ORDIN Nr. 256
din 23 octombrie 2006
pentru aprobarea Normei
sanitare veterinare privind controalele veterinare aplicabile comertului
intracomunitar cu produse de origine animala
ACT EMIS DE:
AUTORITATEA SANITARA VETERINARA SI PENTRU SIGURANTA ALIMENTE
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 935 din 17 noiembrie 2006
Având în vedere prevederile
art. 10 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea
activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată cu
modificări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare,
în temeiul art. 3 alin. (3) şi
al art. 4 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 130/2006 privind organizarea
şi funcţionarea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa
Alimentelor şi a unităţilor din subordinea acesteia,
văzând Referatul de aprobare nr. 86.388 din 28 august
2006 şi nr. 34.216 din 25 august 2006, întocmit de Direcţia de igienă şi
sănătate publică veterinară şi Direcţia generală de inspecţii şi coordonare
P.I.F. din cadrul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa
Alimentelor,
preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare
Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor emite
următorul ordin:
Art. 1. - Se aprobă Norma sanitară veterinară privind
controalele veterinare aplicabile comerţului intracomunitar cu produse de
origine animală, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul
ordin.
Art. 2. - Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi
pentru Siguranţa Alimentelor, institutele veterinare centrale şi direcţiile
sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene şi a municipiului
Bucureşti vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.
Art. 3. - (1) La data intrării în vigoare a prezentului
ordin se abrogă Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr.
21/2003 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind controalele
veterinare pentru comerţul dintre România şi statele membre ale Uniunii
Europene cu produse animaliere şi de origine animală, publicat în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 155 şi 155 bis din 11 martie 2003.
(2) De la data intrării în vigoare a prezentului ordin,
referirile făcute la ordinul menţionat la alin. (1) se vor considera ca fiind
referiri la prezentul ordin.
Art. 4. - Prezentul ordin transpune Directiva
Consiliului 89/662/CEE privind controalele veterinare
aplicabile comerţului intracomunitar în vederea realizării pieţei interne,
publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 395 din 30
decembrie 1989, p. 13, astfel cum a fost modificată ultima dată de Directiva
Parlamentului European şi a Consiliului 2004/41/CE, publicată în Jurnalul
Oficial al Uniunii Europene (JOUE) nr. L 157 din 30 aprilie 2004, p. 33.
Art. 5. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul
Oficial al României, Partea I, şi va intra în vigoare
la data aderării României la Uniunea Europeană.
p. Preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare
Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor,
Cheţan Radu Roatiş
ANEXA
NORMĂ SANITARĂ VETERINARĂ
privind controalele veterinare aplicabile comerţului
intracomunitar cu produse de origine animală
Art. 1. - Fără a aduce atingere prevederilor art. 6,
controalele veterinare care se efectuează asupra produselor de origine animală,
cuprinse în actele menţionate în anexă şi care sunt destinate comerţului, nu se
mai efectuează la frontieră, ci în conformitate cu prevederile prezentei norme
sanitare veterinare.
Art. 2. - In sensul prezentei norme sanitare
veterinare, se înţelege prin:
1. control veterinar - orice
control fizic şi/sau formalitate administrativă care se aplică produselor la
care se face referire în art. 1 şi care este destinat protecţiei, directe sau
indirecte, a sănătăţii publice ori a sănătăţii animalelor;
2. comerţ - comerţul cu produse între statele membre în înţelesul art. 9 alin.
(2) din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene;
3. unitate - orice
întreprindere care produce, depozitează sau prelucrează produsele la care se
face referire în art. 1;
4. autoritate competentă - Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa
Alimentelor competentă să efectueze controale veterinare sau orice autoritate
căreia aceasta i-a delegat competenţa respectivă;
5. medic veterinar oficial - medicul veterinar desemnat de Autoritatea Naţională Sanitară
Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor.
CAPITOLUL I
Controale la origine
Art. 3. - (1) Sunt destinate comerţului numai produsele
la care se face referire în art. 1, care au fost obţinute, controlate, marcate
şi etichetate în conformitate cu reglementările comunitare, pentru destinaţia
respectivă, şi care sunt însoţite de un certificat de sănătate, certificat de
sănătate animală sau de orice alt document prevăzut de reglementările
veterinare comunitare până la destinatarul final menţionat în acestea;
unităţile de origine trebuie să se asigure, printr-un autocontrol permanent, că
astfel de produse respectă aceste cerinţe; fără a aduce atingere sarcinilor de
monitorizare încredinţate medicului veterinar oficial în baza legislaţiei
comunitare, autoritatea competentă trebuie să efectueze controale regulate
asupra unităţilor, pentru a se convinge că produsele destinate comerţului
respectă cerinţele comunitare sau, în cazurile prevăzute la alin. (3),
cerinţele statului membru de destinaţie; atunci când există suspiciuni asupra
faptului că nu sunt îndeplinite aceste cerinţe, autoritatea competentă trebuie
să efectueze controalele necesare, iar dacă suspiciunea este confirmată, să ia
măsurile corespunzătoare, care pot include retragerea autorizaţiei.
(2) Atunci când transportul implică mai multe locuri
de destinaţie, produsele trebuie să fie grupate în tot atâtea loturi câte
locuri de destinaţie sunt; fiecare lot trebuie să fie însoţit de certificatul
sau documentul menţionat anterior; atunci când produsele la care se referă art.
1 sunt destinate exportului către o ţară terţă, transportul trebuie să rămână
sub supraveghere vamală până la punctul de ieşire de pe teritoriul Comunităţii
Europene.
(3) Dacă România realizează importuri facultative din
anumite ţări terţe, trebuie să informeze Comisia Europeană şi celelalte state
membre ale Uniunii Europene de existenţa unor astfel de importuri; în situaţia
în care produsele sunt introduse pe teritoriul Comunităţii Europene de un alt
stat membru al Uniunii Europene, acesta trebuie să efectueze un control al
documentelor privind originea şi destinaţia produselor, în conformitate cu art.
6 alin. (1); în situaţia în care România este stat membru de destinaţie,
autoritatea competentă interzice reexpedierea de pe teritoriul României a
produselor respective, în afară de cazul în care acestea sunt destinate altui stat
membru ce utilizează aceeaşi opţiune.
Art. 4. - (1) Autoritatea competentă a României, ca
stat membru de expediere, trebuie să ia măsurile necesare pentru a se asigura
că operatorii respectă cerinţele veterinare în toate etapele producţiei,
depozitării, comercializării şi transportului produselor menţionate la art. 1.
Produsele de origine animală, cuprinse în actele menţionate în anexă, sunt
controlate în acelaşi mod, din punct de vedere veterinar, indiferent dacă
acestea sunt destinate comerţului intracomunitar sau pieţei naţionale.
(2) Autoritatea competentă a României, ca stat membru
de expediere, trebuie să ia măsurile administrative, legale sau penale
corespunzătoare pentru a sancţiona orice încălcare a legislaţiei veterinare de
către persoanele fizice sau juridice, atunci când se descoperă că
reglementările comunitare au fost încălcate, în special atunci când se constată
că certificatele sau documentele întocmite nu corespund stării reale a
produselor ori că ştampilele de sănătate publică au fost aplicate produselor
care nu respectă aceste reguli.
CAPITOLUL II
Controale la sosirea la destinaţie
Art. 5. - (1) In situaţia în care România este stat
membru de destinaţie, autoritatea competentă trebuie să aplice următoarele
măsuri:
a) verifică, la locurile de destinaţie ale produselor,
prin intermediul controalelor veterinare prin sondaj, nediscriminatorii, faptul
că au fost respectate cerinţele prevăzute la art. 3; în acelaşi timp, aceasta
prelevează probe. Suplimentar, în situaţia în care România este stat membru de
tranzit sau de destinaţie şi autoritatea competentă deţine informaţii care
conduc ia suspiciunea unei nereguli, pot fi, de asemenea, efectuate controale
în timpul transportului de produse pe teritoriul său, incluzând controalele
privind conformitatea în ceea ce priveşte mijloacele de transport;
b) atunci când produsele la care se face referire în
art. 1, ce provin dintr-un alt stat membru, sunt destinate:
(i) unei unităţi aflate sub responsabilitatea unui
medic veterinar oficial, acesta trebuie să se asigure că numai produsele care
îndeplinesc cerinţele prevăzute la art. 3 alin. (1), cu privire la marcare şi
documentele de însoţire, sunt însoţite de documentul prevăzut de reglementările
ţării de destinaţie şi sunt admise în acea unitate;
(ii) unui intermediar autorizat care divizează loturile
ori unei întreprinderi comerciale cu sucursale multiple sau oricărei unităţi
care nu este supusă supravegherii permanente, aceştia trebuie să verifice,
înainte ca lotul să fie divizat sau comercializat, prezenţa mărcilor, a
certificatului sau a documentelor menţionate la lit. b) pct. (i) şi să notifice
autorităţii competente orice neregularitate sau abatere;
(iii) altor destinatari, în special atunci când întreg lotul este parţial descărcat în timpul transportului,
lotul descărcat trebuie să fie însoţit, în conformitate cu prevederile art. 3
alin. (1), de originalul certificatului menţionat la lit. b) pct. (i);
c) garanţiile, care trebuie să fie furnizate de
destinatarii la care se face referire în lit. b) pct. (ii) şi (iii), trebuie să
fie specificate într-o convenţie încheiată cu autoritatea competentă, ce
urmează să fie semnată în momentul înregistrării anterioare prevăzute la alin.
(3). Autoritatea competentă trebuie să efectueze controale randomizate pentru a
verifica conformitatea cu aceste garanţii.
(2) Fără a aduce atingere prevederilor art. 4, în
cazul în care nu au fost stabilite standardele comunitare adoptate prin
reglementări comunitare, atunci când România este stat membru de destinaţie,
autoritatea competentă poate solicita, respectând prevederile generale ale
Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, ca unitatea de origine să
aplice standardele în vigoare, în baza reglementărilor naţionale. Atunci când
România este stat membru de origine, autoritatea competentă trebuie să se
asigure că produsul în cauză respectă aceste cerinţe.
(3) Operatorii care deţin produse ce le-au fost
livrate dintr-un alt stat membru sau care divizează complet
un lot de astfel de produse trebuie:
a) să se supună, dacă autoritatea competentă
solicită, înregistrării prealabile;
b) să ţină un registru în care sunt înregistrate
astfel de livrări;
c) să raporteze sosirea produselor dintr-un alt stat
membru, dacă este solicitat acest lucru de către autoritatea competentă, în
măsura în care se consideră necesar, pentru a se efectua controalele menţionate
la alin. (1);
d) să păstreze, pentru o perioadă de cel puţin 6 luni,
ce trebuie specificată de către autoritatea competentă, certificatele de sănătate
sau documentele menţionate la art. 3, pentru a le putea prezenta autorităţii
competente, la cererea acesteia.
Art. 6. - (1) In cursul controalelor efectuate la
locurile în care pot fi aduse produse dintr-o ţară terţă pe teritoriul
României, aşa cum se menţionează în Norma sanitară veterinară care stabileşte
principiile ce reglementează organizarea controalelor veterinare privind
produsele ce intră în Comunitatea Europeană din ţări terţe, aprobată prin
Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru
Siguranţa Alimentelor nr. 206/2006, publicat în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 752 din 4
septembrie 2006, ce transpune în legislaţia naţională Directiva Consiliului
97/78/CE, cum ar fi porturi, aeroporturi şi posturi de inspecţie la frontieră
cu ţări terţe, se iau următoarele măsuri:
a) este efectuat un control al documentelor care atestă originea produselor;
b) produsele ce provin din Comunitatea Europeană sunt
supuse regulilor privind controalele prevăzute la art. 5;
c) produsele din ţările terţe sunt supuse regulilor
stabilite în norma sanitară veterinară, aprobată prin Ordinul preşedintelui
Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr.
206/2006, ce transpune în legislaţia naţională Directiva Consiliului 97/78/CE.
(2) Prin derogare de la alin. (1), toate produsele
transportate cu mijloace de transport, ce asigură o
legătură permanentă şi directă între două puncte geografice ale Comunităţii
Europene, trebuie să fie supuse reglementărilor cu privire la inspecţie,
stabilite la art. 5.
Art. 7. - (1) Dacă în cursul unui control efectuat la
locul de destinaţie a lotului sau în timpul transportului autoritatea
competentă constată:
a) prezenţa agenţilor responsabili de una dintre
bolile la care se referă Norma sanitară veterinară privind notificarea bolilor
animalelor, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare
Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 77/2005, publicat în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 30 august 2005, ce transpune în legislaţia naţională
Directiva Consiliului 82/894/CEE, de o zoonoză, boală sau orice altă cauză
similară care pot constitui un risc major pentru animale ori oameni sau că
produsele provin dintr-o zonă în care evoluează o boală epizootică, aceasta
trebuie să dispună ca lotul să fie distrus sau utilizat în alte scopuri
stabilite de reglementările comunitare; costurile legate de distrugerea lotului
trebuie să fie suportate de expeditor sau reprezentantul său; în situaţia în
care România este stat membru de destinaţie, autoritatea competentă trebuie să
notifice imediat autorităţilor competente ale celorlalte state membre ale
Uniunii Europene şi Comisiei Europene constatările făcute, deciziile luate şi
motivele acestor decizii; pot fi aplicate măsurile de protecţie prevăzute la
art. 9;
b) că produsele nu îndeplinesc condiţiile stabilite
de legislaţia naţională transpusă în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene
sau în absenţa deciziilor privind standardele comunitare prevăzute în
legislaţia naţională ce transpune legislaţia comunitară, de standardele
naţionale, aceasta poate, cu condiţia ca acest lucru să fie permis de
condiţiile de sănătate publică şi sănătate animală, să dea expeditorului sau
reprezentantului său posibilitatea alegerii între:
(i) distrugerea produselor; sau
(ii) utilizarea produselor în alte scopuri, incluzând returnarea acestora cu acordul autorităţii competente a
ţării unităţii de origine.
(2) Dacă se constată că certificatul sau documentele
conţin nereguli, expeditorului trebuie să i se acorde o perioadă de graţie,
înainte de a se recurge la această ultimă posibilitate.
Art. 8. - (1) In cazurile prevăzute la art. 7,
autoritatea competentă a României, ca stat membru de destinaţie, trebuie să
contacteze fără întârziere autoritatea competentă a statului membru de
expediere. In situaţia în care România este stat membru de expediere,
autoritatea competentă trebuie să ia toate măsurile necesare şi să notifice
autorităţii competente a statului membru de destinaţie natura controalelor
efectuate, deciziile luate şi motivele care au stat la baza acestor decizii.
(2) Dacă autoritatea competentă consideră că astfel
de măsuri sunt inadecvate, aceasta împreună cu autoritatea competentă a
statului membru de expediere trebuie să caute modalităţi şi mijloace de
remediere a situaţiei; dacă este cazul, aceasta poate implica o inspecţie la
faţa locului. In situaţia în care România este stat membru de expediere,
autoritatea competentă trebuie să colaboreze cu autoritatea competentă a
statului membru de destinaţie în identificarea mijloacelor de remediere a
situaţiei.
(3) Atunci când controalele
prevăzute în art. 7 indică neregularităţi repetate, autoritatea competentă a
României, ca stat membru de destinaţie, trebuie să informeze Comisia Europeană
şi departamentele veterinare ale celorlalte state membre ale Uniunii Europene.
(4) In aşteptarea concluziilor Comisiei Europene, la
solicitarea statului membru de destinaţie, autoritatea competentă trebuie să
intensifice controalele asupra produselor ce provin de la unitatea în cauză şi,
dacă există motive serioase privind sănătatea animală sau publică, să suspende
autorizarea.
(5) In situaţia în care România este stat membru de
destinaţie, autoritatea competentă poate să îşi intensifice controalele asupra
produselor ce provin din aceeaşi unitate.
(6) Cu excepţia cazului prevăzut de alin. (9),
drepturile de contestaţie existente în baza legislaţiei în vigoare în România
împotriva dispoziţiilor autorităţii competente nu vor fi afectate de prezenta
normă sanitară veterinară.
(7) Deciziile luate de autoritatea competentă a
României, ca stat membru de destinaţie, şi motivele care au stat la baza
acestor decizii trebuie să fie notificate expeditorului sau reprezentantului
său şi autorităţii competente a statului membru de expediere.
(8) Dacă expeditorul sau reprezentantul său solicită
astfel, deciziile şi motivele menţionate trebuie să îi fie trimise în scris, cu
detalii ale drepturilor de contestaţie, care îi sunt disponibile în baza
legislaţiei în vigoare în România, ca stat membru de destinaţie, şi ale
procedurii şi limitelor de timp aplicabile.
(9) In eventualitatea unui litigiu, cele două părţi
implicate au posibilitatea, dacă vor cădea de acord, ca în decurs de maximum o
lună să supună acest litigiu evaluării unui expert, al cărui nume figurează pe
o listă a experţilor comunitari întocmită de Comisia Europeană. Costul
consultării expertului este suportat de către Comunitatea Europeană.
(10) Experţii respectivi îşi dau avizul în decurs de
maximum 72 de ore sau după primirea rezultatelor oricăror analize. Părţile
respectă avizul expertului cu privire la legislaţia veterinară comunitară.
(11) Costurile returnării transportului, depozitării
produselor, folosirii în alte scopuri sau distrugerii acestora trebuie să fie
suportate de destinatar.
CAPITOLUL III
Prevederi comune
Art. 9. - (1) Autoritatea competentă a României trebuie
să notifice imediat celorlalte state membre ale Uniunii Europene şi Comisiei
Europene orice focar de boală de pe teritoriul său, altul decât cel la care se
referă norma sanitară veterinară aprobată prin Ordinul preşedintelui
Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr.
77/2005, ce transpune în legislaţia naţională Directiva Consiliului 82/894/CEE,
orice zoonoze, boli sau alte cauze susceptibile de a constitui un risc serios
pentru sănătatea animalelor sau pentru sănătatea publică.
(2) In situaţia în care România este stat membru de
origine, autoritatea competentă trebuie să aplice imediat măsurile de prevenire
sau de combatere prevăzute de regulile comunitare, în special determinarea
zonelor tampon prevăzute de aceste reguli, sau să adopte orice altă măsură pe
care o consideră corespunzătoare.
(3) Autoritatea competentă a Românei, ca stat membru
de destinaţie sau tranzit care, în cursul unui control la care se face referire
la art. 5, a stabilit existenţa uneia dintre bolile sau cauzele prevăzute la
alin. (1), poate lua, dacă este necesar, măsurile de precauţie prevăzute de
regulile comunitare.
(4) Până la luarea măsurilor de către Comisia
Europeană, autoritatea competentă a României, ca stat membru de destinaţie,
poate lua, din motive serioase privind sănătatea publică sau animală, măsuri de
protecţie interimare cu privire la unităţile în cauză sau, în cazul unei boli
epizootice, cu privire la zona de protecţie prevăzută de regulile comunitare.
(5) Măsurile luate de autoritatea competentă trebuie
să fie notificate fără întârziere Comisiei Europene şi celorlalte state membre
ale Uniunii Europene.
(6) La cererea autorităţii competente sau la
iniţiativa Comisiei Europene, unul ori mai mulţi reprezentanţi ai Comisiei
Europene pot merge imediat la locul în cauză pentru a examina, în colaborare cu
autorităţile competente, măsurile luate şi vor emite un aviz cu privire la
aceste măsuri.
Art. 10. - Autoritatea competentă trebuie să numească
departamentul sau departamentele veterinare responsabile cu efectuarea
controalelor veterinare şi cu colaborarea cu departamentele de inspecţie ale
celorlalte state membre.
Art. 11. - (1) Oficialii departamentelor veterinare şi,
după caz, în colaborare cu oficiali ai altor departamente împuternicite în
acest scop sunt autorizaţi:
a) să efectueze inspecţii ale clădirilor, birourilor,
laboratoarelor, instalaţiilor, mijloacelor de transport, unităţilor şi
echipamentului, produselor de curăţare şi întreţinere, procedurilor utilizate
pentru producerea, prelucrarea, marcarea, etichetarea şi prezentarea acestor
produse;
b) să efectueze controale privind respectarea de
către personal a cerinţelor stabilite de prevederile anexei la prezenta normă
sanitară veterinară;
c) să preleveze probe din produsele ţinute pentru a
fi depozitate sau vândute, transportate ori comercializate;
d) să examineze materialul documentar sau informatic
relevant pentru controalele efectuate ulterior măsurilor ce se iau în baza art. 3 alin. (1).
(2) In acest scop, aceştia trebuie să primească de la
unităţile care sunt controlate cooperarea necesară pentru realizarea sarcinilor
lor.
Art. 12. - Anexa face parte integrantă din prezenta
normă sanitară veterinară.
ANEXĂ la norma sanitară veterinară
LEGISLAŢIE VETERINARĂ
CAPITOLUL I
Norma sanitară veterinară ce stabileşte reguli de
sănătate animală care reglementează producţia, procesarea, distribuţia şi
introducerea produselor de origine animală destinate pentru consum uman,
aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare
şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 39/2006, publicat în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 213
din 8 martie 2006, ce transpune în legislaţia naţională Directiva Consiliului 2002/99/CE Regulamentul
Parlamentului European şi al Consiliului Uniunii Europene nr. 853/2004/CE care
stabileşte reguli specifice de igienă pentru alimente de origine animală,
publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 139 din 30 aprilie 2004, p. 55
CAPITOLUL II
Norma sanitară veterinară care stabileşte condiţiile de
sănătate a animalelor şi de sănătate publică care reglementează comerţul
României cu statele membre ale Uniunii Europene şi importul în România de
produse care nu sunt supuse cerinţelor şi regulilor specifice, aprobată prin
Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor, apelor şi mediului nr. 98/2004,
publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 4 martie 2004, ce transpune în legislaţia naţională Directiva Consiliului 92/118/CEE Regulamentul
Parlamentului European şi al Consiliului nr. 1.774/2002 ce stabileşte reguli de
sănătate cu privire la subprodusele de la animale, ce nu sunt destinate
consumului uman, publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 273 din 10 octombrie 2002, p.1.