OUG Nr.42 din 09.06.2017

Având în vedere că, în calitatea sa de stat membru cu drepturi depline al Uniunii Europene, României îi revine sarcina de a transpune şi implementa directivele adoptate de Uniunea Europeană, luând în considerare faptul că România are obligaţia transpunerii Directivei (UE) 2016/881 a Consiliului din 25 mai 2016 de modificare a Directivei 2011/16/UE în ceea ce priveşte schimbul automat obligatoriu de informaţii în domeniul fiscal până la data de 4 iunie 2017, având totodată obligaţia de a comunica Comisiei textul acestor măsuri, ţinând cont că statele membre urmează să aplice măsurile respective de la data de 5 iunie 2017, în considerarea faptului că orice întârziere a autorităţilor române poate conduce la declanşarea acţiunii de neîndeplinire a obligaţiilor de stat membru, potrivit art. 258 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene,pentru evitarea impunerii sancţiunilor împotriva României conform art. 260 alin. (3) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene care accelerează mecanismul de impunere a sancţiunilor pecuniare în cazul în care Comisia Europeană sesizează Curtea de Justiţie a Uniunii Europene cu privire la faptul că România nu şi-a îndeplinit obligaţia de a comunica măsurile de transpunere a unei directive în conformitate cu o procedură legislativă,având în vedere Comunicarea (2017)/C 18/02 potrivit căreia Comisia Europeană va solicita Curţii de Justiţie a Uniunii Europene să aplice statelor membre care depăşesc termenul de transpunere a directivelor atât penalităţi cu titlu cominatoriu, cât şi o sumă forfetară care, în cazul României, potrivit Comunicării COM [C(2016)5091] va fi de minimum 1.849.000 euro, luând în considerare necesitatea depunerii tuturor diligenţelor pentru transpunerea în termen a Directivei 2016/881/UE şi notificarea măsurilor de transpunere înainte de sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, ţinând cont că schimbul automat de informaţii privind rapoartele pentru fiecare ţară în parte între statele membre contribuie la descurajarea planificării fiscale agresive practicate de grupul de întreprinderi multinaţionale, întrucât acestea vor dispune de informaţiile necesare pentru a depista grupurile de întreprinderi multinaţionale care practică planificarea fiscală agresivă şi pentru a reacţiona în mod corespunzător,având în vedere că printre consecinţele planificării fiscale agresive se numără deducerile duble atât în statul de origine, cât şi în statul de rezidenţă, dubla neimpozitare, adică nici în statul de origine, nici în statul de rezidenţă al grupului, ceea ce conduce la reducerea bazei de impozitare şi, implicit, la reducerea nivelului impozitelor, luând în considerare că lipsa unor cerinţe în materie de transparenţă impuse grupurilor de întreprinderi multinaţionale privind structura, politica lor de stabilire a preţurilor de transfer, precum şi tranzacţiile lor interne cu părţi afiliate permit acestora transferul artificial de venituri importante către ţări avantajoase din punct de vedere fiscal pentru a-şi reduce impozitele, ceea ce are un impact negativ asupra bugetului de stat datorită nealocării profitului în jurisdicţia în care îşi desfăşoară activitatea,ţinând cont că adoptarea acestor măsuri în regim de urgenţă va obliga grupurile de întreprinderi multinaţionale să aloce corect profiturile în funcţie de jurisdicţiile fiscale în care îşi desfăşoară activitatea,în considerarea faptului că aceste elemente vizează interesul general public şi constituie situaţii de urgenţă şi extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată,în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă. Articolul ILegea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează: 1. La articolul 286, litera i) se modifică şi va avea următorul cuprins: i)schimb de informaţii automat:1. în sensul art. 291 alin. (1), art. 291¹ şi al art. 291³, comunicarea sistematică a informaţiilor predefinite către alt stat membru, fără cerere prealabilă, la intervale regulate prestabilite. În sensul art. 291 alin. (1), prin informaţii disponibile se înţelege informaţiile din dosarele fiscale ale statelor membre care comunică informaţiile respective, ce pot fi accesate în conformitate cu procedurile de colectare şi de procesare a informaţiilor din acel stat membru; 2. în sensul art. 291 alin. (4), comunicarea sistematică a informaţiilor predefinite referitoare la rezidenţii din alte state membre către statul membru de rezidenţă relevant, fără cerere prealabilă, la intervale regulate prestabilite; 3. în sensul oricăror altor dispoziţii din prezentul capitol, cu excepţia prevederilor art. 291 alin. (1) şi (4), art. 291¹ şi art. 291³, comunicarea sistematică de informaţii predefinite furnizate în conformitate cu pct. 1 şi 2. În sensul art. 291 alin. (4) şi (7), art. 304 alin. (2) şi art. 308 alin. (2) şi (3), orice termen scris cu iniţială majusculă are sensul atribuit conform definiţiilor corespunzătoare prevăzute în anexa nr. 1 la prezentul cod. În sensul art. 291³ şi al anexei nr. 3 la prezentul cod, orice termen scris cu iniţială majusculă are sensul atribuit conform definiţiilor corespunzătoare prevăzute în această anexă. 2. După articolul 291² se introduce un nou articol, articolul 291³, cu următorul cuprins:

3. La articolul 299, după alineatul (5) se introduc trei noi alineate, alineatele (6)-(8), cu următorul cuprins:(6) Prin excepţie de la prevederile alin. (1)-(4), informaţiile comunicate de statele membre între ele în temeiul art. 291³ sunt utilizate în scopul evaluării riscurilor de nivel înalt aferente preţurilor de transfer şi a riscurilor aferente erodării bazei impozabile şi transferului profiturilor, inclusiv al evaluării riscului de neconformare de către membrii grupului de întreprinderi multinaţionale la normele aplicabile în materie de preţuri de transfer şi, după caz, în scopul analizelor economice şi statistice. (7) Ajustarea preţurilor de transfer de către autorităţile fiscale din statul membru destinatar nu se bazează pe informaţiile care fac obiectul schimbului în temeiul art. 291³.(8) Autoritatea competentă din România poate utiliza informaţiile primite, în temeiul art. 291³, de la celelalte autorităţi competente din statele membre, ca bază pentru efectuarea de cercetări suplimentare ale acordurilor prealabile privind preţul de transfer prevăzute la art. 52, ale grupului de întreprinderi multinaţionale sau ale altor aspecte de natură fiscală în cursul unui control fiscal şi pot fi făcute ajustări corespunzătoare ale venitului impozabil al entităţii constitutive. 4. La articolul 303, alineatul (7) se modifică şi va avea următorul cuprins:(7) Regimul lingvistic adoptat de Comisia Europeană, în temeiul art. 20 alin. (5) al Directivei 2011/16/UE, nu împiedică autoritatea competentă din România să comunice informaţiile menţionate la art. 291¹ şi 291³ în limba română. Cu toate acestea, regimul lingvistic respectiv poate prevedea ca elementele esenţiale ale unor astfel de informaţii să fie trimise, de asemenea, într-o altă limbă oficială şi de lucru a Uniunii Europene. 5. La articolul 303, după alineatul (7) se introduce un nou alineat, alineatul (8), cu următorul cuprins:(8) Schimbul de informaţii automat cu privire la raportul pentru fiecare ţară în parte în conformitate cu prevederile art. 291³ se efectuează utilizând formularul-tip aprobat prin ordin al preşedintelui A.N.A.F. 6. La articolul 304, după alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (4), cu următorul cuprins:(4) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), informaţiile comunicate în temeiul art. 291³ alin. (2) se furnizează exclusiv prin mijloace electronice utilizând reţeaua CCN. 7. La articolul 306, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:(3) Autoritatea competentă din România transmite Comisiei Europene o evaluare anuală a eficacităţii schimbului de informaţii automat prevăzut la art. 291, 291¹ şi 291³, precum şi rezultatele practice obţinute, utilizând formularul şi condiţiile de transmitere adoptate de către Comisia Europeană, conform art. 23 din Directiva 2011/16/UE. 8. La articolul 336 alineatul (1), după litera ţ) se introduc două noi litere, literele u) şi v), cu următorul cuprins: u)depunerea cu întârziere de către entităţile raportoare a raportului pentru fiecare ţară în parte, potrivit art. 291³ alin. (1), sau transmiterea de informaţii incorecte ori incomplete; v)nedepunerea de către entităţile raportoare a raportului pentru fiecare ţară în parte, potrivit art. 291³ alin. (1). 9. La articolul 336 alineatul (2), după litera k) se introduc două noi litere, literele l) şi m), cu următorul cuprins: l)cu amendă de la 30.000 lei la 50.000 lei în cazul săvârşirii faptelor prevăzute la alin. (1) lit. u); m)cu amendă de la 70.000 lei la 100.000 lei în cazul săvârşirii faptelor prevăzute la alin. (1) lit. v). 10. După anexa nr. 2 se introduce o nouă anexă, anexa nr. 3, având conţinutul prevăzut în anexa la prezenta ordonanţă de urgenţă. Articolul IIModelul şi conţinutul raportului pentru fiecare ţară în parte prevăzut la art. 291³ alin. (1) şi ale notificărilor prevăzute în anexa nr. 3, secţiunea a II-a, pct. 7 şi 8 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, se aprobă prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. Articolul III Prezenta ordonanţă de urgenţă întră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepţia prevederilor art. I pct. 9, care intră în vigoare în termen de 10 zile de la data publicării. Prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă transpun art. 1 şi secţiunile I şi II din anexa III la Directiva (UE) 2016/881 a Consiliului din 25 mai 2016 de modificare a Directivei 2011/16/UE în ceea ce priveşte schimbul automat obligatoriu de informaţii în domeniul fiscal, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 146 din 3 iunie 2016.PRIM-MINISTRUSORIN MIHAI GRINDEANUContrasemnează:Ministrul finanţelor publice,Viorel ŞtefanMinistrul afacerilor externe,Teodor-Viorel Meleşcanup. Ministrul delegat pentru afaceri europene, Bogdan Mănoiu,secretar de statANEXĂ (Anexa nr. 3 la Legea nr. 207/2015) NORME de raportare pentru grupurile de întreprinderi multinaţionale Secţiunea IDefiniţiile termenilor Următorii termeni sunt definiţi în continuare: 1. Grup înseamnă un ansamblu de întreprinderi legate prin dreptul de proprietate sau prin control, astfel încât acesta fie este obligat să elaboreze situaţii financiare consolidate în scopuri de raportare financiară în temeiul principiilor contabile aplicabile, fie ar fi obligat să facă acest lucru dacă participaţiile în capitalurile proprii ale oricăreia dintre întreprinderile respective ar fi tranzacţionate la o bursă de valori publice. 2. Întreprindere înseamnă o formă de desfăşurare a unei activităţi economice de către o persoană menţionată la art. 286 lit. k), cu excepţia persoanelor fizice. 3. Grup de întreprinderi multinaţionale înseamnă un grup care include două sau mai multe întreprinderi a căror rezidenţă fiscală se află în jurisdicţii diferite sau care include o întreprindere cu rezidenţa fiscală într-o jurisdicţie, dar care este impozabilă în altă jurisdicţie pentru activitatea desfăşurată prin intermediul unui sediu permanent şi care nu este un grup de întreprinderi multinaţionale exclus. 4. Grup de întreprinderi multinaţionale exclus înseamnă un grup care, în anul precedent anului fiscal de raportare, are un venit consolidat total mai mic de 750.000.000 euro sau o sumă în lei echivalentă cu 750.000.000 euro, astfel cum se reflectă în situaţiile financiare consolidate ale grupului pentru respectivul an fiscal precedent. Pentru fiecare an fiscal de raportare, la determinarea sumei în lei se va utiliza cursul de schimb mediu al lunii ianuarie 2015 comunicat de Banca Naţională a României. Venitul consolidat total se determină conform prevederilor Directivei 2013/34/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie 2013 privind situaţiile financiare anuale, situaţiile financiare consolidate şi rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi de abrogare a Directivelor 78/660/CEE şi 83/349/CEE ale Consiliului, transpusă în legislaţia naţională. 5. Entitate constitutivă înseamnă oricare dintre următoarele: a)o unitate operaţională separată a unui grup de întreprinderi multinaţionale care este inclusă în situaţiile financiare consolidate ale grupului de întreprinderi multinaţionale în scopul raportării financiare sau care ar fi inclusă în acestea dacă participaţiile în capitalurile proprii ale respectivei unităţi operaţionale aparţinând unui grup de întreprinderi multinaţionale ar fi tranzacţionate la o bursă de valori publice; b)o astfel de unitate operaţională care este exclusă din situaţiile financiare consolidate ale grupului de întreprinderi multinaţionale exclusiv din motive de mărime sau de importanţă relativă; c)un sediu permanent al oricărei unităţi operaţionale separate a unui grup de întreprinderi multinaţionale menţionate la lit. a) sau b), cu condiţia ca unitatea operaţională în cauză să elaboreze o situaţie financiară separată pentru respectivul sediu permanent în scopul raportării financiare, al raportării în scopuri de reglementare sau al raportării fiscale ori în scopuri de control intern al managementului.6. Entitate raportoare înseamnă entitatea constitutivă însărcinată să prezinte, în numele grupului de întreprinderi multinaţionale, un raport pentru fiecare ţară în parte în conformitate cu cerinţele art. 291³ alin. (3) în jurisdicţia în care aceasta îşi are rezidenţa fiscală. Entitatea raportoare poate fi societatea-mamă finală, societatea-mamă surogat sau o societate descrisă la secţiunea II pct. 1. 7. Societate-mamă finală înseamnă o entitate constitutivă a unui grup de întreprinderi multinaţionale care îndeplineşte următoarele criterii: a)are, în mod direct sau indirect, un interes suficient în ceea ce priveşte una sau mai multe entităţi constitutive ale grupului respectiv de întreprinderi multinaţionale, astfel încât este obligată să elaboreze situaţii financiare consolidate în temeiul principiilor contabile general aplicabile în jurisdicţia în care îşi are rezidenţa fiscală sau ar fi obligată să facă acest lucru dacă participaţiile sale în capitalurile proprii ar fi tranzacţionate la o bursă de valori publice în jurisdicţiile în care aceasta îşi are rezidenţa fiscală; b)în respectivul grup de întreprinderi multinaţionale nu există nicio altă entitate constitutivă care să aibă, în mod direct sau indirect, un interes precum cel descris la lit. a) în prima entitate constitutivă menţionată.8. Societate-mamă surogat înseamnă o entitate constitutivă a grupului de întreprinderi multinaţionale care a fost desemnată de respectivul grup de întreprinderi multinaţionale ca unic substitut pentru societatea-mamă finală, cu scopul de a prezenta, în numele grupului de întreprinderi multinaţionale în cauză, un raport pentru fiecare ţară în parte în jurisdicţia în care respectiva entitate constitutivă îşi are rezidenţa fiscală, atunci când se aplică una sau mai multe dintre condiţiile stabilite la secţiunea II pct. 1 lit. b). 9. An fiscal înseamnă o perioadă contabilă anuală pentru care societatea-mamă finală a grupului de întreprinderi multinaţionale îşi pregăteşte situaţiile financiare. 10. An fiscal de raportare înseamnă anul fiscal ale cărui rezultate financiare şi operaţionale sunt reflectate în raportul pentru fiecare ţară în parte menţionat la art. 291³ alin. (3). 11. Acord privind stabilirea autorităţii competente înseamnă un acord care se încheie între reprezentanţii autorizaţi din România şi cei ai unei jurisdicţii din afara Uniunii Europene care sunt părţi la un acord internaţional şi care prevede schimbul automat de rapoarte pentru fiecare ţară în parte între jurisdicţiile semnatare. 12. Acord internaţional înseamnă Convenţia multilaterală privind asistenţa administrativă reciprocă în materie fiscală, o convenţie fiscală bilaterală sau multilaterală sau un acord privind schimbul de informaţii în domeniul fiscal la care România este parte şi care, prin clauzele sale, conferă forţă juridică schimbului de informaţii în domeniul fiscal între jurisdicţii, inclusiv schimbului automat de astfel de informaţii. 13. Situaţii financiare consolidate înseamnă situaţiile financiare ale unui grup de întreprinderi multinaţionale în care activele, datoriile, veniturile, cheltuielile şi fluxurile de numerar ale societăţii-mamă finale şi ale entităţilor constitutive sunt prezentate ca fiind ale unei singure entităţi economice. 14. Eşec sistemic cu privire la o jurisdicţie înseamnă fie faptul că o jurisdicţie a încheiat cu România un acord privind stabilirea autorităţii competente care este încă în vigoare, dar a suspendat schimbul automat, din alte motive decât cele conforme cu clauzele acordului, fie faptul că o jurisdicţie a omis în alt fel, în mod repetat, să transmită automat României rapoartele pentru fiecare ţară în parte, aflate în posesia sa, ale grupurilor de întreprinderi multinaţionale care deţin entităţi constitutive în România. Secţiunea a II-aCerinţe generale de raportare 1. O entitate constitutivă rezidentă în România, care nu este societatea-mamă finală a unui grup de întreprinderi multinaţionale, prezintă un raport pentru fiecare ţară în parte referitor la anul fiscal de raportare al unui grup de întreprinderi multinaţionale din care face parte, dacă sunt îndeplinite următoarele criterii: a)entitatea îşi are rezidenţa fiscală în România; b)îndeplineşte una dintre următoarele condiţii:

2. Fără a aduce atingere obligaţiei societăţii-mamă finale menţionate la art. 291³ alin. (1) sau a societăţii sale mamă surogat de a prezenta primul raport pentru fiecare ţară în parte pentru anul fiscal al grupului de întreprinderi multinaţionale care începe de la data de 1 ianuarie 2016 sau după această dată, obligaţia pentru entităţile constitutive prevăzute la pct. 1 din prezenta secţiune se aplică rapoartelor pentru fiecare ţară în parte în ceea ce priveşte anii fiscali de raportare care încep de la data de 1 ianuarie 2017 sau după această dată. 3. O entitate constitutivă rezidentă în România, astfel cum este definită la pct. 1 din prezenta secţiune, solicită societăţii sale mamă finale să îi pună la dispoziţie toate informaţiile necesare pentru a-i permite să îşi îndeplinească obligaţiile de a prezenta un raport pentru fiecare ţară în parte, în conformitate cu art. 291³ alin. (3). În cazul în care nu a obţinut sau nu a dobândit toate informaţiile necesare pentru întocmirea raportului pentru grupul de întreprinderi multinaţionale, entitatea constitutivă prezintă un raport pentru fiecare ţară în parte care conţine toate informaţiile de care dispune, obţinute sau dobândite, şi notifică autorităţii competente din România că societatea-mamă finală a refuzat să pună la dispoziţie informaţiile necesare. Acest lucru nu aduce atingere dreptului autorităţii competente din România de a aplica sancţiunile prevăzute în legislaţia sa naţională. De asemenea, autoritatea competentă din România informează toate autorităţile competente din statele membre cu privire la refuzul sus-menţionat. 4. Dacă acelaşi grup de întreprinderi multinaţionale are mai mult de o entitate constitutivă cu rezidenţa fiscală în Uniunea Europeană şi dacă se aplică una sau mai multe dintre condiţiile stabilite la lit. b) de la pct. 1 din prezenta secţiune, grupul de întreprinderi multinaţionale poate desemna una dintre respectivele entităţi constitutive să prezinte raportul pentru fiecare ţară în parte în conformitate cu cerinţele art. 291³ alin. (3), cu privire la un an fiscal de raportare, în termenul specificat la art. 291³ alin. (1) şi să notifice autorităţii competente din România că prezentarea are ca scop îndeplinirea obligaţiei de raportare care le revine tuturor entităţilor constitutive ale grupului de întreprinderi multinaţionale în cauză care îşi au rezidenţa fiscală în Uniunea Europeană. Autoritatea competentă din România comunică, în temeiul art. 291³ alin. (2), raportul pentru fiecare ţară în parte pe care l-a primit oricărui altui stat membru în care, pe baza informaţiilor din raportul pentru fiecare ţară în parte, una sau mai multe entităţi constitutive ale grupului de întreprinderi multinaţionale din care face parte entitatea raportoare fie îşi au rezidenţa fiscală, fie sunt impozabile pentru activitatea economică desfăşurată prin intermediul unui sediu permanent. 5. În cazul în care o entitate constitutivă nu poate obţine sau dobândi toate informaţiile necesare, prevăzute la art. 291³ alin. (3), pentru a prezenta un raport pentru fiecare ţară în parte, respectiva entitate constitutivă nu este eligibilă pentru a fi desemnată drept entitate raportoare pentru grupul de întreprinderi multinaţionale în conformitate cu pct. 4 din prezenta secţiune. Această regulă nu aduce atingere obligaţiei entităţii constitutive de a notifica autoritatea competentă din România cu privire la faptul că societatea-mamă finală a refuzat să pună la dispoziţie informaţiile necesare. 6. Prin excepţie de la pct. 1-5 din prezenta secţiune, atunci când se aplică una sau mai multe dintre condiţiile stabilite la pct. 1 lit. b) din prezenta secţiune, o entitate constitutivă nu este obligată să prezinte un raport pentru fiecare ţară în parte referitor la anul fiscal de raportare, dacă grupul de întreprinderi multinaţionale în cadrul căruia aceasta este o entitate constitutivă a pus la dispoziţie un raport pentru fiecare ţară în parte, în conformitate cu art. 291³ alin. (3), referitor la respectivul an fiscal, prin intermediul unei societăţi-mamă surogat, care prezintă respectivul raport pentru fiecare ţară în parte autorităţii fiscale din jurisdicţia în care îşi are rezidenţa fiscală la data specificată la art. 291³ alin. (1) sau anterior acestei date şi care, în cazul în care societatea-mamă surogat îşi are rezidenţa fiscală într-o jurisdicţie din afara Uniunii Europene, îndeplineşte următoarele condiţii: a)jurisdicţia în care îşi are rezidenţa fiscală societatea-mamă surogat prevede obligaţia de a prezenta rapoarte pentru fiecare ţară în parte în conformitate cu cerinţele art. 291³ alin. (3); b)jurisdicţia în care îşi are rezidenţa fiscală societatea-mamă surogat a încheiat un acord privind stabilirea autorităţii competente, care este în vigoare, la care este parte România, până la data specificată la art. 291³ alin. (1), în vederea prezentării raportului pentru fiecare ţară în parte pentru anul fiscal de raportare; c)jurisdicţia în care îşi are rezidenţa fiscală societatea-mamă surogat nu a notificat autorităţii competente din România un eşec sistemic; d)cel târziu în ultima zi a anului fiscal de raportare al grupului de întreprinderi multinaţionale în cauză, jurisdicţia în care îşi are rezidenţa fiscală societatea-mamă surogat a fost informată de către entitatea constitutivă cu rezidenţa fiscală în jurisdicţia respectivă că ea este societatea-mamă surogat; e)s-a transmis o notificare autorităţii competente din România în conformitate cu pct. 8.7. O entitate constitutivă a unui grup de întreprinderi multinaţionale care îşi are rezidenţa fiscală în România are obligaţia să notifice autorităţii competente din România dacă este societatea-mamă finală sau societatea-mamă surogat sau entitatea constitutivă desemnată conform pct. 1-5 din prezenta secţiune, până cel târziu în ultima zi a anului fiscal de raportare al respectivului grup de întreprinderi multinaţionale, dar nu mai târziu de ultima zi de depunere a declaraţiei fiscale a respectivei entităţi constitutive pentru anul fiscal precedent. 8. În cazul în care o entitate constitutivă a unui grup de întreprinderi multinaţionale care îşi are rezidenţa fiscală în România nu este societatea-mamă finală, nici societatea-mamă surogat, nici entitatea constitutivă desemnată conform pct. 1-5 din prezenta secţiune, entitatea respectivă are obligaţia să notifice autorităţii competente din România identitatea şi rezidenţa fiscală a entităţii raportoare până cel târziu în ultima zi din anul fiscal de raportare al respectivului grup de întreprinderi multinaţionale, dar nu mai târziu de ultima zi de depunere a declaraţiei fiscale a respectivei entităţi constitutive pentru anul fiscal precedent. 9. Raportul pentru fiecare ţară în parte specifică moneda în care sunt exprimate sumele menţionate în raportul respectiv.