Legea Nr.685 din 20.10.2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 pct. 35 şi art. 38 alin. (2) din Legea serviciului public de alimentare cu energie termică nr. 325/2006
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 89 din 05 februarie 2016

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ştefania Sofronea.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 pct. 35 şi art. 38 alin. (2) din Legea serviciului public de alimentare cu energie termică nr. 325/2006, excepţie ridicată de Laviniu Doru Andronic şi Anca Lavinia Andronic în Dosarul nr. 5.141/226/2014 al Judecătoriei Făgăraş şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 464D/2015.2. La apelul nominal se prezintă, pentru partea „Ecoterm" - S.A. Făgăraş, consilierul juridic Iulia Roxana Mailat, cu delegaţie depusă la dosar, şi se constată lipsa autorilor excepţiei de neconstituţionalitate. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului părţii prezente, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, ca inadmisibilă, având în vedere faptul că asupra dispoziţiilor criticate Curtea Constituţională s-a mai pronunţat.4. Reprezentantului Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, menţionând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:5. Prin Încheierea din 4 martie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 5.141/226/2014, Judecătoria Făgăraş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 pct. 35 şi art. 38 alin. (2) din Legea serviciului public de alimentare cu energie termică nr. 325/2006, excepţie ridicată de Laviniu Doru Andronic şi Anca Lavinia Andronic într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri prin care se solicită obligarea la plata debitului restant pentru energie termică şi a majorărilor de întârziere.6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile art. 5 pct. 35 din Legea nr. 325/2006, care definesc utilizatorul de energie termică - respectiv ca fiind unul sau mai mulţi consumatori de energie termică, beneficiar al serviciului public de alimentare cu energie termică, iar în cazul condominiilor, prin utilizator înţelegându-se toţi consumatorii din condominiul respectiv -, sunt contrare art. 44 alin. (1), alin. (2) teza întâi şi alin. (5) din Constituţie, deoarece, în realitate, sunt incluşi toţi proprietarii de imobil-apartament din condominiu, chiar şi aceia cu instalaţii proprii de încălzire care nu sunt racordaţi la sistemul public de alimentare cu energie termică. Astfel, obligaţiile sunt stabilite în sarcina proprietarului atât pentru coloanele de distribuţie aparţinând reţelei de distribuţie interioară a energiei termice care alimentează corpurile de încălzire, amplasate pe proprietatea individuală sau comună, cât şi pentru coloanele de încălzire aparţinând reţelei de distribuţie interioară a energiei termice, proiectată şi montată în vederea asigurării încălzirii incintelor aparţinând proprietăţii individuale sau comune, chiar şi pentru zona de subsol tehnic care nu este un spaţiu destinat încălzirii. În acest context susţin că un „proprietar" nu poate fi considerat implicit „utilizator", în sensul art. 5 pct. 8 din Legea nr. 325/2006, din moment ce nu consumă în scop propriu energie termică de la sistemul public de alimentare cu energie termică, nefiind încălzit nici apartamentul în proprietate şi nici spaţiul comun. Consideră că, în realitate, serviciul public de alimentare cu energie termică, prin coloanele de încălzire şi de distribuţie, este cel care foloseşte spaţiul din subsolurile imobilului proprietate privată, fără a-i despăgubi pe proprietarii acestuia.7. Referitor la prevederile art. 38 alin. (2) din Legea nr. 325/2006 susţin că acestea sunt neconstituţionale, întrucât obligă un proprietar de apartament individual, cu care nu există raport juridic, să plătească cotă-parte din pierderea tehnologică inerentă furnizării energiei termice persoanelor care sunt racordate la sistemul de încălzire centralizat şi, în acest mod, proprietarul debranşat suportă în fapt un cost nedatorat.8. Judecătoria Făgăraş opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, definiţia noţiunii de „utilizator de energie termică" realizată prin art. 5 pct. 35 din Legea nr. 325/2006, precum şi obligaţia instituită prin art. 38 alin. (2) pentru proprietarii apartamentelor individuale situate în imobile de locuit tip condominiu, care sunt deconectate de la reţeaua de alimentare cu energie termică, de a plăti o cotă-parte din cheltuielile cu energia termică consumată pentru încălzirea spaţiilor aflate în proprietate indiviză, proporţional cu cota indiviză, nefiind în contradicţie cu prevederile constituţionale invocate. În acest sens se arată că aceste cheltuieli sunt generate de părţile comune dintr-un imobil de tip condominiu, obiect al coproprietăţii forţate care aparţine tuturor proprietarilor apartamentelor sau spaţiilor cu altă destinaţie decât cea de locuinţe din imobilul respectiv.9. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.10. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile criticate sunt constituţionale, sens în care arată că, potrivit art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, legea stabileşte conţinutul şi limitele dreptului de proprietate, legiuitorul ordinar fiind competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principială conferită de Constituţie, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. În plus, legiuitorul poate institui forme speciale de asociere ce urmăresc apărarea unor interese de ordin general, aşa cum este şi asociaţia de proprietari. Ca atare, în cadrul acestor asociaţii, pentru existenţaunei bune convieţuiri, legiuitorul a reglementat plata unor cheltuieli, printre acestea se află şi plata unei cote-părţi din cheltuielile cu energia termică consumată pentru încălzirea spaţiilor aflate în proprietate indiviză, proporţionale cu cota indiviză, de către proprietarii apartamentelor individuale situate în imobile de locuit tip condominiu, care sunt deconectate de la reţeaua de alimentare cu energie termică, aspect care nu este de natură să aducă atingere dreptului de proprietate privată.11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 5 pct. 35 şi art. 38 alin. (2) din Legea serviciului public de alimentare cu energie termică nr. 325/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 651 din 27 iulie 2006, care au următorul cuprins:– Art. 5 pct. 35: „În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: [...] 35. utilizator de energie termică - unul sau mai mulţi consumatori de energie termică, beneficiar al serviciului public de alimentare cu energie termică; în cazul condominiilor, prin utilizator se înţelege toţi consumatorii din condominiul respectiv;";

– Art. 38 alin. (2): „(2) Proprietarii apartamentelor individuale situate în imobile de locuit tip condominiu, care sunt deconectate de la reţeaua de alimentare cu energie termică, plătesc o cotă-parte din cheltuielile cu energia termică consumată pentru încălzirea spaţiilor aflate în proprietate indiviză, proporţională cu cota indiviză."14. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 44 alin. (1), alin. (2) teza întâi şi alin. (5) referitor la dreptul de proprietate privată. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 5 pct. 35 din Legea nr. 325/2006, astfel cum acestea sunt edictate, prin lor conţinutul normativ nu conţin elemente care să reglementeze sau să afecteze aspecte cu privire la dreptul de proprietate, ci definesc semnificaţia şi înţelesul noţiunii de „utilizator de energie termică", folosite în cuprinsul Legii nr. 325/2006, respectiv unul sau mai mulţi consumatori de energie termică, care beneficiază de serviciul public de alimentare cu energie termică, iar în cazul condominiilor, prin utilizator înţelegându-se toţi consumatorii din condominiul respectiv. Astfel, această definire a noţiunii de „utilizator de energie termică" este o aplicare a prevederilor art. 25 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, cu denumirea marginală - Determinarea conceptelor şi noţiunilor -, potrivit cărora, în cadrul soluţiilor legislative, trebuie să se realizeze o configurare explicită a conceptelor şi noţiunilor folosite în noua reglementare, care au un alt înţeles decât cel comun, pentru a se asigura astfel înţelegerea lor corectă şi a se evita interpretările greşite.16. În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia prevederile art. 38 alin. (2) din Legea nr. 325/2006 sunt contrare dispoziţiilor constituţionale care consacră dreptul de proprietate privată, întrucât obligă proprietarul unui apartament dintr-un condominiu, apartament debranşat de la reţeaua de alimentare cu energie termică, la plata unei cote-părţi din pierderea tehnologică inerentă furnizării energiei termice persoanelor ale căror apartamente sunt racordate la sistemul de încălzire centralizat şi, în acest mod, proprietarul debranşat suportând în fapt un cost nedatorat, Curtea reţine că această critică nu este întemeiată.17. Potrivit art. 44 alin. (7) din Constituţie, dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului. Astfel, legiuitorul are obligaţia constituţională de a stabili cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, astfel încât să nu fie afectate interesele generale sau interesele particulare legitime a altor subiecte de drept. În acest context au fost adoptate mai multe acte normative care să reglementeze atât cadrul general de realizare, exploatare şi administrare a locuinţelor sau organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, cât şi unele măsuri privind desfăşurarea activităţilor specifice serviciilor publice de alimentare cu energie termică utilizată pentru încălzire şi prepararea apei calde de consum, respectiv producerea, transportul, distribuţia şi furnizarea energiei termice în sistem centralizat, în condiţii de eficienţă şi la standarde de calitate, în vederea utilizării optime a resurselor de energie şi cu respectarea normelor de protecţie a mediului. Având în vedere situaţia de indiviziune forţată, este necesară instituirea unui cadru legal pentru asigurarea unei bune vecinătăţi şi convieţuiri, în acest sens fiind, spre exemplu, Ordonanţa Guvernului nr. 85/2001 privind organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 1 septembrie 2001 (abrogată în prezent), Legea locuinţei nr. 114/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 31 decembrie 1997, Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 23 iulie 2007, precum şi prevederile criticate în prezenta cauză sau chiar unele prevederi referitoare la coproprietatea forţată, coproprietatea asupra părţilor comune din clădirile cu mai multe etaje sau apartamente din Codul civil - Legea nr. 287/2009, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 15 iulie 2011.18. Din punctul de vedere al regimului juridic, proprietatea comună pe cote-părţi se împarte în coproprietate obişnuită şi temporară şi coproprietate forţată şi perpetuă, iar în cazul coproprietăţii forţate asupra dotărilor şi utilităţilor comune dintrun imobil cu mai multe locuinţe, potrivit art. 3 lit. c) din Legea nr. 230/2007, obiectul proprietăţii comune forţate îl constituie toate părţile dintr-un condominiu care nu sunt apartamente sau spaţii cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă, sens în care este Decizia nr. 376 din 26 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 8 august 2014. Referitor la părţile comune din clădirile cu etaje şi apartamente, exercitând controlul de constituţionalitate asupra unor prevederi din Legea locuinţei nr. 114/1996, Curtea a reţinut caracterul perpetuu al coproprietăţii, ieşirea din indiviziune nefiind posibilă (a se vedea în acest sens Decizia nr. 20 din 21 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 4 aprilie 2003).19. Totodată, art. 647 alin. (3) - Regimul juridic general, cuprins în cartea a III-a - Despre bunuri, titlul II - Proprietatea privată, cap. IV - Proprietatea comună, secţiunea a 3-a - Coproprietatea forţată, subsecţiunea 1 - Dispoziţii comune din Codul civil, reglementează obligaţia fiecărui coproprietar de a suporta, în mod proporţional cu cota-parte indiviză, cheltuielile pentru întreţinerea şi conservarea bunului comun. Stabilirea cheltuielilor pentru întreţinerea şi conservarea unui bun comun, respectiv suportarea proporţională a cheltuielilor, se face prin raportare la întinderea cotei-părţi ce revine fiecărui proprietar, iar în situaţia în care bunul comun are caracter accesoriu, cotaparte se stabileşte prin raportare la întinderea bunului principal. Aceste dispoziţii au format obiectul controlului de constituţionalitate, sens în care este Decizia nr. 376 din 26 iunie 2014 (precitată), prin care Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate. Art. 652 - Stabilirea cotelor-părţi -, cuprins în subsecţiunea a 2-a - Coproprietatea asupra părţilor comune din clădirile cu mai multe etaje sau apartamente din Codul civil, prevede modul în care se stabilesc cotele-părţi din imobil prin raportarea suprafeţei utile din imobil la totalul suprafeţelor utile a spaţiilor locative din clădiri. Potrivit art. 649 - Părţile comune - din Codul civil sunt considerate părţi comune, în măsura în care prin lege ori prin act juridic nu se prevede altfel, instalaţiile de apă şi canalizare, electrice, de telecomunicaţii, de încălzire şi de gaze de la branşament/racord până la punctul de distribuţie către părţile aflate în proprietate exclusivă.20. Aşadar, ca instituţie juridică, coproprietatea forţată şi perpetuă exprimă conceptualizarea legală a unor relaţii de fapt şi de drept dintre coproprietarii unui bun în cazul imposibilităţii fizice, concrete, de ieşire din indiviziune a acestora, cum sunt, spre exemplu, părţile comune ale unui condominiu, ca părţi de construcţii şi instalaţii destinate deservirii mai multor apartamente. 21. Exercitând controlul de constituţionalitate asupra unor prevederi din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, Curtea a statuat că, sub aspectul participării la cheltuielile comune, nu are relevanţă dacă persoana este sau nu membru al unei asociaţii de proprietari, întrucât această obligaţie rezultă din starea de indiviziune forţată cu privire la părţile comune în care se află toţi proprietarii. În acest sens, Curtea a reţinut că art. 2 din Legea nr. 230/2007 prevede că, datorită acestei stări de indiviziune forţată, proprietarii au obligaţia să ia măsuri cu privire la drepturile şi obligaţiile comune ce le revin tuturor asupra proprietăţii comune, în plus, existenţa unor spaţii în proprietate comună şi perpetuă, imposibilitatea încheierii unor contracte individuale cu marii furnizori de utilităţi de către toţi proprietarii, indiferent că sunt sau nu membri ai asociaţiei de proprietari, sunt elemente care impun constituirea unei structuri organizate, care să acţioneze în numele şi pentru interesul comun, sens în care este Decizia nr. 1.155 din 11 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 28 ianuarie 2008. În acest context, Curtea constată că cele reţinute în decizia menţionată se aplică mutatis mutandis şi în ceea ce priveşte obligaţia proprietarilor apartamentelor individuale situate în imobile de locuit tip condominiu, care sunt deconectate de la reţeaua de alimentare cu energie termică, de a plăti o cotă-parte din cheltuielile cu energia termică consumată pentru încălzirea spaţiilor aflate în proprietate indiviză, proporţională cu cota indiviză.22. Ca atare, în virtutea prevederilor constituţionale, legiuitorul are atât obligaţia de a crea cadrul legal pentru respectarea asigurării bunei vecinătăţi şi a bunei convieţuiri în cazul deţinerii în proprietate comună a unor spaţii, caracteristică condominiului, cât şi deplina libertate de a stabili în sarcina proprietarilor apartamentelor individuale situate în imobile de locuit tip condominiu anumite obligaţii. Împrejurarea că titularul dreptului de proprietate asupra apartamentului situat într-un condominiu a optat pentru debranşarea proprietăţii sale individuale de la reţeaua de alimentare cu energie termică nu îl exonerează pe acesta de executarea obligaţiilor care îi incumbă în calitate de coproprietar asupra spaţiilor comune ale condominiului, inclusiv a plăţii cotei-părţi din cheltuielile cu energia termică consumată pentru încălzirea spaţiilor aflate în proprietate indiviză. Astfel, Curtea reţine că reglementarea acestei obligaţii nu conduce la încălcarea dreptului de proprietate, întrucât chiar art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie prevede că proprietatea este garantată, însă conţinutul şi limitele exercitării acestui drept sunt stabilite prin lege.23. Aşadar, soluţia legislativă criticată, având drept scop legitim buna administrare şi gestionare a părţilor comune, respectiv a utilităţilor din cadrul condominiilor, este o măsură adecvată şi necesară atingerii scopului urmărit, păstrând, în acelaşi timp, un just echilibru între interesele individuale ale coproprietarului şi cele generale, colective, care rezultă din însăşi natura coproprietăţii forţate şi perpetue. De aceea, stabilirea unei asemenea condiţionări privind dreptul de proprietate privată, respectiv obligarea proprietarilor apartamentelor individuale situate în imobile de locuit tip condominiu, care sunt deconectate de la reţeaua de alimentare cu energie termică, să plătească o cotă-parte din cheltuielile cu energia termică consumată pentru încălzirea spaţiilor aflate în proprietate indiviză, proporţională cu cota indiviză, reprezintă o măsură etatică proporţională cu scopul urmărit, fără a afecta substanţa dreptului de proprietate privată. 24. Faţă de cele prezentate, Curtea constată că prevederile criticate nu sunt contrare dispoziţiilor constituţionale privind dreptul de proprietate privată, ci, dimpotrivă, constituie o expresie a acestora în plan infralegal. 25. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Laviniu Doru Andronic şi Anca Lavinia Andronic în Dosarul nr. 5.141/226/2014 al Judecătoriei Făgăraş şi constată că dispoziţiile art. 5 pct. 35 şi art. 38 alin. (2) din Legea serviciului public de alimentare cu energie termică nr. 325/2006 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Făgăraş şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 20 octombrie 2015. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ioniţa Cochinţu