a fost acordată autorizaţia;

b)  obligaţia titularului de autorizaţie de a reface mediul afectat ca urmare a lucrărilor de amplasare şi construcţie;

c)  obligaţia titularului de a lua măsuri pentru asigurarea securităţii fizice şi radiologice a materialelor radioactive pentru activităţile de operare, închidere şi control instituţional;

d)   obligaţia titularului de autorizaţie de a înapoia de urgenţă la CNCAN originalul autorizaţiei.

Pierderea, furtul sau deteriorarea autorizaţiei

Art. 38. - In cazul pierderii, furtului sau deteriorării autorizaţiei, titularul de autorizaţie trebuie să solicite un duplicat care se eliberează în următoarele condiţii:

a)   o cerere în care se explică împrejurările în care s-a produs evenimentul;

b)   dovada publicării unui anunţ de anulare a autorizaţiei;

c)   dovada achitării tarifului prevăzut pentru modificarea autorizaţiei.

ANEXA Nr. 2

GHID

privind conţinutul-cadru şi formatul evaluării de securitate la depozitarea de suprafaţă a deşeurilor radioactive

CAPITOLUL 1

Obiectiv

Art. 1. - Obiectivul prezentului ghid este furnizarea de recomandări pentru întocmirea evaluărilor de securitate a depozitelor de suprafaţă. Prezentul ghid rezumă cele mai importante consideraţii în evaluarea de securitate a depozitelor de suprafaţă şi recomandă etapele ce trebuie urmate în efectuarea acestor  evaluări.

Art. 2. - Conţinutul-cadru minimal al evaluării de securitate ce trebuie transmisă la CNCAN ca documentaţie tehnică de autorizare este următorul:

a)  definirea contextului evaluării;

b)  descrierea conceptului de depozitare;

c)  caracterizarea şi confirmarea amplasamentului;

d)  caracterizarea deşeurilor radioactive;

e)   identificarea şi descrierea componentelor sistemului de depozitare cu funcţii de securitate;

f)   descrierea activităţilor desfăşurate în fazele asociate cu viaţa unui depozit;

g)    identificarea caracteristicilor, evenimentelor şi proceselor (FEP's);

h) identificarea scenariilor, selectarea şi analiza acestora;

i) identificarea şi analizarea căilor de expunere;

j) achiziţia de date;

k) dezvoltarea modelului şi identificarea softului;

l) analize de sensibilitate şi incertitudini;

m) analizarea şi prezentarea rezultatelor;

n) identificarea indicatorilor de securitate;

o) descrierea planului de închidere;

p) descrierea programului de monitorizare a mediului;

q) programul de comunicare cu publicul;

r) programul de management al calităţii;

s) concluzii şi recomandări.

Procesul iterativ pentru evaluarea de securitate

Consideraţii generale

Art. 3. - Evaluarea de securitate, prezentată schematic în figura nr. 1, implică următoarele activităţi, care în general sunt iterative şi/sau se suprapun:

-  definirea obiectivului evaluării, cerinţele de securitate şi criteriile de performanţă;

-   achiziţia de informaţii şi descrierea sistemului de depozitare, inclusiv a formei deşeului, caracteristicile amplasamentului şi structurile inginereşti;

-   identificarea caracteristicilor, evenimentelor şi proceselor (FEP's) care pot influenţa performanţele pe termen lung;

-  identificarea si descrierea scenariilor relevante;

-   identificarea căilor potenţiale de expunere care conduc la transferul radionuclizilor din depozit către om şi mediul înconjurător;

-   dezvoltarea şi testarea modelelor conceptuale şi matematice privind comportarea sistemului şi a componentelor acestora;

-   modelarea conceptuală şi matematică a scenariilor identificate;

-  evaluarea robusteţii analizei;

-   compararea rezultatelor evaluării cu criteriile de securitate;

-  consideraţii suplimentare (alte consideraţii).

Art. 4. - Un factor important pentru evaluarea securităţii unui depozit este dezvoltarea încrederii în rezultatele modelării. Modelul conceptual al unui sistem de depozitare de suprafaţă este o descriere sub formă de însuşiri generale existente şi de caracteristici detaliate ale acestora. Printre cele mai importante însuşiri sunt acelea care pot să identifice căile de transfer ale radionuclizilor. Este de aşteptat ca în timp fenomenele naturale şi activităţile umane să deterioreze caracteristicile sistemului. Descrierea evenimentelor viitoare se numeşte scenariu. Scenariile se referă la fenomene naturale şi schimbări graduale sau rapide în timp ale condiţiilor care pot duce la schimbarea performanţei depozitului. Aceste situaţii viitoare sunt în general evaluate prin modelarea performanţelor depozitului în anumite condiţii date. Evaluările de securitate trebuie să fie robuste şi tolerante la incertitudini. Rezultatele evaluării unui depozit includ identificarea incertitudinilor. Acestea trebuie comparate cu obiectivul modelului de depozit şi cu criteriile de reglementare, cu luarea în considerare a contribuţiilor la acceptabilitatea depozitului.

Art. 5. - Caracterizarea sistemului şi descrierea căilor de transfer ale radionuclizilor din depozit în mediu necesită studii de achiziţie de date corespunzătoare atât pe teren, cât şi în laborator. Analiza scenariilor necesită identificarea şi definirea fenomenelor care pot iniţia sau accentua eliberarea radionuclizilor din depozit şi conduc la expunerea omului. In procesul iterativ al evaluării de securitate poate fi necesară colectarea de date suplimentare focalizate pe identificarea parametrilor importanţi pentru securitatea depozitului.

Procesul evaluării de securitate

Art. 6. - Prima etapă a procesului constă în efectuarea unei selecţii a căilor de transfer şi a mecanismelor de eliberare care este necesar să fie cunoscute. Pentru selecţie sunt necesare doar date limitate la caracteristicile coletului cu deşeuri şi ale căilor majore de expunere.

Aceste date pot fi obţinute din literatură, specificaţii de material, studii de laborator, studii asupra componentelor naturale similare, monitorizării preoperaţionale ale zonei înconjurătoare şi din investigaţii preliminare ale amplasamentului şi asupra caracteristicilor deşeurilor. Procesul trebuie continuat cu achiziţia de date suplimentare prin investigaţii pe teren şi în laborator şi modelarea corespunzătoare conform modelului, până când se ajunge la convingerea că sistemul întruneşte cerinţele de securitate şi depozitul este acceptat sau până când conceptul studiat este finalizat şi acceptat.

Art. 7. - In timpul procesului de evaluare a securităţii trebuie identificate scenariile relevante. Determinarea relevanţei fiecărui scenariu asupra evoluţiei depozitului şi amplasamentului poate necesita studii-suport adiţionale, precum şi colectarea de date suplimentare. Astfel de studii pot fi utile pentru reducerea incertitudinilor ca urmare a cuantificării evenimentelor şi fenomenelor care conduc la eliberarea şi transferul radionuclizilor. Chiar dacă evaluarea de securitate este robustă, de exemplu când se bazează pe ipoteze conservative, dar identificate şi aprobate de CNCAN, o incertitudine mai mare este în mod inevitabil asociată predicţiilor pe termen lung. Ca urmare, poate fi necesar să se permită o perioadă de comparare a rezultatelor de monitorizare în câmp cu valorile parametrilor utilizaţi în analize.

Din acest motiv extinderea monitorizării în perioada de control activ este considerată utilă şi este adesea o cerinţă de reglementare. In astfel de cazuri programele de monitorizare postînchidere trebuie să întrunească necesităţile identificate în procesul de evaluare de securitate.

Figura nr. 1*) - Prezentarea schematică a evaluării de securitate

*) Figura nr. 1 este reprodusă în facsimil.

CAPITOLUL 2

Ghid pentru evaluarea de securitate

Generalităţi

Art. 8. - Evaluările de securitate necesită dezvoltarea de argumente atât cantitative, cât şi calitative, care depind de rezultatele caracterizării amplasamentului, de caracteristicile deşeurilor, de datele de proiectare şi de modelarea matematică. Rezultatele evaluării furnizează date de intrare necesare pentru luarea deciziilor cu privire la dezvoltarea sistemului de depozitare. Ipotezele şi judecăţile pe care se bazează trebuie să fie robuste şi comunicabile la o gamă largă de organizaţii interesate, pentru asigurarea încrederii în rezultatele evaluării de securitate.

Art. 9. - In evaluările de securitate validitatea datelor de ieşire ale modelelor matematice trebuie să fie considerată prin prisma incertitudinilor din datele de intrare pentru modele, ipotezele din diferite părţi ale modelelor, ipotezele privind interfaţa dintre părţile individuale ale întregului model şi incertitudinile referitoare la evoluţia pe termen lung a sistemului de depozitare. Toate aceste incertitudini trebuie investigate prin analize de sensibilitate, iar incertitudinile trebuie suplimentate prin alte mijloace ale creării încrederii şi, după caz, prin judecata experţilor.

Art. 10. - Implicarea opiniei experţilor şi a altor activităţi de evaluare a securităţii pentru demonstrarea că cerinţele de reglementare sunt îndeplinite trebuie să înceapă de la stadiile incipiente ale dezvoltării depozitului.

Definirea obiectivelor

Art. 11. - Evaluarea de securitate joacă un rol central şi poate fi utilizată pentru scopuri multiple în dezvoltarea unui depozit. Obiectivul evaluării de securitate trebuie clar definit.

Art. 12. - Valorile numerice rezultate din evaluări sunt utilizate pentru compararea performanţelor sistemului proiectat cu criteriile stabilite. Aceasta necesită o identificare corespunzătoare pe bază de date relevante a tuturor caracteristicilor, evenimentelor şi proceselor. Inţelegerea comportării sistemului de depozitare şi interacţiunile acestuia cu mediul natural şi uman se bazează pe dezvoltarea unui set de modele. Evaluarea cantitativă a efectelor necesită modelarea matematică şi utilizarea de coduri de calcul. Modelele sunt simplificate în funcţie de scopul pentru care a fost creat modelul. Complexitatea necesară trebuie aleasă cu grijă, avându-se în vedere că cele mai complexe şi detaliate modele nu sunt în mod necesar cele mai bune pentru un scop particular.

Cerinţe de date

Tipuri de date

Art. 13. - Cantitatea şi calitatea datelor cerute depind de scopul evaluării. Evaluările preliminare necesită modele simple, utilizând date disponibile. Rezultatele vor fi utilizate ca ghid în studiile ulterioare. In acest caz este necesară doar o apreciere limitată a incertitudinilor asociate rezultatelor. Pentru finalizarea proiectului şi autorizarea anumitor etape din viaţa unui depozit, operatorul trebuie să susţină cererea cu o evaluare care se bazează pe o cantitate şi calitate crescute de date privind amplasamentul, modelul şi caracteristicile deşeurilor. In acest caz operatorul trebuie să planifice cu grijă programele de achiziţie de date şi să se asigure că obiectivele sunt atinse la costuri efective rezonabile.

Art. 14. - Datele necesare sunt colectate din diferite surse, la niveluri de detaliere şi incertitudine care depind de obiectivele evaluării de securitate. In general sunt necesare următoarele date:

-   caracteristicile deşeurilor (compoziţia radionuclidică ca o funcţie de timp, inventarul total, caracteristicile fizico-chimice, viteza de generare de gaze, parametrii de transfer de masă în condiţii de depozitare);

-   caracteristicile containerului (performanţele mecanice şi chimice în condiţii de depozitare);

-   caracteristicile depozitului (dimensiunile, materialele de umplutură, materialele de izolare, caracteristicile inginereşti);

-   caracteristicile amplasamentului (proprietăţile geologice, hidrogeologice, geochimice, condiţiile climatice);

-   caracteristicile biosferei (habitatul natural, condiţiile atmosferice, condiţiile acvatice);

-   caracteristicile demografice şi socioeconomice (utilizarea terenului, obiceiurile alimentare, distribuţia populaţiei).

Colectarea şi compararea datelor disponibile

Art. 15. - Selectarea datelor în fazele iniţiale este bazată pe literatură, specificaţii de material şi investigaţii foarte limitate privind amplasamentul şi conceptul depozitului. Aceste date sunt utilizate pentru a face analiza preliminară şi pentru dezvoltarea modelului preliminar. Modelul conceptual de bază al sistemului de depozitare se bazează pe aceste date. O evaluare preliminară de securitate, în această fază, poate fi realizată pe baza unor modele simple.

Programul de achiziţie de date

Art. 16. - Activitatea de colectare a datelor trebuie să fie focalizată pe definirea datelor necesare pe baza modelului conceptual, a cunoştinţelor curente despre amplasament şi a rezultatelor analizei preliminare a sistemului de depozitare. Pe baza modelului preliminar şi a informaţiilor disponibile despre caracteristicile amplasa­mentului este posibil să se înceapă determinarea gradului de detaliere cerut, astfel încât să se asigure securitatea în conformitate cu cerinţele de reglementare.

In programul de achiziţie a datelor trebuie stabilite legături directe între evaluarea de securitate şi colectarea de date privind caracteristicile amplasamentului.

Art. 17. - Rezultatele evaluării de securitate pot indica necesitatea unor date suplimentare. Analizele de sensibilitate şi incertitudini pot indica faptul că rezultatele evaluării de securitate sunt sensibile la un parametru. Aceasta poate necesita studii suplimentare care pot furniza determinări mai precise ale acestui parametru sau poate determina schimbarea conceptului de depozit ori a modelelor matematice şi conceptuale. Colectarea ulterioară a datelor poate continua pentru furnizarea unei încrederi suplimentare în rezultatele evaluării.

Date de monitorizare preoperaţională

Art. 18. - Condiţiile ambientale trebuie să fie definite ca bază pentru măsurarea performanţelor în timpul operării şi pentru perioada de monitorizare postînchidere. Măsurările de fond sunt în mod normal realizate pentru radionuclizi şi pentru anumiţi alţi parametri indicatori. Aceştia pot include date referitoare la hidrologia de suprafaţă, climatul local sau chimia apelor subterane. Monitorizarea preoperaţională poate aduna date importante pentru evaluarea de securitate şi poate furniza o bază de date de referinţă faţă de care pot fi testate modelele.

Art. 19. - Parametrii amplasamentului care se aşteaptă să varieze în timp, cum ar fi cei utilizaţi pentru calibrarea modelelor de curgere hidrologică sau modelelor de transport atmosferic, trebuie să fie măsuraţi cu o regularitate care să permită estimarea variabilităţii acestora. Pentru unii parametri este important să se determine extremităţile domeniului de variaţie. Deseori există o întârziere între colectarea datelor privind amplasamentul, analiza datelor şi pregătirea documentaţiei de autorizare şi revizia acestora de către CNCAN. Din acest motiv continuarea măsurărilor de parametri trebuie realizată conform unui plan stabilit.

Date de monitorizare pentru faza de operare şi postînchidere

Art. 20. - Datele de monitorizare operaţională pot indica diferenţe faţă de condiţiile anticipate. In acest caz ar trebui considerate schimbări ale procedurilor operaţionale sau alte măsuri corective. Motivul pentru aceste diferenţe ar trebui să fie identificat şi utilizat pentru îmbunătăţirea înţelegerii sistemului. Apoi, sistemul de monitorizare trebuie reanalizat. Când sunt observate deviaţii semnificative de la condiţiile anticipate, poate fi cerută o nouă evaluare de securitate, ca să se confirme faptul că obiectivele proiectate rămân valabile.

Art. 21. - Monitorizarea postînchidere trebuie să fie utilizată pentru verificarea absenţei unui impact radiologie inacceptabil şi pentru confirmarea unor alte aspecte ale performanţelor sistemului.

Definirea sistemului

Art. 22. - Evaluările de securitate ale sistemului de depozitare se bazează pe o abordare multidisciplinară pentru definirea sistemului şi pe analize sistematice ale evenimentelor şi proceselor posibile care pot afecta performanţele sistemului de depozitare. Descrierea sistemului de depozitare necesită informaţii privind caracteristicile deşeurilor, modelul depozitului şi proprietăţile amplasamentului şi constituie bază pentru dezvoltarea modelului conceptual al sistemului de depozitare, pentru scenariile posibile privind comportarea sistemului şi pentru evaluarea căilor posibile de migrare a radionuclizilor.

Dezvoltarea modelului conceptual

Art. 23. - Scopul dezvoltării modelului conceptual este crearea unei imagini care va permite judecarea comportării sistemului de depozitare în ansamblu. Dacă este posibil, modelul trebuie să fie suficient de detaliat, astfel încât modelele matematice să descrie comportarea sistemului şi a componentelor lui şi pentru a se putea realiza o estimare a performanţelor sistemului în timp. La diferite stadii vor fi necesare niveluri diferite de detaliere a modelului conceptual. Modelul trebuie să fie cât mai simplu posibil, dar să includă suficiente detalii pentru demonstrarea adecvată a comportării sistemului, în scopul asigurării conformităţii cu cerinţele de securitate.

Art. 24. - Dezvoltarea modelului conceptual trebuie să includă următoarele etape:

a)  identificarea şi caracterizarea deşeurilor în termeni de inventar, forma deşeului şi colet. Aceste informaţii trebuie să fie suficient de detaliate pentru a putea permite modelarea eliberării de radionuclizi, adică termenul sursă. Ca un minim, informaţiile ar trebui să furnizeze baza pentru justificarea unui model simplu de eliberare, cum ar fi ipoteza unei rate anuale constante de eliberare sau a unui procent fix de eliberare în fiecare an. Modelul conceptual al termenului sursă poate fi îmbunătăţit prin iteraţii, pe măsură ce se obţin date suplimentare privind deşeurile şi sistemul de depozitare;

b)   caracterizarea amplasamentului de depozitare prin parametrii necesari, incluzând geologia, hidrogeologia, geochimia, tectonica şi seismicitatea, procesele de suprafaţă, meteorologia, ecologia şi distribuţia populaţiei locale, precum şi practicile lor sociale şi economice. Aceste informaţii privind amplasamentul sunt necesare pentru definirea căilor de expunere şi a receptorilor şi pentru dezvoltarea unui model conceptual fizic, chimic şi biologic al amplasamentului;

c)  specificaţii de proiect. Inainte de începerea evaluării, modelul trebuie să fie precizat în termeni de materiale utilizate şi componente ale sistemului. Schimbările din proiect, dar şi oricare altă schimbare conduc la necesitatea aducerii la zi a evaluării de securitate;

d)    obţinerea de informaţii suplimentare despre amplasament ar putea conduce la dezvoltarea de modele conceptuale alternative. In cazul în care au fost considerate de la început modele alternative, renunţarea la acestea trebuie să fie în mod clar documentată şi, după caz, identificată în evaluarea de securitate.

Tabelul nr. I - Fenomene relevante pentru evaluarea de securitate a depozitelor de suprafaţă*)

Procese naturale şi evenimente

Intruziune biologică:

-  animale;

-  plante.

Faliere/seismicitate

Procese meteorologice şi schimbări de climat

Interacţiuni ale fluidelor:

-  eroziune;

-  inundare;

-  fluctuaţii ale pânzei freatice;

-  curgere subterană;

-  ape de infiltraţie.

*) Această listă este prezentată în scop demonstrativ; nu trebuie considerată completă.

Efecte ale agenţilor atmosferici:

-  deteriorarea în timp;

-  îngheţare/dezgheţare;

-  umezire/uscare.

Caracteristici şi procese ale deşeurilor şi ale depozitului

Infundarea sistemului de drenaj

Amplasarea necorespunzătoare a deşeurilor

Deteriorarea acoperişului

Prezenţa/generarea de compuşi chimici care pot deteriora barierele, cum ar fi agenţii de complexare

Generarea de gaz

Compactarea deşeurilor şi solului

Interacţiunea deşeu/sol

Activităţi umane

Activităţi de construcţie

Exploatarea fermelor

Exploatarea apelor subterane

Habitat

Recuperarea materialelor radioactive din depozit

Reutilizarea materialelor de depozitare

Arheologie

Alte activităţi industriale.

Dezvoltarea modelului matematic

Art. 25. - Dezvoltarea modelului matematic din modelul conceptual este o etapă importantă în care modelul conceptual este exprimat cantitativ prin ecuaţii matematice într-un model de calcul. Procedura generală utilizată la dezvoltarea de astfel de modele variază atât în ceea ce priveşte nivelul de detaliere, cât şi în ceea ce priveşte complexitatea. Aceste modele sunt utilizate pentru a descrie procese individuale, subsisteme şi performanţele întregului sistem. In tranziţia de la modelul conceptual la modelul matematic şi, în final, la implementare utilizând tehnici de calcul pot fi introduse erori prin utilizarea de simplificări, aproximaţii, simplificarea ipotezelor de modelare sau aproximaţii matematice.

De aceea modelele utilizate în evaluarea performanţei trebuie să fie testate şi aduse la zi nu numai pe baza comparării datelor de ieşire cu date empirice, dar şi în procesul de dezvoltare a modelelor, pe baza reviziei, utilizându-se comparări de rezultate obţinute cu coduri diferite, comparări cu alte evaluări ale performanţelor, rezultate din experimente realizate pentru testarea aspectelor specifice ale modelelor conceptuale şi numerice şi compararea cu cazurile pentru care există soluţii analitice.

Analiza caracteristicilor, evenimentelor şi proceselor (FEP's)

Art. 26. - Examinarea sistematică a caracteristicilor, evenimentelor şi proceselor (FEP's) potenţiale ar trebui utilizată la identificarea factorilor care pot influenţa securitatea depozitului pe termen lung şi de aceea este necesară dezvoltarea unui model de evaluare de securitate corespunzător.

Art. 27. - Prima etapă în identificarea fenomenelor relevante în evaluarea de securitate este stabilirea unei liste, cum ar fi cea prezentată în tabelul nr. I. Pot fi utilizate liste cu FEP's dezvoltate la nivel internaţional (cum ar fi cele dezvoltate de NEA/OECD).

Analiza scenariilor

Art. 28. - Scenariile depind de caracteristicile mediului şi ale sistemului de depozitare şi de evenimentele şi procesele care pot cauza eliberarea iniţială de radionuclizi din deşeuri şi pot influenţa transportul acestora la om şi în mediu. Deoarece poate influenţa puternic analiza ulterioară a sistemului de depozitare, alegerea scenariului corespunzător şi a modelului conceptual asociat trebuie atent analizată şi justificată de către operator şi transmisă spre aprobare la CNCAN.

Art. 29. - Scenariile de evoluţie normală sunt în general dezvoltate prin extrapolarea în viitor a condiţiilor existente în prezent, cu includerea schimbărilor estimate a avea loc în timp. Deoarece există o gamă largă de evoluţii posibile trebuie dezvoltat un set de scenarii de evoluţie normală care să dea asigurări că actuala evoluţie este în această gamă. Evenimentele care au o probabilitate scăzută de apariţie pot introduce perturbări semnificative în sistem şi necesită dezvoltarea de scenarii alternative. Unele scenarii pot fi manipulate utilizându-se aceleaşi modele, dar cu parametrii schimbaţi. Unele scenarii pot necesita modele noi. Conceptul depozitului candidat se bazează pe un scenariu de evoluţie normală şi poate fi modificat pentru justificarea rezultatelor evaluării care se bazează pe alte scenarii.

Art. 30. - Trebuie dezvoltată o gamă largă de scenarii care trebuie documentate şi dezvoltate complet pentru o înţelegere mai bună a sistemului. Unde există opţiuni, pentru evaluarea detaliată trebuie selectate acele scenarii cu cea mai mare probabilitate de producere sau acelea care sunt relativ improbabile, dar care au consecinţe. Selectarea scenariilor pentru evaluarea detaliată trebuie clar justificată în documentaţia de evaluare şi, după caz, trebuie susţinută cu probe.

Art. 31. - Dezvoltarea scenariilor trebuie să conducă la evidenţierea condiţiilor importante şi a fenomenelor relevante pentru performanţa sistemului de depozitare pentru toate fazele de viaţă ale depozitului şi trebuie să acopere şi aspectele de securitate pentru faza postînchidere.

Identificarea căilor de expunere

Art. 32. - Căile importante pentru eliberarea materialelor radioactive din depozit în mediu atât pentru condiţii normale, cât şi pentru condiţii anormale trebuie să fie identificate dintr-un set cuprinzător de căi potenţiale, prin selectarea acestora. Experienţa a arătat că doar câteva căi sunt probabil importante pentru performanţele în condiţii normale ale depozitului. Acestea includ: apa subterană, solul, plantele de suprafaţă, animalele terestre, apele de suprafaţă, animalele acvatice şi eliberarea de gaze. Pentru evoluţia alternativă a depozitului, la lista de mai sus trebuie adăugate suspensia materialelor radioactive şi expunerea directă.

Analiza consecinţelor

Calcularea modelului

Art. 33. - Odată ce toate scenariile relevante şi căile de expunere au fost identificate, următoarea etapă în analiza de securitate este analiza consecinţelor. Aceasta implică dezvoltarea şi aplicarea modelelor de transport şi expunere în evaluarea impactului potenţial al eliberărilor din depozit sau impactul deteriorării depozitului asupra omului şi mediului.

Art. 34. - Pentru modelul de eliberări potenţiale şi transport de radionuclizi prin căile selectate se poate utiliza un sistem de aproximaţii modular. Modelul constă în general din următoarele submodele: infiltraţie şi lixiviere, generarea de gaze, transportul radionuclizilor din câmpul apropriat în interiorul şi în vecinătatea unităţilor de depozitare, transportul de gaze şi ape subterane, transportul apelor terestre, transportul atmosferic, ingerarea prin plante şi animale, şi doza la om. Abordarea modulară permite flexibilitate şi concentrarea efortului în acele părţi ale modelului care necesită o modelare sofisticată, pentru a se asigura că rezultatele sunt tehnic acceptabile.

Art. 35. - Termenul sursă utilizat în model trebuie să fie reprezentativ pentru eliberările potenţiale de radionuclizi din diferite forme de deşeu şi să ia în considerare întreaga gamă de condiţii de mediu identificate şi degradarea barierelor inginereşti, cum ar fi sistemul de acoperire şi structurile de beton. Modelele trebuie să fie suficient de simple, astfel încât să fie compatibile şi măsurabile cu datele disponibile. In acest caz trebuie utilizată judecata experţilor pentru a asigura un echilibru între utilizarea modelelor simple cu datele disponibile şi utilizarea modelelor mai detaliate care necesită unele date care nu sunt disponibile.

Art. 36. - Ipotezele trebuie să fie formulate pe baza datelor disponibile şi a cunoaşterii sistemului sau a sistemelor similare şi selectate astfel încât să nu fie posibil să se subestimeze eliberarea şi transportul radionuclizilor sau expunerea persoanelor intrate accidental. Echilibrul între simplicitatea, conservatorismul şi realismul ipotezelor este cea mai bună estimare iniţială pentru evaluarea de securitate.

Art. 37. - Alegerea modelului trebuie să fie consistentă cu obiectivele evaluării, modelul să fie uşor de utilizat şi datele pentru acest model să fie uşor de obţinut. Modelul trebuie să fie potrivit pentru activitatea ce urmează să fie autorizată, precizia algoritmului trebuie să fie demonstrabilă, ipotezele trebuie să fie rezonabile şi datele de intrare trebuie să fie reprezentative.

Art. 38. - Ipotezele de modelare selectate trebuie să fie clare şi în totalitate documentate. Documentaţia trebuie să furnizeze înregistrări trasabile ale tuturor ipotezelor şi deciziilor luate în timpul dezvoltării şi aplicării aproximaţiilor modelului.

Documentaţia trebuie să cuprindă şi motivele respingerii oricărui model alternativ considerat în procesul de dezvoltare a ipotezelor de modelare.

Incertitudini

Generalităţi

Art. 39. - Incertitudinile sunt inerente în orice evaluare de securitate. Sensibilitatea şi analiza incertitudinilor au un important rol în înţelegerea şi reducerea pe cât posibil a incertitudinilor din unele rezultate ale evaluării de securitate, prin focalizarea atenţiei pe o mai bună definire a parametrilor care afectează cel mai mult rezultatele şi incertitudinea acestora. Analiza de sensibilitate trebuie să fie utilizată la identificarea acelor parametri, componente ale sistemului sau procese care produc efecte semnificative asupra estimării performanţelor sistemului de depozitare. Identificarea componentelor sensibile ale modelului conceptual şi a scenariilor importante este în general făcută prin variaţia sistematică a parametrilor. Fiecare scenariu poate solicita propria distribuţie de parametri. Adesea valorile limită pentru un caz sunt folosite pentru investigarea comportării sistemului cu incertitudini. Pentru explorarea întregii game de variaţie a parametrilor pot fi utilizate tehnicile statistice.

Art. 40. - Trebuie considerate cel puţin două surse de incertitudini în evaluările de securitate a depozitelor de suprafaţă. Una se referă la gradul în care modelul reprezintă sistemul real. Această incertitudine este asociată cu datele de intrare, fiind corelată cu descrierea sistemului de depozitare, caracteristicile amplasamentului, caracte­risticile inginereşti ale depozitului şi interacţiunea acestora cu mediul, precum şi cu modelarea însăşi.

O altă sursă de incertitudine provine din neestimarea acţiunilor umane viitoare şi evoluţia instalaţiei şi a mediului în perioade mari de timp.

Art. 41. - Prima sursă de incertitudine trebuie redusă prin îmbunătăţirea calităţii caracterizării amplasamentului şi a datelor despre deşeuri, detalierea conceptului de depozit şi a modelului conceptual, precum şi prin selectarea scenariilor. Scopul trebuie să fie estimarea şi reducerea acestor incertitudini la niveluri acceptabile şi care se dovedesc neimportante în contextul performanţelor depozitului.

A doua sursă de incertitudine poate fi redusă prin examinarea mai atentă a efectelor probabile din viitor. Rezultatele acestei examinări pot da asigurări rezonabile că sistemul de depozitare va fi sigur chiar dacă rezultatele modelării sunt supuse incertitudinii. Astfel, importanţa primară a analizelor de sensibilitate şi incertitudine pentru deciziile de reglementare este utilizarea acestora ca mijloace pentru evaluarea conformităţii cu cerinţele de securitate faţă în faţă cu incertitudinile. Dacă conformitatea cu standardele de securitate poate fi demonstrată prin alte mijloace, de exemplu prin utilizarea unui model conservativ, atunci analiza de incertitudini nu mai este necesară.

Art. 42. - O sursă majoră de incertitudine poate fi dezvoltarea scenariilor omiţând un scenariu important. O analiză independentă asupra alegerii scenariilor poate fi utilizată pentru reducerea incertitudinilor de acest fel. Similar, incertitudinile în dezvoltarea modelelor conceptuale şi numerice pot fi analizate independent.

Art. 43. - In timpul reviziei trebuie să se considere şi dezvoltarea modelului conceptual şi numeric al amplasa­mentului. Tendinţa generală este utilizarea de modele simple pentru o uşoară înţelegere şi pentru eficienţa calculului. Incertitudinea asociată cu simplificarea modelelor conceptuale şi numerice poate fi adesea determinată prin studii de modelare suplimentare şi prin colectare de date suplimentare.

Abordările modulare şi analiza atentă a rezultatelor calculului intermediar pot conduce la o înţelegere mai detaliată a sistemului. Aceasta poate conduce la reducerea incertitudinii modelului. Un model prea complex necesită o cantitate mai mare de date, iar aceste date pot fi incerte şi pot conduce la incertitudini mai mari ale rezultatelor sau aceste date nu pot fi obţinute.

Art. 44. - Incertitudini inerente pot rezulta şi din încercarea de proiecţie a evenimentelor în viitor. Unele dintre aceste incertitudini pot fi neglijate ca urmare a unei atente examinări a scenariilor extreme sau de limită ori ca urmare a rezultatelor evaluărilor probabilistice, dar numai dacă acestea au un efect nesemnificativ asupra performanţelor sistemului. Alte incertitudini, în special acelea asociate cu activităţile umane dictate de condiţiile socioeconomice sau de schimbări majore ale condiţiilor climatice, pot avea un efect semnificativ asupra expunerii omului în viitor. In aceste circumstanţe pot fi făcute doar deducţii calitative. In cazul în care pot fi derivate modelele matematice potrivite şi există date, evaluarea poate fi cantitativă. Când nu este cazul, ar trebui făcute evaluări calitative, iar în acest caz justificările depind de judecăţile experţilor, care ar trebui susţinute de calcule.

Analize de sensibilitate

Art. 45. - Sistemul trebuie să fie analizat pentru determinarea modului în care gradul de estimare a comportării depozitului depinde de modelul conceptual, de scenariile care sunt aplicabile modelului şi de variaţia parametrilor utilizaţi la descrierea sistemului ca date de intrare pentru model. Dacă rezultatele sunt sensibile la condiţiile iniţiale şi de limită, atunci trebuie generate mai multe date, inclusiv revizia măsurărilor făcute pe amplasament. Procesul trebuie să considere sensibilitatea modelului la diferite scenarii şi căi de expunere. Dacă se determină că rezultatele sunt sensibile la aceşti parametri, ar trebui considerată evoluţia lor ulterioară.

Art. 46. - Variaţia unui singur parametru sau a unei combinaţii de câţiva parametri trebuie considerată ca punct de plecare în analiza de sensibilitate, pentru evaluarea de securitate a depozitului. Variaţia extremă, dar rezonabilă, a unor parametri trebuie considerată deoarece aceasta poate schimba importanţa relativă a diferitelor căi de expunere şi poate face ca modelul să nu mai fie aplicabil.

Art. 47. - Pot fi utilizate diferitele metode de variaţie a valorilor parametrilor, dar analizele ar trebui structurate cu grijă pentru a da asigurări că acele combinaţii de coduri de computer nu sunt imposibile sau fizic nerealiste. In plus, datele de ieşire din analiză trebuie să fie astfel structurate încât să conserve informaţiile necesare pentru determinarea combinaţiilor sensibile şi pentru identificarea parametrilor sensibili.

Art. 48. - Analizele de sensibilitate sunt procese iterative utilizate pentru îmbunătăţirea formulării modelului, dezvoltării de scenarii şi pentru colectarea datelor suplimentare. Rezultatele analizei de sensibilitate trebuie utilizate pentru identificarea componenţei modelului, care ar trebui îmbunătăţită efectiv în ceea ce priveşte performanţele.

Analiza de incertitudini

Art. 49. - Incertitudinea parametrilor trebuie analizată. Aceasta trebuie făcută prin concentrarea pe acei parametri care arată că analiza de incertitudini este importantă pentru definirea rezultatelor evaluării de securitate. Metodele utilizate se referă la tehnicile de analiză de sensibilitate prin variaţia unei singure variabile sau a mai multor variabile, în scopul dezvoltării limitelor pentru estimarea performanţelor depozitului de suprafaţă. Simpla analiză de limită ar trebui să furnizeze informaţii total adecvate în domeniul de performanţă, dar trebuie notat că sistemele sunt atât de complexe încât valorile extreme pe bază de variaţie în funcţie de un parametru nu pot întotdeauna să dea comportarea limită a sistemului. Analiza „Monte Carlo" poate de asemenea furniza distribuţia rezultatelor aşteptate pe baza analizei statistice a estimării variaţiei parametrilor de intrare. La dezvoltarea distribuţiei de intrare pentru analiza „Monte Carlo" şi a corelării dintre parametri trebuie să se apeleze la judecata experţilor.

Prezentarea rezultatelor evaluării de securitate

Generalităţi

Art. 50. - Prezentarea rezultatelor evaluării de securitate ca un complet de informaţii relevante este importantă atât pentru înţelegerea sistemului, cât şi pentru acceptarea acestuia. Aceste rezultate se utilizează în mai multe scopuri. In procesul de luare a deciziilor, acestea sunt utilizate în principal pentru compararea cu cerinţele de reglementare aplicabile la depozitele de suprafaţă. Necesitatea creării unui consens asupra faptului că depozitul este o opţiune sigură pentru deşeurile destinate depozitării pe termen lung dă o nouă şi importantă dimensiune a evaluării de securitate şi a prezentării rezultatelor acesteia.

Art. 51. - Rezultatele analizei de securitate constituie bază pentru stabilirea cerinţelor privind acceptarea deşeurilor şi pentru modelul depozitului. Sunt importante informaţiile privind performanţele componentelor sistemului, în special pentru proiectanţii de sisteme şi pentru CNCAN, pentru a ilustra nivelurile de protecţie date de diferite părţi ale sistemului de depozitare. Datele de ieşire ale modelului utilizat în evaluările de securitate sunt de fapt indicatori a ceea ce poate să se întâmple în anumite condiţii ce pot exista în viitor.

Compararea cu cerinţele de reglementare

Art. 52. - Cea mai comună utilizare a rezultatelor evaluărilor de securitate este demonstrarea conformităţii cu cerinţele de reglementare. Din acest motiv următoarele date de ieşire sunt importante:

-  o descriere clară a amplasamentului, a modelului selectat şi a inventarului de deşeuri;

-  o descriere amănunţită a modelului conceptual şi a bazei fizice pentru model;

-  o discuţie asupra modelelor alternative considerate şi motivele respingerii acestora;

-  baza pentru selectarea şi dezvoltarea scenariilor şi a căilor de expunere;

-  documentarea asupra ipotezelor şi justificarea simplificărilor utilizate;

-  sumarul datelor de intrare ale modelului şi codurilor;

-  datele utilizate, sursa acestora şi justificarea;

-  interpretarea rezultatelor.

Documentarea rezultatelor evaluării de securitate trebuie să includă informaţii privind incertitudinile şi concluziile analizelor de sensibilitate şi de incertitudini.

Performanţele componentelor sistemului

Art. 53. - Rezultatele evaluării de securitate trebuie să fie prezentate astfel încât să demonstreze performanţele componentelor sistemului luate individual.

Impactul radiologie în viitor

Art. 54. - Rezultatele evaluării de securitate trebuie să fie prezentate într-un mod care să permită considerarea variaţiilor în timp ale impactului estimat. Această abordare poate fi în particular utilă, întrucât estimările sunt doar indicatori de performanţă ai depozitului şi a arăta evoluţia impactelor generate de depozit în timp poate contribui la credibilitatea rezultatelor evaluării. In orice caz, poate fi util a arăta cum efectul dezintegrării radioactive conduce la descreşterea impactului în timp. Astfel de abordări ar trebui urmate când impactul radiologie pe termen lung este comparat cu nivelurile de radioactivitate naturală, de exemplu pentru demonstrarea efectului depozitării radionuclizilor de viaţă lungă în depozite.

Nivelul de prezentare

Art. 55. - Pentru reprezentarea complexităţii sistemului de depozitare la suprafaţă, uneori sunt necesare modele complexe. Prezentarea şi explicarea acestor modele poate fi dificilă mai ales pentru public. In plus, autorizarea depozitelor poate constitui baza acţiunilor legale. Deoarece descrierea modelelor complexe în cadrul juridic poate fi foarte dificilă, trebuie făcute eforturi pentru a suplimenta modelul complex cu un model mai puţin complex, pentru scopuri explicative. Din acest motiv, ipotezele de modelare sofisticate în scop de prezentare ar trebui să fie mai puţin complexe.

Art. 56. - In timp ce simplificarea poate cauza pierderea detaliilor, demonstrarea echivalenţei dintre modelele simple şi modelele complexe poate fi posibilă dacă se poate arăta că simplificarea focalizează evaluarea de securitate pe factorii critici referitori la securitatea sistemului. Aceasta este adesea prezentată ca robusteţea modelării sistemului. Evaluarea robustă trebuie să demonstreze că asigură o bună estimare a comportării sistemului, utilizând modele simple şi un minim de date. De asemenea trebuie demonstrată comportarea la limită a sistemului. Simplificarea satisfăcătoare în general necesită o bună înţelegere a sistemului de depozitare şi a performanţelor acestuia. Dacă această înţelegere poate fi demonstrată, atunci modelele robuste simple şi metodele de evaluare de securitate utilizând date calitative pot fi mai uşor de demonstrat publicului decât modelele complexe ce necesită cantităţi mari de date.

CAPITOLUL 3

Crearea încrederii

Art. 57. - Evaluarea de securitate asigură baza pentru deciziile raţionale şi tehnice în procesul de stabilire a depozitului de deşeuri. Evaluarea de securitate joacă un rol important în diferitele stadii ale procesului. Evaluarea preliminară poate fi utilizată pentru selectarea amplasa­mentului. Evaluarea de securitate trebuie să furnizeze date de intrare pentru conceptul depozitului şi permite definirea cerinţelor de acceptare a deşeurilor specifice depozitului. Autorizarea depozitului trebuie să se bazeze pe datele de ieşire din evaluarea de securitate.

Art. 58. - Cercetătorii, autorităţile de reglementare, instituţiile care iau decizii, precum şi alte părţi interesate trebuie să aibă încredere în informaţiile şi în rezultatele furnizate de evaluarea de securitate.

Activităţile care contribuie la crearea încrederii sunt:

1.  verificarea, calibrarea şi, dacă este posibil, validarea modelelor;

2.   investigaţiile asupra analogiilor cu situaţiile naturale;

3.  managementul calităţii;

4.  revizia.

Verificarea, calibrarea şi validarea modelelor

Art. 59. - Evaluarea de securitate se bazează pe modele ale depozitului şi pe mediul înconjurător al acestuia. Aceste modele sunt utilizate la simularea evoluţiei sistemului şi pentru asigurarea unui indicator al consecinţelor pentru un număr de scenarii. Efortul de modelare cuprinde dezvoltarea modelului conceptual, a modelelor matematice şi a codurilor computerizate corespunzătoare sau a altor metode de calcul. Increderea în rezultatele modelării depinde de două întrebări, şi anume:

-   Metodele de calcul rezolvă cu precizie ecuaţiile matematice care compun modelul?

-   Modelul reproduce suficient de precis domeniul şi/sau rezultatele experimentale?

Calibrarea şi validarea utilizând diferite seturi de date sunt utilizate ca răspuns la aceste întrebări.

Verificarea

Art. 60. - Verificarea metodelor de calcul este asigurată prin rezolvarea problemelor-test destinate să arate că ecuaţiile din modelul matematic sunt rezolvate satisfăcător.

Prin utilizarea problemelor-test şi a feedbackului din utilizarea metodelor este posibil să se ajungă la un înalt nivel de încredere în corectitudinea matematică şi în formularea şi rezolvarea corectă a ecuaţiilor. Compararea cu rezultatele diferitelor metode rezolvând aceeaşi problemă şi utilizând aceiaşi parametri de intrare este de asemenea o aproximaţie eficientă. De aceea, verificarea fezabilităţii metodelor de calcul trebuie să fie utilizată pentru crearea încrederii în evaluarea de securitate. Intercomparările internaţionale şi reviziile sunt tehnici importante pentru obţinerea acceptării publicului.

Calibrarea

Art. 61. - Calibrarea are ca scop reducerea gradului de incertitudine din cadrul modelelor numerice şi conceptuale şi este efectuată prin compararea predicţiilor date de model sau submodel cu observaţiile din câmp şi cu măsurătorile experimentale. Calibrarea reprezintă deci o procedură specifică unui amplasament, prin care un set de date de intrare specifice acelui amplasament este folosit pentru a compara predicţiile şi observaţiile de pe acel site. In practică, dacă un model poate fi calibrat cu succes pentru o largă varietate de condiţii specifice site-ului, atunci se poate dobândi un nivel de încredere crescut în abilitatea modelului de a simula diverse aspecte din comportamentul sistemului şi deci de a estima efectele acestora atunci când măsurători directe nu pot fi efectuate. Totuşi, un inconvenient care este deseori întâlnit în procesul de calibrare este acela că pentru modele conceptuale diferite, fiecare având un set de date de intrare proprii, se obţin rezultate care sunt în egală măsură în concordanţă cu datele observate. Acest fapt limitează reducerea gradului de neîncredere care poate fi atinsă.

Validarea

Art. 62. - Pe cât posibil, datele de ieşire ale modelării trebuie arătate a fi valabile, adică să corespundă cu datele empirice obţinute într-o situaţie reală. Spre deosebire de calibrare, care este mai mult un proces de ajustare a modelului specific amplasamentului, validarea trebuie mai degrabă să producă rezultate credibile pentru o varietate de amplasamente diferite sau într-o gamă largă de condiţii. Deşi validarea modelelor pentru evoluţia pe termen lung a amplasamentului specific nu este posibilă peste o scală de timp relevantă, o validare limitată poate fi posibilă utilizând date din studiile referitoare la situaţiile naturale analoge (similare) sau climate similare. Este de asemenea util să se compare rezultatele modelării cu observaţiile referitoare la comportarea anumitor componente ale sistemului de depozitare, ca de exemplu seturile de date obţinute din experimente in situ, sau cu măsurări realizate în timpul caracterizării amplasamentului şi în timpul fazei de operare a depozitului.

Analogii cu fenomenele (comportările) naturale

Art. 63. - Rezultatele observaţiilor din natură pot fi comparate cu performanţele componentelor depozitului sau ale proceselor estimate să aibă loc într-un sistem de depozitare.

Art. 64. - S-a dovedit dificilă utilizarea studiilor privind analogiile cu fenomenele naturale în mod cantitativ, pentru calibrarea/validarea sau furnizarea de valori ale parametrilor utilizaţi în aceste modele. De aceea unele procese relevante, cum ar fi acţiunea agenţilor atmosferici asupra materialelor coletului, vântul, resuspensia, transportul radionuclizilor prin apa subterană sau transferul elementelor din sol în biosferă (partea vie), pot fi  investigate prin analogii naturale corespunzătoare cu un nivel adecvat de detaliere şi cu suficient control al condiţiilor de comportare care să permită testarea unor modele. De aceea, în ciuda unor rezerve, analogiile cu fenomenele naturale trebuie să fie utilizate în crearea încrederii în diferite procese şi materiale utilizate pentru sistemul de depozitare. Utilizarea informaţiilor derivate din natură poate fi în particular utilă pentru creşterea încrederii instituţiilor implicate în luarea deciziilor şi a încrederii publicului în evaluările de securitate. Informaţiile de acest tip trebuie să fie utilizate pentru a furniza încrederea că depozitul este sigur.

Managementul calităţii

Art. 65. - Managementul calităţii este un set planificat şi sistematic de proceduri pentru documentarea diferitelor etape într-un proces şi care furnizează încrederea că rezultatele procesului sunt de bună calitate. Procedurile de managementul calităţii şi controlul calităţii au fost sau sunt introduse în multe domenii ale managementului deşeurilor radioactive. Necesitatea generării încrederii în rezultatele evaluării de securitate necesită ca procedurile de managementul calităţii să fie aplicate la diferite elemente ale evaluării şi, în special, la achiziţia de date, activităţile de proiectare, dezvoltarea modelelor şi a metodelor de calcul încă din stadiile incipiente. Ipotezele managementului calităţii trebuie să furnizeze un cadru în care activităţile de evaluare a securităţii sunt realizate şi înregistrate, atestând conformitatea cu procedura. In acest mod se poate arăta că au fost utilizate surse de informaţii de încredere şi trasabile, ceea ce conduce la încrederea în evaluarea de securitate.

Revizia evaluării de securitate

Art. 66.-In activitatea ştiinţifică încrederea în validitatea rezultatelor depinde de extinderea procesului de revizie.

Art. 67.-Procesul de revizie pentru lucrările care constituie baza pentru evaluările de securitate trebuie să includă mai mult decât o revizie tipic ştiinţifică. Programele naţionale de management al deşeurilor trebuie să includă revizia tehnică a activităţilor importante.

Consideraţii suplimentare

Art. 68. - Intrucât evaluarea de securitate implică evenimente viitoare ipotetice şi consecinţele acestora, nu se aşteaptă ca acestea să devină realitate. Singurul obiectiv realist este un grad rezonabil de asigurare a securităţii, bazat pe evaluarea tuturor probelor, inclusiv a judecăţilor experţilor şi modelelor matematice, care demonstrează că depozitul va evolua în limite acceptabile.