DECIZIE Nr. 221 din 21 aprilie 2005
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 504 alin.
3 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 516 din 17 iunie 2005
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Nicoleta Grigorescu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 504 alin. 3 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata
de Ionel Serban in Dosarul nr. 730/2004 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a
III-a civila.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost
legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a
exceptiei, deoarece Curtea Constitutionala, in temeiul art. 2 alin. (3) din
Legea nr. 47/1992, nu are competenta de a completa prevederea legala supusa
controlului, astfel cum solicita autorul exceptiei.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 20 octombrie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 730/2004,
Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a civila a sesizat Curtea Constitutionala
cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 504 alin. 3 din Codul
de procedura penala. Exceptia a fost ridicata de Ionel Serban intr-un litigiu
al carui obiect il constituie actiunea in pretentii pentru repararea pagubelor
suferite ca urmare a "privarii de libertate in mod nelegal".
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca prevederile
art. 504 alin. 3 din Codul de procedura penala contravin dispozitiilor art. 20
alin. (1) si (2), respectiv art. 21 din Constitutie, precum si art. 5 pct. 5
din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale
"in sensul ca respectivele dispozitii procesual penale limiteaza in mod
nejustificat dreptul la repararea prejudiciului cauzat in situatia privarii libertatii
in mod nelegal, prin impunerea existentei unor conditii preliminare declansarii
actiunii, respectiv stabilirea unei stari de fapt prin intermediul unei
ordonante a procurorului de revocare a masurii preventive, de scoatere de sub
urmarire penala sau de incetare a urmaririi penale ori prin hotarare a
instantei de revocare a masurii privative sau restrictive de libertate, prin
hotarare definitiva de achitare sau prin hotarare definitiva de incetare a
procesului penal, inlaturand astfel posibilitatea obtinerii de despagubiri
pentru alte situatii de privare a libertatii in mod nelegal, situatii vadite,
dar care nu pot fi constatate prin actele procesuale mai sus mentionate, in
speta - detinerea ilegala generata de expirarea sau inexistenta unui document
justificativ al detentiei".
Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a civila apreciaza ca, in raport de
situatia concreta invocata de reclamant in cererea sa privind acordarea de
despagubiri ca urmare a retinerii sale ilegale, prevederile art. 504 alin. 3
din Codul de procedura penala contravin dispozitiilor art. 20 alin. (1) si (2),
respectiv art. 21 din Constitutie, precum si prevederilor art. 5 pct. 5 din
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Instanta de judecata mai arata ca "aprecierea sa in sensul de mai sus are
in vedere, insa, nu prevederile textului de lege invocat, ci omisiunea
inserarii in continutul alineatului aratat si a altor situatii care pot
determina privarea de libertate in mod nelegal a unei persoane pe o anumita
durata de timp, cum ar fi deficientele administrative organizatorice in
activitatea organelor in ale caror atributii intra luarea masurilor de punere
in libertate a unei persoane, atunci cand aceasta s-a stabilit printr-o
hotarare judecatoreasca".
In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele
de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul considera ca fiind neintemeiata exceptia de neconstitutionalitate
invocata, deoarece, pe de o parte, dispozitiile art. 504 alin. 3 din Codul de
procedura penala nu se refera la privarea nelegala de libertate datorata unor
deficiente organizatorice, iar pe de alta parte, atunci cand se produc astfel
de situatii "se poate angaja raspunderea penala a autorului faptei de
arestare nelegala si cercetare abuziva (art. 266 din Codul penal) si, de
asemenea, raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie a autorului faptei
delictuale, urmand ca raspunderea institutiilor statului care au calitatea de
comitent sa aiba ca temei legal direct prevederile art. 1000 alin. 3 din Codul
civil privind raspunderea civila a comitentului pentru fapta prepusului".
Avocatul Poporului considera ca exceptia de neconstitutionalitate este
neintemeiata. Se arata ca dispozitiile art. 504 alin. 3 din Codul de procedura
penala nu opresc partile interesate de a se adresa justitiei pentru apararea
drepturilor, libertatilor si intereselor lor legitime, in concordanta cu art.
21 din Constitutie. Totodata se apreciaza ca dispozitiile constitutionale ale
art. 20 alin. (1) si (2) din Constitutie si ale art. 5 pct. 5 din Conventia
pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, invocate de
asemenea in motivarea exceptiei, nu au incidenta in cauza.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei,
precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146
lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si
29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate
ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
504 alin. 3 din Codul de procedura penala, care au urmatorul continut:
"Privarea sau restrangerea de libertate in mod nelegal trebuie stabilita,
dupa caz, prin ordonanta a procurorului de revocare a masurii privative sau
restrictive de libertate, prin ordonanta a procurorului de scoatere de sub
urmarire penala sau de incetare a urmaririi penale pentru cauza prevazuta in
art. 10 alin. 1 lit. j) ori prin hotarare a instantei de revocare a masurii
privative sau restrictive de libertate, prin hotarare definitiva de achitare
sau prin hotarare definitiva de incetare a procesului penal pentru cauza
prevazuta in art. 10 alin. 1 lit. j)."
Autorul exceptiei sustine, in esenta, ca textul de lege criticat incalca
prevederile constitutionale ale art. 20 alin. (1) si (2), referitoare la
"Tratatele internationale privind drepturile omului", respectiv art.
21 privind "Accesul liber la justitie", precum si pe cele ale art. 5
pct. 5 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale, referitoare la "Dreptul la libertate si la siguranta",
deoarece se inlatura "posibilitatea obtinerii de despagubiri pentru alte
situatii de privare a libertatii in mod nelegal, situatii vadite, dar care nu
pot fi constatate prin actele procesuale mentionate in alin. 3 al art. 504 din
Codul de procedura penala", in speta, "detinerea ilegala in perioada
12 - 13 iunie 2003, ca urmare a unor deficiente organizatorice ale sistemului
judiciar care au determinat comunicarea cu intarziere a solutiei instantei de
punere in libertate".
Examinand exceptia, Curtea constata ca asupra constitutionalitatii
dispozitiilor art. 504 alin. 3 din Codul de procedura penala, in raport de
normele constitutionale care consacra accesul liber la justitie, s-a mai
pronuntat in jurisprudenta sa. Astfel, in Decizia nr. 417 din 14 octombrie
2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.044 din 11
noiembrie 2004, Curtea, constatand ca textul de lege criticat este "o
concretizare a principiului constitutional prevazut de art. 52 alin. (3) din
Constitutie, conform caruia <<Statul raspunde patrimonial pentru
prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Raspunderea statului este
stabilita in conditiile legii [...]>> si, pe cale de consecinta,
realizarea dreptului la repararea de catre stat a pagubei cauzate prin erorile
judiciare are loc in conditiile legii", a retinut ca prevederile art. 504
alin. 3 din Codul de procedura penala "nu numai ca nu ingradesc accesul
liber la justitie, ci instituie tocmai normele procedurale necesare exercitarii
acestui drept, fiind in deplina concordanta si cu dispozitiile constitutionale
ale art. 126 alin. (2), in temeiul carora procedura de judecata este prevazuta
numai prin lege".
De asemenea, Curtea a statuat in aceeasi decizie ca "reglementarea
expresa a actelor procedurale prin care se constata incalcarea libertatii
individuale nu este de natura a limita accesul liber la justitie al acelor
persoane care nu se regasesc in unul dintre cazurile enumerate in art. 504
alin. 3, acestea avand posibilitatea de a-si valorifica dreptul in justitie pe
alte cai legale. Orice persoana interesata se poate adresa justitiei, dar in
conditiile legii si urmand procedura prevazuta de lege".
S-a mai aratat ca, in jurisprudenta sa, Curtea Constitutionala a statuat in
mod constant ca liberul acces la justitie semnifica faptul ca orice persoana
poate sesiza instantele judecatoresti in cazul in care considera ca drepturile,
libertatile sau interesele sale legitime au fost incalcate, iar nu faptul ca
acest acces nu poate fi supus nici unei conditionari, competenta de a stabili
regulile de desfasurare a procesului in fata instantelor judecatoresti
revenindu-i legiuitorului, fiind o aplicare a dispozitiilor constitutionale
cuprinse in art. 126 alin. (2). De altfel, in jurisprudenta Curtii Europene a
Drepturilor Omului s-a retinut ca o caracteristica a principiului liberului
acces la justitie este aceea ca nu este un drept absolut (cazul Ashingdane
contra Regatului Unit al Marii Britanii - 1985). Astfel, acest drept care cere
prin insasi natura sa o reglementare din partea statului poate fi subiectul
unor limitari sau conditionari atat timp cat nu este atinsa insasi substanta
sa.
Aceste argumente care au fundamentat solutia de respingere a exceptiei de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 504 alin. 3 din Codul de procedura
penala isi mentin valabilitatea si in prezenta cauza, intrucat nu au intervenit
elemente noi care sa justifice schimbarea acestei jurisprudente a Curtii
Constitutionale.
De altfel, autorul exceptiei nu critica textul art. 504 alin. 3 din Codul
de procedura penala pentru ceea ce contine, ci pentru ceea ce nu prevede,
respectiv inserarea in continutul alineatului aratat si a altor situatii care
pot determina privarea de libertate in mod nelegal a unei persoane pe o anumita
durata de timp, cum ar fi deficientele administrative organizatorice in
activitatea organelor in ale caror atributii intra luarea masurilor de punere
in libertate a unei persoane, atunci cand aceasta s-a stabilit printr-o
hotarare judecatoreasca. Aceasta critica excedeaza competentei Curtii,
intrucat, potrivit dispozitiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992,
"Curtea Constitutionala se pronunta numai asupra constitutionalitatii
actelor cu privire la care a fost sesizata, fara a putea modifica sau completa
prevederile supuse controlului" si, prin urmare, nu are competenta de a
completa prevederea legala supusa controlului si nici de a face propuneri de
lege ferenda. In acest sens, Curtea Constitutionala a statuat in mod constant
in jurisprudenta sa faptul ca nu isi poate asuma rolul de a crea, de a abroga
sau de a modifica o norma juridica, spre a indeplini rolul de legislator
pozitiv.
Fata de cele aratate, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4)
din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al
art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 504 alin. 3
din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Ionel Serban in Dosarul nr.
730/2004 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a III-a civila.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 21 aprilie 2005.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent,
Florentina Geangu