Legea Nr.851 din 10.12.2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 112/1999 privind călătoriile gratuite în interes de serviciu şi în interes personal pe căile ferate române
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 106 din 11 februarie 2016

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 112/1999 privind călătoriile gratuite în interes de serviciu şi în interes personal pe căile ferate române, excepţie ridicată de Alexandru Popescu în Dosarul nr. 37.816/3/2014* al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 899D/2015.2. La apelul nominal se prezintă, personal, Alexandru Popescu, autor al excepţiei de neconstituţionalitate. Lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei, care susţine că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât instituie o discriminare pe criterii de sex în ceea ce priveşte vechimea în muncă necesară pentru a se elibera pensionarilor permise anuale gratuite C.F.R. 4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că în cuprinsul Ordonanţei Guvernului nr. 112/1999 nu există dispoziţii de natură a genera situaţii discriminatorii.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 5. Prin Încheierea din 10 aprilie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 37.816/3/2014*, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 112/1999 privind călătoriile gratuite în interes de serviciu şi în interes personal pe căile ferate române. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Alexandru Popescu cu ocazia soluţionării unei cereri având ca obiect „obligaţia de a face".6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textul de lege criticat instituie o discriminare pe criteriu de sex în ceea ce priveşte vechimea în muncă necesară pentru eliberarea permiselor anuale CFR, în cazul pensionarilor, şi solicită „să se constate dreptul la eliberarea permiselor gratuite CFR, în mod unitar, atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi, care au fost salariaţi şi au ieşit la pensie, fără a exista diferenţe în funcţie de vechimea în muncă."7. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, instanţa de judecată arată că „nu se produce nicio discriminare între bărbaţi şi femei atunci când legiuitorul a stabilit, în conţinutul Ordonanţei Guvernului nr. 112/1999, condiţiile privind acordarea permiselor de călătorie gratuite pentru bărbaţi şi femei, foşti salariaţi CFR, pensionari la momentul solicitării permiselor." Astfel, subliniază că textul criticat stabileşte că pensionarii care la data pensionării nu mai erau salariaţi ai CFR sau alte unităţi feroviare menţionate în acest act normativ, dar care întrunesc o vechime în muncă de 25 de ani la bărbaţi, respectiv de 20 de ani la femei, pot solicita acordarea permiselor gratuite de călătorie pe căile ferate române. Legiuitorul a stabilit această vechime necesară în cadrul unităţilor CFR pentru foştii salariaţi, „având în vedere condiţiile concrete de viaţă şi muncă ale femeilor care lucrează zilnic în unităţile CFR, cât şi acasă, în gospodărie, depunând un efort dublu faţă de bărbaţi, şi trebuind să se facă faţă unei uzuri duble".8. În conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.9. Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 8 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 112/1999 sunt neconstituţionale, având în vedere că textul criticat „nu instituie criterii rezonabile care să justifice diferenţa de tratament între femei şi bărbaţi din punct de vedere al condiţiilor de a beneficia de permise de călătorie gratuite". În acest context, invocă cele reţinute de Curtea de la Luxembourg prin Decizia din 13 noiembrie 2008, pronunţată în Cauza Comisia Comunităţilor Europene contra Italiei C-46/07, precum şi în Decizia din 26 martie 2009, pronunţată în Cauza Comisia Comunităţilor Europene contra Greciei C-559/07, în sensul că „măsurile sociale trebuie să contribuie la asigurarea unei vieţi profesionale a femeilor egale cu cea a bărbaţilor".10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1) şi (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 8 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 112/1999 privind călătoriile gratuite în interes de serviciu şi în interes personal pe căile ferate române, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 766 din 20 august 2004, potrivit cărora „(1) Pensionarii şi membrii lor de familie beneficiază de permise de călătorie pe căile ferate române, în mod gratuit, dacă la data pensionării persoana care se pensionează îndeplineşte una dintre următoarele condiţii:[...]b)este salariată la altă unitate decât cele prevăzute la art. 1, art. 2 alin. (1) lit. a) şi b) şi art. 3 sau, după caz, nu este salariată la data pensionării şi are o vechime de 25 de ani, bărbaţii, şi 20 de ani, femeile, în unităţile prevăzute la art. 1, art. 2 alin. (1) lit. a) şi b), art. 3 şi art. 4 alin. (2) pentru salariaţii încadraţi la aceste unităţi la data privatizării, precum şi în unităţile desprinse din cadrul fostului Departament al căilor ferate şi fostei Societăţi Naţionale a Căilor Ferate Române, potrivit Hotărârii Guvernului nr. 570/1991 privind modificarea Hotărârii Guvernului nr. 235/1991 şi reorganizarea activităţii transporturilor feroviare, cu modificările ulterioare."13. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, această reglementare contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 4 alin. (2) coroborat cu art. 16 alin. (1) din Constituţia României, referitoare la egalitatea între cetăţeni.14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că Ordonanţa Guvernului nr. 112/1999 reglementează acordarea în mod gratuit a permiselor de călătorie pe căile ferate române pentru pensionarii care se încadrează în una din ipotezele prevăzute la art. 8 din ordonanţă, şi anume aceea ca la data pensionării să fie salariaţi ai unităţilor feroviare prevăzute la art. 1, art. 2 alin. (1) lit. a) şi b) şi art. 3 din ordonanţă şi să întrunească o vechime de cel puţin 10 ani în aceste unităţi sau în cadrul persoanelor juridice din care aceste unităţi au rezultat prin reorganizare [art. 8 alin. (1) lit. a) prima teză], respectiv aceea că la data pensionării nu mai erau salariaţi ai unităţilor feroviare menţionate, dar întrunesc o vechime de cel puţin 10 ani în aceste unităţi sau în cadrul persoanelor juridice din care aceste unităţi au rezultat prin reorganizare, iar concedierea din aceste unităţi nu le este imputabilă, fiind incidente dispoziţiile art. 65 din Codul muncii. În plus faţă de aceste cerinţe, legiuitorul a instituit şi condiţia ca persoana „să nu se fi angajat cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată la alte unităţi până la data pensionării" [art. 8 alin. (1) lit. a) a doua teză].15. În acest context, Curtea constată că s-a mai pronunţat cu privire la conformitatea prevederilor art. 8 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 112/1999 cu Legea fundamentală, în acest sens fiind Decizia nr. 898 din 25 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 865 din 20 decembrie 2012. Prin această decizie, Curtea a respins ca neîntemeiate criticile formulate, întrucât „condiţiile diferite stabilite de legiuitor pentru acordarea în mod gratuit a permiselor de călătorie pe căile ferate române sunt determinate de situaţia diferită în care se găsesc categoriile de persoane mai sus arătate".16. De asemenea, o altă ipoteză reglementată de legiuitor este aceea prevăzută de art. 8 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 112/1999, criticat în prezenta cauză, respectiv aceea că, la data pensionării, persoana este salariată la altă unitate decât cele prevăzute la art. 1, art. 2 alin. (1) lit. a) şi b) şi art. 3 sau, după caz, nu este salariată la data pensionării şi are o vechime de 25 de ani, bărbaţii, şi 20 de ani, femeile, în unităţile prevăzute la art. 1, art. 2 alin. (1) lit. a) şi b), art. 3 şi art. 4 alin. (2) pentru salariaţii încadraţi la aceste unităţi la data privatizării, precum şi în unităţile desprinse din cadrul fostului Departament al căilor ferate şi fostei Societăţi Naţionale a Căilor Ferate Române, potrivit Hotărârii Guvernului nr. 570/1991 privind modificarea Hotărârii Guvernului nr. 235/1991 şi reorganizarea activităţii transporturilor feroviare, cu modificările ulterioare.17. Raportat la critica formulată în prezenta cauză, Curtea observă că autorul excepţiei de neconstituţionalitate vizează doar reglementarea referitoare la vechimea de 25 de ani - bărbaţii şi 20 de ani - femeile, apreciind că se instituie astfel o discriminare pe criteriu de sex în ceea ce priveşte vechimea în muncă necesară pentru eliberarea permiselor anuale CFR, în cazul pensionarilor mai sus menţionaţi. În acest context, faţă de susţinerile autorului excepţiei, Curtea apreciază că stabilirea diferenţiată a condiţiilor pentru acordarea în mod gratuit a permiselor de călătorie pe căile ferate române este opţiunea legiuitorului, având în vedere faptul că dreptul de a beneficia, în mod gratuit, de permise de călătorie pe căile ferate române nu reprezintă un drept fundamental, legiuitorul având libertatea de a stabili astfel conţinutul, condiţiile şi limitele acordării acestui drept. 18. De altfel, în jurisprudenţa sa referitoare la tratamentul juridic diferenţiat între bărbaţi şi femei sub aspectul dreptului la pensie, Curtea a reţinut că «textul art. 16 alin. (1) din Constituţie, coroborat cu cel al art. 4 alin. (2) din Legea fundamentală, are în vedere discriminările prohibite, respectiv „discriminarea negativă", iar nu şi pe cele admisibile, aşa cum este „discriminarea pozitivă", ţinând seama de specificitatea unor situaţii sau de scopul realizării unei justiţii distributive, pentru a anula sau pentru a diminua inegalităţile obiective. Tratamentul juridic diferenţiat a fost considerat ca o măsură de protecţie specială a femeilor, întemeiată nu pe deosebirea de sex, ci pe situaţia socială care decurge din această deosebire». A se vedea, în acest sens, Decizia nr. 191 din 28 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 2 aprilie 2008, sau Decizia nr. 888 din 30 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 54 din 24 ianuarie 2007.19. Pentru argumentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Alexandru Popescu în Dosarul nr. 37.816/3/2014* al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că prevederile art. 8 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 112/1999 privind călătoriile gratuite în interes de serviciu şi în interes personal pe căile ferate române sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 10 decembrie 2015. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora