Ordinul Nr.24 din 12.01.2012

privind publicarea acceptării amendamentelor la Codul internaţional pentru instalaţiile de protecţie contra incendiului (Codul FSS), adoptate de Organizaţia Maritimă Internaţională prin Rezoluţia MSC.292(87) a Comitetului de Siguranţă Maritimă din 21 mai 2010
ACT EMIS DE: Ministerul Transporturilor și Infrastructurii
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 63 din 26 ianuarie 2012

Având în vedere prevederile art. VIII (b)(vi)(2)(bb) şi ale art. VIII (b)(vii)(2) din Convenţia internaţională din 1974 pentru ocrotirea vieţii omeneşti pe mare (SOLAS 1974),în temeiul prevederilor art. 2 pct. 18 şi ale art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 76/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii, cu modificările şi completările ulterioare,ministrul transporturilor şi infrastructurii emite următorul ordin: Articolul 1Se publică amendamentele la Codul internaţional pentru instalaţiile de protecţie contra incendiului (Codul FSS), adoptate de Organizaţia Maritimă Internaţională prin Rezoluţia MSC.292(87) a Comitetului de Siguranţă Maritimă din 21 mai 2010, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin. Articolul 2Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Ministrul transporturilor şi infrastructurii, Anca Daniela Boagiu ANEXĂREZOLUŢIA MSC.292(87) (adoptată la 21 mai 2010) ADOPTAREA AMENDAMENTELOR la Codul internaţional pentru instalaţiile de protecţie contra incendiului Comitetul de Siguranţă Maritimă, amintind art. 28(b) din Convenţia privind crearea Organizaţiei Maritime Internaţionale referitor la funcţiile Comitetului, ţinând cont de Rezoluţia MSC.98(73) prin care a adoptat Codul internaţional pentru instalaţiile de protecţie contra incendiului (denumit în continuare Codul FSS) şi care a devenit obligatoriu conform cap. II-2 din Convenţia internaţională din 1974 pentru ocrotirea vieţii omeneşti pe mare (denumită în continuare Convenţia), ţinând cont de asemenea de art. VIII (b) şi de regula II-2/3.22 din Convenţie cu privire la procedura de amendare aplicabilă Codului FSS, luând în considerare, la cea de-a 86-a sesiune a sa, amendamentele la Codul FSS, propuse şi difuzate în conformitate cu art. VIII (b)(i) din Convenţie, 1. adoptă, în conformitate cu art. VIII (b)(iv) din Convenţie, amendamentele la Codul internaţional pentru instalaţiile de protecţie contra incendiului, al căror text este prevăzut în anexa la prezenta rezoluţie; 2. stabileşte, în conformitate cu art. VIII (b)(vi)(2)(bb) din Convenţie, că amendamentele se vor considera ca fiind acceptate la 1 iulie 2011, cu excepţia cazului în care, înainte de această dată, mai mult de o treime din guvernele contractante la Convenţie sau guvernele contractante ale căror flote comerciale reprezintă în total cel puţin 50% din tonajul brut al flotei comerciale mondiale vor fi notificat obiecţiile lor la aceste amendamente; 3. invită guvernele contractante la Convenţia SOLAS să noteze că, în conformitate cu art. VIII (b)(vii)(2) din Convenţie, amendamentele vor intra în vigoare la 1 ianuarie 2012, după acceptarea lor în conformitate cu paragraful 2 de mai sus; 4. solicită secretarului general, în conformitate cu art. VIII (b)(v) din Convenţie, să transmită tuturor guvernelor contractante la Convenţie copii certificate ale prezentei rezoluţii şi ale textului amendamentelor conţinute în anexă; 5. solicită în plus secretarului general să transmită copii ale acestei rezoluţii şi ale anexei sale membrilor Organizaţiei Maritime Internaţionale care nu sunt guverne contractante la Convenţie. ANEXĂla Rezoluţia MSC.292(87) AMENDAMENTE la Codul internaţional pentru instalaţiile de protecţie contra incendiului (Codul FSS) Capitolul 1Generalităţi Partea 1 - Aplicare 1 La sfârşitul paragrafului 1.2 se adaugă următoarea nouă frază după cum urmează: Totuşi, dacă nu se prevede în mod expres altfel, amendamentele la Cod, adoptate după 1 iulie 2002, se aplică numai navelor ale căror chile sunt puse sau care se află într-un stadiu similar de construcţie la data la care amendamentele intră în vigoare ori după această dată. Capitolul 10Instalaţii de detectare a fumului prin extragerea de probe 2 Textul existent al capitolului 10 se înlocuieşte după cum urmează: 1 APLICARE Prezentul capitol conţine cerinţe aplicabile instalaţiilor de detectare a fumului prin extragerea de probe din încăperile de marfă, aşa cum se prevede în capitolul II-2 din Convenţie. Dacă nu se prevede în mod expres altfel, cerinţele din acest capitol se aplică navelor construite la 1 ianuarie 2012 sau după această dată. 2 CERINŢE TEHNICE 2.1 Cerinţe generale 2.1.1 Ori de câte ori în textul acestui capitol apare cuvântul «instalaţie», acesta va însemna «instalaţie de detectare a fumului prin extragerea de probe». 2.1.1.1 O instalaţie de detectare a fumului prin extragerea de probe conţine următoarele elemente principale: .1 prizele de fum: dispozitive pentru extragerea de probe, care sunt instalate la capetele deschise ale tubulaturii pentru extragerea de probe din fiecare magazie de marfă, care îndeplinesc funcţia fizică de colectare a probelor de aer pentru transmiterea la panoul de comandă prin tubulaturile pentru extragerea de probe şi care pot, de asemenea, să acţioneze ca duze de evacuare pentru instalaţia fixă de stingere a incendiului cu gaz, dacă există; .2 tubulatura pentru extragerea de probe: reţea de tubulaturi, care racordează prizele de fum la panoul de comandă şi care se extinde pe sectoare astfel încât să se poată identifica uşor locul producerii incendiului; .3 robinete cu 3 poziţii: dacă instalaţia este interconectată la o instalaţie fixă de stingere a incendiului cu gaz, robinetele cu 3 poziţii sunt utilizate în mod normal pentru racordarea tubulaturilor pentru extragerea de probe la panoul de comandă şi, în cazul detectării incendiului, poziţia lor este modificată din nou astfel încât să racordeze tubulaturile pentru extragerea de probe la manifoldul de evacuare de la instalaţia de stingere a incendiului şi să izoleze panoul de comandă; şi .4 panoul de comandă: elementul principal al instalaţiei care asigură supravegherea continuă a încăperilor protejate în scopul detectării fumului. În general, acesta poate include camera de supraveghere sau senzorii pentru detectarea fumului. Aerul extras din încăperile protejate este aspirat prin intermediul prizelor de fum şi al tubulaturilor pentru extragerea de probe şi dus la camera de supraveghere, iar apoi la camera cu senzori pentru detectarea fumului unde fluxul de aer este verificat cu ajutorul senzorilor electrici pentru detectarea fumului. Dacă fumul este detectat, panoul de dublare, care în mod normal se află pe punte, emite automat o alarmă acustică (fără indicarea locului). Atunci, prin senzorul de detectare a fumului echipajul poate să stabilească în care magazie de marfă este localizat incendiul şi să acţioneze robinetul corespunzător cu 3 poziţii pentru descărcarea agentului de stingere a incendiului. 2.1.2 Toate instalaţiile prevăzute trebuie să poată funcţiona continuu, cu excepţia instalaţiilor care funcţionează pe baza unui principiu de verificare secvenţială şi care pot fi acceptate dacă intervalul de timp dintre două verificări succesive ale aceleiaşi poziţii corespunde unui interval de timp maxim admisibil, determinat după cum urmează: Intervalul de timp (I) va depinde de numărul de puncte de verificare (N) şi de timpul de răspuns al ventilatoarelor (T), cu o toleranţă de 20%: I = 1,2 x T x N Totuşi, intervalul de timp maxim admisibil nu va depăşi 120 s (I_max = 120 s). 2.1.3 Instalaţia trebuie să fie proiectată, construită şi instalată astfel încât să împiedice scurgerea vreunor substanţe toxice ori inflamabile sau a agentului pentru stingerea incendiului în încăperile de locuit, încăperile de serviciu, postul de comandă ori încăperile de maşini. 2.1.4 Instalaţia şi echipamentul său trebuie să fie proiectate astfel încât să reziste la variaţiile tensiunii de alimentare în regim permanent şi în regim tranzitoriu, la schimbările temperaturii ambiante, la vibraţii, umiditate, şocuri, lovituri şi coroziune care apar în mod normal la bordul unei nave şi să se evite posibilitatea aprinderii unui amestec de aer şi gaz inflamabil. 2.1.5 Instalaţia trebuie să fie de un tip care să poată fi încercat în ceea ce priveşte funcţionarea sa corectă şi revenirea în regim normal de funcţionare fără înlocuirea vreunei componente. 2.1.6 Pentru echipamentul electric utilizat la funcţionarea instalaţiei trebuie să fie prevăzută o sursă echivalentă de energie. 2.2 Cerinţe privind componentele 2.2.1 Trebuie să existe certificare referitoare la faptul că senzorul instalaţiei intră în funcţiune înainte ca densitatea fumului din camera de măsurare să depăşească 6,65% obscuritate pe metru. 2.2.2 Se va prevedea dublarea ventilatoarelor pentru extragerea de probe. Aceste ventilatoare trebuie să aibă o capacitate suficientă pentru a asigura funcţionarea în condiţii normale sau ventilaţia în interiorul zonei protejate, iar dimensiunea tubulaturii de racordare trebuie să fie determinată în funcţie de capacitatea de aspiraţie a ventilatorului şi de dispunerea tubulaturilor astfel încât să fie îndeplinite prevederile de la 2.4.2.2. Diametrul interior al tubulaturii pentru extragerea de probe nu trebuie să fie mai mic de 12 mm. Capacitatea de aspiraţie a ventilatorului trebuie să fie suficientă pentru a asigura un timp de răspuns la cea mai îndepărtată zonă conform criteriului cerut pentru timpul de răspuns de la 2.4.2.2. Un mijloc pentru monitorizarea debitului de aer trebuie să fie instalat la fiecare tubulatură pentru extragerea de probe. 2.2.3 Panoul de comandă trebuie să permită observarea fumului în fiecare tubulatură pentru extragerea de probe. 2.2.4 Tubulatura pentru extragerea de probe trebuie să fie proiectată astfel încât să se asigure, pe cât este practic posibil, că sunt extrase cantităţi egale de aer din fiecare priză de fum racordată. 2.2.5 Tubulatura pentru extragerea de probe trebuie să fie prevăzută cu un dispozitiv pentru purjarea periodică cu aer comprimat. 2.2.6 Panoul de comandă al instalaţiei pentru detectarea fumului trebuie să fie încercat conform standardelor EN 54-2 (1997), EN 54-4 (1997) şi CEI 60092-504 (2001). Se pot utiliza standarde alternative de testare conform cerinţelor Administraţiei. 2.3 Cerinţe cu privire la instalare 2.3.1 Prize de fum 2.3.1.1 În fiecare spaţiu închis, pentru care se cere detectarea fumului, trebuie să fie amplasată cel puţin o priză de fum. Totuşi, atunci când un spaţiu este destinat să transporte hidrocarburi sau mărfuri congelate în mod alternativ cu mărfuri pentru care este necesară o instalaţie pentru extragerea de probe, atunci se pot prevedea mijloace pentru izolarea prizelor de fum din aceste compartimente. Aceste mijloace trebuie să fie conform cerinţelor Administraţiei. 2.3.1.2 Prizele de fum trebuie să fie amplasate pe plafon sau în locuri cât mai înalte posibil din încăperea protejată şi trebuie să fie distanţate astfel încât nicio parte a zonei punţii superioare să nu se găsească la mai mult de 12 metri de o priză de fum, această distanţă fiind măsurată pe orizontală. Dacă instalaţiile sunt utilizate în spaţii care pot fi ventilate mecanic, poziţia prizelor de fum trebuie să ţină seama de efectele ventilaţiei. Cel puţin o priză de fum suplimentară trebuie să fie amplasată în partea superioară a fiecărui canal de ventilaţie de evacuare. O instalaţie de filtrare corespunzătoare trebuie să fie prevăzută la priza de fum suplimentară pentru a împiedica contaminarea cu praf. 2.3.1.3 Prizele de fum trebuie să fie amplasate acolo unde nu există riscul producerii de lovituri sau al deteriorării fizice. 2.3.1.4 Instalaţiile de tubulaturi pentru extragerea de probe trebuie să fie echilibrate astfel încât să se îndeplinească prevederile paragrafului 2.2.4. Numărul prizelor de fum, racordate la fiecare tubulatură pentru extragerea de probe, trebuie să asigure îndeplinirea prevederilor de la 2.4.2.2. 2.3.1.5 Prizele de fum care deservesc mai multe spaţii închise nu trebuie să fie racordate la aceeaşi tubulatură pentru extragerea de probe. 2.3.1.6 La magaziile de marfă, unde sunt prevăzute «panouri întrerupte» care nu sunt etanşe la gaz (platforme mobile de arimare), prizele de fum trebuie să fie amplasate atât la partea superioară, cât şi la partea inferioară a magaziilor. 2.3.2 Tubulatura pentru extragerea de probe 2.3.2.1 Dispunerea tubulaturii pentru extragerea de probe trebuie să fie astfel încât locul izbucnirii incendiului să poată fi identificat uşor. 2.3.2.2 Tubulatura pentru extragerea de probe trebuie să fie cu drenare automată şi protejată în mod corespunzător la lovituri sau deteriorare fizică ce rezultă în urma manevrării mărfii. 2.4 Cerinţe privind comanda instalaţiei 2.4.1.Semnale vizuale şi acustice pentru indicarea incendiului 2.4.1.1 Detectarea fumului sau a altor produse de ardere trebuie să declanşeze un semnal vizual şi acustic la panoul de comandă şi la panoul de indicare. 2.4.1.2 Panoul de comandă trebuie să fie amplasat pe puntea de navigaţie sau în postul de comandă a instalaţiei pentru stingerea incendiului. Dacă panoul de comandă este amplasat în postul de comandă a instalaţiei pentru stingerea incendiului, panoul de indicare trebuie să fie amplasat pe puntea de navigaţie. 2.4.1.3 Informaţii clare cu privire la încăperile deservite trebuie să fie afişate pe panoul de comandă şi panoul de indicare sau lângă acestea. 2.4.1.4 În scopul detectării pierderilor de energie trebuie să se efectueze verificarea surselor de alimentare cu energie necesare pentru funcţionarea instalaţiei. Orice pierdere de energie trebuie să fie semnalizată la panoul de comandă şi pe puntea de navigaţie prin semnale vizuale şi acustice care vor fi distincte de semnalul care indică detectarea fumului. 2.4.1.5 La panoul de comandă trebuie să fie prevăzute mijloace pentru confirmarea manuală a recepţionării tuturor semnalelor de alarmă şi de defecţiune. Semnalizarea acustică la panoul de comandă şi panourile de indicare se poate opri manual. Pe panoul de comandă trebuie să existe o distincţie clară între situaţiile de funcţionare normală, de alarmă, de confirmare a recepţionării semnalului de alarmă, de defecţiune şi de oprire a semnalului. 2.4.1.6 Instalaţia trebuie să fie configurată astfel încât să revină automat în poziţia normală de funcţionare după ce au fost remediate cauzele care au produs alarma şi defecţiunea. 2.4.2. Încercarea 2.4.2.1 Trebuie să fie prevăzute instrucţiuni corespunzătoare şi piese de schimb necesare pentru efectuarea încercării şi a întreţinerii instalaţiei. 2.4.2.2 După instalare, instalaţia trebuie să fie încercată în stare de funcţionare utilizând dispozitive de producere a fumului sau dispozitive echivalente pentru producerea fumului. Semnalul de alarmă trebuie să fie recepţionat în postul de comandă în cel mult 180 de secunde pentru punţile pentru vehicule şi cel mult 300 de secunde pentru magaziile pentru containere şi magaziile de mărfuri generale, după ce fumul a ajuns la cea mai îndepărtată priză de fum. 3. După capitolul 15 existent se adaugă următorul nou capitol 16: Capitolul 16Instalaţii fixe de detectare a gazului de hidrocarburi 1 APLICARE 1.1 Prezentul capitol conţine cerinţe aplicabile instalaţiilor fixe de detectare a gazului de hidrocarburi, aşa cum se prevede în capitolul II-2 din Convenţie. 1.2 O instalaţie combinată pentru detectarea gazului, aşa cum se prevede în regulile II-2/4.5.7.3 şi II-2/4.5.10, se poate accepta în cazul în care instalaţia îndeplineşte pe deplin prevederile regulii II-2/2 din Convenţie. 2 CERINŢE TEHNICE 2.1 Generalităţi 2.1.1 Instalaţia fixă pentru detectarea gazului de hidrocarburi la care se face referire în capitolul II-2 din Convenţie trebuie să fie proiectată, construită şi încercată conform cerinţelor Administraţiei pe baza standardelor de performanţă elaborate de către Organizaţie*. 2.1.2 Instalaţia trebuie să cuprindă unitatea centrală care să permită măsurarea şi analiza gazului, precum şi tubulaturile pentru extragerea de probe de gaz din toate tancurile de balast şi spaţiile goale din spaţiile dublu-corpului şi dublu-fundului navei care sunt adiacente tancurilor de marfă, inclusiv tancul de forpic şi orice alte tancuri şi spaţii de sub puntea pereţilor etanşi adiacenţi la tancurile de marfă. 2.1.3 Instalaţia poate fi integrată în instalaţia pentru detectarea gazului din compartimentul pompelor de marfă, cu condiţia ca spaţiile menţionate la paragraful 2.1.2 să fie eşantionate la intervalul de timp prevăzut la paragraful 2.2.3.1 pentru extragerea de probe. De asemenea, se poate lua în considerare extragerea continuă de probe din alte locuri, cu condiţia respectării intervalului de timp pentru extragerea de probe. 2.2 Cerinţe privind componentele 2.2.1 Tubulaturi pentru extragerea de probe de gaz 2.2.1.1 La echipamentul pentru detectare nu trebuie să fie prevăzute tubulaturi simple pentru extragerea de probe, cu excepţia tubulaturilor care deservesc fiecare pereche de locuri pentru extragerea probelor, aşa cum se prevede la paragraful 2.2.1.3. 2.2.1.2 Materialele din care sunt executate tubulaturile pentru extragerea de probe de gaz, precum şi dimensiunile tubulaturilor pentru extragerea de probe de gaz trebuie să fie astfel încât să se împiedice obstrucţionarea lor. În cazul în care nu sunt utilizate materiale metalice, acestea trebuie să fie conducătoare de electricitate. Tubulaturile pentru extragerea de probe de gaz nu trebuie să fie confecţionate din aluminiu. 2.2.1.3 Configuraţia tubulaturilor pentru extragerea probelor de gaz trebuie să fie adaptată la construcţia şi dimensiunile fiecărui spaţiu. Cu excepţia prevederilor de la paragrafele 2.2.1.4 şi 2.2.1.5, instalaţia pentru extragerea de probe trebuie să permită existenţa a cel puţin două locuri pentru extragerea de probe de gaz de hidrocarburi din fiecare spaţiu, din care unul este amplasat la partea superioară şi altul la partea inferioară a spaţiului unde se efectuează extragerea de probe. În cazul în care se prevede astfel, locul de la partea superioară pentru extragerea de probe de gaz nu se va situa mai jos de 1 metru faţă de plafonul tancului. Locul de la partea inferioară pentru extragerea de probe de gaz trebuie să se situeze deasupra înălţimii longitudinalei învelişului fundului, dar la cel puţin 0,5 m faţă de fundul tancului, şi trebuie să fie prevăzut cu mijloace de închidere în caz de obstrucţionare. La amplasarea locurilor fixe pentru extragerea de probe, se va acorda atenţie densităţii vaporilor de la produsele petroliere prevăzute a fi transportate, precum şi diluării rezultate în urma purjării sau ventilării încăperii. 2.2.1.4 Din motive practice şi/sau de exploatare, la navele cu un deadweight mai mic de 50.000 tone, Administraţia poate permite amplasarea unui singur loc pentru extragerea de probe de la fiecare tanc. 2.2.1.5 La tancurile de balast din dublu-fundul navei, la tancurile de balast care nu sunt destinate a fi parţial umplute şi la spaţiile goale nu se cere amplasarea unui loc la partea superioară pentru extragerea de probe de gaz. 2.2.1.6 Trebuie să fie luate măsuri pentru prevenirea obstrucţionării tubulaturii pentru extragerea de probe de gaz atunci când tancurile sunt balastate prin utilizarea jetului de aer comprimat în scopul curăţării tubulaturii după trecerea din modul e balastare în modul de încărcare a mărfii. Instalaţia trebuie să fie prevăzută cu o alarmă care să indice dacă tubulatura pentru extragerea de probe de gaz este obstrucţionată. 2.2.2 Dispozitiv pentru analiza gazului 2.2.2.1 Dispozitivul pentru analiza gazului trebuie să fie amplasat într-un loc sigur, eventual în zonele situate în exteriorul zonei de marfă a navei; de exemplu, în postul de comandă a operaţiunilor cu marfă şi/sau pe puntea de navigaţie, suplimentar faţă de compartimentul maşinilor hidraulice în cazul montării pe peretele prova, cu condiţia respectării următoarelor cerinţe: .1 tubulaturile pentru extragerea de probe nu trebuie să treacă prin încăperi neprotejate la gaz, cu excepţia cazului în care acest lucru se permite conform prevederilor alineatului .5; .2 tubulaturile pentru extragerea de probe de gaz de hidrocarburi trebuie să fie prevăzute cu ecrane de protecţie. Proba de gaz de hidrocarburi extrasă trebuie să fie direcţionată spre atmosferă, fapt pentru care capetele tubulaturii trebuie să fie situate într-un loc sigur, care nu se află în apropierea unei surse de aprindere sau în apropierea prizelor de aer din zona de locuit; .3 la fiecare tubulatură pentru extragerea de probe, pe partea laterală a peretelui protejat la gaz trebuie să fie montată o valvulă cu închidere manuală, care să fie uşor accesibilă pentru exploatare şi întreţinere; Se face referire la Liniile directoare pentru proiectarea, construcţia şi încercarea instalaţiei fixe pentru detectarea gazului de hidrocarburi (MSC.1/Circ.1370). .4 echipamentul pentru detectarea gazului de hidrocarburi, inclusiv tubulatura pentru extragerea de probe, pompele pentru extragerea de probe, solenoizii, dispozitivele pentru analiză etc., trebuie să fie amplasat într-un dulap suficient de bine etanşat la gaz (de exemplu, un dulap metalic, complet închis, care are o uşă prevăzută cu garnituri de etanşare), care trebuie să fie supravegheat prin intermediul propriului său loc pentru extragerea de probe. Dacă concentraţia de gaz depăşeşte 30% din limita inferioară de inflamabilitate în interiorul dulapului metalic, întregul dispozitiv pentru analiza gazului trebuie să fie dezactivat în mod automat; şi .5 dacă amplasarea dulapului nu poate fi făcută direct pe perete, tubulaturile pentru extragerea de probe trebuie să fie din metal sau alt material echivalent şi nu trebuie să aibă racorduri detaşabile, cu excepţia punctelor de racordare ale valvulelor de închidere amplasate pe perete şi a dispozitivului pentru analiză, şi trebuie să fie pozate pe cea mai scurtă cale. 2.2.3 Echipament pentru detectarea gazului 2.2.3.1 Echipamentul pentru detectarea gazului trebuie să fie proiectat astfel încât din fiecare tubulatură pentru extragerea de probe din fiecare spaţiu protejat să se poată extrage probe şi efectua analize în mod continuu, la intervale de timp care nu depăşesc 30 de minute. 2.2.3.2 Trebuie să fie prevăzute mijloace pentru a putea efectua măsurători cu instrumente portabile, în cazul în care instalaţia fixă s-a defectat sau în cazul calibrării instalaţiei. Dacă instalaţia s-a defectat, trebuie să fie aplicate proceduri pentru ca atmosfera să fie monitorizată în continuare cu instrumentele portabile şi pentru ca rezultatele măsurătorilor să fie înregistrate. 2.2.3.3 Alarme acustice şi vizuale trebuie să fie declanşate în postul de comandă a operaţiunilor cu marfă, pe puntea de navigaţie şi la dispozitivul pentru analiză atunci când concentraţia de vapori dintr-un anumit spaţiu atinge o valoare prestabilită care nu va fi mai mare decât echivalentul a 30% din limita inferioară de inflamabilitate. 2.2.3.4 Echipamentul pentru detectarea gazului trebuie să aibă o construcţie care să permită efectuarea uşoară a încercării şi calibrării sale.