ORDIN Nr. 37
din 19 ianuarie 2010
privind aprobarea Normei
tehnice feroviare „Vehicule de cale ferata destinate transportului de calatori.
Instalatii de sonorizare. Cerinte tehnice generale"
ACT EMIS DE:
MINISTERUL TRANSPORTURILOR SI INFRASTRUCTURII
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 75 din 2 februarie 2010
In temeiul prevederilor art. 3 alin. (2) lit. k) din
anexa nr. 2 „Regulament de organizare şi funcţionare al Organismului
Notificat Feroviar Român" la anexa nr. 1 „Regulament de organizare şi
funcţionare a Autorităţii Feroviare Române -AFER" la
Hotărârea Guvernului nr. 626/1998 privind organizarea şi funcţionarea
Autorităţii Feroviare Române -AFER, cu modificările şi
completările ulterioare, şi ale art. 5 alin. (4) din Hotărârea
Guvernului nr. 76/2009 privind organizarea şi funcţionarea
Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii, cu modificările
şi completările ulterioare,
ministrul transporturilor şi infrastructurii emite următorul ordin:
Art. 1. - Se aprobă Norma tehnică
feroviară „Vehicule de cale ferată destinate transportului de
călători. Instalaţii de sonorizare. Cerinţe tehnice
generale", prevăzută în anexa care face parte integrantă
din prezentul ordin.
Art. 2. - Prevederile normei tehnice feroviare
prevăzute la art. 1 se aplică de către operatorii de transport
feroviar de călători la întocmirea caietelor de sarcini/temelor de
proiectare, care stabilesc cerinţele instalaţiilor de sonorizare ce
echipează vehiculele feroviare care transportă călători, de
către operatorii economici care proiectează instalaţii de
sonorizare pentru vehiculele de cale ferată care transportă
călători, precum si de către Autoritatea Feroviară
Română - AFER în activitatea de avizare a documentaţiei tehnice
pentru instalaţiile de sonorizare.
Art. 3. - (1) Prezentul ordin se publică în
Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare în
termen de 30 de zile de la data publicării.
(2) Prezentul ordin a fost emis cu respectarea
prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.016/2004 privind măsurile
pentru organizarea şi realizarea schimbului de informaţii în domeniul
standardelor şi reglementărilor tehnice, precum şi al regulilor
referitoare la serviciile societăţii informaţionale între
România şi statele membre ale Uniunii Europene, precum şi Comisia
Europeană, cu modificările ulterioare.
Ministrul transporturilor şi infrastructurii,
Radu Mircea Berceanu
ANEXĂ
NORMĂ TEHNICĂ FEROVIARĂ
„Vehicule de cale ferată destinate
transportului de călători. Instalaţii de sonorizare.
Cerinţe tehnice generale"
Preambul
Prezenta normă tehnică feroviară
stabileşte cerinţele tehnice generale pentru proiectarea
instalaţiei de sonorizare care echipează vagoanele de
călători clasa I, vagoanele de călători clasa a II-a,
vagoanele-cuşetă, vagoanele de dormit, vagoanele-bar şi
restaurant, denumite în continuare vagoane de călători. Atât
instalaţiile de acest tip care se importă, cât şi
instalaţiile fabricate în România vor fi agrementate, respectiv omologate,
dacă au cel puţin performanţe echivalente cu cerinţele
prezentei norme tehnice feroviare.
Prevederile prezentei norme tehnice feroviare se
utilizează de către operatorii de transport feroviar şi
operatorii economici care deţin vagoane de călători, precum
şi de către societăţile comerciale reparatoare care
modernizează vagoane, în vederea ridicării nivelului de confort
şi de siguranţă a călătorilor.
De asemenea, prevederile prezentei norme tehnice
feroviare se utilizează de către toate societăţile
comerciale care fabrică echipamente şi componente ale
instalaţiilor de sonorizare cu care sunt echipate vagoanele de
călători noi sau modernizate.
La elaborarea prezentei norme tehnice feroviare s-a
ţinut seama de prevederile standardelor române care au preluat integral
normele europene şi de fişele UIC din anexa care face parte
integrantă din prezenta normă tehnică feroviară.
Cifrele din parantezele drepte din cuprinsul normei
tehnice feroviare indică numărul de ordine al documentului de
referinţă prevăzut în anexă.
1. Generalităţi
1.1. Scop
Prezenta normă tehnică feroviară
stabileşte cerinţele tehnice generale minimale pe care trebuie
să le satisfacă instalaţiile de sonorizare şi de telefonie
cu care sunt echipate vagoanele de călători care circulă pe
liniile de cale ferată din România pentru:
- garantarea unei bune funcţionări a
instalaţiilor unui tren compus din vagoane de călători de
provenienţe diferite;
- asigurarea unei calităţi de difuzare care
să satisfacă cerinţele minime acceptabile.
Vagoanele de călători apte RIC, echipate cu
instalaţii de sonorizare, pot fi realizate, în general, în
următoarele variante:
a) vagoane de călători echipate cu un
ansamblu de difuzoare, amplificator şi microfon pentru anunţurile
prin sonorizare;
b) vagoane de călători echipate cu un
ansamblu de difuzoare, amplificator şi un microreceptor pentru
anunţuri prin sonorizare şi legături telefonice;
c) vagoane de călători care în plus
faţă de una dintre variantele de echipare menţionate mai sus
sunt echipate şi cu o priză pentru racordarea unui aparat mobil
necesar transmiterii anunţurilor şi muzicii (instalaţie pentru
însoţitorul trenurilor speciale).
Trenurile trebuie echipate cu un sistem de sonorizare
care să permită transmiterea mesajelor personalului de bord
către pasageri.
Prezenta normă tehnică feroviară are ca
scop stabilirea cerinţelor tehnice generale unitare pentru proiectarea
şi realizarea instalaţiilor de sonorizare care echipează
vagoanele de călători.
1.2. Domeniul de
aplicare
Prevederile prezentei norme tehnice feroviare se
aplică de către operatorii de transport feroviar şi de
către operatorii economici la întocmirea temelor de proiectare/caietelor
de sarcini în cadrul procedurilor de achiziţii publice, precum şi de
către operatorii economici care proiectează vagoane de
călători.
Aplicarea prezentei norme tehnice feroviare la
produsele legal comercializate în alt stat membru al Uniunii Europene este
obiectul Regulamentului (CE) nr. 764/2008 al Parlamentului European şi al
Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a unor proceduri de aplicare a
anumitor norme tehnice naţionale pentru produsele comercializate în mod
legal în alt stat membru şi de abrogare a Deciziei nr. 3.052/95/CE.
Cerinţele prezentei norme tehnice feroviare nu se
aplică produselor legal fabricate şi/sau comercializate în alt stat
membru al Uniunii Europene sau în Turcia ori legal fabricate într-un stat
EFTAcare este parte contractantă a acordului EEA.
1.3. Clasa de risc
Instalaţia de sonorizare şi elementele ei
componente cu care sunt dotate vagoanele de călători, precum şi
serviciul de proiectare a acestor instalaţii fac parte din categoria
produselor care prin defectare determină diminuarea condiţiilor de
transport şi a sănătăţii călătorilor.
1.4. Definiţii
Pentru scopurile prezentei norme tehnice feroviare,
termenii de specialitate se definesc după cum urmează:
a) administratorul infrastructurii - orice
organism sau orice operator economic care are ca obiect principal de activitate
administrarea şi întreţinerea infrastructurii feroviare,
prevăzut la art. 1 alin. (10) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 12/1998 privind transportul pe căile ferate române şi
reorganizarea Societăţii Naţionale a Căilor Ferate Române,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, incluzând
şi administrarea sistemelor de conducere a circulaţiei, de control
şi de siguranţă a infrastructurii. Funcţiile
administratorului de infrastructură de pe o reţea sau o parte a unei
reţele pot fi alocate, în conformitate cu reglementările în vigoare,
mai multor organisme sau operatori economici [4] şi [5];
b) operator de transport feroviar- orice
operator economic cu capital de stat sau privat, prevăzut la art. 2 din
Ordonanţa Guvernului nr. 89/2003 privind alocarea capacităţilor
de infrastructură feroviară şi tarifarea utilizării
infrastructurii feroviare, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 8/2004, cu modificările şi
completările ulterioare, a cărui activitate principală constă
în efectuarea de prestaţii de transport de marfă şi/sau de
călători pe calea ferată, tracţiunea fiind asigurată
în mod obligatoriu de acest operator economic. Acest termen include, de
asemenea, şi operatorii economici care asigură numai tracţiunea
[4] şi [5];
c) vagon de călători - vehicul
feroviar care nu este prevăzut cu mijloace proprii de propulsie şi
care este destinat transportului de călători [1];
d) durata normală de funcţionare -
durata de utilizare a vehiculului feroviar, timp în care se recuperează,
din punct de vedere fiscal, valoarea pe care a avut-o la începutul
funcţionării, pe calea amortizării;
NOTA: Durata normală de funcţionare este mai
mică decât durata fizică de viaţă a vehiculului respectiv.
e) fiabilitate - probabilitatea ca un produs
să poată realiza funcţia cerută în condiţiile date
pentru o perioadă de timp dată (t1,t2)[51];
f) disponibilitate - capacitatea unui produs de
a fi in stare să realizeze funcţia cerută în condiţii date,
la un moment dat, sau în orice moment al unui interval de timp dat, presupunând
că sunt asigurate resursele externe cerute [51];
g) defectare - încetarea aptitudinii unui produs
de a-şi îndeplini funcţia specificată;
h) defectare datorată uzurii - defectare a
cărei probabilitate de apariţie creşte odată cu timpul
şi care survine ca urmare a unor procese ireversibile caracteristice
dispozitivelor;
i) microreceptor- combinaţia dintre
microfon şi receptor;
j) beneficiar final - deţinătorul
locomotivei, fie că este proprietar, fie că are drept de
folosinţă (închiriere, leasing).
1.5. Simboluri
şi abrevieri
AT1D - atenuator pentru
comanda unui difuzor adaptat la linia de impedanţă de 2.500 ohmi, la
vagoanele de călători compartimentate
AT3D - atenuator pentru
comanda simultană a 3 difuzoare adaptate la linia de impedanţă
de 833 ohmi, la vagonul de călători tip salon
AT4D - atenuator pentru
comanda simultană a 4 difuzoare adaptate la linia de impedanţă
de 625 ohmi, la vagonul de călători tip salon
AT12D - atenuator
pentru comanda simultană a maximum 12 difuzoare adaptate la linia de
impedanţă de 208 ohmi, legate în paralel, folosite la vagonul tip
salon sau la vagonul-restaurant
GU- comutator de suport
HC - maneta de
potrivire
T- releu pentru
telefonul trenului
OC- releu „telefonul
trenului ocupat"
TOC - semnal luminos
„telefonul trenului ocupat"
C - buton şi semnal luminos „telefonul postului
central"
L - buton şi semnal luminos „telefonul din postul
locomotivei"
A - buton şi
semnal luminos „anunţuri"
AOC - semnal luminos
„difuzoare ocupate"
S - comutator pentru sonorizare
VS - poziţia
pentru comutatorul de sonorizare cu semnificaţia „un singur vagon"
TT - poziţia
pentru comutatorul de sonorizare cu semnificaţia „tot trenul"
PA - preamplificator
AP - amplificator de
putere
MAP- relee pentru
alimentarea AP
PR, PRR - relee pentru
prioritatea anunţurilor
ME- releele
emiţătorului destinate anunţurilor
AM-aparat mobil pentru
transmiterea anunţurilor şi muzicii
M - comutatorul de
punere în funcţiune a aparatului AM
P - buton pentru
anunţurile prioritare
PC - relee de emitere
destinate anunţurilor aparatului AM
dBm - unitate de
măsură pentru puterea de emisie
IP - gradul normal de
protecţie din punctul de vedere al protecţiei împotriva
pătrunderii apei şi a corpurilor străine
Un -
tensiunea nominală
IT - înaltă
tensiune
(th t-2) - rata medie de defectare
z (t1 t2) - intensitatea
medie de defectare
MTBF- media timpului de
bună funcţionare
R (t1 t2) - fiabilitatea
MRT- timpul mediu de
reparare
A - coeficientul de
disponibilitate
M (t1 t2) - funcţia de mentenabilitate
WC - grup sanitar
RIC - Acord privind
transmiterea şi folosirea vagoanelor de călători în trafic
internaţional
UIC - Uniunea
Internaţională a Căilor Ferate
2. Instalaţii
de sonorizare
2.1. Componenţa instalaţiilor de
sonorizare (exemple)
Instalaţia de sonorizare este destinată
transmiterii, într-un singur vagon sau în tot trenul, a informaţiilor
utile călătorilor referitoare la mersul trenului, denumirea
staţiilor, durata de staţionare, precum şi a programelor
muzicale sau de divertisment.
Felul şi conţinutul anunţurilor, precum
şi modul în care acestea se fac sunt reglementate de [6] şi de [56].
Instalaţia de sonorizare trebuie să satisfacă cerinţele din
[24], iar linia de telecomandă de-a lungul trenului trebuie să
satisfacă prevederile din [16].
Pentru regulile generale de cablaj şi
protecţia contra şocurilor electrice ale liniei de sonorizare a
trenului la care se conectează instalaţia de sonorizare se
recomandă [7] şi [8].
Orice vagon apt RIC sonorizat va conţine cel
puţin următoarele echipamente:
- difuzoare în toate spaţiile destinate
călătorilor şi pe culoarele laterale;
- difuzoare instalate în plafonul cabinelor de WC, în
zona platformelor şi în locurile destinate special personalului de
deservire, precum şi pe peroanele vagoanelor;
- atenuatoare pentru difuzoarele din compartimente,
pentru reglarea nivelului semnalului sonor;
- amplificator de putere;
- cablu cu 18 poli de-a lungul vagonului;
- racord de alimentare şi dispozitivele de
protecţie aferente;
- aparatura dispozitivului de telecomandă;
- post telefonic de emisie (microreceptor);
- aparatura auxiliară de telecomandă, pentru
punerea şi scoaterea din funcţie a instalaţiei de sonorizare în
toate vagoanele de călători;
- incintă acustică prevăzută cu un
comutator de reglare a volumului semnalului sonor pentru fiecare compartiment;
- cutie de distribuţie pentru conectarea
instalaţiei de sonorizare la linia de sonorizare a trenului.
In vagon trebuie să existe posibilitatea
racordării unui aparat mobil pentru transmiterea anunţurilor şi
a muzicii.
In acest caz, vagonul RIC sonorizat va conţine
suplimentar:
- o priză standardizată cu 8 poli fixată
stabil în vagon pentru racordarea echipamentului mobil (de exemplu: casetofon),
pentru asigurarea unei emisii de lungă durată;
- un comutator cu două poziţii, pentru
alimentarea curentă modulată, fie la un singur vagon unde se
găseşte aparatul mobil pentru transmiterea anunţurilor şi
muzicii, fie la toate vagoanele sonorizate din tren;
- un aparat mobil compus, în principal, dintr-un aparat
de transmitere a anunţurilor, un casetofon şi un microfon.
Sistemul de sonorizare şi telefonie pentru un
vagon de călători trebuie să asigure următoarele
funcţiuni:
• telefonie:
- legătura fonică dintre sistemul de
sonorizare şi telefonie al vagonului şi locomotivă (dacă
locomotiva este dotată cu echipament compatibil), la comanda
însoţitorului de vagon;
- legătura telefonică cu locomotiva, la
iniţiativa personalului însoţitor al trenului;
- legătura radiotelefonică cu postul central
de pe sol prin intermediul echipamentului de radio emisie-recepţie
instalat pe locomotivă, la iniţiativa personalului însoţitor al
trenului.
In [58] sunt date informaţiile referitoare la
compatibilitatea dintre materialul rulant şi sistemele de detectare a
trenului.
• sonorizare:
- sonorizarea vagonului sau a trenului prin folosirea
telefonului ataşat;
- sonorizarea vagonului sau a trenului prin folosirea
unui alt telefon din alt vagon sau de la locomotivă;
- posibilitatea difuzării unui program muzical sau
a anunţurilor prin intermediul unui aparat mobil de redare a
anunţurilor şi muzicii cuplat în oricare dintre vagoanele ce compun
trenul, prin intermediul unui conector;
- difuzarea anunţurilor conductorului de tren prin
intermediul microfonului;
- difuzarea muzicii provenite de la aparatul mobil;
- reglarea nivelului semnalului sonor în fiecare
compartiment;
- posibilitatea difuzării anunţurilor de
tipul „Urmează staţia..." prin intermediul aparatului mobil.
Pentru sonorizare se va utiliza linia de
telecomandă şi transmitere a informaţiilor cu care este dotat
trenul.
Informaţiile destinate călătorilor,
afişate în trenuri printr-un dispozitiv electronic, trebuie să
respecte [57], iar transmiterea informaţiilor în trenuri şi
automotoare trebuie să îndeplinească condiţiile din [56].
Exemple de scheme-bloc ale instalaţiilor de
sonorizare pentru vagoanele de clasa I seria 1976, de clasa a II-a seria 2076,
respectiv pentru vagoanele Bar seria 8976 sunt prezentate în figurile 1-3*).
NOTA: Aceste exemple sunt date cu titlu informativ
şi nu condiţionează proiectarea instalaţiei de sonorizare.
Precizăm că figurile respective (figurile 1-3) sunt doar exemple de
amplasare pe vagon a unor instalaţii de sonorizare.
*) Figurile 1-3 sunt reproduse în facsimil.
Figura 1 - Exemplu de schemă-bloc a instalaţiei
de sonorizare pentru vagoane de clasa a N-a seria 2076
Figura 2 - Exemplu de schemă-bloc a
instalaţiei de sonorizare pentru vagoane de clasa a N-a seria 2076
Figura 3 - Exemplu de schemă-bloc a
instalaţiei de sonorizare pentru vagoane-bar seria 8976
2.2. Descrierea instalaţiilor de sonorizare
Notă: Reprezentările din figurile 4-11*) sunt
date cu titlu informativ, sunt doar exemple pentru: difuzor echipat,
alternatoare, microreceptor, amplificatoare de sonorizare+telefonie, respectiv
pentru priza cu 18 poli pentru sonorizare.
2.2.1. Ansamblul difuzoare şi amplificator de
putere
2.2.1.1. Amplificatorul de putere şi difuzoarele
sunt considerate ca un ansamblu în ceea ce priveşte cerinţele
electrice si acustice care trebuie să respecte prevederile pct. 2 din
[24].
2.2.1.2. Amplificatorul de putere şi difuzoarele
fac parte integrantă din instalaţia de sonorizare şi telefonie
ce echipează vagoanele de călători pentru traficul intern,
precum şi pe cele pentru traficul internaţional.
2.2.1.3. Amplificatorul de putere trebuie să
aibă impedanţa de intrare de minimum 3.000 ohmi în plaja de
frecvenţă situată între 100 şi 8.000 Hz.
2.2.1.4. Tensiunea nominală efectivă de
intrare a amplificatorului de putere trebuie să fie de 2 V.
2.2.1.5. Amplificatoarele de putere trebuie să fie
echipate cu o intrare unică comună pentru anunţuri şi
pentru muzică. Această intrare trebuie să fie simetrică
şi izolată faţă de masa metalică a aparatului. Gradul
de simetrie va fi de cel puţin 45 dB.
2.2.1.6. Difuzoarele vor fi amplasate în toate
compartimentele vagoanelor de călători, pe culoarele vagoanelor, în
WC-uri şi pe peroanele vagoanelor.
Un exemplu de difuzor echipat este prezentat în figura
4.
2.2.1.7. Se recomandă ca un comutator de reglare a
emisiunilor muzicale al difuzorului să aibă cel puţin 5
poziţii. Aceste poziţii sunt pentru:
- puterea nominală;
- atenuarea de 6 dB;
- atenuarea de 15 dB;
- atenuarea de 25 dB;
- oprire.
Se recomandă utilizarea unui comutator rotativ
fără poziţie de blocare sau limitatori de cursă, cele 5
poziţii fiind repartizate sub un unghi de 360°.
2.2.1.8. Circuitele difuzoarelor dintr-un vagon de
călători trebuie să fie realizate astfel încât nivelul sonor al
unui difuzor oarecare să nu varieze mai mult de 4 dB, oricare ar fi poziţiile
comutatoarelor tuturor celorlalte difuzoare ale vagonului.
2.2.1.9. Curba de răspuns acustic trasată la
tensiunea nominală de intrare a amplificatorului de putere între 100
şi 8.000 Hz nu se va abate cu mai mult de ±3 dB faţă de nivelul
la 1.000 Hz.
2.2.1.10. Distorsiunea armonică a undei sonore,
măsurată în condiţiile specificate la pct. 2.5 din [24], va
rămâne inferioară cu 8% pentru frecvenţele cuprinse între 100
şi 8.000 Hz şi pentru o tensiune de intrare a amplificatorului de
putere care variază între limitele indicate la pct. 3.7 din [24].
2.2.1.11. Nivelul zgomotului de fond, măsurat cu
ajutorul unui fonometru la ieşirea amplificatorului de putere, dacă
intrarea este scurtcircuitată şi reglajul este făcut pentru
nivelul normal, va fi cu cel puţin 60 dB mai mic decât nivelul normal.
*) Figurile 4-11 sunt reproduse în facsimil.
Figura 4 - Exemplu de difuzor echipat
2.2.2. Microreceptorul
2.2.2.1. Microreceptorul face parte din postul de
emisie telefonic şi este utilizat atât pentru anunţurile scurte
vorbite, cât şi pentru conversaţiile telefonice.
2.2.2.2. Preamplificatoarele trebuie să aibă
o impedanţă de ieşire de maximum 20 ohmi.
2.2.2.3. Tensiunea efectivă de ieşire a
preamplificatorului va fi de 2 V pentru un volum normal al vocii. Tensiunea de
ieşire nu va putea varia cu mai mult de 3 dB, indiferent care ar fi
numărul vagoanelor de călători (dar nu mai mult de 20 de
vagoane) la care instalaţiile de sonorizare se află în
funcţiune.
2.2.2.4. Ieşirea preamplificatorului va fi
simetrică şi izolată faţă de masă, gradul de
simetrie va fi de cel puţin 55 dB.
2.2.2.5. Nivelul de zgomot de fond al
preamplificatoarelor trebuie să fie inferior valorii de 50 dB la tensiunea
normală de ieşire de 2 V.
2.2.2.6. Se recomandă ca nivelul zgomotului de
fond să fie inferior valorii de 60 dB la tensiunea normală de
ieşire.
2.2.2.7. Preamplificatoarele vor fi înzestrate cu un
limitator adecvat, astfel încât nivelul mediu de ieşire al puterii să
fie menţinut sensibil constant, chiar şi în cazul variaţiilor de
putere vocală a persoanei care efectuează anunţurile vorbite.
Limitatorul va cuprinde un dispozitiv cu două
constante de timp, respectiv pentru timpii de atac şi timpii de recuperare:
- prima va acţiona la o creştere a nivelului
sonor şi va fi de cel mult 0,1 sec;
- a doua va acţiona în aşa fel încât
dispozitivul de reglare automată să se opună restabilirii
nivelului sonor iniţial şi va fi de circa 1 sec.
2.2.2.8. Microreceptorul trebuie să
conţină o manetă de alternare. Prin intermediul acestei manete
se va face funcţionarea selecţionată, adică:
- fie anunţul vorbit este prioritar;
- fie linia telefonică cu mecanicul este
prioritară;
- fie linia radiotelefonică cu postul central este
prioritară. Se vor lua toate precauţiile pentru evitarea unui cuplaj
acustic cu difuzoarele montate în apropiere.
2.2.2.9. Microfoanele trebuie să fie de tipul
compensării zgomotului ambiant.
2.2.3. Aparatul mobil pentru transmiterea
anunţurilor şi a muzicii
2.2.3.1. Aparatul mobil pentru transmiterea
anunţurilor de lungă durată şi a muzicii trebuie amplasat
într-un vagon de călători echipat pentru racordarea unui astfel de
aparat.
2.2.3.2. Acest aparat mobil pentru redarea
anunţurilor şi a muzicii se pune în funcţiune/se opreşte
prin intermediul unui comutator general.
2.2.3.3. Se va acorda prioritate anunţurilor la
microfon, prin intermediul unui buton.
Pentru a se transmite un anunţ prioritar de la
aparatul mobil se acţionează butonul şi contactul ND se închide.
După terminarea anunţului prioritar, butonul se eliberează
şi contactul se deschide.
2.2.3.4. Aparatul mobil trebuie să aibă o
impedanţă de ieşire de maximum 20 ohmi.
2.2.3.5. Tensiunea efectivă de ieşire nu va
varia cu mai mult de 3 dB la nivelul de intrare constant, cu instalaţia de
sonorizare în funcţiune, pentru un tren cu maximum 20 de vagoane.
Această tensiune nu trebuie să fie niciodată mai mare de 3 V.
2.2.3.6. Ieşirea din aparatul mobil va fi
simetrică şi izolată faţă de masă, gradul de simetrie
va fi de cel puţin 55 dB la tensiunea normală de ieşire.
2.2.3.7. Aparatul mobil pentru transmiterea
anunţurilor şi a muzicii trebuie să poată fi branşat
printr-un ştecăr la o priză standardizată fixată
stabil în vagon. Această priză trebuie să fie protejată cu
capac pentru situaţiile când nu este utilizată.
2.2.3.8. In postul de difuzare destinat
anunţurilor sau în apropierea acestuia va fi amplasat un comutator cu
două poziţii, care să permită limitarea difuzării de
către aparatul mobil a anunţurilor fie doar în vagonul în care este
instalat, fie în toate vagoanele sonorizate din tren.
In poziţia VS, programele de muzică şi
de divertisment sunt transmise numai la difuzoarele propriului vagon. Volumul
sonor se poate regla de la atenuator de către călători.
In poziţia TT, programele de muzică şi
de divertisment sunt transmise la difuzoarele tuturor vagoanelor din compunerea
trenului. Volumul sonor se poate regla de către călători.
Când se transmite un anunţ prioritar, indiferent
de poziţia comutatorului (VS sau TT), se întrerupe automat programul de
divertisment şi în difuzoarele tuturor vagoanelor din compunerea trenului
se aude la un volum maxim anunţul prioritar.
Anunţul prioritar trebuie transmis la toate
vagoanele din compunerea trenului. Volumul anunţurilor prioritare este
întotdeauna maxim şi nu poate fi reglat de la atenuator, indiferent de
poziţia acestuia. Trebuie făcută diferenţa între programul
muzică - divertisment şi anunţurile prioritare.
2.2.4. Aparatura auxiliară de telecomandă
şi conectorul pentru aparatul mobil
2.2.4.1. Prin telecomandă se poate obţine:
a) punerea şi scoaterea din funcţie a
instalaţiei de sonorizare în toate vagoanele de călători dotate
cu astfel de instalaţii;
b) realizarea priorităţii anunţurilor
vorbite faţă de emisiunile de lungă durată.
2.2.4.2. Pentru a garanta o bună funcţionare
a instalaţiei de sonorizare în momentul legării unui număr mare
de vagoane de călători de diverse provenienţe într-un tren
internaţional, schema echipamentului de telecomandă va fi
unificată conform planşei 1 din [24].
Curenţii pentru fiecare regim de funcţionare
a telecomenzii nu trebuie să depăşească 20 mA la o tensiune
nominală de 24 V
2.2.4.3. Este interzis să existe schimb de curent
între bateriile vagoanelor dintr-o garnitură de tren.
2.2.5. Atenuatorul pentru comanda difuzorului
2.2.5.1. Atenuatorul pentru comanda difuzorului face
parte din sistemul de sonorizare şi telefonie şi este compus din:
- conector pentru conectarea la difuzor şi la
cofret;
- comutator fără opritor cu 6 poziţii
pentru selecţia nivelului atenuării semnalului;
- autotransformator cu prize pentru obţinerea
semnalului sonor cu nivelul de atenuare selectat prin comutatorul cu 6
poziţii: putere maximă, -6 dB, -15 dB, -25 dB, oprit, oprit.
2.2.5.2. Atenuatorul pentru sistemul de sonorizare
şi telefonie este folosit pentru controlul intensităţii sonore
şi poate fi realizat în mai multe variante.
Exemple de atenuatoare:
- AT1D - atenuator pentru comanda unui difuzor adaptat
la linia de impedanţă de 2.500 ohmi, la vagoanele de
călători compartimentate;
- AT3D - atenuator pentru comanda simultană a 3
difuzoare adaptate la linia de impedanţă de 833 ohmi, la vagonul de
călători tip salon;
- AT4D - atenuator pentru comanda simultană a 4
difuzoare adaptate la linia de impedanţă de 625 ohmi, la vagonul de
călători tip salon;
- AT12D - atenuator pentru comanda simultană a
maximum 12 difuzoare adaptate la linia de impedanţă de 208 ohmi,
legate în paralel, folosite la vagonul tip salon sau la vagonul-restaurant.
2.2.5.3. Atenuatorul primeşte semnal prin
intermediul conectorului atenuatorului şi în funcţie de poziţia
comutatorului se aplică un nivel de semnal cu atenuare determinată la
intrarea transformatorului de adaptare al difuzorului de compartiment.
In cazul unui apel prioritar comandat, linia de semnal
sonor este comutată la linia HI, astfel încât nivelul sonor obţinut
în difuzor este maxim, indiferent de poziţia în care se află
comutatorul atenuatorului.
In figura 5 este prezentat un exemplu de atenuator AT1D
pentru comanda unui difuzor adaptat la linia de impedanţă de 2.500
ohmi.
In figura 6 este prezentat un exemplu de atenuator AT3D
pentru comanda simultană a 3 difuzoare adaptate la linia de
impedanţă de 833 ohmi şi un exemplu de atenuator AT4D pentru
comanda simultană a 4 difuzoare adaptate la linia de impedanţă
de 625 ohmi.
In figura 7 este prezentat un exemplu de atenuator
AT12D pentru comanda simultană a maximum 12 difuzoare adaptate la linia de
impedanţă de 208 ohmi.
Figura 5 - Exemplu de atenuator AT1D
Figura 6 - Exemplu de atenuator AT3D, AT4D
Figura 7 - Exemplu de atenuator AT12D
2.2.6. Postul de emisie pentru legătura
telefonică şi radiotelefonică
2.2.6.1. Postul de emisie trebuie să cuprindă
următoarele elemente componente:
a) un microreceptor;
b) un terminal 4 conductoare/2conductoare pentru
racordarea microreceptorului în cuplu 3/4 şi punerea în circuit a
tensiunii de comandă;
c) 3 butoane cu interblocare reciprocă a
funcţiilor:
- sonorizare;
- legătura telefonică cu locomotiva;
- legătura radiotelefonică cu postul central;
d) 3 lămpi de semnalizare pentru indicarea acestor
funcţiuni;
e) un dispozitiv de blocare, amplasat în celelalte
vagoane de călători, cu funcţii corespondente, pentru a se evita
erorile de manipulare, scurtcircuitele şi conectările la
polarităţi inversate la baterii. Blocarea este semnalizată cu
lampă-martor.
2.2.6.2. Se admite utilizarea a două butoane
pentru legătura telefonică cu locomotiva şi pentru legătura
telefonică cu postul central. Funcţia de sonorizare trebuie
obţinută în mod direct prin folosirea manetei de alternare a
microreceptorului.
2.2.6.3. Postul de emisie al vagonului de
călători trebuie să fie conform figurii 12*), planşa 1 din
[24].
2.2.6.4. Legătura telefonică cu locomotiva va
fi întotdeauna stabilită la iniţiativa personalului trenului, care,
înainte de a ridica receptorul ansamblului, trebuie să apese butonul
„telefon - locomotivă". Conversaţia se realizează prin
acţionarea manetei ansamblului (pct. 2.2.2'.8).
Postul de emisie se aduce în poziţia de repaus
prin închidere pe suportul ansamblului telefon microfon.
2.2.6.5. Legătura radiotelefonică cu postul
central se stabileşte la iniţiativa personalului trenului, care,
pentru a alege funcţionarea dorită, trebuie să apese butonul
„telefon - post central" după ce a ridicat receptorul ansamblului din
furcă. Conversaţia se realizează prin acţionarea manetei de
alternare (pct. 2.2.2.8).
Postul de emisie se aduce în poziţia de repaus
prin închidere pe suportul ansamblului telefon - microfon.
In figura 8 este prezentat un exemplu de microreceptor
utilizat la modulul amplificare, iar în figura 9 este prezentat un exemplu de
amplificator de sonorizare/telefonie.
Figura 8 - Exemplu de microreceptor
*) Figura 12 este reprodusă în facsimil.
Figura 9 - Exemplu de amplificator de
sonorizare/telefonie
2.2.7. Linia de telecomandă şi de transmitere
a informaţiilor
2.2.7.1. Pentru sonorizarea trenului şi pentru
efectuarea legăturilor fonice dintre locomotivă şi vagoanele de
călători ale trenului se utilizează linia de telecomandă
şi de transmitere a informaţiilor [16].
2.2.7.2. Linia de sonorizare a vagonului face parte
integrantă din linia de telecomandă şi de transmitere a
informaţiilor cu care este dotat trenul.
2.2.7.3. Linia de telecomandă şi de
transmitere a informaţiilor cu care este dotat trenul se compune din:
- cablu flexibil cu o fişă cu 18 poli şi
o priză cu 18 poli fixate pe fiecare dintre pereţii frontali ai
vagonului;
- cutii de borne fixate în interiorul vagonului de
călători în dreptul pereţilor frontali;
- cablu cu mai mulţi conductori de trecere care
leagă cutia de borne în dreptul pereţilor frontali;
- cablu alcătuit dintr-o pereche de conductori
ecranaţi, executaţi redundant, în interiorul vagonului de
călători, între cutiile de borne, în dreptul pereţilor frontali,
şi racordurile instalaţiei de transmitere a datelor;
- cabluri de legătură între cutiile de borne,
în dreptul pereţilor frontali, dulapul electric şi instalaţia de
sonorizare [24].
2.2.7.4. Funcţiile, repartiţia şi numerotarea
diferiţilor conductori sunt prezentate în planşa 1 din [16].
2.2.7.5. Două cuarte din aceste cabluri vor fi
utilizate pentru instalaţia de sonorizare şi pentru legăturile
telefonice.
Două cuarte servesc la transmiterea semnalelor,
precum şi pentru aparatura auxiliară de telecomandă în vederea
instalării sonorizării şi legăturilor fonice dintre
vehiculul motor şi vagoanele de călători conform [24].
2.2.7.6. O cuartă serveşte telecomenzilor de
iluminare şi închidere a uşilor [14] şi [17 ].
2.2.7.7. Racordurile conductoarelor, cuplelor şi
cutiilor de borne pentru cablu sunt prezentate în planşa 8 din [16].
Repartizarea lor pe capetele vagonului este prezentată în planşa 6a
din [16].
2.2.7.8. Caracteristicile cablurilor trebuie să
îndeplinească cerinţele cap. 2 din [16].
2.2.7.9. Caracteristicile cuplelor, prizelor şi
dozelor de repaus trebuie să îndeplinească cerinţele cap. 3 din
[16].
In figura 10 este reprezentată o priză cu 18
poli pentru sonorizare, iar în figura 11 este reprezentată o
fişă cu 18 poli pentru sonorizare.
Figura 10 - Exemplu de priză cu 18 poli pentru
sonorizare
Figura 11 - Exemplu de fişă cu 18 poli pentru
sonorizare
2.2.8. Alimentarea cu energie electrică
2.2.8.1. Funcţionarea instalaţiei de
sonorizare şi telefonie a vagoanelor de călători, conform
planşei 1 din [24], trebuie să fie garantată în cazul în care
tensiunea de alimentare este cuprinsă în intervalul situat între 18
şi 33 V.
2.2.8.2. Puterea maximă necesară în fiecare
vagon de călători pentru telecomandarea sonorizării trenului
trebuie să fie de 25 W la o tensiune de 24 V.
2.2.8.3. Puterea maximă necesară în vagoanele
de călători sonorizate cu posibilitatea racordării unui aparat
mobil de transmitere a anunţurilor şi a muzicii trebuie să
aibă valoarea de 50 W la o tensiune de 24 V în total.
In [9], [10], [11], [12] şi [13] sunt specificate
condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească instalaţiile
pentru alimentarea cu energie electrică a trenurilor. Distanţele de
izolare prin aer şi pe suprafaţă pentru toate echipamentele
electrice şi electronice trebuie să îndeplinească cerinţele
din [53].
Vagon sonorizat cu aparat mobil pentru transmisia
anunţurilor şi a muzicii
Vagon sonorizat fără aparat mobil pentru
transmisia anunţurilor şi a muzicii
Butoanele de acţionare A, L şi C sunt
blocate.
Legendă:
GU - comutator de suport;
HC - maneta de potrivire;
T - releu pentru telefonul trenului;
OC - releu „telefonul trenului ocupat";
TOC - semnal luminos „telefonul trenului ocupat";
C - buton şi semnal luminos „telefonul postului
central";
L - buton şi semnal luminos „telefonul din postul
locomotivei";
A - buton semnal luminos „anunţuri";
AOC - semnal luminos „difuzoare ocupate";
S - comutator pentru sonorizare;
PA- preamplificator;
AP - amplificator de putere;
MAP - relee pentru alimentarea AP;
PR, PRR - relee pentru prioritatea anunţurilor;
ME - releele emiţătorului destinate
anunţurilor;
AM - aparat mobil pentru transmiterea anunţurilor
şi muzicii; numărul fişelor AM corespunde numărului de
conexiuni de la priza a 8 conductoare;
M - comutatorul de punere în funcţiune a
aparatului AM;
MAL - releele de punere în funcţiune a aparatului
AM;
P - buton pentru anunţurile prioritare;
PC - releele de emitere destinate anunţurilor
aparatului AM.
Figura 12 - Schema funcţională a vagonului
sonorizat cu şi fără aparat mobil pentru transmisia
anunţurilor şi a muzicii (planşa 1 din fişa [24])
3. Cerinţe privind proiectarea
instalaţiilor de sonorizare 3.1. Cerinţe privind condiţiile de
mediu ambiant
Pentru condiţiile de mediu se recomandă
prevederile din [30], [32], [33], [34], [35] şi [36].
|
|
Mărimea de influenţă
|
Domeniul de referinţă
|
Domeniul nominal de
funcţionare
|
|
1
|
Temperatura
|
20°C ± 5°C
|
-32°C ...+55°C
|
|
2
|
Umiditatea
|
60 70%
|
maximum 80% la 20°C maximum 50% la
40°C
|
|
3
|
Presiunea atmosferică
|
90 101 kPa
|
80 106 kPa
|
3.2. Cerinţe privind materialele utilizate
3.2.1. Materialele şi componentele utilizate
trebuie să fie cele prevăzute în documentaţia de execuţie
actualizată şi avizată conform reglementărilor în vigoare
[3].
3.2.2. Materialele metalice şi nemetalice,
lacurile şi vopselurile utilizate se vor alege dintre cele folosite în mod
curent la aparatura pentru uz industrial.
3.2.3. Nu se admite utilizarea materialelor,
substanţelor şi a acoperirilor uşor inflamabile şi cu
ardere prelungită.
Materialele trebuie să respecte prevederile din
[18].
Toate materialele utilizate la fabricaţia
produsului trebuie să fie însoţite de certificatele de calitate
pentru fiecare lot aprovizionat.
3.2.4. Materialul izolant al conductoarelor şi
cablurilor de la vagoanele de călători, precum şi învelişul
exterior al acestora trebuie să reziste la temperaturi de la -40°C
până la +90°C şi influenţelor climatice, fără
variaţii ale caracteristicilor mecanice, conform [16].
3.2.5. Conductoarele şi cablurile de la vagoanele
de călători trebuie să îndeplinească şi
următoarele condiţii din [16]:
- să nu propage flacăra;
- să reziste la ozon;
- să reziste la hidrocarburi.
3.3. Cerinţe privind execuţia
3.3.1. Construcţia instalaţiei trebuie
să fie în conformitate cu documentaţia de execuţie.
3.3.2. Inscripţionările se fac conform
documentaţiei de inscripţionare prin serigrafie (cu peliculă de
protecţie) şi trebuie să fie clare, corecte şi durabile.
3.3.3. Din punctul de vedere al protecţiei
împotriva pătrunderii apei şi a corpurilor străine,
subansamblurile instalaţiei trebuie să corespundă gradului
normal de protecţie IP 40 [26].
3.4. Cerinţe privind aptitudinile de
funcţionare
3.4.1. Sonorizare - preamplificare
3.4.1.1. Nivelul în linia de sonorizare pentru un
semnal de intrare de -50 dBm la 1 kHz trebuie să fie de 8,2 dBm ± 3 dBm pe
sarcina de 150 ohmi.
Ieşirea preamplificatorului trebuie protejată
la scurtcircuit.
3.4.1.2. Banda de trecere la ±3 dB trebuie să fie
100 Hz -8 kHz, raportată la nivelul corespunzător frecvenţei de
1.000 Hz.
3.4.1.3. Raportul semnal/zgomot trebuie să fie de
minimum 50 dB.
3.4.2. Sonorizare - amplificare
3.4.2.1. Nivelul de ieşire spre difuzoare pentru
un semnal de intrare de 8,2 dBm trebuie să fie de 32,2 dBm ± 2 dBm pe 166,6
ohmi.
Ieşirea amplificatorului de putere trebuie
protejată la scurtcircuit.
3.4.2.2. Distorsiunile armonice la 1 kHz trebuie
să fie de maximum 3% la un nivel de ieşire de 32,3 dBm pe
sarcină de 166,6 ohmi (putere echivalentă 6 W).
3.4.2.3. Banda de trecere la ±3 dB trebuie să fie
de 100 Hz 8 kHz, raportată la nivelul frecvenţei de 1.000 Hz.
3.4.2.4. Raportul semnal/zgomot trebuie să fie de
minimum 60 dB.
3.4.3. Telefonie - emisie
3.4.3.1. Nivelul de ieşire în linia de telefonie
pe sarcina de 600 ohmi pentru un nivel de intrare de -50 dBm trebuie să
fie 0 dBm ±2 dBm.
Ieşirea de telefonie trebuie protejată la
scurtcircuit.
3.4.3.2. Distorsiunile armonice la 1 kHz nu trebuie
să depăşească 3%.
3.4.3.3. Banda de trecere la ± 3dB trebuie să fie
de 300 Hz -3 kHz.
3.4.3.4. Raportul semnal/zgomot trebuie să fie de
minimum 50 dB.
3.4.3.5. Tensiunea de polarizare a liniei de telefonie
este 24 V ± 2 V, furnizată de un convertor DC-DC, cu tensiune de
ieşire stabilizată.
3.4.4. Telefonie - recepţie
3.4.4.1. Nivelul de ieşire la casca telefonului
trebuie să fie -22 dBm ± 2 dB pe sarcina de 100 ohmi pentru un nivel de
intrare de la 0 dBm la 1 kHz.
Ieşirea la casca telefonului trebuie
protejată la scurtcircuit.
3.4.4.2. Distorsiunile armonice la 1 kHz nu trebuie
să depăşească 3%.
3.4.4.3. Banda de trecere la ±3 dB trebuie să fie
de 300 Hz 3 kHz.
3.4.4.4. Raportul semnal/zgomot trebuie să fie de
minimum 50 dB.
3.4.5. Telefonie cu postul central
Tensiunea de polarizare a liniei de telefonie trebuie
să fie de 24 V ± 2 V.
3.4.6. Reglajul amplificării
Reglajul amplificării trebuie să poată
fi făcut în 3 trepte, şi anume: 0 dB, -3 dB, -6 dB, cu precizie de ±
1 dB.
3.4.7. Difuzarea mesajelor
Difuzarea mesajelor se face într-un singur vagon sau în
tot trenul cu ajutorul comutatorului de difuzare a mesajelor.
3.4.8. Funcţionarea pe intrarea de aparat mobil în
mod de lucru prioritar
Trebuie să se facă verificarea
funcţionării pe intrarea de aparat mobil în mod de lucru prioritar.
3.4.9. Tensiunea pe linia de telecomandă şi
de prioritate Tensiunea pe linia de telecomandă si de prioritate trebuie
să fie de 24 V ± 2 V.
3.4.10. Funcţionarea pe intrarea de aparat mobil
în mod de lucru neprioritar
Trebuie să se facă verificarea
funcţionării pe intrarea de aparat mobil în mod de lucru neprioritar.
3.4.11. Domeniul tensiunii de alimentare
Instalaţia de sonorizare trebuie să
funcţioneze în domeniul nominal al tensiunii de alimentare 16,8 - 33 V (a
se vedea [25]).
Echipamentul electronic alimentat de la bateria de
acumulatoare trebuie să funcţioneze satisfăcător pentru
toate valorile tensiunii de alimentare în interiorul domeniului de mai jos.
Tensiunea minimă: 0,7 Un = 0,7 x 24 = 16,8 V
Tensiunea nominală: Un = 24 V
Tensiunea atribuită: 1,15 Un = 1,15 * 24 = 27,6 V
Tensiunea maximă: 1,25 Un = 1,25 * 24 = 30 V
Fluctuaţiile tensiunii (cum sunt cele din timpul
pornirii echipamentului auxiliar sau oscilaţiile bateriilor care se
introduc) între 0,6 Un şi 1,4 Un care nu depăşesc 0,1 s nu
trebuie să cauzeze abateri în funcţionare.
Fluctuaţiile de tensiune cuprinse între 1,25 Un
şi 1,4 Un care nu depăşesc 1 s nu trebuie să cauzeze
defecţiuni; echipamentul poate să funcţioneze la întreaga
capacitate în timpul acestor fluctuaţii.
3.4.12. Supratensiuni de alimentare
Supratensiunile de alimentare vor avea limitele
prevăzute în [25].
3.4.13. Supratensiuni tranzitorii
Supratensiunile tranzitorii vor avea limitele
prevăzute în [54].
3.4.14. Descărcarea electrostatică
In cazul în care echipamentul este accesibil
personalului de exploatare şi pasagerilor, se vor lua în considerare
prevederile din [55].
3.5. Cerinţe privind securitatea la utilizare
Soluţiile constructive alese pentru proiectarea
şi execuţia instalaţiei trebuie să asigure securitatea
deplină a utilizatorului, precum şi evitarea oricăror pericole
de electrocutare sau de incendiu în caz de defectare. Se va prevedea o
bornă de împământare pentru racordarea la structura metalică a
vagonului (linia de împământare).
3.5.1. Instalaţia trebuie să reziste unei
încercări de rigiditate dielectrică a izolaţiei în stare
caldă şi umedă:
- între bornele de intrare şi ieşiri
difuzoare scurtcircuitate între ele şi carcasă: încercare la
supratensiune de 750 V, 50 Hz.
3.5.2. Rezistenţe de izolaţie de min. 1 Mohm
în stare caldă şi umedă:
- între bornele de intrare şi ieşiri
difuzoare scurtcircuitate între ele şi carcasă.
3.6. Cerinţe privind fiabilitatea,
disponibilitatea şi mentenabilitatea previzională
3.6.1. Cerinţe privind fiabilitatea
previzională Specificarea cerinţelor privind fiabilitatea previzională
a instalaţiilor de sonorizare şi telefonie trebuie să se
facă înainte de începerea proiectării şi numai atunci când sunt
definite şi cunoscute următoarele informaţii:
- aria geografică de utilizare a vagoanelor de
călători pe care se montează instalaţia de sonorizare
(pentru stabilirea condiţiilor de mediu);
- condiţiile de utilizare în exploatare (durata
estimată de utilizare, infrastructura pe care se vor utiliza vagoanele
etc);
- componentele critice;
- defectele posibile ce pot să apară la
principalele subansambluri şi în special la cele critice;
- clasificarea defectelor instalaţiei şi
criteriile de clasificare;
- obligaţiile şi responsabilităţile
furnizorului, beneficiarului şi, când este cazul, ale unei terţe
părţi;
- condiţiile de mediu înconjurător;
- metodele prevăzute pentru verificarea
conformităţii cu cerinţele;
- sistemul de mentenanţă aplicat,
instrucţiunile şi susţinerea logistică asociate;
- calificările şi
responsabilităţile personalului însărcinat cu exploatarea
şi mentenanţă.
Cerinţele referitoare la tehnica de diagnoză
la vagoanele de călători sunt specificate în [15].
3.6.1.1. Specificarea indicatorilor de fiabilitate
Pentru a caracteriza corect, din punctul de vedere al
fiabilităţii, instalaţia de sonorizare şi telefonie,
trebuie specificaţi următorii indicatori:
- rata de defectare medie λ (t1, t2);
- intensitatea medie de defectare z (t1, t2);
- media timpului de bună funcţionare MTBF;
- fiabilitatea R(t1, t2);
- durata de viaţă utilă.
Cu t1 şi t2 sunt notate
unităţile de timp sau distanţă parcurse la care se
doreşte să se calculeze indicatorii de fiabilitate.
3.6.1.2. Specificarea metodelor de calcul al
indicatorilor de fiabilitate
3.6.1.2.1. Metoda de calcul al indicatorilor de
fiabilitate previzionali
Proiectantul/constructorul/reparatorul vehiculului pe
care se montează instalaţia de sonorizare şi telefonie va
calcula valorile previzionale pentru indicatorii de fiabilitate
menţionaţi la pct. 3.6.1.1 utilizând, după caz, valorile
indicatorilor de fiabilitate prescrise de către furnizorii principalelor
ansambluri şi subansambluri ale instalaţiei sau valorile oferite de
literatura de specialitate pentru produse similare.
Calculele se vor face prin metoda analitică pe
baza unei scheme bloc de fiabilitate, ţinând seama de configuraţia
instalaţiei.
Valorile previzionale ale indicatorilor de fiabilitate
vor fi însoţite de nivelul de încredere cu care au fost estimate.
3.6.1.2.2. Metode pentru calculul de verificare al
indicatorilor de fiabilitate previzionali
Pentru calculul de verificare al indicatorilor de
fiabilitate previzionali de către proiectant/beneficiarul final se va
utiliza metoda analitică. Această metodă presupune parcurgerea
următoarelor etape:
a) culegerea informaţiilor din exploatare cu
privire la defectele înregistrate şi la modul de remediere;
b) validarea informaţiilor (validări formale,
validări logice, eliminarea valorilor aberante);
c) alegerea distribuţiei statistice pentru
modelarea legii de distribuţie a timpilor/parcursurilor de bună funcţionare;
d) validarea cu un anumit nivel de încredere a
modelului ales (verificarea ipotezei statistice);
e) elaborarea algoritmilor de calcul şi a
programelor de calcul;
f) calculul indicatorilor de fiabilitate.
Informaţiile despre defecte şi despre modul
de remediere trebuie să se refere cel puţin la:
a) identificarea ansamblului/subansamblului/piesei
componente defecte;
b) data apariţiei defectului;
c) natura defectului (mecanic, electric etc);
d) gravitatea defectului (pe baza clasificării);
e) efectul defectului asupra
instalaţiei/vehiculului feroviar;
f) modul de remediere (înlocuirea cu
piese/subansambluri noi similare sau piese/subansambluri reparate, reglare,
ajustare etc);
g) durata reparaţiei;
h) imobilizarea în reparaţie.
Modul de culegere şi transmitere a
informaţiilor despre defecte şi despre remedierea acestora trebuie
să facă obiectul unui acord între
proiectantul/constructorul/reparatorul vehiculului pe care se montează
instalaţia de sonorizare şi telefonie şi utilizatorul
vehiculului/instalaţiei. In scopul reducerii numărului de
defectări şi a timpilor de indisponibilitate, este necesar ca
furnizorul şi utilizatorul instalaţiei să aibă o colaborare
strânsă pe toată durata ciclului de viaţă al
instalaţiei, cu respectarea de către ambele părţi a
obligaţiilor ce le revin.
3.6.2. Cerinţe privind mentenabilitatea şi
disponibilitatea previzională
Performanţele privind mentenabilitatea se pot
obţine numai dacă la faza de proiectare instalaţia a fost
concepută astfel încât să fie uşor de întreţinut şi de
reparat. Se pot utiliza metode automate pentru controlul stării tehnice
şi de mentenanţa.
Specificarea cerinţelor privind mentenabilitatea
şi disponibilitatea previzională a instalaţiilor de sonorizare
şi telefonie trebuie să se facă numai atunci când sunt definite
şi cunoscute următoarele:
a) politica de mentenanţa care trebuie
aplicată, procedurile/instrucţiunile care trebuie elaborate şi
aplicate;
b) conţinutul programului de mentenanţa
şi logistica de susţinere;
c) caracteristicile de mentenabilitate care trebuie
satisfăcute la proiectarea instalaţiei (accesibilitate, modularitate,
uşurinţa în demontare etc);
d) constrângerile care trebuie prevăzute la
utilizarea instalaţiei şi modul în care influenţează
mentenanţa;
e) cerinţele privind întocmirea programului de
mentenanţa în scopul de a asigura caracteristicile de mentenanţa
impuse;
f) componentele şi responsabilităţile
personalului implicat în activităţile de exploatare şi
întreţinere a instalaţiei;
g) condiţiile de exploatare şi de mediu în
care instalaţia este utilizată;
h) încercări privind demonstrarea satisfacerii
unor cerinţe privind mentenanţa;
i) revizuirea caracteristicilor
mentenabilităţii.
3.6.2.1. Specificarea indicatorilor previzionali de
mentenabilitate şi disponibilitate
Pentru caracterizarea mentenabilităţii
şi a disponibilităţii instalaţiilor de sonorizare şi
telefonie este necesar să se specifice cel puţin următorii
indicatori:
a) timpul mediu de reparare MRT;
b) timpul mediu de defectare;
c) timpul mediu de defectare corectivă
activă;
d) coeficientul de disponibilitate A;
e) funcţia de mentenabilitate M (t1, t2).
3.6.2.2. Metode de calcul al indicatorilor previzionali
de mentenabilitate
Pentru calculul indicatorilor de mentenabilitate
şi disponibilitate specificaţi la pct. 3.6.1.1 se vor utiliza metode
statistice şi formule de calcul al mediilor şi coeficientului de
disponibilitate.
Pentru calculul funcţiei de mentenabilitate se va
utiliza metoda analitică cu distribuţia exponenţială eλt (Laplace) pentru modelarea matematică a timpilor de
reparaţie.
Modelul de distribuţie va fi validat prin
utilizarea unuia dintre testele de validare oferite de literatura de
specialitate.
3.6.2.3. Cerinţe privind sistemul de
mentenanţa (preventivă şi corectivă)
Instituirea unui sistem de mentenanţa pentru
instalaţiile de sonorizare şi telefonie presupune specificarea de
către proiectant a cerinţelor referitoare la:
- programul de mentenanţa preventivă, care
să conţină frecvenţa şi ciclicitatea acţiunilor
de mentenanţa;
- lucrările ce trebuie efectuate la fiecare tip de
revizie/inspecţie;
- piesele componente/subansamblurile ce trebuie
înlocuite cu altele noi similare şi periodicitatea înlocuirii, în special
pentru piesele componente critice;
- calificarea personalului de mentenanţa;
- echipamentele, sculele şi dispozitivele
utilizate pentru controlul stării tehnice şi pentru reparaţia
instalaţiei, inclusiv mijloacele de etalonare;
- documentele pentru mentenanţa (manualul pentru
mentenanţa, prescripţii pentru mentenanţa conţinând
criteriile de acceptare etc);
- resursele necesare susţinerii programului de
mentenanţa (utilităţi, personal, echipamente specifice etc.)
Pentru specificitatea cerinţelor privind
indicatorii de fiabilitate, mentenabilitate şi disponibilitate se
recomandă următoarele documente de referinţă: [47], [48],
[49], [50], [51] şi [52].
3.7. Cerinţe privind funcţionarea de
durată
3.7.1. Instalaţia de sonorizare şi telefonie
trebuie să suporte o încercare de funcţionare continuă de 200 de
ore la încercările de tip.
3.7.2. Instalaţia de sonorizare şi telefonie
trebuie să suporte o încercare de funcţionare continuă de 24 de
ore la încercările de lot.
3.8. Cerinţe privind comportarea la
acţiunea factorilor din mediul înconjurător
Cerinţele necesare pentru mediul
înconjurător:
- zona climatică: N;
- categoria climatică: 2;
- domeniul nominal al temperaturilor de utilizare:
-32°C ... +55°C;
- domeniul temperaturilor de depozitare si transport:
-33'C... +70°C;
- umiditatea relativă medie lunară în
perioada cea mai caldă şi umedă raportată la +20°C: 90%
timp de două luni;
- umiditatea relativă maximă raportată
la +25°C: 95% fără condensare timp de 48 de ore;
- altitudinea maximă de funcţionare: 1.200 m;
- solicitări la vibraţii şi şocuri:
conform [41];
- funcţionare în medii lipsite de pulberi
conductoare de electricitate, substanţe corozive.
3.9. Cerinţe privind protecţia împotriva
coroziunii
Pentru protecţia anticorozivă prin acoperiri
metalice, electrochimice şi pentru acoperirile de protecţie pentru
piesele filetate se recomandă utilizarea prevederilor [43], [44], [45]
şi [46].
3.10. Cerinţe privind durata de
funcţionare normală şi durata de viaţă
3.10.1. Durata minimă de viaţă a
ansamblului trebuie să fie de cel puţin 20 de ani, cu respectarea
condiţiilor prescrise privind întreţinerea, repararea şi
exploatarea pentru un regim de funcţionare de 16 ore/zi.
3.10.2. Durata minimă de utilizare normală
pentru principalele subansambluri din componenţa instalaţiei de
sonorizare (difuzoare, atenuator, cofret, post de apel etc.) trebuie să
fie de 10 ani.
4. Cerinţe privind încercările şi
verificările pentru determinarea conformităţii
4.1. Cerinţe privind încercările şi
verificările pentru determinarea conformităţii instalaţiei
de sonorizare şi telefonie
Pentru demonstrarea capacităţii
funcţionale la parametrii proiectaţi, instalaţiile de sonorizare
şi telefonie trebuie supuse unor încercări şi verificări de
conformitate.
Incercările şi verificările de
conformitate se efectuează în două etape:
a) Etapa I: se execută încercările şi
verificările principalelor ansambluri şi subansambluri cu
funcţii independente (difuzoare, atenuatoare, cofret etc.)
Aceste încercări se efectuează de către
furnizorul subansamblurilor în conformitate cu specificaţiile de
încercări întocmite pe baza cerinţelor constructorului/reparatorului
(integratorul) vehiculului şi aprobate de beneficiarul final.
La livrare subansamblurile instalaţiilor de
sonorizare şi telefonie vor fi însoţite de rapoarte de
încercări/fişe de măsurători, la solicitarea
constructorului/reparatorului vehiculului.
b) Etapa II: se execută încercările pe
vehicul ale instalaţiei de sonorizare şi de telefonie în vederea
verificării parametrilor de sonorizare, a performanţelor,
protecţiilor şi execuţiei.
Aceste încercări se execută de către
constructorul/reparatorul vehiculului în conformitate cu specificaţiile de
încercare întocmite pe baza cerinţelor din prezenta normă
tehnică feroviară. Aceste încercări pot fi de tip şi de
lot.
Lista încercărilor de tip şi de lot este
conform pct. 4.2.
4.1.1. Incercările de tip
Incercările de tip se efectuează în vederea
certificării/omologării tehnice a unor noi tipuri de instalaţii
de sonorizare şi telefonie şi ori de câte ori se aduc modificări
constructive, de materiale, înlocuiri de echipamente şi subansambluri care
pot afecta sau influenţa caracteristicile funcţionale şi
performanţele instalaţiilor existente.
Incercările de tip constau în verificarea tuturor
cerinţelor pe care va trebui să le satisfacă instalaţia de
sonorizare şi telefonie (cerinţe tehnice, aptitudini de utilizare,
performanţe, condiţii de mediu, cerinţe privind fiabilitatea,
mentenabilitatea şi disponibilitatea, cerinţe privind execuţia,
securitatea de utilizare etc). Lista încercărilor de tip este prevăzută
la pct. 4.2.
Incercările de tip se pot repeta din 3 în 3 ani
sau la introducerea unor materiale noi, susceptibile să schimbe
performanţele produsului (se fac numai încercări pentru determinarea
parametrilor/caracteristicilor afectaţi/afectate de modificările
efectuate).
Incercările de tip periodice se fac pe două
exemplare luate la întâmplare din producţia curentă, în prezenţa
delegatului beneficiarului final, care semnează buletinul de
încercări.
4.1.2. Incercările de lot
Incercările de lot se efectuează pe fiecare
vehicul pe care se montează instalaţii de sonorizare şi
telefonie şi sunt prevăzute la pct. 4.2.
Incercările de lot se efectuează de
către organul de control al producătorului în cadrul verificării
finale a produsului. Se acceptă numai exemplarele găsite
corespunzătoare.
Rezultatele încercărilor de lot se
consemnează în rapoarte de încercări/fişe de
măsurători care vor însoţi produsul. Prezenţa
reprezentantului recepţiei beneficiarului final nu scuteşte de
răspundere producătorul.
Pentru stabilirea condiţiilor de încercare,
amplasarea punctelor de măsurare, a programelor de încercări, precum
şi a metodelor de efectuare a încercărilor de tip şi de lot
(serie) se recomandă utilizarea prevederilor din [17], [18], [19], [20],
[21], [22], [23], [24], [25], [27], [28], [29], [30], [31], [37], [38], [39],
[40] şi [41].
4.1.3. Incercări pentru determinarea
fiabilităţii, mentenabilităţii şi
disponibilităţii
Incercările pentru determinarea indicatorilor de
fiabilitate, mentenabilitate şi disponibilitate au ca scop:
- verificarea indicatorilor previzionali de
fiabilitate, mentenabilitate şi disponibilitate prin urmărirea
controlată în exploatare sau prin încercări;
- controlul periodic al conformităţii acestor
indicatori, Incercările pentru determinarea în exploatare a indicatorilor
de fiabilitate, mentenabilitate şi disponibilitate se efectuează prin
urmărirea comportării în exploatare a unui lot de instalaţii de
sonorizare şi telefonie şi înregistrarea informaţiilor privind
defectele şi modul de remediere.
Aceste încercări se pot efectua în cadrul
încercărilor prevăzute la pct. 4.1.4.
4.1.4. Incercări pentru verificarea aptitudinilor
de utilizare în exploatare
Aceste încercări se efectuează pe baza unui
program de urmărire în exploatare a unei instalaţii sau a unui lot de
instalaţii.
Programul trebuie să cuprindă cel puţin
următoarele elemente:
- lista încercărilor/verificărilor ce
urmează a fi efectuate;
- condiţiile reale de exploatare;
- durata programului (timp sau distanţă
parcursă);
- mărimea lotului (atunci când este cazul);
- planul de mentenanţă cu referire la
documentaţia aferentă;
- planul de inspecţie (frecvenţa, natura
şi numărul acestora);
- criteriile pentru defecţiunile tolerabile în
exploatare şi impactul acestora asupra programului;
- informaţiile ce urmează a fi incluse în
raportul cu rezultatul încercărilor în exploatare;
- datele de identificare ale operatorului responsabil
cu urmărirea în exploatare şi elaborarea raportului.
Verificările supratensiunilor de alimentare se vor
efectua:
- fie ca supratensiuni trapezoidale (a se vedea figura
2 din [25]);
- fie ca încercare alternativă (a se vedea figura
3 din [25]). Forma undei de încercare trebuie să fie de aceeaşi
polaritate cu tensiunea de alimentare a sistemului de control care trebuie
să fie prezentă înainte şi după injectarea formei de
undă de încercare.
Tensiunea trebuie să fie măsurată prin
raportare la potenţialul de întoarcere al sursei de alimentare cu
tensiune.
Ca o alternativă la cele de mai sus, fabricantul
trebuie să demonstreze că echipamentul este capabil să
ţină la formele de undă prin calcul, pentru a fi aprobat de
către utilizator.
Verificarea supratensiunilor tranzitorii:
Forma de undă tranzitorie trebuie să fie
generată şi testată.
Pentru fiecare încercare, forma de undă trebuie
să fie generată:
a) fie cu raportare la potenţialul circuitului de
întoarcere al sistemului de alimentare cu tensiune;
b) fie între potenţialul circuitului de întoarcere
şi borna de împământare a echipamentului [54].
Verificarea descărcării electrostatice:
Această încercare va fi realizată doar pentru
echipamentul care, în mod normal, este accesibil personalului de exploatare
şi călătorilor.
Echipamentul trebuie să fie aşezat în
habitatul său cu toate acoperirile şi panourile de acces la locul lor
şi cu toate conexiunile lui la pământ [55].
Cu privire la domeniul compatibilităţii
electromagnetice este necesar să se realizeze o încercare de
interferenţă electromagnetică, respectându-se cerinţele
[59].
4.2. Lista încercărilor şi
verificărilor de tip şi de lot ale instalaţiilor de sonorizare
şi telefonie
|
Nr. crt.
|
Denumirea încercării
|
Categoria încercării
|
|
Tip
|
Lot
|
|
1.
|
Corespondenţa cu documentaţia
|
X
|
X
|
|
2.
|
Inscripţionări
|
X
|
X
|
|
3.
|
Rezistenţa de izolaţie
|
X
|
X
|
|
4.
|
Rigiditatea dielectrică
|
X
|
X
|
|
5.
|
Supratensiuni alimentare
|
X
|
X
|
|
6.
|
Nivel în linia de sonorizare
|
X
|
X
|
|
7.
|
Nivel de ieşire-amplificare
|
X
|
X
|
|
8.
|
Distorsiuni-amplificare
|
X
|
X
|
|
9.
|
Nivelul în casca telefonului
|
X
|
X
|
|
10.
|
Telefonie cu postul central
|
X
|
X
|
|
11.
|
Reglajul amplificării
|
X
|
X
|
|
12.
|
Difuzarea mesajelor
|
X
|
X
|
|
13.
|
Intrare aparat mobil prioritară
|
X
|
X
|
|
14.
|
Tensiune polarizare pe linia de telecomandă şi
prioritate
|
X
|
X
|
|
15.
|
Intrare aparat mobil neprioritară
|
X
|
X
|
|
16.
|
Funcţionare în domeniul nominal al tensiunii de alimentare
|
X
|
X
|
|
17.
|
Interferenţe electromagnetice
|
X
|
-
|
5. Cerinţe privind asigurarea
calităţii procesului de proiectare a instalaţiilor de sonorizare
şi telefonie
Calitatea instalaţiilor de sonorizare şi
telefonie depinde în mare măsură, pe lângă calitatea
intrinsecă a ansamblurilor şi subansamblurilor componente, şi de
modul în care decurge colaborarea dintre constructorul/proiectantul vehiculelor
pe care se montează instalaţiile şi utilizatorul acestora, în
toate etapele ciclului de viaţă a instalaţiilor.
Opţiunea unor rezultate bune în ceea ce
priveşte performanţele şi eficacitatea instalaţiilor de
sonorizare şi telefonie trebuie asigurată din etapa de proiectare
prin determinarea, comunicarea, analiza şi înţelegerea tuturor
cerinţelor şi aşteptărilor referitoare la instalaţiile
de sonorizare şi telefonie.
5.1. Elemente de intrare ale proiectării
Beneficiarul final al vehiculului/utilizatorul trebuie
să stabilească şi să comunice
proiectantului/constructorului următoarele elemente:
a) tipul vehiculului pe care se montează
instalaţia, precizând:
- caracteristicile constructive ce pot influenţa
instalaţia de sonorizare şi telefonie;
- modul de compartimentare şi destinaţia
spaţiilor anexe;
b) domeniul de utilizare al vehiculului;
c) aria geografică de utilizare;
d) cerinţe pentru instalaţia de sonorizare
şi de telefonie (conform prezentei norme tehnice feroviare):
- cerinţe privind componenţa
instalaţiei;
- caracteristici tehnice şi funcţionale;
- performanţe;
- condiţii de execuţie;
- condiţii privind fiabilitatea, mentenabilitatea
şi disponibilitatea;
- condiţii privind locul de amplasare a
componentelor instalaţiilor pe vehicul;
e) cerinţe privind comunicarea cu beneficiarul
final (deţinătorul vehiculului feroviar) pe durata elaborării
proiectului;
- modul de tratare a cerinţelor;
- modul de participare a beneficiarului final la
validarea proiectului sau a părţilor de proiect în diferite etape.
5.2. Elemente de ieşire ale proiectării
Constituie elemente de ieşire ale proiectării
următoarele:
a) contractul de realizare a instalaţiilor de
sonorizare şi telefonie;
b) planul proiectului (etape de elaborare a
proiectului, de verificare şi de validare);
c) documentaţia proiectului (scrisă şi
desenată):
- specificaţia tehnică care să
conţină: cerinţe, caracteristici, încercări, metode de
încercare, cerinţe de admisibilitate;
- desene de execuţie;
- breviare de calcul (calculul indicatorilor de
fiabilitate previzională, bilanţuri energetice etc);
- lista ansamblurilor şi subansamblurilor
componente şi a serviciilor;
d) planul mentenaţei preventive:
- tipul reviziilor/inspecţiilor şi al
reparaţiilor planificate;
- intervalul de timp/km parcurşi la care se
execută;
- plan de etalonare/regiare;
e) manual pentru mentenanţa preventivă:
- lista ansamblurilor, subansamblurilor şi a
pieselor critice;
- lista pieselor de schimb;
- lista pieselor de schimb care nu se repară (se
înlocuiesc cu altele noi similare) şi duratele de viaţă la care
se înlocuiesc;
- scheme electrice;
- nomenclatoare de lucrări pentru fiecare tip de
revizie/reparaţie;
- proceduri/instrucţiuni de lucru pentru
căutarea defectelor, demontare/montare, reparare, reglare, cerinţe
referitoare la securitatea personalului implicat;
- lista dispozitivelor de măsurare şi
control;
- lista persoanelor care necesită autorizaţii
speciale (dacă este cazul);
- modelul rapoartelor de încercare/verificare;
- certificate specifice referitoare la securitate
şi dispoziţiile legale (echipamente care poluează, aparate
şi echipamente de măsură);
- documente pentru înregistrarea
activităţilor de mentenanţa;
f) manualul de exploatare:
- instrucţiuni de punere în funcţiune;
- instrucţiuni de exploatare;
- modelul documentelor pentru înregistrarea
informaţiilor privind defectele şi modul de remediere;
- diagrame.
Atunci când beneficiarul final solicită ca
procesul de proiectare să se realizeze într-un sistem de management al
calităţii se recomandă utilizarea prevederilor din [52].
6. Cerinţe privind marcarea, conservarea,
ambalarea, transportul, depozitarea, documentele de însoţire şi
inventarul de livrare a ansamblurilor şi subansamblurilor din
componenţa instalaţiilor de sonorizare
6.1. Cerinţe privind marcarea
6.1.1. Marcarea ansamblurilor şi subansamblurilor
(marcarea pe produs)
Pe capacul cutiei ansamblului/subansamblului component
se inscripţionează:
- marca producătorului;
- tensiunea de alimentare şi curentul nominal;
- denumirea produsului;
- seria: nr............/anul..............
6.1.2. Marcarea pe ambalaj Pe ambalaj se
inscripţionează:
- marca producătorului;
- denumirea produsului;
- masa şi dimensiunile ambalajului de transport;
- semne necesare pentru prevenirea manipulării
greşite.
Pentru marcarea pe ambalaj şi pentru prevenirea
manipulării greşite se utilizează prevederile
reglementărilor în vigoare.
6.2. Cerinţe privind conservarea
Conservarea se face în ambalajul original.
6.3. Cerinţe privind ambalarea
Fiecare produs va fi ambalat în punga sa de
polietilenă.
In cutia de carton va fi introdus un singur aparat.
Pentru ambalarea fiecărui subansamblu se
utilizează prevederile reglementărilor în vigoare.
6.4. Cerinţe privind transportul
Transportul se face în ambalajul original, cu mijloace
de transport acoperite, cu respectarea cerinţelor mecanice şi
climatice pentru care s-au efectuat încercările.
Pentru transport se utilizează prevederile
reglementărilor în vigoare.
6.5. Cerinţe privind depozitarea
Produsele se depozitează ambalate, în
încăperi închise, lipsite de pulberi bune conductoare de electricitate,
substanţe chimice active, abur, praf, rozătoare, bacterii, mucegai,
radiaţii ionizante.
Umiditatea relativă trebuie să fie de maximum
80% la + 20 °C şi maximum 50% la + 40 °C.
Produsele ambalate se pot stivui în timpul
depozitării, maximum 5 cutii.
6.6. Cerinţe privind documentele de însoţire
In fiecare ambalaj trebuie să existe
următoarele documente:
- declaraţia de conformitate;
- protocol semnat de delegat control calitate şi
delegat recepţie beneficiar final;
- proces-verbal de constatare tehnică pentru
urmărirea în exploatare conform reglementărilor specifice în vigoare;
- proces-verbal de recepţie - la solicitarea
beneficiarilor finali.
6.7. Cerinţe privind inventarul de livrare
Odată cu fiecare aparat se livrează şi o
notiţă tehnică a aparatului.
6.8. Cerinţe privind termenul de garanţie
Pentru ansamblurile şi subansamblurile care au
prevăzute termene de garanţie în standardele/normele tehnice de
produs, fişe UIC, se vor respecta aceste termene.
Pentru ansamblurile şi subansamblurile care nu au
prevăzute termene de garanţie prin standarde/norme tehnice de produs,
fişe UIC, precum şi pentru instalaţia de sonorizare şi
telefonie în ansamblul său, termenele de garanţie vor fi stabilite
prin contract de către producător şi beneficiarul final.
Defectele în termen de garanţie sunt tratate în
conformitate cu prevederile reglementărilor în vigoare.
ANEXA la normele tehnice feroviare
DOCUMENTE DE REFERINŢĂ
Aplicarea standardelor cuprinse în această
listă reprezintă o modalitate recomandată pentru asigurarea
conformităţii cu cerinţele din norma tehnică
feroviară.
[1] RIC - 2001 Acord privind transmiterea şi
folosirea vagoanelor de călători în trafic internaţional
[2] OMTCT nr. 1.817/2005 Ordinul ministrului
transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 1.817/2005 pentru
aprobarea Instrucţiunilor privind revizia tehnică şi
întreţinerea vagoanelor în exploatare nr. 250, publicat în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 1.039 din 23 noiembrie 2005, cu
modificările şi completările ulterioare
[3] RET 2001 Regulamentul de exploatare tehnică
feroviară nr. 002, aprobat prin Ordinul ministrului lucrărilor
publice, transporturilor şi locuinţei nr. 1.186/2001, publicat în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 681 din 29 octombrie 2001
[4] Hotărârea Guvernului nr. 850/2003 privind
interoperabilitatea sistemului de transport feroviar convenţional cu
modificările si completările ulterioare, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 23 iulie 2003
[5] Hotărârea Guvernului nr. 1.533/2003 privind
interoperabilitatea sistemului de transport feroviar de mare viteză, cu
modificările şi completările ulterioare, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 9 ianuarie 2004.
[6] Fişa UIC 440 OR Sonorizarea vagoanelor de
călători RIC
[7] Fişa UIC 533 O Protecţia prin punere la
masă a pieselor metalice ale vagoanelor de călători
[8] Fişa UIC 550 OR Instalaţii pentru
alimentarea cu energie electrică a materialului rulant de
călători
[9] Fişa UIC 550-1 OR Tablourile electrice din
dotarea materialului rulant de călători
[10] Fişa UIC 550-2 OR Instalaţii pentru
alimentarea cu energie a vagoanelor de călători. Incercări de
tip
[11] Fişa UIC 550-3 OR Instalaţii pentru
alimentarea cu energie electrică a materialului rulant de
călători. Influenţa echipamentelor electrice la exteriorul
vagoanelor de călători
[12] Fişa UIC 552 OR Alimentarea trenurilor cu
energie electrică. Caracteristici unificate ale liniei de tren
[13] Fişa UIC 554-1 OR Alimentarea echipamentului
electric al vehiculelor feroviare de la o reţea locală de
distribuţie sau prin altă sursă de energie
[14] Fişa UIC 555 OR Iluminatul electric al
materialului rulant de călători.
[15] Fişa UIC 557 OR Tehnica de diagnoză la
vagoanele de călători
[16] Fişa UIC 558 OR Linie de telecomandă
şi informaţii - Caracteristici tehnice unificate utilizate pentru
echipamentul vagoanelor de călători
[17] Fişa UIC 560 OR Uşi, ferestre,
scări, peroane, mânere şi bare de mână la vagoanele de
călători şi de marfă
[18] Fişa UIC 564-2 OR Reguli cu privire la
protecţia şi lupta contra incendiilor la vehiculele feroviare în
serviciu internaţional, care transportă călători sau
vehicule asimilate
[19] Fişa UIC 565-1 OR Caracteristici particulare
de construcţie şi amenajare interioară a vehiculelor de noapte
admise în trafic internaţional
[20] Fişa UIC 565-2 OR Caracteristici particulare
de construcţie, de confort şi reguli de igienă pentru
vagoanele-restaurant admise în trafic internaţional
[21] Fişa UIC 567 OR Dispoziţii generale
privind vagoanele de călători
[22] Fişa UIC 567-1 OR Vagoane de
călători unificate de tip X şi Y, admise în trafic
internaţional. Caracteristici
[23] Fişa UIC 567-2 OR Vagoane de
călători unificate tip Z admise în trafic internaţional.
Caracteristici
[24] Fişa UIC 568 OR Sonorizarea şi telefonia
vagoanelor de călători RIC. Caracteristici tehnice pentru
echipamentele vagoanelor de călători RIC unificate
[25] IEC 60571:2006 Echipamentul electronic utilizat pe
vehiculele feroviare
[26] SR EN 60529:1995 Grade din protecţie
asigurate prin carcase. (Cod IP)
[27] SR EN 60068-2-1: 2007 Incercări de mediu.
Partea 2-1: Incercări. Incercarea A: Frig
[28] SR EN 60068-2-2:2008 Incercări de mediu.
Partea 2-2: Incercări. Incercarea B: Căldură uscată
[29] Echipament de sonorizare şi telefonie UIC
România NT 1604.OD.000 C1/F
[30] SR EN 50125-1:2003 Aplicaţii feroviare.
Condiţii de mediu pentru echipamente. Partea 1. Echipament la bordul
materialului rulant
[31] SR EN 50155: 2007 Aplicaţii feroviare.
Echipamente electronice utilizate pe materialul rulant
[32] SR EN 60721-3-1: 2004 Clasificarea
condiţiilor de mediu. Partea 3: Clasificarea grupelor de agenţi de
mediu şi a gradelor de severitate ale acestora. Secţiunea 1:
Depozitare
[33] SR EN 60721-3-2: 2004 Clasificarea
condiţiilor de mediu. Partea 3: Clasificarea grupelor de agenţi de
mediu şi a gradelor de severitate ale acestora. Secţiunea 2:
Transport
[34] SR EN 60721-3-5: 2004 Clasificarea
condiţiilor de mediu. Partea 3: Clasificarea grupelor de agenţi de
mediu şi a gradelor de severitate ale acestora. Secţiunea 5: Instalaţii
pe vehicule terestre
[35] SR HD 478.2.1 S1: 2002 Clasificarea
condiţiilor de mediu. Partea 2. Condiţii de mediu prezente în
natură. Temperatură şi umiditate
[36] SR HD 478.2.3 S1: 2002 Clasificarea
condiţiilor de mediu. Partea 2. Condiţii de mediu prezente în
natură. Presiune atmosferică
[37] SR EN 60068-2-64: 1996 Incercări de mediu.
Partea 2: Metode de încercare -Incercarea Fh: vibraţii aleatorii de
bandă largă (control numeric) şi ghid
[38] SR EN 60068-2-27: 1998 Incercări climatice
şi mecanice. Partea 2: Incercări. Incercarea Ea şi ghid:
Şocuri
[39] SR EN 60068-2-30: 2006 Incercări de mediu.
Partea 2-30: Incercări - Incercare Db. Căldură umedă
ciclică (ciclu de 12 h +12 h)
[40] SR EN 61373: 2002 Aplicaţii feroviare.
Echipament pentru material rulant. Incercări la şocuri şi
vibraţii
[41] SR EN 60068-2-47: 2006 Incercări de mediu.
Partea 2-47: Metode de încercare. Montarea componentelor, echipamentelor
şi a altor articole pentru încercări dinamice la vibraţii, la
impact şi la alte încercări similare
[42] SR EN ISO 2178: 1998 Acoperiri metalice
nemagnetice pe metal de bază magnetic. Măsurarea grosimii acoperirii.
Metoda magnetică
[43] SR EN 12373-1: 2002 Aluminiu şi aliaje de
aluminiu. Acoperiri prin oxidare anodică. Partea 1: Metodă de
stabilire a caracteristicilor acoperirilor decorative şi de protecţie
obţinute prin oxidarea anodică a aluminiului
[44] SR EN 12373-3: 2002 Aluminiu şi aliaje de
aliaje de aluminiu. Acoperiri prin oxidare anodică. Partea 3: Determinarea
grosimii stratului de oxid anodic. Examinare nedistructivă cu microscopul
optic
[45] SR EN 12329: 2001 Protecţia anticorozivă
a metalelor. Acoperiri electrochimice cu zinc pe fontă sau oţel, cu
tratament suplimentar
[46] SR EN 12330: 2002 Protecţia anticorozivă
a metalelor. Acoperiri electrochimice de cadmiu pe fontă sau oţel
[47] SR CEI 60300-3-2: 2005 Managementul
siguranţei în funcţionare. Partea 3-2: Ghid de aplicare. Culegerea
datelor privind siguranţa în funcţionare în condiţii de
exploatare
[48] SR CEI 60863:1998 Prezentarea rezultatelor
previziunii caracteristicilor de fiabilitate, mentenabilitate şi
disponibilitate
[49] SR EN 60300-1: 2006 Managementul siguranţei
în funcţionare. Partea 1: Sisteme de management al siguranţei în
funcţionare
[50] SR EN 13460: 2003 Mentenanţă. Documente
pentru mentenanţă
[51] SR EN 50126-1:2003 Aplicaţii feroviare.
Specificarea şi demonstrarea fiabilităţii,
disponibilităţii, mentenabilităţii şi siguranţei
(FDMS). Partea 1: Prescripţii de bază şi procese generice
[52] SR EN ISO 9001: 2008 Sisteme de management al
calităţii. Cerinţe
[53] SR EN 50124-1:2002 Aplicaţii feroviare.
Coordonarea izolaţiei. Partea 1: Prescripţii fundamentale.
Distanţe de izolare prin aer şi distanţe de izolare pe
suprafaţă pentru toate echipamentele electrice şi electronice
[54] SR EN 61000-4-5: 2007 Compatibilitatea
electromagnetică (CEM). Partea 4-5: Tehnici de încercare şi
măsurare. Incercări de imunitate la unde de şoc
[55] IEC 62236-3-2: 2008 Aplicaţii feroviare -
Compatibilitate electromagnetică. Partea 3-2: Material rulant - Aparate
[56] Fişa UIC 556 OR Transmiterea
informaţiilor în trenuri şi automotoare
[57] Fişa UIC 176 O Specificaţii cu privire
la informaţiile destinate călătorilor, afişate în trenuri
printr-un dispozitiv electronic
[58] SR EN 50238: 2006 Aplicaţii feroviare.
Compatibilitatea între materialul rulant şi sistemele de detectare a
trenului
[59] Directiva 2004/108/CE a Parlamentului European
şi a Consiliului din 15 decembrie 2004 privind apropierea
legislaţiilor statelor membre cu privire la compatibilitatea
electromagnetică si de abrogare a Directivei 89/336/CEE