Motiune Nr.1 din 27.04.2012

– Salariile nu revin la nivelul de dinainte de tăierile din 2010, pentru că veniturile bugetare nu s-au strâns în ritmul anticipat, iar fraudarea fondurilor publice şi evaziunea fiscală continuă.

– Creşterea absorbţiei de fonduri europene a fost una dintre cele mai mari minciuni ale acestui început de an, cu doar 194 de milioane de euro atrase în 3 luni, faţă de 875 de milioane, cât ar fi fost necesar pentru atingerea ţintei propuse.

– IMM-urile nu au fost deloc susţinute, deşi acestea sunt cheia relansării economice.

– Deciziile nu sunt transparente, iar dezbaterile publice promise pentru legi importante lipsesc, cum a fost în cazul Tratatului fiscal european, al legii ACTA, al legii sănătăţii, al noilor privatizări.

– Prefecţi incompetenţi sau care au încălcat chiar legea au fost menţinuţi în funcţie; acelaşi lucru este valabil şi pentru şeful ANAF, Sorin Blejnar, care a ratat total obiectivul combaterii evaziunii fiscale.

– Interesul investitorilor străini pentru România nu a sporit odată cu apariţia noului Guvern.Din cauza deciziilor acestui Guvern şi ale celui care l-a precedat, România nu are astăzi o strategie de dezvoltare a ţării, în afara acordurilor cu finanţatorii externi. Executivul nu ştie ce are de făcut până la momentul alegerilor, când va trebui să predea gestiunea ţării unui nou guvern, legitimat de votul oamenilor. Singura sa strategie pare să fie aceea a vânzării frenetice a resurselor, a alocării de fonduri către clienţii politici şi a instigării românilor unora împotriva celorlalţi. Acest Guvern nu a învăţat nimic din protestele lunii ianuarie, continuând să ia decizii împotriva românilor, fără consultarea lor, cu o aroganţă care ameninţă democraţia. Deciziile privind alocarea de fonduri către administraţia locală, privind implicarea politicului în mediul universitar sau privatizarea companiilor de stat se iau fără transparenţă, fără explicaţii clare şi în total dezacord cu legile ţării, generând nedumeriri şi proteste. PARTEA 1Privatizări din care nu câştigă nici statul, nici economia, doar clientela politică Stimaţi colegi, În 20 martie a.c., Guvernul a aprobat 3 hotărâri ale Guvernului prin care se încheiau acorduri petroliere de concesiune către compania americană Chevron, pentru explorare-dezvoltare-exploatare a gazelor de şist în Dobrogea. Prima întrebare care se pune este de ce Guvernul a aprobat acorduri petroliere cu o singură companie, deşi mai existau şi alte companii care ar fi dorit să încheie astfel de acorduri petroliere cu autorităţile române. A doua întrebare este care este nivelul de secretizare pentru fiecare acord dintre cele menţionate şi prin ce act a fost secretizat fiecare acord. Am atras atenţia şi noi, USL, şi societatea civilă asupra faptului că în legislaţia privitoare la protecţia informaţiilor clasificate se interzice expres secretizarea în bloc a contractelor sau acordurilor. Compania americană Chevron a primit dreptul de a explora şi exploata gazele de şist pe 3 perimetre, toate aflându-se în judeţul Constanţa, în suprafaţă totală de aproximativ 300.000 de hectare. Cele 3 perimetre se află în zonele Vama Veche, Adamclisi şi Costineşti. Chevron mai deţine licenţe de explorare şi exploatare şi în zona Bârladului. De ce au fost aprobate acordurile ce permit Chevron exploatarea gazelor de şist, în condiţiile în care nu existau studii şi nici cadrul legislativ specific care să reglementeze condiţiile tehnice de explorare-exploatare care să evite riscurile geologice, de mediu, de poluare a apelor freatice? În cazul reactoarelor nucleare de la Cernavodă s-a cerut acceptul locuitorilor oraşului şi a existat, permanent, un program de asistenţă finanţat de stat pentru cetăţenii din Cernavodă. Ce consultări au avut loc cu locuitorii din Bârlad ori cu cei de pe litoral? De altfel, protestele locuitorilor, la care s-au alăturat şi reprezentanţi ai administraţiei locale, ne oferă răspunsul la această întrebare. Secretomania guvernamentală a primit o palmă usturătoare de la firma Chevron, care a declarat că nu a cerut secretizarea contractelor. Reprezentanţii Guvernului spun că această obligaţie le revine, ca o consecinţă a Legii petrolului. Nevoia de transparenţă însă în cazul unei decizii atât de angajante şi în condiţiile în care investitorul extern este de acord impune desecretizarea acestor contracte. Această moţiune doreşte să sancţioneze în primul rând lipsa de transparenţă din acest proiect. Stimaţi colegi, O altă temă pe care dorim să o abordăm se referă la privatizarea societăţii S.C. „Cupru Min“ - S.A. Abrud. Eşecul vânzării „Cupru Min“ - S.A. nu exonerează cu nimic Guvernul de erorile comise în procesul de privatizare, ci, dimpotrivă, este încă o dovadă a iresponsabilităţii cu care Executivul abordează chestiunea privatizării resurselor solului românesc. S.C. „Cupru Min“ - S.A. Abrud este singura societate care mai funcţionează şi produce în mineritul de neferoase din România. Toate celelalte societăţi miniere au fost lichidate şi dezafectate. Cu rezerve exploatabile de 1,25 milioane tone, S.C. „Cupru Min“ - S.A. Abrud administrează cca 60% din rezervele de cupru ale României. Societatea are 470 de angajaţi, iar bilanţul societăţii se prezintă astfel: în 2010 - 19 milioane lei profit; în 2011 - 41 milioane lei profit. Ce înseamnă acest lucru? Înseamnă că societatea produce, poate să-şi susţină locurile de muncă şi că îşi poate plăti, eşalonat, datoriile de 64 milioane de lei. În aceste condiţii, când societatea este pe profit, ce a făcut Guvernul României? A acţionat ca şi cum şi-ar fi propus intenţionat să o pună în dificultate. Concret, a impus taxe de drum la transportul din carieră, iar energia electrică a fost vândută la cel mai mare preţ din piaţă. Mai mult, Asociaţiei de Salariaţi „Cupru Min“ - S.A. Abrud i s-a refuzat cererea legală de atribuire a unui pachet de acţiuni sau asocierea în participaţiune cu statut pentru exploatarea zăcământului. Aşa se face că Roman Copper Corp, o companie din Toronto (Canada), înfiinţată în noiembrie 2011 de către firma de investiţii Bayfront Capital Partners din aceeaşi localitate, a câştigat licitaţia desfăşurată de stat pentru privatizarea Cupru Min. Firma canadiană urma să plătească pentru pachetul de 100% din acţiunile producătorului de cupru suma de 200,8 milioane de euro, adică de 3,5 ori mai mult decât preţul de pornire al licitaţiei, care era de 57,4 milioane de euro. Întrebarea este: cum a putut Bayfront Capital Partners, o firmă de investiţii cu câteva birouri închiriate, să preia cel mai mare producător de cupru din România, care administrează rezerve de cupru evaluate în prezent la 5,6 miliarde de euro (7,5 miliarde de dolari), fiind limpede că firma canadiană nu avea capabilitatea tehnică, financiară şi umană necesară? Dat fiind profilul de activitate al Bayfront Capital Partners, care dispune de o mână de oameni, este greu de crezut că a cumpărat Cupru Min în nume propriu. Există şi suspiciunea că Roman Copper Corp voia să cumpere Cupru Min pentru a o vinde ulterior unui terţ, la o sumă de câteva ori mai mare. Refuzul firmei canadiene de a depune garanţiile este o dovadă a afirmaţiei de mai sus. Cum s-au putut întâmpla toate astea? În mod normal, Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie ar fi trebuit să se asigure prin caietul de sarcini că ştie cine este în spatele firmelor, până la ultimul acţionar. De asemenea, Consiliul Concurenţei ar fi trebuit implicat în tranzacţie. Având în vedere că Guvernul României şi-a reafirmat dorinţa de a privatiza Cupru Min, aşadar nu şi-a asumat greşelile pe care le-a comis în precedentul proces de privatizare, rămân anumite întrebări la care premierul şi ministrul economiei trebuie să ne răspundă: – S-a căutat o formă de asociere care să permită păstrarea de către statul român a licenţei de exploatare?

– Ce a fost avut în vedere la calculul de evaluare a licenţei de exploatare (active, arierate, zăcământ etc.)?

– Care este evoluţia conţinutului de cupru, de argint şi de aur odată cu creşterea adâncimii zăcământului?

– Care este volumul de cupru din actualele halde de minereu sărac procesabil din perimetrul avut în vedere?

– De ce nu s-a procedat la restructurarea datoriilor Cupru Min în acelaşi mod în care s-a decis acest lucru pentru C.F.R. Marfă?

– De ce caietul de sarcini nu a inclus nicio obligaţie pentru participanţii la licitaţie privind investiţiile ulterioare?

– De ce firma care a evaluat S.C. „Cupru Min“ - S.A. Abrud nu a fost autorizată de Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale să calculeze şi să evalueze rezerve minerale?

– S-a avut în vedere că fiecare tonă de concentrat de cupru conţine şi cca 10 -12 grame de aur, respectiv 50 grame de argint?

– S-au solicitat informaţii, prin Serviciul de Informaţii Externe, privind bonitatea participanţilor la licitaţie?

– De ce Guvernul nu a luat în seamă semnalele opoziţiei şi ale opiniei publice privind erorile comise, expunând statul român la această ţeapă ruşinoasă?Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, Faptul că românii nu primesc informaţiile necesare privind modul în care este gospodărită avuţia noastră comună se asociază cu alte informaţii, trunchiate, distorsionate ori reinterpretate, pe care însă le primesc cu nemiluita. Felul în care Guvernul ia drept mari izbânzi rezultate care ar trebui, mai degrabă, să-l pună pe gânduri este edificator în această privinţă. Cu cât Guvernul se laudă mai tare, cu atât ar trebui să fim mai îngrijoraţi. Iată, de pildă, noua ofertă publică la Transelectrica. Declaraţia prim-ministrului: „Împreună cu câţiva colegi din Guvern, am urmărit cu sufletul la gură felul în care s-a făcut subscrierea pe bursă a acţiunilor şi am văzut cum trece de cele mai optimiste aşteptări ale noastre. (...) Cu 37,6 milioane luate în beneficiul ţării, iar estimările noastre erau infinit mai mici decât atât.“ Nu ştim exact ce înseamnă infinit mai puţin decât 37,6 milioane de euro. Ştim însă ce înseamnă cel mai puţin. Intervalul de ofertă a fost între 14,9 RON/acţiune şi 19,2 RON/acţiune. Ştiţi cu cât s-au vândut acţiunile către marii investitori? Exact cu 14,9 lei/acţiune. A vinde la preţul cel mai mic înseamnă, aşadar, pentru Guvernul României, întrecerea celor mai optimiste aşteptări... În anul 2006, 10% din acţiuni s-au vândut, atât pentru micii, cât şi pentru marii investitori, cu 16,8 lei/acţiune. În anul 2012, cu un leu depreciat faţă de 2006 cu aproape 40%, acţiunile s-au vândut cu 14,9 lei/acţiune pentru marii investitori şi cu 15,7 lei/acţiune pentru micii investitori. Dacă ar fi menţinut preţul din 2006, măcar în valori nominale, subscrierile ar fi fost la nivelul de 0,8% (aţi auzit bine - 0,8%!) pentru marii investitori şi de 6,9% pentru micii investitori. Bine, ni se va spune, dar condiţiile economice nu sunt aceleaşi. De acord, dar, dacă condiţiile economice nu sunt aceleaşi, de ce privatizăm în pagubă? În ciuda acestei situaţii, care ridică numeroase semne de întrebare, Guvernul doreşte să continue vânzarea unor pachete de acţiuni la companii extrem de importante pentru patrimoniul naţional, dar mai ales pentru siguranţa şi securitatea naţională. Vorbim aici de Hidroelectrica, Nuclearelectrica, Romgaz şi Transgaz. Iar această vânzare se face deşi nu a fost rezolvată în sectorul energetic grava problemă a contractelor cu intermediarii, care cumpără energia cea mai ieftină de la companiile de stat, într-un adevărat proces de căpuşare a acestor companii. De asemenea, în ciuda promisiunilor făcute de Guvern, pare că asistăm la o strategie deliberată a Guvernului de a menţine managementul politic al acestor companii. PARTEA a 2-aBani pentru clientela PDL Banii publici ai României sunt folosiţi de Mihai-Răzvan Ungureanu cu încălcarea legii pentru a cumpăra sprijinul unor preşedinţi de consilii judeţene şi primari PDL, UDMR, UNPR prin plăţi directe. După două trimestre de scădere a PIB, când economia se află în recesiune - fapt recunoscut chiar de către ministrul finanţelor -, într-un context financiar turbulent pe plan internaţional şi cu numai două luni înainte de alegerile locale, Guvernul recent instalat dă dovada iresponsabilităţii sale bugetare, în dispreţul cetăţenilor cărora le cere să facă sacrificii şi în divorţ chiar faţă de propriile sale angajamente în faţa organismelor financiare internaţionale, respectiv a FMI şi a Comisiei Europene. Hotărârea Guvernului României privind alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pentru anul 2012, pentru unele unităţi administrativ-teritoriale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, din 6 aprilie 2012, este ilegală şi imorală, din următoarele motive: 1. Guvernul alocă 648,2 milioane de lei (circa 150 milioane euro) dintr-un fond de rezervă care cuprinde, aşa cum a fost prevăzut în bugetul de stat pentru anul 2012, doar 224,9 milioane lei (circa 52 milioane euro). Aceasta înseamnă că Guvernul cheltuie doar în luna aprilie 2012, din fondul de rezervă, de 3 ori mai mulţi bani decât sunt prevăzuţi prin lege pentru întreg anul 2012. Cum este posibil? În spiritul şi în litera legii şi în limita bunului-simţ, nu este posibil. Evident, indiferent de artificiile bugetare şi jongleriile cu legislaţia (cu două zile înainte de publicarea acestei hotărâri în Monitorul Oficial al României, Partea I, a apărut Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2012, care suspendă până la sfârşitul anului electoral 2012 câteva articole incomode din Legea finanţelor publice, precum şi din Legea finanţelor publice locale - dar nu pe toate), tot este necesară o rectificare bugetară. În absenţa acestei rectificări, se încalcă art. 14 alin. (3) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare (articol care nu face obiectul OUG nr. 8/2012), care precizează că „Nicio cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonată sau plătită dacă nu este aprobată potrivit legii şi nu are prevederi bugetare“. Mai mult, art. 4 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 prevede că „Sumele aprobate la partea de cheltuieli, prin bugetele prevăzute la art. 1 alin. 2 - n.n. inclusiv bugetul de stat -, în cadrul cărora se angajează, se ordonanţează şi se efectuează plăţi, reprezintă limite maxime care nu pot fi depăşite“. Iar la art. 4 alin. (3) aceeaşi lege prevede că „angajarea cheltuielilor din aceste bugete se face numai în limita creditelor bugetare aprobate“. Ori Guvernul a angajat cheltuieli din Fondul de rezervă în exces faţă de limita aprobată în bugetul de stat. Încălcarea prevederilor art. 4 alin. (2) şi art. 4 alin. (3) reprezintă infracţiune şi se sancţionează conform legii. 2. Dovada faptului că alocarea sumei de 648,2 milioane de lei din Fondul de rezervă s-a făcut cu încălcarea principiilor care guvernează legislaţia bugetară este menţiunea cuprinsă la art. 3 al Hotărârii de Guvern respective, în conformitate cu care Ministerul Finanţelor Publice este autorizat „să introducă modificările corespunzătoare în volumul şi în structura bugetului de stat pe anul 2012“. Ori acest fapt dovedeşte că, la momentul alocării sumei de 648,2 milioane lei, aceasta nu era prevăzută legal în volumul şi structura bugetului pe 2012, fie integral (întrucât nu sunt publice datele privind execuţia bugetară pentru Fondul de rezervă pe primele 3 luni din 2012), fie ca diferenţă între suma prevăzută în buget (224,9 milioane lei) şi suma alocată (648,2 milioane lei). În fapt, are loc o rectificare ilegală şi nontransparentă a bugetului, făcută de un guvern care a anunţat o schimbare de conduită, respectiv promovarea dialogului şi transparenţei. 3. Rectificarea bugetară, a cărei necesitate este recunoscută chiar de către Guvern, prin art. 3 din respectiva hotărâre a Guvernului, este ilegală, întrucât încalcă art. 15 alin. (2) din Legea responsabilităţii fiscal-bugetare nr. 69/2010, care statuează că „într-un an bugetar nu pot fi aprobate mai mult de două rectificări bugetare şi acestea nu pot fi promovate în primele şase luni ale anului“. Poate că Guvernul ar fi trebuit să dea o ordonanţă de urgenţă prin care să suspende luna aprilie din calendar, astfel încât ea să nu mai facă parte din primele 6 luni ale anului şi rectificarea bugetară să fie legală. Mai mult, conform art. 6 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, rectificarea bugetară poate fi făcută doar prin lege, nu prin hotărâre a Guvernului. 4. Fondul de rezervă este la dispoziţia Guvernului, dar nu la bunul său plac. Deşi, prin OUG nr. 8/2012, şi-a dat singur mai multe derogări de la legislaţia în vigoare, pentru a direcţiona sumele din Fondul de rezervă către plata arieratelor, Guvernul îşi fură singur căciula şi astfel ne păcăleşte pe noi toţi. Reducerea arieratelor, adică a datoriilor statului trecute de scadenţă, este o condiţie în acordul cu FMI, dar ea trebuie făcută prin câştiguri de eficienţă, nu prin împrumuturi sau prin reducerea unor cheltuieli sociale ori de investiţii. În loc de această soluţie, Guvernul Ungureanu a obligat multe ministere să renunţe la o parte din alocările bugetare, să verse banii în Fondul de rezervă şi de acolo aceştia au luat destinaţii electorale. Aceasta contravine flagrant art. 50 din Legea nr. 500/2002, care prevede că transferurile între ordonatorii principali de credite trebuie să aibă loc „fără afectarea Fondului de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului“. Ori, prin astfel de donaţii, are loc schimbarea destinaţiei utilizării unor resurse, folosinduse ca instrument tocmai Fondul de rezervă. Totodată, se introduce arbitrarul în realocarea resurselor, impus în mod subiectiv „de sus în jos“. Întrucât rectificarea bugetară nu a fost operată, nu ştim care este sursa acestor bani. Guvernul a încălcat astfel principiul transparenţei politicii fiscal-bugetare, prevăzut la art. 4 alin. (1) din Legea nr. 69/2010. Dar probabilitatea ca ei să provină din împrumuturi nu trebuie exclusă, având în vedere că România s-a împrumutat excesiv în primele 3 luni ale acestui an, mult mai mult decât avea nevoie pentru acoperirea deficitului şi la costuri foarte ridicate. Numai de pe piaţa externă MFP s-a împrumutat de 2,25 miliarde dolari şi de pe piaţa internă intenţionează să completeze această finanţare cu noi împrumuturi pentru constituirea unui fel de fond de rezervă alternativ de până la 4 miliarde euro. Ori, în condiţiile în care acest al doilea fond de rezervă, care a fost convenit cu organismele internaţionale ca un fel de mecanism de protecţie, nu are o bază legală şi nu apare în buget, există riscul uriaş ca banii respectivi să fie folosiţi în scop electoral. Aici trebuie spus că deficitul programat de 1,9% din PIB pentru 2012 este periclitat şi de prefinanţări de proiecte europene pentru care nu este sigur că se vor primi banii din fondurile europene (de la bugetul european), ceea ce agravează activismul politic al Guvernului MRU de umflare şi utilizare arbitrară a Fondului de rezervă. Oare Guvernul MRU se împrumută pentru a cheltui în alegeri, făcând un soi de inginerie financiară care ne va îngreuna deficitul acestui an şi datoria în anii care vin? Dacă da, şi opinia noastră este că aşa se întâmplă, asistăm la un jaf naţional în plină derulare. Este de datoria Guvernului să lase ţara fără datorii ascunse; şi, dacă nu poate, atunci este de datoria sa să ne lase în pace, respectiv să plece, cât mai repede cu putinţă. O altă întrebare pertinentă este ce fac FMI şi Comisia Europeană? De ce nu dau peste mână Guvernului? De ce îl obligă să se împrumute preventiv, dar apoi îl lasă să cheltuiască aceşti bani pentru pomeni electorale la primăriile puterii? 5. Prin această suplimentare de fonduri, Guvernul a încălcat principiul responsabilităţii fiscale şi principiul eficienţei, ambele prevăzute în Legea nr. 69/2010 - art. 4 alin. (3) şi art. 4 alin. (5). Sustenabilitatea finanţelor publice presupune ca, pe termen mediu şi lung, Guvernul să aibă posibilitatea să gestioneze riscuri sau situaţii neprevăzute fără a fi nevoit să opereze ajustări semnificative ale cheltuielilor, veniturilor sau deficitului bugetar, cu efecte destabilizatoare din punct de vedere economic sau social. Ori, iată că Fondul de rezervă, care trebuie utilizat numai pentru gestionarea riscurilor şi a situaţiilor neprevăzute, suferă o ajustare semnificativă a cheltuielilor, fiind suplimentat de 3 ori şi alocat inclusiv pentru plata de arierate şi de cheltuieli curente, punând astfel ţara în imposibilitatea de a mai gestiona alte riscuri sau situaţii neprevăzute fără alte majorări de cheltuieli. Pe de altă parte, principiul eficienţei cere ca deciziile de investiţii publice să fie bazate pe evaluarea economică - evaluare care lipseşte din demersul actualului Guvern. 6. În condiţiile resuscitării crizei din zona euro, care poate afecta costul împrumuturilor româneşti, şansele ca economia să înregistreze creşterea programată de 1,5% în 2012 scad. Cu atât mai mult este inadmisibilă conduita Guvernului condus de domnul Mihai-Răzvan Ungureanu în administrarea banului public. 7. În fapt, suplimentarea banilor din Fondul de rezervă şi alocarea lor este bazată doar pe criterii politice, pe interese de partid ale coaliţiei aflate la putere. Astfel, distribuţia acestor sume în teritoriu arată alocarea preferenţială către primăriile şi consiliile judeţene controlate de partidele din arcul guvernamental: 57% către PDL şi 13% către UDMR. 8. Această realocare politicianistă de resurse din fondul de rezervă este în evident divorţ cu angajamentul de organizare corectă a alegerilor pe care şi l-a asumat Guvernul MRU şi pe care USL, cu bună-credinţă, l-a creditat la învestitură. 9. Această alocare suplimentară de fonduri este şi profund imorală. Într-o ţară sărăcită, care taie salariile bugetarilor, îngheaţă pensiile, taie indemnizaţiile pentru mame, îşi vinde resursele naturale unor aventurieri pentru că nu are bani de investiţii, iată că se găsesc bani pentru primăriile şi consiliile judeţene ale puterii portocalii. Din suma de 150 milioane euro suplimentată şi alocată ilegal din Fondul de rezervă s-ar fi putut plăti: 875 de mii de pensii medii lunare, 967 de mii de salarii minime lunare sau peste 1,1 milioane de indemnizaţii lunare de creştere a copilului. 10. Derapajul Guvernului MRU de la angajamentele asumate iniţial demonstrează justeţea solicitării exprese a USL la ultima întâlnire cu domnul Traian Băsescu, Preşedintele României, de a fi sprijinit un guvern care să aibă ca principală misiune pregătirea şi desfăşurarea corectă a alegerilor locale şi parlamentare. PARTEA a 3-aÎncălcarea autonomiei universitare - Cazul Universităţii de Medicină şi Farmacie din Târgu Mureş Doamnelor şi domnilor parlamentari, Guvernarea PD-L a distrus autonomia universitară atunci când a introdus în Legea educaţiei naţionale formule precum „ministerul controlează aplicarea autonomiei“ sau „Guvernul înfiinţează facultăţi“, fără ca o astfel de procedură să pornească firesc de la senatul universităţii, aşa cum se întâmplă în orice universitate dintr-o ţară democratică. Decizia Guvernului de a modifica structura organizatorică a UMF Târgu Mureş încalcă autonomia universitară, pentru că ea a fost luată fără consultarea senatului universitar, încălcând legea la evaluarea şi validarea facultăţii şi a programelor sale de studii şi încălcând directivele europene în materie. Autonomia universitară este un concept fundamental, respectat în orice ţară democratică, este o garanţie a conservării tezaurului cultural şi ştiinţific al oricărei ţări şi a asigurării premiselor dezvoltării, prin stimularea învăţării de nivel superior, a cercetării şi inovării. Acest concept are o încărcătură istorică aparte, fiind asociat progresului încă din perioada medievală, de la fondarea primelor universităţi din lume, şi anume universităţile din Padova, Paris şi Oxford. De atunci şi până astăzi, încălcarea autonomiei universitare a avut loc, cu precădere, în perioadele de dictatură şi de miopie politică, consecinţele, de fiecare dată, fiind nefaste. În România, autonomia universitară a fost recâştigată odată cu valorile democratice. Constituţia statuează foarte clar că „autonomia universitară este garantată“. Acest concept a fost dezvoltat de Legea învăţământului din 1995 şi preluat de Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, care stipulează că autonomia universitară este unul dintre principiile ce guvernează învăţământul superior şi precizează că „autonomia universitară dă dreptul comunităţii universitare să îşi stabilească misiunea proprie, strategia instituţională, structura, activităţile, organizarea şi funcţionarea proprie, gestionarea resurselor materiale şi umane, cu respectarea strictă a legislaţiei în vigoare“. Acest articol de lege este unul dintre cele care au supravieţuit procesului de malformare pe care Legea educaţiei naţionale a suferit-o atunci când actuala putere a impus o viziune portocalie asupra educaţiei, adoptând textul legii prin asumarea răspunderii, pentru a elimina procesele democratice de dezbatere şi mediere din Parlamentul României. Recenta decizie a Guvernului Ungureanu de a modifica structura organizatorică a Universităţii de Medicină şi Farmacie din Târgu Mureş încalcă grav nu doar Constituţia României şi Legea educaţiei naţionale, prin nerespectarea deciziilor senatului universităţii, deci a autonomiei universitare, dar şi o serie de alte legi şi prevederi naţionale şi internaţionale. Astfel, putem spune despre această hotărâre a Guvernului că este: 1. O decizie cu caracter penal. Aceasta pentru că, în conformitate cu Legea educaţiei naţionale şi legislaţia pentru asigurarea calităţii învăţământului superior, nerespectarea standardelor de asigurare a calităţii în învăţământul superior intră sub incidenţă penală. Conform legislaţiei în vigoare privind calitatea în învăţământul superior, dar şi prevederilor şi acordurilor europene emise în cadrul Procesului Bologna, toate programele de studii care funcţionează în România trebuie să fie supuse procedurilor de evaluare privind asigurarea calităţii, în vederea validării prin autorizare şi, ulterior, prin acreditare. De asemenea, Legea educaţiei naţionale prevede în mod expres că autorizarea şi acreditarea programelor de studii se realizează în mod distinct pentru fiecare limbă de predare. Or acest lucru nu s-a întâmplat. Guvernul a acordat pentru 3 programe de studii statutul „autorizat să funcţioneze provizoriu“, şi anume: a)asistenţă medicală generală - în limba maghiară; b)medicină - în limba maghiară; c)farmacie - în limba maghiară,fără ca Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior să parcurgă etapele legale de evaluare a acestor programe de studii noi. Aşadar, prin aceste decizii de ignorare a legislaţiei naţionale şi europene în materia autonomiei universitare, Guvernul a intrat în sfera penală, descrisă clar de legile menţionate. 2. O decizie care intră în conflict cu reglementările europene în domeniu. Programele de studii din domeniul ştiinţelor medicale (moaşe, medicină generală, stomatologie, farmacie) intră sub incidenţa unor reglementări ale Uniunii Europene, unele cu statut de directivă europeană, cu putere normativă peste legislaţia românească. De exemplu, Directiva europeană nr. 36/2005 prevede obligativitatea ca absolvenţii învăţământului medico-farmaceutic să deţină terminologia necesară activităţii profesionale în limba ţării unde studiază. Nerespectarea acestor reglementări, inclusiv a celor care vizează calitatea programelor de studii şi limba de predare, va face imposibilă recunoaşterea la nivel european şi naţional a diplomelor obţinute de studenţii maghiari care vor studia doar în limba maghiară. 3. O decizie care încurajează separatismul, iar nu multiculturalismul. Cadrul aşa-zis legal pe care UDMR şi PD-L l-au invocat în tot acest demers este art. 363 din Legea educaţiei naţionale, potrivit căruia sunt declarate universităţi multiculturale şi multilingve: (1) Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca - în limbile română, maghiară şi germană; (2) Universitatea de Medicină şi Farmacie din Târgu Mureş - în limbile română şi maghiară; (3) Universitatea de Artă Teatrală din Târgu Mureş - în limbile română şi maghiară. Hotărârea Guvernului pe care o incriminăm aici nu ţine însă cont de realităţile obiective din cadrul UMF Târgu Mureş. În această universitate, înfiinţată în 1946 ca instituţie de învăţământ superior independentă, cu profil medical, funcţionează de mai multe decenii programe cu predare în limba română, maghiară şi, mai recent, engleză. La momentul adoptării hotărârii Guvernului, din cei peste 4.500 de studenţi înscrişi la diferite programe de studii, aproximativ 58% urmau cursuri în limba română, 39% în limba maghiară şi 3% în limba engleză. Prin urmare, modificările introduse prin adoptarea acestei hotărâri a Guvernului nu oferă oportunităţi multiculturale tinerilor maghiari, ci doar introduc separarea pe criterii etnice, promovată de reprezentanţii politici ai acestei minorităţi, chiar în pofida protestelor venite şi din rândul studenţilor de etnie maghiară. Doamnelor şi domnilor, USL a prezentat în această moţiune cum stau lucrurile. Este limpede că Guvernul nu a făcut nicio analiză în niciuna din situaţiile prezentate mai sus. Deciziile pe care le-a luat sunt rezultatul unui şantaj evident, iar Guvernul Ungureanu preferă să îşi asume decizii iresponsabile doar pentru a rămâne în funcţie. Nu a existat nicio strategie, dimpotrivă, reprezentanţii Guvernului par duşi de val. Transparenţă zero, dezbatere publică zero! Suntem în faţa unor realităţi crunte, păguboase pentru România şi pentru cetăţenii români, plătitori de taxe şi impozite. Impunerea acestor măsuri de către Guvernul Ungureanu afectează atât prezentul, cât şi viitorul României. Prim-ministrul, celelalte autorităţi implicate în problemele expuse nu au arătat o abordare responsabilă şi promovarea unor politici în concordanţă cu interesele României şi ale românilor. Lipsa de profesionalism şi de responsabilitate, prejudiciile aduse românilor, abandonarea intereselor naţionale, nepăsarea faţă de situaţia economică în care se află ţara, creşterea sărăciei şi polarizarea fără precedent, lipsa de transparenţă, lipsa abordărilor democratice în gestionarea problemelor ţării, minciunile, lipsa unei perspective de ameliorare a problemelor economice şi sociale îi determină pe semnatarii moţiunii să ceară demiterea Guvernului prin votul afirmativ acordat prezentei moţiuni de cenzură. Din toate aceste motive, vă invităm, stimaţi colegi, să votaţi această moţiune de cenzură. Această moţiune de cenzură a fost adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat în şedinţă comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului din data de 27 aprilie 2012, în condiţiile art. 67, art. 110 alin. (2) şi art. 113 alin. (1) din Constituţia României, republicată. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR ROBERTA ALMA ANASTASE PREŞEDINTELE SENATULUI VASILE BLAGA