Ordinul Nr.3573 din 09.10.2014

pentru aprobarea Regulamentului privind modalităţile de exercitare a atribuţiilor ce revin Ministerului Justiţiei în calitatea sa de autoritate centrală, desemnată prin Legea nr. 100/1992 pentru aderarea României la Convenţia de la Haga din 25 octombrie 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii
ACT EMIS DE: Ministerul Justitiei
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 819 din 10 noiembrie 2014

În conformitate cu dispoziţiile art. 13 din Hotărârea Guvernului nr. 652/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Justiţiei, cu modificările şi completările ulterioare,în temeiul art. 30 alin. (1) din Legea nr. 369/2004 privind aplicarea Convenţiei asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii, adoptată la Haga la 25 octombrie 1980, la care România a aderat prin Legea nr. 100/1992, republicată,ministrul justiţiei emite următorul ordin: Articolul 1Se aprobă Regulamentul privind modalităţile de exercitare a atribuţiilor ce revin Ministerului Justiţiei în calitatea sa de autoritate centrală, desemnată prin Legea nr. 100/1992 pentru aderarea României la Convenţia de la Haga din 25 octombrie 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin. Articolul 2La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul ministrului justiţiei nr. 509/C/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind modalităţile de exercitare a atribuţiilor ce revin Ministerului Justiţiei, în calitatea sa de autoritate centrală, desemnată prin Legea nr. 100/1992 pentru aderarea României la Convenţia de la Haga din 25 octombrie 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349 din 25 aprilie 2005. Articolul 3Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Ministrul justiţiei, Robert-Marius Cazanciuc
ANEXĂREGULAMENT privind modalităţile de exercitare a atribuţiilor ce revin Ministerului Justiţiei, în calitatea sa de autoritate centrală, desemnată prin Legea nr. 100/1992 pentru aderarea României la Convenţia de la Haga din 25 octombrie 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii Articolul 1Atribuţiile ce revin Ministerului Justiţiei, în calitatea sa de autoritate centrală română pentru ducerea la îndeplinire a obligaţiilor stabilite prin Convenţia asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii, adoptată la Haga la 25 octombrie 1980, denumită în continuare Convenţie, sunt îndeplinite prin Direcţia drept internaţional şi cooperare judiciară - Serviciul de cooperare judiciară internaţională în materie civilă şi comercială. Articolul 2Principalele atribuţii ale autorităţii centrale române, în cazul în care este sesizată cu o cerere de înapoiere a unui copil la reşedinţa sa obişnuită din străinătate, formulată în temeiul art. 3 din Convenţie, de către o persoană fizică, instituţie, organism interesat ori de către autoritatea centrală a unui stat parte la Convenţie, denumite în continuare transmiţător, sunt următoarele: a)confirmă primirea cererii; b)verifică cererea sub aspectul îndeplinirii condiţiilor prevăzute de Convenţie şi, după caz, solicită de la transmiţător informaţii şi/sau documente, în completarea setului de acte; c)restituie, motivat, cererea, atunci când constată că aceasta nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 4 sau art. 27 din Convenţie; d)întreprinde demersurile necesare pe lângă Ministerul Afacerilor Interne, în principal, în vederea localizării pe teritoriul României a copilului şi a persoanei care a deplasat copilul din statul reşedinţei sale obişnuite, pe baza informaţiilor menţionate în cererea de înapoiere; în cazul în care informaţiile primite de la autorităţile române competente nu confirmă localizarea copilului pe teritoriul României, cererea se restituie transmiţătorului făcându-se menţiune despre aceasta; e)în cazul în care autoritatea centrală are indicii că minorul a cărui înapoiere se solicită se află pe teritoriul altui stat parte la Convenţie, transmite cererea direct şi fără întârziere autorităţii centrale a acelui stat, informând despre acest demers transmiţătorul; f)încearcă soluţionarea pe cale amiabilă a conflictului dintre părţi, în vederea înapoierii de bunăvoie a copilului în statul reşedinţei sale obişnuite, inclusiv prin mediere; g)informează instanţa română cu privire la necesitatea respectării dispoziţiilor art. 16 din Convenţie, în cazul în care are cunoştinţă despre existenţa pe rolul acestei instanţe a unei cauze având ca obiect încredinţarea copilului; h)întreprinde demersurile prevăzute de lege în vederea desemnării de către decanul baroului teritorial competent a unui avocat din oficiu, care să acorde asistenţă judiciară gratuită reclamantului din străinătate, în faţa instanţelor române; i)atunci când ia cunoştinţă, pe orice cale, că minorul este în pericol, autoritatea centrală română sesizează autorităţile competente cu atribuţii în domeniul protecţiei copilului pentru a lua, dacă este cazul, oricare dintre măsurile de protecţie a copilului prevăzute de legislaţia în vigoare; j)informează transmiţătorul cererii cu privire la hotărârea judecătorească pronunţată în cauză; în acest scop, autoritatea centrală română asigură transmiterea acesteia prin fax, e-mail şi servicii poştale; totodată, autoritatea centrală română informează pe transmiţătorul cererii cu privire la posibilitatea exercitării căii de atac împotriva hotărârii judecătoreşti pronunţate în cauză, în termenul prevăzut de lege; numai la cererea expresă a transmiţătorului, autoritatea centrală română poate facilita traducerea hotărârii judecătoreşti de către un traducător autorizat şi transmiterea acesteia prin fax; în această situaţie, traducerea va fi efectuată în limba franceză sau engleză; k)îndeplineşte orice alte atribuţii care decurg din aplicarea Convenţiei. Articolul 3Atribuţiile autorităţii centrale române, atunci când transmite unei autorităţi centrale din străinătate o cerere formulată de către o persoană, instituţie sau un organism interesat din România, denumite în continuare solicitant, în vederea obţinerii înapoierii unui copil deplasat sau reţinut ilicit într-un stat parte la Convenţie sunt, în principal, următoarele: a)examinează petiţia şi actele doveditoare anexate acesteia; b)în cazul în care constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 3 din Convenţie, transmite solicitantului formularele-tip de cerere de înapoiere şi procură, îndrumându-l în vederea completării lor; c)după verificarea cererii de înapoiere a copilului, a procurii şi a documentelor doveditoare, primite de la solicitant, redactate în limba română şi însoţite de o traducere în una dintre limbile acceptate de statul solicitat, conform dispoziţiilor art. 24 din Convenţie, autoritatea centrală română le transmite, prin fax, email şi servicii poştale, autorităţii centrale a statului parte la Convenţie pe teritoriul căruia se afirmă că a fost deplasat ilicit sau reţinut copilul; setul de documente este însoţit de certificatul de legislaţie emis de autoritatea centrală română prin care se atestă dispoziţiile legale în vigoare în materia încredinţării copilului; d)în cazul în care, după confirmarea primirii cererii, autoritatea centrală solicitată cere informaţii suplimentare, autoritatea centrală română este obligată să furnizeze aceste informaţii, după caz, prin consultarea solicitantului; e)transmite, cu celeritate, solicitantului din România informaţiile primite de la autoritatea centrală solicitată referitoare la stadiul de soluţionare a cauzei; f)în cazul în care autoritatea competentă străină dispune înapoierea copilului în România, autoritatea centrală română cooperează cu autoritatea centrală solicitată pentru a facilita înapoierea copilului pe teritoriul României şi, atunci când este cazul, a persoanei care îl însoţeşte; g)confirmă autorităţii centrale solicitate înapoierea copilului pe teritoriul României; h)îndeplineşte orice alte atribuţii care decurg din aplicarea Convenţiei. Articolul 4Atribuţiile autorităţii centrale române, atunci când este sesizată cu o cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 15 din Convenţie sau ale art. 19 din Legea nr. 369/2004 privind aplicarea Convenţiei asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii, adoptată la Haga la 25 octombrie 1980, la care România a aderat prin Legea nr. 100/1992, republicată, în vederea obţinerii unei hotărâri prin care să se constate că deplasarea sau neînapoierea unui copil a fost ilicită în sensul art. 3 din Convenţie, sunt următoarele: a)primeşte de la reclamant cererea şi înscrisurile doveditoare anexate acesteia; b)verifică cererea şi înscrisurile anexate sub aspectul îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 19 din Legea nr. 369/2004, republicată; în cazul în care se constată că acestea nu îndeplinesc condiţiile legii, autoritatea centrală română le restituie reclamantului, punându-i în vedere să modifice cererea sau, după caz, să completeze actele anexate în susţinerea acesteia; c)depune cererea şi înscrisurile în sprijinul cererii, cu adresă de înaintare la instanţa română competentă, respectiv Tribunalul Bucureşti; d)comunică instanţei române competente orice informaţii relevante în soluţionarea cererii, primite de la autoritatea judiciară sau administrativă solicitantă; e)transmite autorităţii judiciare sau administrative solicitante, direct ori prin intermediul autorităţii centrale a statului solicitant, orice date sau informaţii privind stadiul procedurilor în curs în faţa instanţei române; de asemenea, comunică acesteia hotărârea instanţei române însoţită de o traducere în limba statului solicitant ori în limba franceză sau engleză; traducerea va fi efectuată, prin grija autorităţii centrale române, de către un traducător autorizat. Articolul 5Dispoziţiile art. 1-3 se aplică în mod corespunzător atunci când autoritatea centrală română acţionează ca autoritate solicitată sau solicitantă, în vederea acordării asistenţei pentru organizarea ori protejarea exercitării dreptului de vizitare a unui copil, potrivit prevederilor Convenţiei.