Decizia Nr.264 din 20.03.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, excepţie ridicată de Liga Sindicatelor din Învăţământ Botoşani, în Dosarul nr. 7.174/40/2011 şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 53D/2012.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 54-67D/2012, nr. 201D/2012, nr. 222-231D/2012, nr. 240-248D/2012, nr. 257-264D/2012, nr. 283D/2012, nr. 288-290D/2012 şi nr. 293D/2012, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de acelaşi autor în dosarele nr. 7.176/40/2011, nr. 7.280/40/2011, nr. 7.287/40/2011, nr. 7.154/40/2011, nr. 7.296/40/2011, nr. 7.144/40/2011, nr. 7.157/40/2011, nr. 7.013/40/2011, nr. 6.996/40/2011, nr. 7.149/40/2011, nr. 7.167/40/2011, nr. 6.992/40/2011, nr. 7.397/40/2011, nr. 7.272/40/2011, nr. 7.298/40/2011, nr. 6.997/40/2011, nr. 7.019/40/2011, nr. 7.021/40/2011, nr. 7.139/40/2011, nr. 7.141/40/2011, nr. 7.148/40/2011, nr. 7.170/40/2011, nr. 7.283/40/2011, nr. 7.274/40/2011, nr. 6.988/40/2011, nr. 7.140/40/2011, nr. 7.145/40/2011, nr. 7.155/40/2011, nr. 7.160/40/2011, nr. 7.175/40/2011, nr. 7.000/40/2011, nr. 7.267/40/2011, nr. 7.275/40/2011, nr. 7.009/40/2011, nr. 7.151/40/2011, nr. 7.265/40/2011, nr. 7.268/40/2011 şi nr. 7.173/40/2011, precum şi de Sindicatul Învăţământului Preuniversitar Botoşani în dosarele nr. 7.717/40/2011, nr. 7.673/40/2011, nr. 7.682/40/2011, nr. 7.690/40/2011, nr. 7.691/40/2011, nr. 7.692/40/2011, nr. 7.714/40/2011, nr. 7.715/40/2011, nr. 7.721/40/2011 ale Tribunalului Botoşani - Secţia I civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării cauzelor.Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 54-67D/2012, nr. 201D/2012, nr. 222-231D/2012, nr. 240-248D/2012, nr. 257-264D/2012, nr. 283D/2012, nr. 288-290D/2012 şi nr. 293D/2012 la Dosarul nr. 53D/2012, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 9 noiembrie 2011, 15 noiembrie 2011, 22 noiembrie 2011, 5 decembrie 2011, 7 decembrie 2011, 10 ianuarie 2012, 11 ianuarie 2012 şi 12 ianuarie 2012, pronunţate în dosarele nr. 7.174/40/2011, nr. 7.176/40/2011, nr. 7.280/40/2011, nr. 7.287/40/2011, nr. 7.154/40/2011, nr. 7.296/40/2011, nr. 7.144/40/2011, nr. 7.157/40/2011, nr. 7.013/40/2011, nr. 6.996/40/2011, nr. 7.149/40/2011, nr. 7.167/40/2011, nr. 6.992/40/2011, nr. 7.397/40/2011 şi nr. 7.272/40/2011, nr. 7.717/40/2011, nr. 7.298/40/2011, nr. 6.997/40/2011, nr. 7.019/40/2011, nr. 7.021/40/2011, nr. 7.139/40/2011, nr. 7.141/40/2011, nr. 7.148/40/2011, nr. 7.170/40/2011, nr. 7.283/40/2011, nr. 7.274/40/2011, nr. 6.988/40/2011, nr. 7.140/40/2011, nr. 7.145/40/2011, nr. 7.155/40/2011, nr. 7.160/40/2011, nr. 7.175/40/2011, nr. 7.000/40/2011, nr. 7.267/40/2011, nr. 7.275/40/2011, nr. 7.673/40/2011, nr. 7.682/40/2011, nr. 7.690/40/2011, nr. 7.691/40/2011, nr. 7.692/40/2011, nr. 7.714/40/2011, nr. 7.715/40/2011, nr. 7.721/40/2011, nr. 7.009/40/2011, nr. 7.151/40/2011, nr. 7.265/40/2011, nr. 7.268/40/2011 şi nr. 7.173/40/2011, Tribunalul Botoşani - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Liga Sindicatelor din Învăţământ Botoşani şi de Sindicatul Învăţământului Preuniversitar Botoşani, în numele şi în calitate de reprezentant al reclamanţilor, în cadrul unor litigii de muncă.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile Legii nr. 63/2011 contravin următoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (1) referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 136 alin. (1) şi alin. (5) privind proprietatea publică şi privată şi caracterul inviolabil al proprietăţii private şi art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeană. De asemenea, sunt invocate şi prevederile art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, referitoare la protecţia proprietăţii.În acest sens, arată, în esenţă, că prin Legea 63/2011, legiuitorul a operat o nouă diminuare a drepturilor salariale ale personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, ceea ce este neconstituţional.Legea nr. 63/2011 - constituind o lege separată - discriminează această categorie de personal în raport cu toate celelalte categorii de bugetari, care sunt salarizaţi în baza Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi a Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, fiind unica lege care derogă de la principiul „unicităţii“ modului de salarizare şi care este destinată special acestei categorii profesionale. Or, raţiunea fundamentală pentru care s-a apelat la o lege unică de salarizare constă tocmai în eliminarea oricărei forme de discriminare între diferitele categorii de bugetari, prin stabilirea unei singure unităţi de măsură a salariatului şi prin cuantificarea acestuia în funcţie de complexitatea, periculozitatea şi celelalte elemente specifice fiecăruia, conform coeficienţilor de ierarhizare de la 1 la 15 la care face trimitere art. 4 din lege.Astfel, consideră că discriminarea rezultă din cel puţin două aspecte diferite: 1. personalul didactic şi didactic auxiliar din învăţământ este singura categorie de bugetari exclusă de la aplicarea unei legi „unice“ de salarizare, neaplicându-se principiul unicităţii „unităţii de măsură“ şi al creării „de oportunităţi egale şi remuneraţie egală pentru muncă de valoare egală“ pentru toţi bugetarii; 2. personalul didactic şi didactic auxiliar din învăţământ este singura categorie de bugetari care a suferit o diminuare definitivă (nu temporară) a drepturilor salariale avute anterior intrării în vigoare a legilor succesive de salarizare unică în sistemul bugetar. În acest mod se încalcă un alt principiu stabilit pentru salarizarea întregului personal bugetar, conform căruia toţi membrii acestei categorii îşi vor păstra drepturile dobândite anterior intrării în vigoare a legilor-cadru nr. 330/2009 şi nr. 284/2010, în sensul că salariul nu va putea fi stabilit sub nivelul de salarizare din luna decembrie 2009.Prin prisma principiului constituţional al preeminenţei normelor de drept comunitar, consideră că Legea nr. 63/2011 contravine art. 20 şi 148 din Constituţie, deoarece diminuarea drepturilor salariale, prin actul normativ criticat, este intempestivă, nejustificată de un interes legitim al statului şi disproporţionată faţă de măsurile dispuse în cazul altor categorii de bugetari, fiind contrară şi principiului legalităţii. Invocă în acest sens, Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului pronunţată în Cauza Buzescu împotriva României, 2005, şi Hotărârea din 23 aprilie 1986, pronunţată de Curtea Europeană de Justiţie în Cauza 294/83 - Partidul Ecologist „Les Verts“ împotriva Parlamentului European.De asemenea, arată că prevederile legale criticate sunt contrare şi principiilor solidarităţii şi al egalităţii de tratament, care presupun ca sarcina de a depune efortul financiar sau de orice altă natură, necesar pentru îndreptarea unei stări de necesitate, să fie suportată în comun şi în egală măsură de toţi cetăţenii statului respectiv. În cazul de faţă, reclamanţii fac parte „dintr-o categorie socio-profesională net defavorizată faţă de restul salariaţilor din sistemul bugetar prin aceea că suportă diminuări salariale superioare celorlalţi bugetari“.În plus, nu este respectat nici principiul previzibilităţii normelor juridice, care „impune ca autorităţile publice să normeze relaţiile sociale prin adoptarea de acte normative care să intre în vigoare după trecerea unei anumite perioade de timp, astfel încât să permită oricărei persoane să poată recurge la consultanţă de specialitate şi să îşi corecteze conduita în concordanţă cu modificările ce urmează a surveni“. Astfel, în acord atât cu jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, (spre exemplu, hotărârile pronunţate în cauzele C-152/88R, Sofrimport contra Comisiei, C368/89 Crispoltoni contra Fattoria Tabacchi di Citta di Castello), cât şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (spre exemplu, hotărârile pronunţate în cauzele Burghelea împotriva României, 2009, Kaya împotriva României, 2006, Beian împotriva României, 2007), calitatea normelor juridice presupune ca acestea să genereze stabilitate, autorităţile statului neputând fi inconsecvente faţă de o anumită realitate socială. În cazul de faţă, insecuritatea şi incertitudinea rezultă din însăşi vătămarea patrimonială suferită de reclamanţi şi din afectarea aşteptărilor şi prognozelor financiare ale acestora pentru o perioadă de timp apreciabilă.Totodată, prevederile legii criticate înfrâng principiul securităţii raporturilor juridice, astfel cum acesta a fost consacrat în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (a se vedea, spre exemplu, Hotărârea pronunţată în Cauza Tudor Tudor împotriva României, 2009 şi Hotărârea pronunţată în Cauza Teodorescu împotriva României, 2008) şi în jurisprudenţa Curţii de Justiţiei a Uniunii Europene (a se vedea hotărârile pronunţate în cauzele C24/69 Nebe contra Comisiei, C61/79 Amministrazione delle finanze dello Stato contra Denkavit Italia, C57/69 Azienda colori nazionali - ACNA S.p.A. contra Comisiei). Astfel, „înşiruirea haotică de acte normative din domeniul salarizării personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământul preuniversitar care, deşi au fost în final clarificate prin însăşi hotărârea pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pe calea recursului în interesul legii“, au fost înlăturate prin promulgarea unei noi legi de salarizare, şi anume Legea nr. 63/2011.În ceea ce priveşte încălcarea art. 44, art. 53 şi art. 136 alin. (1) din Constituţie, a art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, susţin că Legea nr. 63/2011 încalcă grav dreptul de proprietate asupra bunului reprezentat de salariul cuvenit, fără a exista vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 53 din Constituţie, fără a avea caracter temporar şi fără a se acorda în schimb vreo despăgubire proporţională cu privarea de bun. În acest sens, invocă hotărârile pronunţate în cauzele Kechko contra Ucrainei, 2005, Kopecky contra Slovaciei, 2003, Cazacu contra Moldovei, 2007 şi Buchen împotriva Cehiei, 2002, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că drepturile salariale privite ca drept de creanţă reprezintă un „bun“ în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, dreptul la salariu fiind asimilat dreptului de proprietate.Tribunalul Botoşani - Secţia I civilă apreciază că dispoziţiile Legii nr. 63/2011 sunt constituţionale, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 575/2011.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că prevederile Legii nr. 63/2011 sunt constituţionale.În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a art. 16 din Constituţie, arată că măsura legislativă criticată este aplicată în mod nediscriminatoriu pentru tot personalul didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, şi nu selectiv, având şi un caracter temporar, tocmai pentru a nu se afecta substanţa dreptului constituţional protejat. Invocă în acest sens Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1/1994.Critica de neconstituţionalitate raportată la art. 20 alin. (1) şi art. 148 alin. (2) din Constituţie nu poate fi reţinută, deoarece, din motivarea autorilor excepţiei, nu rezultă care prevederi din tratate sau convenţii internaţionale privitoare la drepturile omului conţin dispoziţii mai favorabile în raport cu cele din Legea nr. 63/2011, aceştia enumerând doar principii şi texte legale. În plus, nu se arată care prevederi comunitare cu caracter obligatoriu au fost încălcate de dispoziţiile legii interne criticate.Referitor la încălcarea art. 44, art. 53 şi art. 136 alin. (1) din Constituţie, apreciază că aceste critici nu pot fi reţinute. Astfel, conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege, fiind dreptul autorităţii legiuitoare de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanţă cu condiţiile economice şi sociale existente la un moment dat. Încadrarea şi salarizarea personalului plătit din bugetul de stat nu reprezintă drepturi fundamentale, legiuitorul fiind în drept să modifice sistemul de salarizare existent sau să îl înlocuiască cu unul nou, considerat mai adecvat pentru atingerea scopului urmărit.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din 10 mai 2011.Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (1) referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 136 alin. (1) şi alin. (5) privind proprietatea publică şi privată şi caracterul inviolabil al proprietăţi private şi art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeană. De asemenea, sunt invocate şi prevederile art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, referitoare la protecţia proprietăţii.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că Legea nr. 63/2011 - act normativ cu caracter temporar, ale cărui efecte juridice continuă să se producă, a mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, exercitat din perspectiva unor critici similare cu cele invocate în prezenta cauză (a se vedea Decizia nr. 575 din 4 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 26 mai 2011).Astfel, raportat la critica de neconstituţionalitate cu privire la încălcarea normelor constituţionale şi convenţionale privind proprietatea privată, formulată din perspectiva unei restrângeri a dreptului la salariu, considerat un „bun“, Curtea, în acord cu jurisprudenţa instanţei de contencios european al drepturilor omului, a subliniat distincţia dintre dreptul persoanei de a continua să primească în viitor un salariu într-un anumit cuantum şi dreptul de a primi efectiv salariul cuvenit pentru perioada în care munca a fost prestată (a se vedea Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 19 aprilie 2007, pronunţată în Cauza Vilho Eskelinen împotriva Finlandei, paragraful 94).În aceste condiţii, Curtea a reţinut, în esenţă, că legea supusă controlului de constituţionalitate stabileşte drepturile salariale ale cadrelor didactice de la data intrării sale în vigoare şi până la finele anului 2011, aşadar pentru viitor, fără a afecta în niciun mod drepturile salariale dobândite pentru perioada anterioară intrării sale în vigoare. Ca urmare, prevederile sale nu stabilesc o ingerinţă de tipul privării de proprietate.Cât priveşte salariul care urmează a fi plătit în viitor, Curtea a constatat că este dreptul autorităţii legiuitoare de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanţă cu condiţiile economice şi sociale existente la un moment dat. În această privinţă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că statul este cel în măsură să stabilească ce sume trebuie plătite angajaţilor săi din bugetul de stat. Statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plăţii unor astfel de sume prin modificări legislative corespunzătoare (a se vedea, de exemplu, Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23).De altfel, printr-o jurisprudenţă constantă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea şi intensitatea politicilor lor în acest domeniu (spre exemplu, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunţată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, şi Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunţată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57).Totodată, examinând legea criticată prin prisma exigenţelor referitoare la previzibilitatea normelor juridice şi protecţia aşteptărilor legitime ale cetăţenilor, Curtea a constatat că acestea nu sunt încălcate, câtă vreme Legea nr. 63/2011 a fost adoptată pentru a realiza unificarea salarizării unei categorii profesionale, respectiv pentru reglementarea unitară a domeniului vizat. În plus, Curtea a reţinut că drepturile câştigate nu sunt cu nimic afectate prin reglementarea dedusă controlului de constituţionalitate.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Referitor la critica privind încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât ar exista discriminări în cazul personalului didactic şi didactic auxiliar faţă de restul salariaţilor plătiţi din fondurile publice, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. În jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că instituirea de regimuri juridice diferite în situaţii care impun rezolvări diferite nu poate fi apreciată drept o încălcare a principiului egalităţii (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 17 din 12 ianuarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 5 februarie 2010).În fine, Curtea observă că argumentele autorilor excepţiei referitoare la încălcarea celorlalte principii reţinute în jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, invocate prin prisma dispoziţiilor art. 20 şi art. 148 alin. (2) din Constituţie, vizează aspecte ce ţin de aplicarea legii de către instanţele judecătoreşti, nefiind, prin urmare, o problemă de competenţa Curţii Constituţionale.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, excepţie ridicată de Liga Sindicatelor din Învăţământ Botoşani în dosarele nr. 7.174/40/2011, nr. 7.176/40/2011, nr. 7.280/40/2011, nr. 7.287/40/2011, nr. 7.154/40/2011, nr. 7.296/40/2011, nr. 7.144/40/2011, nr. 7.157/40/2011, nr. 7.013/40/2011, nr. 6.996/40/2011, nr. 7.149/40/2011, nr. 7.167/40/2011, nr. 6.992/40/2011, nr. 7.397/40/2011, nr. 7.272/40/2011, nr. 7.298/40/2011, nr. 6.997/40/2011, nr. 7.019/40/2011, nr. 7.021/40/2011, nr. 7.139/40/2011, nr. 7.141/40/2011, nr. 7.148/40/2011, nr. 7.170/40/2011, nr. 7.283/40/2011, nr. 7.274/40/2011, nr. 6.988/40/2011, nr. 7.140/40/2011, nr. 7.145/40/2011, nr. 7.155/40/2011, nr. 7.160/40/2011, nr. 7.175/40/2011, nr. 7.000/40/2011, nr. 7.267/40/2011, nr. 7.275/40/2011, nr. 7.009/40/2011, nr. 7.151/40/2011, nr. 7.265/40/2011, nr. 7.268/40/2011 şi nr. 7.173/40/2011, precum şi de Sindicatul Învăţământului Preuniversitar Botoşani în Dosarele nr. 7.717/40/2011, nr. 7.673/40/2011, nr. 7.682/40/2011, nr. 7.690/40/2011, nr. 7.691/40/2011, nr. 7.692/40/2011, nr. 7.714/40/2011, nr. 7.715/40/2011, nr. 7.721/40/2011 ale Tribunalului Botoşani - Secţia I civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 martie 2012.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiorean