DECIZIE Nr.
1197 din 30 septembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 147 alin. 2 si ale art. 255 alin. 1
din Codul penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL
OFICIAL NR. 732 din 3 noiembrie 2010
Augustin Zegrean - presedinte
Aspazia Cojocaru -judecator
Acsinte Gaspar -judecator
Petre Lazaroiu -judecator
Mircea Stefan Minea -judecator
Iulia Antoanella Motoc -judecator
Ion Predescu -judecator
Puskas Valentin Zoltan -judecator
Tudorel Toader -judecator
Oana Cristina Puica - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Iuliana Nedelcu.
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 147 alin. 2 si ale art. 255 alin. 1
raportat la art. 254 alin. 1 din Codul penal, exceptie ridicata de Teia Sponte
si însusita de George Becali, Gheorghe-Radu Marino, Raul Volcinschi,
Alina-Florentina Ciul si Victor Piturca în Dosarul nr. 1.912/33/2008 al Inaltei
Curti de Casatie si Justitie - Sectia penala.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care
procedura de citare este legal îndeplinita.
Cauza este în stare de judecata.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, invocând în acest sens jurisprudenta
în materie a Curtii Constitutionale.
Dupa încheierea dezbaterilor, se prezinta, pentru
autoarea exceptiei Alina-Florentina Ciul, aparatorul ales Traian Alb, cu
împuternicire avocatiala la dosar.
CURTEA,
având în vedere actele si lucrarile dosarului, retine
urmatoarele:
Prin Incheierea din 3 martie 2010, pronuntata în Dosarul
nr. 1.912/33/2008, Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala a
sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 147 alin. 2 si ale art. 255 alin. 1 raportat la art. 254
alin. 1 din Codul penal.
Exceptia a fost ridicata de Teia Sponte si însusita de
George Becali, Gheorghe-Radu Marino, Raul Volcinschi, Alina-Florentina Ciul si
Victor Piturca cu ocazia solutionarii unei cauze penale privind savârsirea,
printre altele, a infractiunii prevazute de art. 255 din Codul penal.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin ca prevederile art. 147 alin. 2 si ale art.
255 alin. 1 din Codul penal încalca dreptul de proprietate privata, libertatea
economica, prioritatea reglementarilor comunitare cu caracter obligatoriu fata
de dispozitiile contrare din legile interne, precum si prevederile din Tratatul
de la Lisabona privind promovarea obiectivelor europene ale sportului, întrucât
extinderea calitatii de functionar, cerinta esentiala pentru incriminarea
infractiunilor de luare sau dare de mita, la orice salariat care exercita o
însarcinare în serviciul unei persoane juridice de drept privat, în speta
sportivii semiprofesionisti sau profesionisti, largeste, fara nicio justificare
legitima si constitutionala si în absenta unui interes general, regimul de „public",
în întelesul prevazut de art. 145 din Codul penal. Considera ca grevarea
proprietatii private printr-un asemenea regim special de incriminare si
sanctionare aduce atingere libertatii economice, ca fundament al economiei de
piata, în conditiile în care nu este implicata protejarea unui interes public.
Mai arata ca în dreptul comparat poate fi subiect al
coruptiei pasive exclusiv persoana care exercita o functie publica, depozitara
a autoritatii publice, însarcinata cu o misiune din serviciul public sau
învestita cu un mandat electiv public. Apreciaza ca, în actualul context de dezvoltare
euroatlantica a României, noul Cod penal (Legea nr. 286/2009) asimileaza
aceasta conceptie occidentala restrictiva si, drept urmare, defineste numai
termenul si statutul de „functionar public", fiind asimilata
acestuia, în sensul legii penale, persoana care exercita un serviciu de interes
public pentru care a fost învestita de autoritatile publice sau care este
supusa controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea
respectivului serviciu public. Precizeaza ca poate fi subiect activ, respectiv
pasiv al infractiunilor de luare si dare de mita numai „functionarul
public", astfel cum este definit de art. 175 din noul Cod penal.
Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala nu si-a exprimat opinia cu privire la caracterul întemeiat sau
neîntemeiat al exceptiei de neconstitutionalitate.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele
de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Avocatul Poporului considera
ca dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale, întrucât nu încalca
prevederile din Legea fundamentala invocate. Face trimitere, în acest sens, la
deciziile Curtii Constitutionale nr. 257/2001 si nr. 111/2006.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este
competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa
solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Potrivit încheierii de sesizare, obiectul exceptiei de
neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 147 alin. 2 si ale art.
255 alin. 1 raportat la art. 254 alin. 1 din Codul penal. Din notele autorului
exceptiei Teia Sponte si din considerentele încheierii de sesizare reiese însa
ca acesta critica, în realitate, doar dispozitiile art. 147 alin. 2 si ale art.
255 alin. 1 din Codul penal. Prin urmare, Curtea se va pronunta numai asupra
acestor dispozitii de lege având urmatorul cuprins:
- Art. 147 alin. 2: „Prin «functionar» se întelege
persoana mentionata în alin. 1, precum si orice salariat care exercita o
însarcinare în serviciul unei alte persoane juridice decât cele prevazute în
acel alineat.";
- Art. 255 alin. 1: „Promisiunea, oferirea sau darea
de bani ori alte foloase, în modurile si scopurile aratate în art. 254, se
pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani."
In sustinerea neconstitutionalitatii acestor prevederi
de lege, autorii exceptiei invoca încalcarea dispozitiilor constitutionale ale
art. 44 alin. (2) privind garantarea si ocrotirea dreptului de proprietate
privata, ale art. 45 referitoare la libertatea economica, ale art. 135 alin.
(1) privind economia de piata si ale art. 148 alin. (2) referitoare la
prioritatea reglementarilor comunitare cu caracter obligatoriu fata de dispozitiile
contrare din legile interne, precum si a prevederilor art. 165 paragraful 1
teza a doua din Tratatul de la Lisabona privind promovarea obiectivelor
europene ale sportului.
Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea
constata ca dispozitiile art. 147 alin. 2 din Codul penal au mai fost supuse
controlului instantei de contencios constitutional prin raportare la critici
similare. Astfel, prin Decizia nr. 257 din 20 septembrie 2001, publicata în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 842 din 28 decembrie 2001, prin
care a respins ca neîntemeiata exceptia de neconstitutionalitate a art. 147
alin. 2 din Codul penal, Curtea Constitutionala a retinut ca dispozitiile
legale criticate nu aduc atingere niciunei dispozitii si niciunui principiu din
Constitutie, ci se întemeiaza pe acestea. Daca, potrivit prevederilor art. 72
alin. (3) lit. i) din Constitutie [actualul art. 73 alin. (3) lit. j) din
Constitutia revizuita], reglementarea statutului functionarilor publici se face
prin lege organica, deci de catre legiuitor, cu atât mai mult reglementarea
statutului juridic al celorlalti functionari este de atributul legiuitorului.
Intrucât
Constitutia nu defineste notiunile de functionar public
si de functionar, ramâne în sarcina exclusiva a legiuitorului sa le defineasca.
Este ceea ce Codul penal, care este o lege organica, face prin dispozitiile
art. 147, în conformitate cu prevederile art. 72 alin. (3) lit. f) din
Constitutie [actualul art. 73 alin. (3) lit. h) din Constitutia revizuita], în
sensul carora infractiunile, pedepsele si regimul executarii acestora se
reglementeaza prin lege organica.
In acelasi sens sunt si Decizia nr. 276 din 24 octombrie
2002, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 832 din 19
noiembrie 2002, Decizia nr. 111 din 16 februarie 2006, publicata în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 7 martie 2006, si Decizia nr. 828
din 2 octombrie 2007, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
740 din 1 noiembrie 2007.
Intrucât nu au aparut elemente noi, de natura a
determina reconsiderarea jurisprudentei Curtii, atât solutia, cât si
considerentele deciziilor mentionate îsi pastreaza valabilitatea si în prezenta
cauza.
Totodata, potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din
Constitutie, legiuitorul are deplina libertate de a stabili infractiunile, ceea
ce presupune nu numai incriminarea modalitatii de comitere a acestora, ci si,
în anumite situatii, circumstantierea subiectului activ sau a celui pasiv. Prin
urmare, notiunea de „functionar", la care se raporteaza
incriminarea prevazuta de dispozitiile art. 255 alin. 1 din Codul penal, nu
este de rang constitutional, definirea si reglementarea statutului acestei
categorii de salariati fiind de domeniul legii.
Pentru aceste considerente nu pot fi primite sustinerile
de neconstitutionalitate a prevederilor de lege criticate referitoare la
încalcarea dispozitiilor art. 44 alin. (2), art. 45 si art. 135 alin. (1) din
Constitutie.
In fine, constata ca nu este de competenta Curtii
Constitutionale sa analizeze conformitatea unei dispozitii de drept national cu
textul Tratatului de la Lisabona prin prisma art. 148 din Legea fundamentala. O
atare competenta, si anume aceea de a stabili daca exista o contrarietate între
legea nationala si Tratatul de la Lisabona, care a intrat în vigoare la data de
1 decembrie 2009, apartine instantei de judecata.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11
alin. (1)lit. A.d)si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiata exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 147 alin. 2 si ale art. 255 alin. 1
din Codul penal, exceptie ridicata de Teia Sponte si însusita de George Becali,
Gheorghe-Radu Marino, Raul Volcinschi, Alina-Florentina Ciul si Victor Piturca
în Dosarul nr. 1.912/33/2008 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia
penala.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata în sedinta publica din data de 30 septembrie
2010.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puica