Legea Nr.764 din 05.11.2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 139 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum şi a dispoziţiilor art. 12, art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) şi art. 191 din Codul de procedură civilă
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 114 din 15 februarie 2016

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 139 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum şi a dispoziţiilor art. 191 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Adrian Arvunescu în Dosarul nr. 23/109/2014/a6 al Tribunalului Argeş - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.352D/2015.2. La apelul nominal răspunde personal autorul excepţiei, lipsă fiind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra notelor scrise depuse la dosar de către autorul excepţiei prin care acesta solicită admiterea acesteia.3. Având cuvântul, autorul excepţiei face referire la existenţa unei excepţii de neconstituţionalitate similare, aflată pe rolul Curţii Constituţionale. Solicită acordarea unui termen de judecată în scopul conexării celor două dosare. De asemenea, solicită disjungerea celor două excepţii de neconstituţionalitate din dosarul aflat la termen. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii. Preşedintele Curţii Constituţionale, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992, respinge cererea formulată.4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei de neconstituţionalitate care solicită admiterea acesteia. Susţine că modul şi criteriile de repartizare a cauzelor pe complete de judecată, inclusiv repartizarea aleatorie a cauzelor, ţin de procedura de judecată care, potrivit art. 126 din Constituţie, trebuie reglementată prin lege. Or, prevederile din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară permit ca aceste elemente să fie reglementate prin Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, ceea ce contravine Legii fundamentale. În ceea ce priveşte incidentele procedurale, în speţă cererea de recuzare, repartizarea cauzelor se face completului imediat următor, fără respectarea principiului repartizării aleatorii. Dispoziţiile Codului de procedură civilă nu fac distincţie între cereri introductive şi cereri incidentale în instanţă, astfel încât nici în ceea ce priveşte repartizarea cauzelor nu ar trebui făcută această distincţie.5. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, arată că dispoziţiile art. 139 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară sunt norme tehnice, prin care legiuitorul, în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituţie, a statuat că modul şi criteriile de repartizare a cauzelor pe complete de judecată se stabilesc prin Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti. Cu privire la dispoziţiile art. 12, art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) şi art. 191 din Codul de procedură civilă, arată că acestea consacră principiul exercitării cu bună-credinţă a drepturilor procesuale stabilind sancţiunile aplicabile în cazul nerespectării acestora. Ele nu cuprind prevederi de natură să aducă atingere principiului liberului acces la justiţie şi dreptului la apărare. Dimpotrivă, art. 191 din Codul de procedură civilă conţine suficiente garanţii pentru respectarea dreptului la apărare şi eliminarea arbitrariului.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:6. Prin Încheierea din data de 9 septembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 23/109/2014/a6, Tribunalul Argeş - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 139 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi ale art. 191 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Adrian Arvunescu cu ocazia soluţionării unei cereri de reexaminare a amenzii judiciare.7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că, deşi repartizarea cauzelor în mod aleatoriu este o normă de organizare judiciară cu rang de principiu, aceasta nu se mai aplică în cazul cererilor incidentale ca cea prin care se solicită recuzarea unui complet. Astfel, cererea de recuzare se repartizează pe baza unui criteriu nealeator, şi anume completul imediat următor, care judecă aceeaşi materie, potrivit art. 98 alin. (2) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti. Permiţând acest lucru, dispoziţiile art. 139 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 304/2004 sunt neconstituţionale, contravenind prevederilor art. 24 alin. (3) din Constituţie şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, pe de-o parte, şi art. 11 şi art. 53 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, pe de altă parte. Repartizarea cererii de recuzare a unui complet stabilit pe un criteriu nealeator nu doar încalcă prevederile Constituţiei, ci aduce şi o vătămare efectivă a drepturilor procesuale, prin aceea că un complet incompatibil este învestit să soluţioneze cererea de recuzare şi alte incidente procedurale, fără a putea fi recuzat.8. În continuare, susţine că dispoziţiile art. 191 din Codul de procedură civilă, precum şi cele ale art. 12 şi art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din acelaşi act normativ sunt neconstituţionale, încălcând prevederile art. 127 din Constituţie şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Făcând aplicarea abuzivă a dispoziţiilor art. 12 şi art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a), coroborate, ce s-a soldat cu aplicarea unei amenzi judiciare, instanţa a încălcat dreptul reclamantului de a participa la şedinţa de judecată. Pe cale de consecinţă şi dispoziţiile art. 191 sunt neconstituţionale, deoarece, „achiesând la încălcarea dreptului corelativ al cetăţeanului de a participa la şedinţa de judecată, şi instanţa de reexaminare a încălcat astfel acest drept, prin urmare publicitatea şedinţei de judecată".9. Tribunalul Argeş - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În ce priveşte nerespectarea art. 127 din Constituţie, arată că, în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, s-a statuat că principiul publicităţii nu are un caracter absolut, legiuitorul având posibilitatea de a deroga de la acesta, cu atât mai mult cu cât aceste derogări privesc soluţionarea unor incidente apărute în cadrul unor cauze ce se soluţionează cu respectarea articolului 127. Totodată, apreciază ca nefondată critica adusă dispoziţiilor art. 191 din Codul de procedură civilă. Textul de lege criticat asigură garanţii pentru respectarea prezumţiei de nevinovăţie, prin stabilirea principiului contradictorialităţii, precum şi prin darea în competenţa altui complet a soluţionării cererii de reexaminare a amenzii judiciare.10. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 139 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 304/2004, arată că aceasta este neîntemeiată. În acest sens, face referire la deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.561/2011 şi nr. 513/2012. De asemenea, arată că, prin Decizia nr. 105/2011, Curtea Constituţională a reţinut că, în condiţiile în care reglementarea competenţei şi a procedurii de judecată se află în aria de reglementare a legiuitorului, instituirea unui regim juridic derogatoriu de la dreptul comun, stabilit tot de către acesta întrun domeniu care, prin specificul său, face necesară o asemenea reglementare, nu conţine niciun aspect de neconstituţionalitate.11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.14. În ceea ce priveşte obiectul excepţiei de neconstituţionalitate Curtea observă că, deşi autorul excepţiei aduce critici atât dispoziţiilor art. 139 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 304/2004 şi dispoziţiilor art. 191 din Codul de procedură civilă, cât şi celor ale art. 12 şi art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din acelaşi cod, instanţa de judecată, fără a analiza întrunirea condiţiilor de admisibilitate referitoare la fiecare dintre dispoziţiile vizate, a sesizat instanţa de contencios constituţional doar cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 139 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi a art. 191 din Codul de procedură civilă.15. Astfel, având în vedere cele reţinute prin Decizia nr. 122 din 6 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 27 mai 2014, precum şi motivarea autorului excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că obiectul acesteia îl constituie dispoziţiile art. 139 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum şi dispoziţiile art. 12, art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) şi art. 191 din Codul de procedură civilă. Legea nr. 304/2004 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005. Dispoziţiile criticate au următorul conţinut:

– Art. 139 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 304/2004: „(1) Prin Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti se stabilesc: [...]b)modul şi criteriile de repartizare a cauzelor pe complete de judecată, în vederea asigurării respectării principiilor distribuţiei aleatorii şi continuităţii.";

– Art. 12 din Codul de procedură civilă: „(1) Drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credinţă, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege şi fără a se încălca drepturile procesuale ale altei părţi. (2) Partea care îşi exercită drepturile procesuale în mod abuziv răspunde pentru prejudiciile materiale şi morale cauzate. Ea va putea fi obligată, potrivit legii, şi la plata unei amenzi judiciare.(3) De asemenea, partea care nu îşi îndeplineşte cu bună-credinţă obligaţiile procesuale răspunde potrivit alin. (2).";

– Art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă: „(1) Dacă legea nu prevede altfel, instanţa, potrivit dispoziţiilor prezentului articol, va putea sancţiona următoarele fapte săvârşite în legătură cu procesul, astfel:1. cu amendă judiciară de la 100 lei la 1.000 lei: a)introducerea, cu rea-credinţă, a unor cereri principale, accesorii, adiţionale sau incidentale, precum şi pentru exercitarea unei căi de atac, vădit netemeinice;";

– Art. 191 din Codul de procedură civilă: „(1) Împotriva încheierii prevăzute la art. 190, cel obligat la amendă sau despăgubire va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând, motivat, să se revină asupra amenzii ori despăgubirii sau să se dispună reducerea acesteia. (2) Cererea se face în termen de 15 zile, după caz, de la data la care a fost luată măsura sau de la data comunicării încheierii.(3) În toate cazurile, cererea se soluţionează, cu citarea părţilor, prin încheiere, dată în camera de consiliu, de către un alt complet decât cel care a stabilit amenda sau despăgubirea.(4) Încheierea prevăzută la alin. (3) este definitivă."16. În opinia autorului excepţiei, prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, art. 24 referitor la dreptul la apărare, art. 126 alin. (2) referitor la competenţa instanţelor judecătoreşti şi art. 127 referitor la caracterul public al dezbaterilor. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prin cererea formulată la data de 11 iunie 2015, autorul excepţiei de neconstituţionalitate a solicitat reexaminarea amenzii judiciare care i-a fost aplicată prin Încheierea de şedinţă din data de 10 martie 2015, încheiere pronunţată în cadrul soluţionării unui litigiu de muncă - contestaţie privind o decizie de concediere. La data de 1 iulie 2015, autorul excepţiei formulează cerere de recuzare a preşedintelui completului învestit cu soluţionarea cererii de reexaminare, prin încheierea pronunţată la aceeaşi dată, cererea de recuzare fiind respinsă. Ulterior, la data de 7 septembrie 2015, a formulat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 139 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 304/2004 şi a celor ale art. 12, art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) şi art. 191 din Codul de procedură civilă, instanţa de contencios constituţional fiind sesizată prin Încheierea din 9 septembrie 2015 a Tribunalului Argeş - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale. Prin aceeaşi încheiere, s-a revenit asupra sancţiunii amenzii, reclamantul fiind exonerat de obligaţia de plată a acesteia.18. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate având ca obiect dispoziţiile art. 139 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 304/2004, Curtea observă că autorul excepţiei formulează criticile de neconstituţionalitate din perspectiva repartizării şi soluţionării cererilor de recuzare. Având în vedere aceste aspecte, Curtea apreciază că dispoziţiile art. 139 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 304/2004, din perspectiva criticată de autorul excepţiei, nu au legătură cu soluţionarea cauzei, şi anume soluţionarea cererii de reexaminare a amenzii judiciare. Astfel, conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia". Or, „legătura cu soluţionarea cauzei" presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului.19. Prin urmare, Curtea urmează să respingă, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 139 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, acestea neavând legătură cu soluţionarea cauzei.20. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12, art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) şi art. 191 din Codul de procedură civilă, astfel cum a fost formulată, Curtea observă că autorul acesteia susţine, în esenţă, că, aplicându-i amenda judiciară, instanţa de judecată l-a pus în imposibilitatea de a participa la şedinţele de judecată, ceea ce contravine prevederilor constituţionale invocate. 21. Curtea apreciază că autorul excepţiei nu formulează veritabile critici de neconstituţionalitate, în realitate, fiind nemulţumit de aplicarea legii de către instanţă în cazul său. Astfel, Curtea constată că motivarea excepţiei de neconstituţionalitate relevă aspecte care ţin de interpretarea şi aplicarea legii de către instanţa de judecată, probleme ce nu intră în competenţa de soluţionare a instanţei de contencios constituţional, care, potrivit art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea acesteia, asigură controlul de constituţionalitate prin raportare la prevederile Legii fundamentale. Curtea a statuat în jurisprudenţa sa că nu intră în atribuţiile sale cenzurarea aplicării legii de instanţele de judecată, controlul judecătoresc realizându-se, potrivit art. 126 alin. (1) din Constituţie, „(...) prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege", astfel încât urmează să respingă şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12, art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) şi art. 191 din Codul de procedură civilă, ca inadmisibilă.22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilorart. 139 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum şi a dispoziţiilor art. 12, art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) şi art. 191 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Adrian Arvunescu în Dosarul nr. 23/109/2014/a6 al Tribunalului Argeş - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Argeş - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 5 noiembrie 2015. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Daniela Ramona Mariţiu