ORDIN
Nr. 102 din 28 aprilie 2004
pentru aprobarea Normelor tehnice de analiza si marcare a metalelor pretioase
si aliajelor acestora
ACT EMIS DE: GUVERNUL ROMANIEI
AUTORITATEA NATIONALA PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 426 din 12 mai 2004
Avand in vedere prevederile:
- Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 2/2001 pentru stabilirea unor
masuri privind infiintarea, organizarea/reorganizarea sau functionarea, dupa
caz, a unor ministere, organe de specialitate ale administratiei publice
centrale si institutii publice, aprobata cu modificari prin Legea nr. 233/2001,
cu modificarile ulterioare, coroborata cu Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
64/2003 pentru stabilirea unor masuri privind infiintarea, organizarea,
reorganizarea sau functionarea unor structuri din cadrul aparatului de lucru al
Guvernului, a ministerelor, a altor organe de specialitate ale administratiei
publice centrale si a unor institutii publice;
- Hotararii Guvernului nr. 755/2003 privind organizarea si functionarea
Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor;
- Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor
pretioase, aliajelor acestora si pietrelor pretioase in Romania, republicata;
- Hotararii Guvernului nr. 633/2003 privind infiintarea pe langa
Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor a unei activitati
finantate integral din venituri proprii,
in temeiul art. 4 alin. (4) din Hotararea Guvernului nr. 755/2003, al art.
12 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 190/2000, republicata, si al art.
27 din Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Ordonantei de urgenta
a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor pretioase si pietrelor
pretioase in Romania, cu modificarile si completarile ulterioare, aprobate prin
Hotararea Guvernului nr. 1.344/2003,
presedintele Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor emite
urmatorul ordin:
Art. 1
Se aproba Normele tehnice de analiza si marcare a metalelor pretioase si
aliajelor acestora, prevazute in anexa la prezentul ordin.
Art. 2
Prevederile prezentului ordin vor fi duse la indeplinire de catre
personalul de specialitate al Autoritatii Nationale pentru Protectia
Consumatorilor si de personalul de specialitate angajat al persoanelor fizice
si juridice autorizate sa efectueze operatiunea de marcare a bijuteriilor si
obiectelor din metale pretioase si aliajele acestora.
Art. 3
Prezentul ordin se va publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
Presedintele Autoritatii
Nationale pentru Protectia Consumatorilor,
Rovana Plumb
ANEXA 1
NORME TEHNICE
de analiza si marcare a metalelor pretioase si aliajelor acestora
CAP. 1
Prevederi generale
Art. 1
(1) Obiectele si bijuteriile confectionate din metale pretioase si aliaje
ale acestora, cu sau fara pietre pretioase, pot fi comercializate pe teritoriul
Romaniei numai daca sunt marcate cu marca de garantie proprie a importatorului,
producatorului intern sau, dupa caz, a vanzatorului cu amanuntul, inregistrata
la Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor, alaturi de marca de
titlu, sau cu marca de certificare a Autoritatii Nationale pentru Protectia
Consumatorilor.
(2) Modelele marcilor de garantie proprie sunt cele aprobate prin Ordinul
presedintelui Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor nr.
37/2004, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 195 din 5
martie 2004.
(3) Modelele marcilor de certificare sunt cele aprobate prin Ordinul
presedintelui Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor nr.
38/2004, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 195 din 5
martie 2004.
(4) Marca de titlu nu se inregistreaza la Autoritatea Nationala pentru
Protectia Consumatorilor, se exprima prin cifre arabe si reprezinta continutul
de metal pretios fin al aliajului din care sunt confectionate obiectele sau
bijuteriile.
(5) Obiectele si bijuteriile din metale pretioase si aliajele acestora,
care poarta una dintre marcile legale de control ale statului roman, prevazute
in anexa care face parte integranta din prezentele norme tehnice, aplicate
anterior datei intrarii in vigoare a noilor marci de garantie proprie si de
certificare, nu se mai marcheaza.
Art. 2
(1) Pentru determinarea titlului metalelor pretioase si aliajelor lor se
foloseste metoda de stabilire a acestuia cu ajutorul pietrei lydia, al
cheilor-etalon si al unor reactivi specifici metalelor pretioase.
(2) Determinarea titlului se face prin compararea culorii unei urme
provenite de la un obiect din aliaj cu titlu necunoscut cu alte urme provenite
de la cheile-etalon, cu titlu dinainte stabilit, sub actiunea unor reactivi
specifici.
(3) Reactivii sunt specifici titlurilor legale.
Art. 3
Materialele necesare sunt:
a) piatra de analiza (piatra lydia);
b) chei-etalon pentru metale pretioase;
c) sticlute cu dop rodat si picurator, de culoare bruna, pentru pastrarea
reactivilor;
d) reactivi specifici titlurilor legale;
e) lupa cu putere de marire de minim 10 ori;
f) hartie abraziva;
g) hartie absorbanta (sugativa).
Art. 4
(1) Piatra de analiza este o varietate de silex, de culoare neagra, cu
continut uniform de carbon fin, rezistenta fata de acizii tari, concentrati,
sau amestecuri ale acestora.
(2) Piatra de analiza trebuie sa aiba o porozitate potrivita, astfel ca
prin frecarea cu aliajele metalelor pretioase acestea sa lase pe piatra urme cu
aspect continuu, formate din particule fine de metal.
(3) Piatra de analiza trebuie sa fie curata si pastrata intr-un loc ferit
de praf.
(4) Pe piatra murdara sau prafuita nu se vor face analize.
(5) Pentru analiza obiectelor si bijuteriilor cu titluri mai mari de 750 la
mie se utilizeaza o piatra de analiza mai poroasa, astfel ca urma aliajului sa
fie aderenta, uniforma si compacta, pentru a se putea observa cat mai clar
reactia care are loc.
Art. 5
(1) Cheile-etalon sunt confectionate din aliaje de metale pretioase al
caror titlu este determinat cu precizie.
(2) Cheile-etalon se prezinta sub forma de bare si au titlul imprimat pe
ele.
(3) Cheile-etalon trebuie sa aiba, pe cat posibil, o compozitie identica cu
a probei de incercat, deoarece doua aliaje care au acelasi continut de metal
pretios fin, la care metalele comune difera, reactioneaza diferit in contact cu
reactivi specifici.
Art. 6
(1) Reactivii acizi trebuie sa fie pastrati in sticlute de culoare bruna,
cu dop rodat si cu picurator.
(2) Dopul cu picurator este folosit pentru aplicarea reactivului pe piatra
de analiza.
(3) Reactivii se improspateaza la intervale de maximum 6 luni pentru a
preintampina concentrarea acestora si pentru a se evita erorile de analiza.
CAP. 2
Pregatirea obiectelor din metale pretioase pentru analiza cu piatra de
analiza in vederea marcarii
Art. 7
(1) Obiectul ce urmeaza a fi supus analizei se examineaza, daca este cazul,
cu lupa, in vederea stabilirii particularitatilor de confectionare, precum si a
eventualelor lipituri, pentru a le evita la trasarea pe piatra de analiza.
(2) Cu ocazia examinarii se va urmari daca obiectul prezinta:
a) defecte de turnare;
b) umpluturi cu metale comune, rasini ori alte asemenea materiale sau cu
alte aliaje de metale pretioase cu titluri mai mici;
c) parti interioare care nu pot fi trasate pe piatra de analiza, confectionate
din aliaje de metal pretios cu titluri mai mici sau din metal comun;
d) o incarcare excesiva cu aliaj de lipit cu titlul mai mic decat aliajul
din care este confectionat obiectul;
e) doar acoperire cu metal pretios.
(3) In cazul obiectelor suspecte, cu acordul proprietarului bunului,
acestea se perforeaza cu un burghiu de 1 - 2 mm, fixat la un perforator de
bijutier, iar pe orificiul obtinut se pune o picatura de reactiv specific
aliajului de analizat.
(4) Daca obiectul are umpluturi cu cupru sau cu argint, sub actiunea
reactivului se observa o efervescenta.
(5) In cazul umpluturii cu argint, prin adaugarea de acid clorhidric sau
clorura de sodiu apare precipitatul alb de clorura de argint, iar prin
adaugarea de bicromat de potasiu apare un precipitat rosu de bicromat de
argint.
(6) Spanul obtinut prin perforare poate fi supus procedurilor prevazute la
alin. (4) si (5) pentru confirmarea constatarilor.
(7) In cazul umpluturilor cu ciment, prezenta acestuia se determina prin
observare cu lupa a spanului rezultat la perforare.
(8) In cazul in care obiectul nu are umplutura, picatura de reactiv ramane
clara.
(9) In situatia in care procedurile de mai sus nu sunt edificatoare, se
poate recurge la analize spectrografice sau, cu acordul proprietarului, la
analize distructive.
CAP. 3
Tehnica analizei cu piatra de analiza
Art. 8
(1) Se traseaza prin frecare pe piatra de analiza o urma a obiectului al
carui titlu urmeaza a fi determinat.
(2) Urma trasata trebuie sa fie compacta si de forma dreptunghiulara, cu
dimensiunile de aproximativ 2 - 3 mm latime si 15 - 20 mm lungime.
(3) Urma obtinuta se incadreaza intre urmele a doua chei-etalon cu titluri
apropiate de titlul presupus al obiectului de analizat.
(4) Trasarea urmelor pe piatra, atat a urmei obiectului de analizat, cat si
a cheilor-etalon, trebuie sa se faca in aceleasi conditii privind intensitatea
cu care se apasa in timpul frecarii lor pe piatra si pozitia (unghiul de
inclinare) fata de piatra, astfel incat sa se obtina urme aproximativ egale
cantitativ din obiectul supus analizei si din cheile-etalon.
(5) La alegerea cheilor-etalon se tine seama de culoarea aliajului de
incercat, astfel ca urmele sa aiba nuante de culoare identice sau cat mai
apropiate.
Art. 9
Dupa trasarea urmelor pe piatra de analiza acestea se acopera simultan si
uniform cu reactivul specific metalului pretios din care este confectionat
obiectul supus analizei, folosindu-se in acest scop picuratorul dopului
sticlutei in care se pastreaza reactivul.
Art. 10
(1) Daca urmele prezinta aceeasi nuanta de culoare, aliajul obiectului de
analizat are acelasi titlu cu cel al cheii-etalon.
(2) In caz contrar, titlurile sunt diferite.
(3) Analiza se efectueaza la lumina naturala, iar temperatura reactivilor
si a mediului de lucru nu trebuie sa fie sub 20 grade C.
Art. 11
(1) Trasarea pe piatra de analiza a urmelor trebuie sa se faca cu grija
pentru a se evita deteriorarea obiectelor supuse analizei.
(2) Se incearca la piatra de analiza toate partile componente ale
obiectelor, trasandu-se concomitent urmele acelor parti care se pot incerca in
aceleasi conditii. De exemplu la inel nu se va trasa concomitent sina cu
montura, deoarece urmele trasate nu vor contine aceleasi cantitati de metal.
Art. 12
(1) In cazul obiectelor acoperite cu metale pretioase, aliaje ale acestora
sau alte metale comune, stratul sau straturile acoperitoare se inlatura cu o
pila fina de pe suprafata de contact cu piatra de analiza.
(2) Se analizeaza varfurile sau muchiile obiectelor, evitandu-se
lipiturile.
CAP. 4
Metode de analiza a obiectelor si bijuteriilor din aliaje de argint
Art. 13
Pentru analiza obiectelor si bijuteriilor confectionate din aliaje ale
argintului se folosesc reactivii:
a) bicromat de potasiu, solutie saturata in acid azotic 45%;
b) bicromat de potasiu, solutie 9% acidulata cu 6 cm^3 de acid sulfuric;
c) azotat de argint, solutie 0,45%, 0,50%, 0,70% si 0,75%;
d) acid azotic solutie 42,80%;
e) acid clorhidric solutie 37,20%;
f) amoniac solutie 3,30% .
Art. 14
(1) Pentru stabilirea existentei argintului intr-un aliaj se aplica direct
pe obiect o picatura de acid azotic solutie 42,80% peste care, dupa circa 30 de
secunde, se pune o picatura de acid clorhidric solutie 37,20% .
(2) Daca aliajul contine argint, rezulta un precipitat alb branzos de
clorura de argint, solubila in amoniac solutie 3,30% .
(3) In cazul aparitiei unei coloratii albastre-verzui, insotita de o
efervescenta sau numai o efervescenta simpla, inseamna ca este aliaj de cupru
sau alt metal comun, fara continut de argint.
(4) Daca nu se constata nici unul dintre rezultatele de mai sus, inseamna
ca obiectul nu contine argint si este confectionat din aur alb, aliaj de
platina, de metale platinice sau un aliaj de metale comune inoxidabile, urmand
a se face analize cu reactivii specifici aurului si platinei.
Art. 15
(1) Pentru stabilirea existentei argintului in aliajele acestuia se poate
utiliza si bicromatul de potasiu, solutie 9% acidulata cu 6 ml acid sulfuric.
(2) O picatura din acest reactiv se aplica pe urma obiectului de analizat,
trasata pe piatra de analiza.
(3) Daca se constata aparitia unui precipitat rosu de bicromat de argint,
rezulta ca obiectul analizat este un aliaj de argint.
(4) Daca nu rezulta precipitatul de bicromat de argint, inseamna ca
obiectul este confectionat din alte metale decat argintul.
Art. 16
(1) Pentru stabilirea titlului argintului se traseaza pe piatra de analiza
urma aliajului de analizat si cea a cheii-etalon de argint si se observa
culoarea acestora inainte de aplicarea reactivului.
(2) In cazul in care se constata diferente de nuanta a culorii urmei obiectului
de analizat si a cheii-etalon, se folosesc alte chei-etalon pana se obtine
aceeasi nuanta.
Art. 17
Pentru stabilirea titlului aliajului de argint se pot folosi reactivi pe
baza de azotat de argint sau de bicromat de potasiu.
Art. 18
(1) In raport cu titlul aliajului de argint analizat se utilizeaza ca
reactiv azotatul de argint, solutie de diferite concentratii, dupa cum urmeaza:
________________________________________________________
Nr. Aliaj de argint Azotat de argint Apa distilata
crt. titlul la mie (g) (ml)
________________________________________________________
1. 750 0,45 100
2. 800 0,50 100
3. 875 0,70 100
4. 916 0,75 100
5. 925 0,75 100
________________________________________________________
(2) Urma aliajului de incercat si a cheii-etalon se acopera cu reactivul
corespunzator titlului cheii-etalon.
(3) Daca aliajul are un titlu mai mic decat cel al cheii-etalon, urma
aliajului este mai intunecoasa si invers.
(4) Daca cele doua urme au aceeasi nuanta, inseamna ca obiectul de analizat
are acelasi titlu cu cel al cheii-etalon.
(5) Pentru activarea reactiilor se pot adauga in reactivii din tabelul de
mai sus cateva picaturi de acid azotic concentrat la 100 ml reactiv.
Art. 19
(1) In cazul bicromatului de potasiu se intrebuinteaza solutia acestuia,
saturata in acid azotic 45% .
(2) Cu ajutorul picuratorului dopului sticlutei, o picatura de reactiv se
trece repede si simultan peste cele doua urme, urmarindu-se viteza de aparitie
si abundenta precipitatului rosu de bicromat de argint care se formeaza in urma
reactiei chimice.
(3) Cu cat precipitatul este mai abundent si are o culoare mai vie, cu atat
continutul in argint este mai mare.
(4) Culoarea inchisa a precipitatului de bicromat de argint indica un titlu
mai mic al aliajului din care este confectionat obiectul supus analizei.
(5) Daca cele doua urme au aceeasi nuanta si aceeasi abundenta de
precipitat de bicromat de argint, inseamna ca obiectul de analizat are acelasi
titlu cu cel al cheii-etalon.
CAP. 5
Metode de analiza a obiectelor si bijuteriilor din aliaje ale aurului
Art. 20
(1) Pentru analiza obiectelor si bijuteriilor confectionate din aliaje ale
aurului se folosesc reactivii:
____________________________________________________________________
Nr. Aliajul de analizat, Cantitatea (ml)
crt. cu continut de aur ________________________________________
la mie Acid azotic Acid clorhidric Apa
(D = 1,41) (D = 1,19) distilata
____________________________________________________________________
1. 375 59,5 - 40,5
2. 400 - 500 100,0 - -
3. 500 - 670 100,0 2,0 152,0
4. 750 59,3 1,1 39,6
5. 670 - 840 100,0 2,0 25,0
6. peste 840 121,0 9,0 50,0
____________________________________________________________________
sau
____________________________________________________________________
Nr. Aliajul de analizat, Acid azotic Clorura de Apa
crt. cu continut de aur sodiu distilata
la mie chimic pur (ml)
(g)
____________________________________________________________________
7. 375 82,6 ml sol. 45% - 13,8
8. 500 92,2 ml sol. 29% 0,077 3,8
9. 585 100 ml sol. 29% 0,08 -
10. 750 100 ml sol. 45% 1,4 -
____________________________________________________________________
(2) Pentru aliajele de aur cu titlul 585 la mie se poate folosi si solutia
de acid tetracloroauric 2,30 g la 100 ml apa distilata.
Art. 21
(1) Se traseaza pe piatra de analiza urma obiectului de analizat si cea a
cheii-etalon, urmarindu-se ca nuantele de culoare ale acestora sa fie cat mai
apropiate.
(2) In cazul cand nici una dintre cheile-etalon de care se dispune nu
corespunde culorii aliajului, se poate face o combinatie de culori din doua
chei-etalon ale aceluiasi titlu, avand nuante diferite, trasandu-se intai
etalonul cu nuanta mai deschisa.
(3) Pe mijlocul acestor urme, in linie transversala, se aplica reactivul cu
picuratorul dopului fara a atinge piatra de analiza cu picuratorul.
(4) Reactivul dizolva mai intai cuprul si argintul din aliaj, inainte de a
intra in reactie cu aurul, din cauza continutului de clor din reactiv.
(5) Reactia pe piatra de analiza are loc intr-un timp scurt, 20 - 40 de
secunde, iar in cazul titlurilor superioare, peste 833 la mie, aceasta are loc
chiar in momentul acoperirii cu reactiv a urmelor trasate pe piatra de analiza.
(6) Se inlatura reactivul de pe piatra de analiza fara a atinge urmele, cu
ajutorul hartiei de filtru, si se compara nuantele de culoare ale urmelor
trasate.
(7) Pe baza culorii urmelor de proba in comparatie cu ale cheilor-etalon pe
piatra de analiza se determina titlul obiectului de analizat.
(8) In cazul cand urma trasata a obiectului de analizat este mai inchisa
decat cea a cheii-etalon, obiectul de analizat are un titlu mai mic decat cel
al cheii-etalon.
(9) Daca cele doua urme au aceeasi nuanta, inseamna ca obiectul de analizat
are acelasi titlu cu cel al cheii-etalon.
(10) Daca aliajul contine si platina, se observa o culoare diferita fata de
aliajele obisnuite, cu nuanta spre maro-violet.
(11) Se recomanda ca analiza sa se efectueze la lumina naturala a zilei.
Art. 22
(1) In cazul utilizarii ca reactiv a solutiei de acid tetracloroauric, dupa
ce au fost efectuate operatiunile prevazute la art. 21 alin. (1) - (3), se
acopera instantaneu urma obiectului de analizat si cea a cheii-etalon si se
asteapta 5 - 10 secunde.
(2) Reactivul se absoarbe cu hartia de filtru si apoi se observa culoarea
urmelor.
(3) Viteza de reactie este in functie de titlul aliajului, iar nuantele de
culoare pot fi de la galben-deschis catre maro si chiar pana la negru, fiind in
functie de continutul de cupru si de argint al obiectului de analizat.
(4) Cu cat aliajul contine mai mult argint, precipitatul alb de clorura de
argint are tendinta sa deschida culoarea precipitatului de aur format pe piatra
de analiza, iar cresterea procentului de cupru inchide culoarea acestuia.
(5) Daca titlul aliajului din care este confectionat obiectul de analizat
este inferior titlului cheii-etalon, urma aliajului pe piatra de analiza este
mai intunecata, iar in caz contrar, urma cheii-etalon va fi mai intunecata.
(6) Daca cele doua urme au aceeasi nuanta, inseamna ca obiectul de analizat
are acelasi titlu cu cel al cheii-etalon.
(7) Solutia de acid tetracloroauric nu da reactie caracteristica cu
aliajele de aur care au titlul mai mare de 585 la mie.
CAP. 6
Metode de analiza a obiectelor si bijuteriilor din aliaje ale platinei
Art. 23
(1) Pentru analiza obiectelor si bijuteriilor confectionate din aliaje ale
platinei se folosesc reactivii:
_________________________________________________________________________
Nr. Acid clorhidric Acid azotic Iodura de Observatii
crt. solutie 37,25% solutie 65,30% potasiu
(ml) (ml) G
_________________________________________________________________________
1. 75 25 10 pentru analiza la rece
2. 50 50 - pentru analiza la cald
_________________________________________________________________________
(2) Se foloseste cheia-etalon pentru platina cu titlul de 950 la mie.
Art. 24
Stabilirea titlului aliajului de platina se poate face la cald sau la rece.
Art. 25
Metoda de lucru la rece pentru identificarea platinei dintr-un aliaj alb
este urmatoarea:
1. Peste urma aliajului supus analizei, trasata pe piatra de analiza, se
adauga o picatura de reactiv pentru argint, putand sa apara urmatoarele situatii:
a) in cazul in care urma dispare, aliajul este din metal comun, cu continut
de zinc, nichel, fier, cadmiu;
b) daca urma se coloreaza in rosu-caramiziu, adica se formeaza precipitatul
de bicromat de argint, aliajul este din argint;
c) daca urma ramane neschimbata, aliajul este din platina, aur alb,
nichel-crom, paladiu, staniu, aluminiu, fier, nichel.
2. Se traseaza pe piatra de analiza o noua urma a obiectului de analizat,
peste care se aplica o picatura de reactiv specific aurului cu titlul de 750 la
mie, rezultand una dintre urmatoarele situatii:
a) daca urma dispare repede, obiectul este un aliaj fier-nichel, plumb,
staniu, bronz, paladiu;
b) daca urma ramane neschimbata, obiectul este confectionat dintr-un aliaj
de platina, aur paladat de 750 la mie, aluminiu sau nichel-crom.
3. Se traseaza pe piatra de analiza o noua urma a obiectului de analizat,
peste care se aplica o picatura din reactivul specific platinei, apa regala cu
iodura de potasiu, rezultand una dintre urmatoarele situatii:
a) daca urma dispare complet in timp de 3 minute, obiectul este
confectionat dintr-un aliaj de aur alb cu titlu inferior, nichel-crom, aluminiu
sau aur paladat. Prezenta ionilor de aur, nichel si paladiu se identifica prin
reactia cu hartia de filtru imbibata cu dimetil-glioxima. Aurul da o coloratie
neagra, paladiu galben-oranj, nichelul roz-ciclam, iar cuprul din aliaj este
indicat de coloratia verzuie;
b) daca urma este partial atacata si de culoare galbena, este un aliaj de aur
paladat. Prezenta aurului alb de titlul 750 la mie este indicata de formarea
unei urme maro-inchis, caracteristica;
c) daca urma ramane neschimbata, rezulta ca obiectul este confectionat
dintr-un aliaj de platina cu titlul de 950 la mie sau mai mare.
Art. 26
(1) Pentru stabilirea titlului aliajului platinei la rece se traseaza pe
piatra de analiza urma obiectului de analizat si a cheii-etalon si se aplica
reactivul specific, asteptandu-se rezultatul reactiei, vizibil dupa 3 minute de
la aplicarea reactivului.
(2) Daca urma obiectului supus analizei este mai inchisa la culoare decat
cea a cheii-etalon, inseamna ca acesta este confectionat dintr-un aliaj
inferior cheii-etalon.
(3) Daca urma obiectului supus analizei si urma cheii-etalon au aceeasi
nuanta de culoare, inseamna ca obiectul de analizat are acelasi titlu cu cel al
cheii-etalon.
(4) Analiza se efectueaza la temperatura camerei.
Art. 27
Metoda de lucru la cald este urmatoarea:
1. reactivul specific pentru analiza platinei se pune intr-o capsula de
portelan sau intr-un vas mic (cristalizator) confectionat dintr-o sticla
rezistenta la foc si se incalzeste. Incalzirea se face in mod obligatoriu sub o
nisa, deoarece vaporii nitrosi si clorul care se degaja sunt toxici;
2. cand reactivul a ajuns la fierbere se introduce piatra de analiza pe
care este trasata urma obiectului supus analizei si a cheii-etalon si se tine
cufundata in reactiv timp de circa doua minute, dupa care se scoate si se
introduce intr-o alta capsula cu apa distilata;
3. se scoate piatra de analiza din vasul cu apa distilata si se compara
nuantele celor doua urme;
4. daca urma cheii-etalon are o nuanta mai inchisa decat cea a obiectului
analizat, inseamna ca acesta este confectionat dintr-un aliaj de platina cu
titlul mai mare de 950 la mie si invers;
5. daca urma obiectului supus analizei si urma cheii-etalon au aceeasi
nuanta de culoare, inseamna ca obiectul de analizat are acelasi titlu cu cel al
cheii-etalon;
6. pentru incercarea aliajelor de platina se folosesc pietre de analiza
mici, care sa poata fi introduse in capsulele de portelan si acoperite in
intregime cu reactiv. Pentru introducerea pietrei in capsula se foloseste un
suport din sticla format din 2 - 3 baghete;
7. reactivul nu poate fi folosit mai mult de doua ori.
Art. 28
Pentru stabilirea titlului obiectelor si bijuteriilor din metale pretioase
si aliajele acestora se pot folosi si metode de analize chimice distructive in
laboratoare de specialitate.
Art. 29
Dupa stabilirea titlului, pe obiecte si bijuterii se vor aplica marcile
corespunzatoare.
CAP. 7
Locurile de aplicare a marcilor pe obiecte si pe bijuterii confectionate
din aliaje ale metalelor pretioase
Art. 30
(1) Marca de garantie proprie se aplica alaturat de marca de titlu, cu
exceptia obiectelor si bijuteriilor importate care au deja marca de titlu
aplicata de producatorul sau exportatorul strain. In asemenea cazuri marca de
garantie proprie se aplica potrivit prevederilor alin. (2).
(2) Cu exceptia cazurilor prevazute la alin. (1), marca de certificare sau,
dupa caz, marca de garantie proprie se aplica potrivit dispozitiilor de mai
jos:
________________________________________________________________________________
Nr. Denumirea obiectelor Locul de aplicare a marcii
crt. si bijuteriilor
________________________________________________________________________________
1. Coliere, lanturi, In functie de constructia obiectului, pe una
bratari-lant, bratari de dintre verigile terminale sau pe veriga de
diverse modele prindere a inchizatorului, daca aceasta este
lipita, ori pe placuta dintre inchizator si
veriga
________________________________________________________________________________
2. Coliere, bratari, lanturi Pe limba inchizatorului sau, daca exista riscul
cu inchizator tip limba deformarii, pe optarul de siguranta, acolo unde
si caseta este cazul
________________________________________________________________________________
3. Bratari cerc (sclave) Daca nu sunt goale in interior, pe partea
interioara a cercului. In cazul in care bratara
este goala in interior, marca se aplica in locul
in care are o intaritura pe partea interioara a
cercului (pentru obiectele fara sistem de
inchidere).
Daca bratara este prevazuta cu sistem de
inchidere, in functie de acesta, se aplica pe
limba inchizatorului, pe optarul de siguranta
sau, adaptat dupa caz, pe o parte componenta a
inchizatorului.
________________________________________________________________________________
4. Ac de cravata Pe corpul acului sau, dupa caz, pe anoul de
prindere a acului
________________________________________________________________________________
5. Brosa Pe acul brosei, cat mai aproape de locul de
imbinare cu brosa
________________________________________________________________________________
6. Cercei La formele obisnuite cu toarta (brezuri) cu
inchizatorul in fata, marca se aplica in partea
cea mai groasa, langa sudura cercelului.
La cei cu patente (cu arc) la care inchiderea se
face in spate, marca se aplica pe sarma care
este
lipita de partea de sus a cercelului.
La formatul creole marca se aplica pe partea cu
care se prinde de ureche.
La cei cu surub sau stift marca se aplica
aproape
de corpul cercelului, pe surub sau stift.
________________________________________________________________________________
7. Butoni Pe placuta de prindere dintre butoni, iar la cei
cu sistem de prindere clips, pe marginea
exterioara a acestuia
________________________________________________________________________________
8. Brelocuri Pe anoul de prindere a cheilor
________________________________________________________________________________
9. Insigne Pe acul de prindere, cat mai aproape de locul de
lipire de corpul insignei
________________________________________________________________________________
10. Pandantive Pe veriga care face corp comun cu pandantivul
sau, dupa caz, pe anoul de prindere
________________________________________________________________________________
11. Medalioane Pe veriga lipita de corpul acestora sau pe
corpul
obiectului, acolo unde permite constructia
acestuia
________________________________________________________________________________
12. Verighete Pe partea interioara a sinei
________________________________________________________________________________
13. Inele Pe partea interioara, evitandu-se partile pe
care
sunt montate pietre
________________________________________________________________________________
14. Ceasuri La ceasurile de mana, pe urechea ceasului, daca
este masiva
La ceasurile cu bratara, pe limba inchizatorului
La ceasurile de buzunar cu unul sau mai multe
capace in exterior, pe capacul exterior cat mai
aproape de centru
La ceasurile de buzunar prevazute cu oliveta
(mica prelungire marginala pentru a usura
deschiderea), pe aceasta
________________________________________________________________________________
15. Sfesnice Pe fiecare parte componenta detasabila, la
marginea obiectului
________________________________________________________________________________
16. Tablouri confectionate La margine, aproape de colt
in totalitate din metal
pretios
________________________________________________________________________________
17. Coperte de carti Pe fiecare coperta si pe piesa de legatura a
acestora, la margine
________________________________________________________________________________
18. Fructiere, cupe, Pe piciorul acestora, la partea inferioara sau
pe
portpahare, pahare cu corpul propriu-zis la partea superioara, in
sau fara picior exterior, la margine sau, dupa caz, pe fund
________________________________________________________________________________
19. Linguri, lingurite, Pe spate, pe partea cea mai ingusta a cozii
furculite
________________________________________________________________________________
20. Cutite Pe maner in locul cel mai apropiat de lama; daca
lama este din acelasi metal pretios si este
detasabila, se marcheaza si aceasta cat mai
aproape de maner
________________________________________________________________________________
21. Farfurii, vase, tavi, Pe marginea exterioara; la vasele cu toarte,
fructiere, suporturi de langa acestea
tacamuri, solnite,
suporturi de servetele
________________________________________________________________________________
22. Rame Lateral, pe partea indoita langa unul dintre
colturi
________________________________________________________________________________
23. Porttigarete, pudriere, Pe unul dintre capace, aproape de unul dintre
casete colturi
________________________________________________________________________________
24. Ochelari Pe unul dintre bratele care leaga rama
lentilelor, in portiunea cea mai lata
________________________________________________________________________________
25. Perii si piepteni Pe rama, la unul dintre capete
________________________________________________________________________________
Obiecte de cult
________________________________________________________________________________
26. Cruci Pe fiecare parte componenta detasabila, pe
spatele obiectului, evitandu-se partile in care
sunt montate pietre
________________________________________________________________________________
27. Icoane care nu sunt Langa chipul sfantului, in dreapta sau la
stanga.
montate pe lemn sau pe Nimbul sfantului, daca este detasabil, se
alte materiale marcheaza separat.
________________________________________________________________________________
28. Potire La baza obiectului, la margine
________________________________________________________________________________
29. Candele La capatul candelei (in care este introdusa
sticla), pe fiecare lant de sustinere si pe
fiecare calota emisferica de care sunt prinse
lanturile
________________________________________________________________________________
30. Cadelnite Ca la candela
________________________________________________________________________________
31. Disc Pe piciorul discului, la partea lui inferioara
________________________________________________________________________________
32. Stelute Pe unul dintre brate
________________________________________________________________________________
33. Miruitor Pe maner, in apropierea crucii
________________________________________________________________________________
(3) Obiectele necuprinse in tabelul de mai sus se asimileaza, de la caz la
caz, cu unul dintre cele mentionate in acesta.
(4) In cazul obiectelor si bijuteriilor care au in componenta, prin
constructie, si alte materiale decat metale pretioase, se vor marca numai
acelea la care ponderea metalului pretios este mai mare de circa 75% din
greutatea totala a obiectului.
(5) In cazul obiectelor confectionate din aliaje a doua metale pretioase,
se aplica marca titlului care corespunde aliajului cu ponderea majoritara in
greutatea totala a obiectului.
(6) In cazul in care suprafata pe care se aplica marca este mai redusa
decat dimensiunile acesteia, se va aplica partea marcii care contine insemnele
distinctive (caracteristice) ale acesteia.
(7) In situatia in care titlul stabilit prin analiza este inferior unuia
dintre titlurile legale in vigoare, inclusiv tolerantele admise, pe obiecte si
bijuterii se aplica marca titlului legal inferior.
(8) Obiectele si bijuteriile din metale pretioase, pe care nu se mai
cunoaste marca aplicata anterior, se considera nemarcate si se marcheaza din
nou peste marca veche.
(9) Obiectele si bijuteriile formate din mai multe parti detasabile se
marcheaza prin aplicarea marcii corespunzatoare pe fiecare parte componenta, cu
exceptia cerceilor mici cu stift si fluturas, la care se marcheaza doar
stiftul, nu si fluturasul.
(10) Obiectele confectionate din acelasi metal pretios, dar cu parti
componente cu titluri diferite, se marcheaza prin aplicarea marcii
corespunzatoare titlului cel mai mic.
(11) In cazul obiectelor si bijuteriilor confectionate din doua metale
pretioase diferite, in proportie egala, se marcheaza fiecare metal pretios cu
titlul corespunzator.
(12) Obiectele si bijuteriile care au aplicata o marca gresita se marcheaza
din nou, peste marca initiala, cu titlul corespunzator.
(13) Obiectele si bijuteriile din metale pretioase care sunt marcate cu
marcile de control romanesti, aplicate anterior intrarii in vigoare a
prezentelor norme tehnice, se considera legal marcate.
CAP. 8
Obiecte si bijuterii exceptate de la marcare
Art. 31
Sunt exceptate de la marcare:
1. obiectele si bijuteriile confectionate din metale pretioase si aliaje
ale acestora, care datorita constructiei se pot deforma, fisura sau deteriora
in orice alt mod ca urmare a aplicarii marcii;
2. placutele, fragmentele si lucrarile din aur dentar si din alte aliaje
dentare ale metalelor pretioase;
3. fragmentele de obiecte si bijuterii din metale pretioase;
4. monedele, medaliile si plachetele din metale pretioase si aliaje ale
acestora;
5. lingourile din metale pretioase si aliaje ale acestora;
6. metalele pretioase si aliajele acestora sub forma de materii prime;
7. obiectele confectionate din metale pretioase sau aliaje ale acestora,
utilizate in scop industrial sau de cercetare ori pentru analize de laborator;
8. obiectele si bijuteriile confectionate din metale pretioase si aliaje
ale acestora, destinate exportului;
9. obiectele care au parti componente din metale pretioase sau aliaje ale
acestora, care datorita constructiei nu pot fi analizate la piatra de analiza;
10. obiectele si bijuteriile confectionate din metale comune sau din alte
materiale, acoperite total ori partial cu metale pretioase sau aliaje ale
acestora.
ANEXA 1*)
la normele tehnice
*) Anexa este reprodusa in facsimil.
MARCILE DE CONTROL ROMANESTI PENTRU OBIECTELE DIN:
PLATINA:
Figura 1, reprezentand marcile de control romanesti pentru obiectele din
platina, se gaseste in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 426 din 12
mai 2004, la pagina 13.
AUR:
Intre anii 1906 - 1926:
Figura 2, reprezentand marcile de control romanesti pentru obiectele din
aur intre anii 1906 - 1926, se gaseste in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea
I, nr. 426 din 12 mai 2004, la pagina 13.
Intre anii 1926 - 1937:
Figura 3, reprezentand marcile de control romanesti pentru obiectele din
aur intre anii 1926 - 1937, se gaseste in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea
I, nr. 426 din 12 mai 2004, la pagina 13.
Intre anii 1937 - 1949:
Figura 4, reprezentand marcile de control romanesti pentru obiectele din
aur intre anii 1937 - 1949, se gaseste in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea
I, nr. 426 din 12 mai 2004, la pagina 14.
Intre anii 1949 - 1955:
Figura 5, reprezentand marcile de control romanesti pentru obiectele din
aur intre anii 1949 - 1955, se gaseste in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea
I, nr. 426 din 12 mai 2004, la pagina 14.
Din anul 1955:
Figura 6, reprezentand marcile de control romanesti pentru obiectele din
aur din anul 1955, se gaseste in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.
426 din 12 mai 2004, la pagina 14.
ARGINT:
Intre anii 1906 - 1926:
Figura 7, reprezentand marcile de control romanesti pentru obiectele din
argint intre anii 1906 - 1926, se gaseste in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 426 din 12 mai 2004, la pagina 15.
Intre anii 1926 - 1937:
Figura 8, reprezentand marcile de control romanesti pentru obiectele din
argint intre anii 1926 - 1937, se gaseste in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 426 din 12 mai 2004, la pagina 15.
Intre anii 1937 - 1949:
Figura 9, reprezentand marcile de control romanesti pentru obiectele din
argint intre anii 1937 - 1949, se gaseste in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 426 din 12 mai 2004, la pagina 15.
Intre anii 1949 - 1955:
Figura 10, reprezentand marcile de control romanesti pentru obiectele din
argint intre anii 1949 - 1955, se gaseste in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 426 din 12 mai 2004, la pagina 15.
Din anul 1955:
Figura 11, reprezentand marcile de control romanesti pentru obiectele din
argint din anul 1955, se gaseste in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 426 din 12 mai 2004, la pagina 15.
Figura 12, reprezentand marca ce s-a aplicat pe obiectele din aur cu titlul
cuprins intre 330 - 500 la mie fabricate inainte de 01.04.1906 (01.04.1906 -
01.10.1906), se gaseste in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 426 din
12 mai 2004, la pagina 16.
Figura 13, reprezentand marca ce s-a aplicat alaturi de marca de control
respectiva pe obiectele vechi, vandute in magazinele de antichitati sau casele
de imprumut pe amanet (12.01.1942 - 01.07.1948), se gaseste in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 426 din 12 mai 2004, la pagina 16.
Figura 14, reprezentand marca ce s a aplicat alaturi de marca de control
respectiva, metalului pretios pe obiectele fabricate in Ardealul de Nord si in
Bucovina sau Moldova, respectiv dupa 30 august 1940, sau dupa 1 martie 1944 (06.04.1944
31.07.1944) si pe cele prezentate de particulari in conformitate cu
dispozitiile Deciziei nr. 225/1948 (04.03.1948 01.07.1948), se gaseste in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 426 din 12 mai 2004, la pagina 16.