DECIZIE Nr.
1207 din 13 decembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea si alte drepturi ale magistratilor
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 16 din 9 ianuarie 2008
Acsinte Gaspar
- preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor,
excepţie ridicată de Florina Ruxandra Jipa în Dosarul nr. 22.654/3/2005 al
Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind
conflicte de muncă şi asigurări sociale.
La apelul nominal lipsesc
părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece criticile autorului
excepţiei privesc probleme de interpretare şi aplicare
a legii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 21 septembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 22.654/3/2005, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă
şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 177/2002, excepţie
ridicată de Florina Ruxandra Jipa în cauza ce are ca obiect judecarea
litigiului de muncă privind contestaţia la decizia de pensionare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 4 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 177/2002 contravin dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, „fiind discriminatorii,
întrucât stabilesc sporul de stabilitate în funcţie de vechimea efectivă în
magistratură, şi nu în funcţie de vechimea asimilată cu cea în
magistratură".
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi
pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este
neîntemeiată, „având în vedere faptul că sporul de stabilitate în funcţie nu se
confundă cu sporul de vechime în muncă, ci are natura unui spor de fidelitate,
iar legiuitorul poate să stabilească asemenea beneficii, fără ca asemenea norme
să poată fi asimilate unor privilegii sau discriminări".
Potrivit prevederilor art. 30 alin.(1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că persoanele
care au dobândit vechime într-o funcţie de magistrat se află într-o situaţie
diferită faţă de cele care au realizat vechime în alte funcţii cu profil
juridic.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Se apreciază că în
considerarea unor situaţii deosebite legiuitorul poate institui reguli
diferite, invocând în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 333/2007.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin.(2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstitutionalitate.
Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 4
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea şi alte
drepturi ale magistraţilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 924 din 18 decembrie
2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 347/2003, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 22 iulie 2003, cu modificările şi completările
ulterioare, care au următorul cuprins: „(1) Magistraţii beneficiază, în raport cu vechimea efectivă în funcţiile
de judecător, procuror, magistrat-asistent la Curtea Supremă de Justiţie sau de
personal asimilat magistraţilor, de o majorare a indemnizaţiei stabilite
potrivit art. 3 alin. (2), calculată în procente la indemnizaţia brută, după
cum urmează:
- de la 51a 10 ani - 5%;
- de la 10 la 15 ani - 10%;
- de la 151a 20 de ani - 15%;
- peste 20 de ani - 20%.
(2) Indemnizaţia majorată potrivit alin. (1) se
acordă de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a împlinit
vechimea efectivă în funcţiile prevăzute la alin. (1) şi constituie
indemnizaţia de încadrare brută lunară.
(3) Indemnizaţia de încadrare majorată potrivit
alin. (1) se ia în calcul la stabilirea pensiilor şi a altor drepturi de
asigurări sociale, la stabilirea, recalcularea şi actualizarea pensiei de
serviciu, reglementată de Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, precum şi a oricăror alte drepturi ce se determină pe
baza veniturilor salariate."
Autorul excepţiei susţine că aceste prevederi legale încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi.
Examinând excepţia de neconstitutionalitate, Curtea
constată următoarele:
Anterior invocării excepţiei, Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 177/2002 a fost abrogată prin art. 41 lit. a) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale
judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul
justiţiei, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 314 din 7 aprilie 2006, aprobată cu
modificări prin Legea nr. 45/2007, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 169 din 9 martie 2007. Art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 are următorul
conţinut:
- Art. 4: „(1) Judecătorii,
procurorii, personalul asimilat acestora şi magistraţii-asistenţi beneficiază,
în raport cu vechimea numai în funcţiile de judecător, procuror,
magistrat-asistent la Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau de personal
asimilat judecătorilor şi procurorilor, de o majorare a indemnizaţiei stabilite
potrivit art. 3 alin. (1), calculată în procente la indemnizaţia de încadrare
brută lunară, după cum urmează:
- de la 3 la 5 ani - 10%;
- de la 5 la 10 ani - 15%;
- de la 10 la 15 ani - 20%;
- de la 15 la 20 de ani - 25%;
- peste 20 de ani - 30%.
(2) Indemnizaţia de încadrare majorată potrivit
alin. (1) se acordă de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a
împlinit vechimea numai în funcţiile prevăzute la alin. (1) şi constituie
indemnizaţia de încadrare brută lunară.
(3) Indemnizaţia de încadrare majorată potrivit
alin. (1) se ia în calcul la stabilirea pensiilor şi a altor drepturi de
asigurări sociale, la stabilirea, recalcularea şi actualizarea pensiei de
serviciu, precum şi a oricăror alte drepturi ce se determină pe baza
veniturilor salariate."
Din analiza celor două texte rezultă că actul normativ
abrogat prevedea, în favoarea magistraţilor, la art. 4 o majorare a
indemnizaţiei stabilite potrivit art. 3 alin. (2) din aceeaşi ordonanţă de
urgenţă, în raport cu vechimea efectivă în funcţiile de judecător, procuror,
magistrat-asistent la Curtea Supremă de Justiţie sau de personal asimilat
magistraţilor. Prevederile art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
27/2006 stabilesc că judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora şi
magistraţii-asistenţi beneficiază de majorarea indemnizaţiei, în raport cu
vechimea efectivă în funcţiile de judecător, procuror, magistrat-asistent la
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau de personal asimilat judecătorilor şi
procurorilor. Intrucât între cele două texte există o diferenţă de
reglementare, iar interpretarea lor aparţine competenţei instanţelor de
judecată, Curtea constată că noua lege nu a preluat, sub aspectul criticii de
neconstitutionalitate, soluţia legislativă prevăzută de textul de lege abrogat.
In consecinţă, având în vedere că dispoziţia legală criticată nu mai este în
vigoare, în cauză devin incidente dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, excepţia de neconstitutionalitate fiind inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin.(4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin.(1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor,
excepţie ridicată de Florina Ruxandra Jipa în Dosarul nr. 22.654/3/2005 al
Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind
conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 decembrie 2007.
PREŞEDINTE,
Acsinte Gaspar
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta