LEGE   Nr. 60 din 29 octombrie 1974    * Republicata

Legea sanitara veterinara

ACT EMIS DE: MAREA ADUNARE NATIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 266 din 30 decembrie 1991

    *) Republicata in temeiul art. III din Legea nr. 75 din 14 decembrie 1991, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 251 din 16 decembrie 1991.
    Legea nr. 60 din 29 octombrie 1974 este publicata in Buletinul Oficial, Partea I, nr. 136 din 2 noiembrie 1974.

    CAP. 1
    Dispozitii generale

    Art. 1
    Apararea sanatatii animalelor si prevenirea transmiterii de boli de la animale la om este o problema de stat si constituie o sarcina permanenta pentru toate unitatile, precum si o indatorire pentru toti locuitorii tarii.
    Art. 2
    Conducatorii unitatilor de stat, publice si ai oricaror alte unitati detinatoare de animale, precum si ai celor care prelucreaza, depoziteaza, transporta si valorifica produse de origine animala, ca si persoanele fizice detinatoare de animale sau care valorifica produse de origine animala, poarta raspunderea pentru aplicarea si respectarea intocmai a masurilor care sa asigure sanatatea animalelor si salubritatea produselor de origine animala.
    Art. 3
    Activitatea sanitara veterinara in Romania se desfasoara dupa o conceptie unitara si trebuie sa contribuie la sporirea efectivelor de animale prin imbunatatirea indicilor de natalitate, prolificitate, cresterea potentialului productiv si la asigurarea salubritatii alimentelor de origine animala.
    Art. 4
    Statul sprijina activitatea de aparare a sanatatii animalelor si de prevenire a bolilor ce se pot transmite de la animale la om, prin organizarea asistentei tehnice de specialitate, asigurarea bazei tehnico-materiale necesare si stabilirea de norme sanitare veterinare obligatorii pentru toate unitatile si toti cetatenii tarii.

    CAP. 2
    Atributiile si raspunderile medicilor veterinari

    Art. 5
    Medicii veterinari raspund de aplicarea masurilor de aparare a sanatatii animalelor la toate unitatile detinatoare de animale si in gospodariile populatiei, cat si a celor de asigurare a salubritatii produselor de origine animala in unitatile producatoare, de prelucrare, de depozitare, de transport si de valorificare, situate pe teritoriul in care isi desfasoara activitatea.
    Pentru aducerea la indeplinire a acestor indatoriri medicii veterinari au urmatoarele atributii si raspunderi:
    a) sa organizeze efectuarea la timp si in bune conditii a operatiunilor sanitare veterinare de depistare si prevenire a bolilor infectioase si parazitare la animale;
    b) sa organizeze depistarea animalelor cu tulburari de reproductie si sa asigure aplicarea tratamentelor necesare pentru cresterea indicelui de natalitate;
    c) in cazul semnalarii unor boli epizootice sau al suspiciunii acestor boli, sa precizeze diagnosticul, sa stabileasca si sa controleze aplicarea masurilor de combatere si sa informeze asupra bolii si masurilor luate, in cel mult 12 ore de la constatare, autoritatile sanitare veterinare ierarhic superioare si celelalte unitati interesate;
    d) sa acorde asistenta sanitara veterinara curenta animalelor de a caror sanatate raspund;
    e) sa asigure controlul produselor alimentare de origine animala in toate fazele de prelucrare, depozitare, transport si valorificare, in vederea prevenirii patrunderii in circuitul alimentar a unor produse contaminate cu germeni transmisibili la om.
    Art. 6
    Medicii veterinari si medicii umani raspund impreuna de stabilirea si aplicarea celor mai eficiente masuri pentru prevenirea si combaterea bolilor comune omului si animalelor, precum si pentru prevenirea toxiinfectiilor la om prin consum de alimente de origine animala. In acest scop sint obligati sa se informeze reciproc, in mod operativ, despre orice situatie care necesita masuri comune si sa intreprinda, fiecare in sectorul in care lucreaza, toate actiunile necesare potrivit obligatiilor ce le revin.
    Art. 7
    Medicii veterinari stabiliti de Ministerul Agriculturii si Alimentatiei cu atributii de medic veterinar de stat au acces liber in unitatile detinatoare de animale si cele care prelucreaza, depoziteaza, transporta sau valorifica produse de origine animala.
    Accesul medicilor veterinari de stat in unitatile Ministerului Apararii Nationale sau Ministerului de Interne se va face in conditiile stabilite de acestea, impreuna cu Ministerul Agriculturii si Alimentatiei.
    Medicii veterinari de stat pot dispune distrugerea produselor de origine animala insalubre, retinerea celor suspecte de contaminare sau alterare, in vederea efectuarii probelor necesare si pot sa opreasca, pina la indeplinirea conditiilor sanitare veterinare, activitati de productie ale unor abatoare sau unitati de prelucrare, depozitare, transport si valorificare a produselor de origine animala.
    Art. 8
    Masurile stabilite de medicii veterinari de stat, in exercitarea atributiilor ce le revin, sint obligatorii pentru toate unitatile si persoanele fizice de pe teritoriul in care isi desfasoara activitatea.

    CAP. 3
    Obligatiile detinatorilor de animale si ale unitatilor care prelucreaza, depoziteaza, transporta si valorifica produse de origine animala

    Art. 9
    In vederea desfasurarii activitatii in conditiile stabilite prin normele sanitare veterinare, unitatile de stat, publice si orice alte unitati detinatoare de animale, precum si cele care prelucreaza, depoziteaza, transporta si valorifica produse de origine animala au, dupa caz, urmatoarele obligatii:
    a) sa aplice regulile sanitare veterinare si de zooigiena privind adapostirea, hranirea, ingrijirea, reproductia si exploatarea rationala a animalelor, precum si masurile stabilite de autoritatile sanitare veterinare;
    b) sa execute masurile sanitare veterinare pentru prevenirea introducerii in unitatile zootehnice a bolilor transmisibile, precum si pentru lichidarea si prevenirea difuzarii acestor boli din unitatile contaminate, asigurind in acest scop toate conditiile materiale si organizatorice necesare;
    c) sa supuna examenului medical personalul din unitatile zootehnice, interzicind persoanelor bolnave ori purtatoare de germeni infectiosi ce se pot transmite la animale sau ar putea contamina produsele alimentare de origine animala sa lucreze in aceste unitati;
    d) sa intretina, cu respectarea stricta a regulilor sanitare veterinare, locurile de prelucrare, depozitare si valorificare a produselor de origine animala, mijloacele pentru transportul animalelor si produselor de origine animala, taberele de vara pentru animale, adapatorile si pasunile pe care le folosesc;
    e) sa anunte, fara intirziere, circumscriptiei sanitare veterinare si consiliului local aparitia ori suspiciunea unei boli transmisibile la animale, iar pina la sosirea medicului veterinar, sa izoleze animalele bolnave, moarte sau taiate din necesitate, fiind interzisa folosirea sau vinzarea carnii si a altor produse de la aceste animale fara aprobarea medicului veterinar de stat. Se excepteaza de la obligatia anuntarii cazurile de imbolnaviri provocate in scopul productiei de biopreparate sau pentru efectuarea de cercetari stiintifice.
    Art. 10
    Persoanele fizice detinatoare de animale, pentru prevenirea aparitiei si difuzarii bolilor epizootice, au urmatoarele obligatii:
    a) sa anunte in maximum 24 de ore autoritatile sanitare veterinare locale atunci cind dobindesc animale provenite din alte localitati, apartinind speciilor cabalina, bovina, ovina, caprina sau porcina si sa nu introduca in turme sau cirezi timp de cel putin 15 zile aceste animale;
    b) sa permita personalului sanitar veterinar de stat verificarea starii de sanatate a animalelor din gospodaria proprie si sa-l sprijine in efectuarea operatiunilor sanitare veterinare;
    c) sa prezinte animalele pentru efectuarea operatiunilor sanitare veterinare la locul, data si ora stabilite de autoritatile sanitare veterinare;
    d) sa anunte fara intirziere circumscriptiei sanitare veterinare ori consiliului local aparitia cazurilor de boala la animale, moartea sau taierea din necesitate a acestora, iar pina la sosirea personalului sanitar veterinar, sa izoleze animalele bolnave, cadavrele, carnea, organele si alte produse rezultate din taiere, fiind interzisa folosirea sau vinzarea carnii si a altor produse de la aceste animale fara aprobarea medicului veterinar de stat.
    Art. 11
    Orice persoana care prin activitatea pe care o desfasoara vine in contact cu animale are obligatia sa anunte fara intirziere autoritatii sanitare veterinare sau consiliului local aparitia cazurilor de boli la animale.
    Art. 12
    Unitatile Ministerului Apararii Nationale si Ministerului de Interne sint obligate sa anunte fara intirziere medicului veterinar de stat local cazurile de boli transmisibile aparute la animalele pe care le poseda, sa-l informeze despre evolutia acestor boli si sa aplice prin personalul sanitar veterinar propriu masurile de combatere si de prevenire a difuzarii bolilor. La unitatile care nu dispun de personal sanitar veterinar propriu, aceste masuri se aplica de catre medicul veterinar de stat.

    CAP. 4
    Prevenirea si combaterea bolilor transmisibile la animale

    Art. 13
    Pentru combaterea si prevenirea extinderii epizootiilor, cind se constata la animale boli transmisibile sau cind acestea sint suspecte de asemenea boli, se instituie masuri obligatorii de carantina, diferentiate in raport cu gravitatea bolii, gradul de difuzibilitate si particularitatile cailor de transmitere, in conditiile stabilite de Ministerul Agriculturii si Alimentatiei.
    Daca bolile constatate au difuzibilitate mare si prezinta un pericol deosebit, cu aprobarea Ministerului Agriculturii si Alimentatiei se poate interzice intrarea sau iesirea din zona de carantina si a persoanelor. Despagubirile ce pot fi acordate persoanelor in astfel de situatii se reglementeaza prin hotarire a Guvernului.
    Art. 14
    Instituirea si ridicarea masurilor de carantina se stabilesc, in raport cu extinderea si pericolul de difuzare a bolii, de catre consiliile locale sau judetene, respectiv al municipiului Bucuresti, dupa caz, pe baza actului de constatare intocmit de medicul veterinar de stat.
    La unitatile militare instituirea si ridicarea masurilor de carantina se stabilesc de catre comandantii unitatilor, pe baza constatarii medicilor veterinari proprii. La unitatile care nu dispun de medic veterinar propriu, constatarea se va face de medicul veterinar de stat.
    Art. 15
    Masurile de carantina stabilite de consiliile locale sau judetene, respectiv al municipiului Bucuresti, pe raza teritorial-administrativa in care-si desfasoara activitatea, sint obligatorii pentru toate persoanele juridice si fizice.
    Pentru sprijinirea actiunilor de lupta impotriva bolilor transmisibile, prin decizia consiliului local sau judetean, respectiv al municipiului Bucuresti se constituie comandamente antiepizootice, alcatuite din conducatori ai unitatilor de pe teritoriul respectiv si alte persoane carora le revin sarcini in aplicarea masurilor transmise de Ministerul Agriculturii si Alimentatiei, cu privire la combaterea bolilor. Aceste comandamente raspund de aplicarea tuturor masurilor pentru prevenirea si lichidarea epizootiilor.
    Daca epizootia prezinta un pericol deosebit pentru economia nationala, cu aprobarea Guvernului se constituie comandamentul antiepizootic central, alcatuit din conducatori ai ministerelor si altor organe centrale interesate, care stabileste masurile ce se impun in toate sectoarele social-economice si raspunde de aplicarea acestora in conditiile legii.
    La propunerea comandamentelor antiepizootice locale, consiliile judetene si al municipiului Bucuresti pot suspenda operatiunile de incarcare si descarcare a animalelor, produselor de origine animala si furajelor in statii de cale ferata, locuri de incarcare-descarcare in mijloace de transport auto, porturi si aeroporturi situate in zona de carantina, sau sa conditioneze aceste operatiuni de respectarea unor restrictii sanitare veterinare speciale. Aplicarea masurii se va face cu anuntarea organelor centrale care coordoneaza activitatile de transport afectate.
    Art. 16
    Consiliile locale sau judetene, respectiv al municipiului Bucuresti, la propunerea medicului veterinar de stat, pot mentine si dupa ridicarea masurilor de carantina unele restrictii privind circulatia animalelor si produselor.
    Art. 17
    Pentru apararea sanatatii animalelor din unitatile zootehnice de tip industrial, amplasarea, proiectarea si executarea constructiilor si a instalatiilor aferente se vor face cu respectarea normativelor sanitare veterinare stabilite de Ministerul Agriculturii si Alimentatiei.
    Din comisia de receptie a acestor obiective, in toate cazurile, va face parte si un medic veterinar din cadrul autoritatii sanitare veterinare judetene sau a municipiului Bucuresti.
    Ministerul Agriculturii si Alimentatiei stabileste tehnologiile sanitare veterinare pentru fiecare tip de exploatare din unitatile zootehnice de tip industrial, normativele de dotare cu aparatura si utilajele necesare pentru prevenirea si combaterea epizootiilor, precum si normativele privind echipamentul de protectie antiepizootica.
    La darea in functiune a unitatilor zootehnice de tip industrial, autoritatile sanitare veterinare judetene si a municipiului Bucuresti stabilesc zone de protectie antiepizootica in care se vor aplica masuri speciale de profilaxie.
    Art. 18
    Se interzice accesul oricarei persoane in unitatile zootehnice de tip industrial, fara respectarea regimului de filtru sanitar.
    De asemenea, se interzice introducerea si scoaterea de animale, furaje, materiale, obiecte si mijloace de transport, fara respectarea intocmai a regulilor si restrictiilor specifice stabilite pentru astfel de unitati.
    Conducatorii unitatilor respective raspund de realizarea intocmai a acestor masuri.
    Art. 19
    In cazul actiunilor de importanta deosebita ce se intreprind pentru lichidarea rapida a focarelor de boli transmisibile se pot aproba, in conditiile stabilite prin hotarire a Guvernului, taierea sau uciderea unor animale si alte masuri ce se impun pentru prevenirea difuzarii epizootiilor si apararea sanatatii efectivelor de animale.
    Despagubirile pentru cazurile prevazute la alineatul precedent se vor plati numai pentru animalele asigurate, potrivit legii. Nu au drept la despagubiri detinatorii de animale care nu au anuntat fara intirziere imbolnavirea animalelor, nu au izolat animalele bolnave si cei care nu au respectat masurile stabilite de autoritatile sanitare veterinare.
    In vederea refacerii septelului, in cazuri cu totul deosebite ce se vor stabili prin hotarire a Guvernului, se va putea aproba plata unor despagubiri in afara celor cuvenite prin asigurarile de stat, in cadrul fondurilor prevazute pentru combaterea epizootiilor.
    Art. 20
    Circulatia animalelor si produselor de origine animala in interiorul tarii este supusa controlului sanitar veterinar de stat.
    Pentru prevenirea difuzarii bolilor transmisibile prin circulatia animalelor si produselor de origine animala, se interzice:
    a) scoaterea din locurile contaminate cu boli epizootice a animalelor, produselor de origine animala sau vegetala si a oricaror alte produse si materiale care pot fi purtatoare de contagiu, fara aprobarea autoritatilor sanitare veterinare;
    b) transportul interurban de animale si produse de origine animala sau deplasarea de animale in afara comunei, orasului sau municipiului fara respectarea regulilor sanitare veterinare stabilite de Ministerul Agriculturii si Alimentatiei;
    c) imbarcarea si debarcarea animalelor in alte statii de cale ferata, porturi si aeroporturi, decit cele autorizate de catre autoritatile sanitare veterinare judetene sau a municipiului Bucuresti;
    d) imbarcarea animalelor fara controlul medicului veterinar de stat, ca si efectuarea acestei operatiuni in timpul noptii, cu exceptia cazurilor cind este asigurata o iluminatie artificiala corespunzatoare pentru efectuarea examenului sanitar veterinar in bune conditii;
    e) efectuarea transportului de animale fara asigurarea personalului insotitor instruit pentru ingrijirea si supravegherea starii de sanatate a animalelor;
    f) folosirea de mijloace de transport - auto, feroviare, navale si aeriene - care nu intrunesc toate conditiile de igiena si profilaxie stabilite de Ministerul Agriculturii si Alimentatiei prin normative tehnice de proiectare, fabricare si folosire;
    g) continuarea transportului fara acordul medicului veterinar de stat, daca in lotul de animale se constata cazuri de imbolnavire.
    De aplicarea masurilor prevazute in prezentul articol raspund detinatorii de animale, primarii, autoritatile sanitare veterinare, iar, dupa caz, si unitatile Ministerului de Interne ori ale altor ministere sau organe centrale ale administratiei de stat care au atributii cu privire la circulatia si transportul animalelor.
    Art. 21
    Autoritatile sanitare veterinare judetene sau a municipiului Bucuresti vor elibera autorizatie sanitara veterinara statiilor, porturilor si aeroporturilor numai daca acestea au rampe corespunzatoare si asigura indeplinirea conditiilor de profilaxie pentru imbarcarea si debarcarea animalelor.
    Unitatile care detin mijloace pentru transportul animalelor si produselor de origine animala sint obligate sa organizeze statii sau puncte de spalare si dezinfectie, cu respectarea conditiilor tehnice stabilite de Ministerul Agriculturii si Alimentatiei.
    Art. 22
    Transportul animalelor afectate de boli transmisibile, al produselor provenite de la aceste animale si al produselor alimentare de origine animala improprii consumului uman este permis numai pentru destinatia si cu respectarea conditiilor stabilite in certificatul sanitar veterinar insotitor, eliberat de medicul veterinar de stat.
    Art. 23
    Detinatorii animalelor sint obligati sa predea cadavrele de animale unitatilor autorizate de autoritatile sanitare veterinare judetene sau a municipiului Bucuresti, iar in cazul cind predarea sau preluarea acestora nu este posibila, si se certifica aceasta de catre autoritatea sanitara veterinara de stat, sa le distruga, cu respectarea conditiilor sanitare veterinare stabilite de Ministerul Agriculturii si Alimentatiei.
    Utilizarea in hrana animalelor a produselor de origine animala, improprii consumului uman, ca si a resturilor culinare, este permisa numai dupa ce au fost sterilizate, in conditiile tehnice stabilite de Ministerul Agriculturii si Alimentatiei.
    Art. 24
    Importul, exportul si tranzitul de animale, produse de origine animala si furaje se efectueaza numai prin punctele de control pentru trecerea frontierei de stat stabilite in acest scop de Ministerul Agriculturii si Alimentatiei sau prin conventiile sanitare veterinare incheiate cu alte tari. Ministerul Agriculturii si Alimentatiei organizeaza la aceste puncte controlul sanitar veterinar.
    Unitatile care raspund de administrarea cladirilor si instalatiilor de la punctele de control pentru trecerea frontierei de stat sint obligate sa ia masuri pentru asigurarea conditiilor de desfasurare a activitatii sanitare veterinare, precum si baza materiala si forta de munca necesare pentru efectuarea dezinfectiilor, distrugerea cadavrelor, produselor alterate si a deseurilor de origine animala. La punctele de frontiera rutiere, aceste obligatii revin consiliilor judetene.
    Art. 25
    Importul si tranzitul de animale, produse de origine animala si furaje se pot face numai cu avizul prealabil al Ministerului Agriculturii si Alimentatiei.
    Unitatile importatoare sint obligate sa obtina avizul de import din partea Ministerului Agriculturii si Alimentatiei, inainte de incheierea contractelor cu furnizorii externi.
    Art. 26
    Animalele, produsele de origine animala si furajele ce se importa sau se tranziteaza trebuie sa fie insotite de certificate sanitare veterinare, prin care sa se ateste indeplinirea conditiilor sanitare veterinare stabilite de catre Ministerul Agriculturii si Alimentatiei.
    Art. 27
    Daca la punctele de control pentru trecerea frontierei de stat se depisteaza boli transmisibile sau exista suspiciunea acestor boli, intregul lot de animale se va returna peste frontiera, iar daca aceasta masura nu este posibila, Ministerul Agriculturii si Alimentatiei poate dispune taierea imediata si valorificarea in conditii speciale sau uciderea intregului lot de animale, precum si distrugerea obiectelor si materialelor aferente, anuntind autoritatea sanitara veterinara a tarii exportatoare despre constatarile facute si masurile luate.
    Cind prin conventiile sau acordurile sanitare veterinare incheiate de Romania cu alte state s-a stabilit altfel, se va proceda potrivit prevederilor acestora.
    Art. 28
    Animalele importate se supun in mod obligatoriu carantinei profilactice, in locuri izolate si special amenajate, stabilite de autoritatile sanitare veterinare judetene sau a municipiului Bucuresti, care vor autoriza aducerea animalelor in aceste locuri numai dupa verificarea indeplinirii tuturor conditiilor pregatitoare necesare.
    Dupa expirarea perioadei de carantina profilactica, animalele importate vor fi supuse in continuare supravegherii sanitare veterinare, in conditiile stabilite de Ministerul Agriculturii si Alimentatiei.

    CAP. 5
    Asigurarea salubritatii produselor de origine animala

    Art. 29
    Se interzice utilizarea produselor de origine animala care nu indeplinesc conditiile de salubritate corespunzatoare destinatiei lor. Conditiile de salubritate se stabilesc de Ministerul Agriculturii si Alimentatiei. Pentru produsele de origine animala destinate consumului uman, acestea se stabilesc impreuna cu Ministerul Sanatatii.
    Art. 30
    Functionarea abatoarelor, punctelor de taiere si a unitatilor care prelucreaza, depoziteaza sau valorifica produse de origine animala, este permisa numai daca sint autorizate si de autoritatile sanitare veterinare de stat.
    Autorizatia poate fi retrasa in cazul cind conducatorii unitatilor nu asigura respectarea regulilor de igiena si profilaxie si conditiile necesare pentru buna desfasurare a activitatii sanitare veterinare.

    CAP. 6
    Organizarea si functionarea serviciilor sanitare veterinare

    Art. 31
    Ministerul Agriculturii si Alimentatiei, prin Directia generala sanitara veterinara, stabileste normele sanitare veterinare unice si obligatorii pentru toate persoanele juridice sau fizice detinatoare de animale, pentru cele care prelucreaza, depoziteaza, transporta si valorifica produse de origine animala, participa la elaborarea proiectelor sau avizeaza, in conditiile legii, conventiile si acordurile sanitare veterinare internationale.
    De asemenea, stabileste lista bolilor transmisibile in cazul carora se instituie masuri obligatorii de prevenire si combatere.
    Impreuna cu Ministerul Sanatatii raspunde de organizarea si aplicarea tuturor masurilor necesare pentru prevenirea si combaterea bolilor comune omului si animalelor, precum si pentru asigurarea salubritatii produselor de origine animala. Organele centrale de specialitate ale celor doua ministere vor analiza periodic si ori de cite ori este nevoie rezultatele actiunilor intreprinse in acest scop, stabilind masurile ce se impun.
    Art. 32
    Ministerul Agriculturii si Alimentatiei organizeaza si raspunde de productia de preparate biologice necesare pentru depistarea, prevenirea si combaterea bolilor la animale; aproba introducerea in practica a produselor biologice, medicamentelor, dezinfectantelor, insecticidelor, raticidelor si altor produse de uz veterinar, fabricate in tara sau din import si asigura controlul sanitar veterinar de stat al acestora; stabileste norme sanitare veterinare privind producerea, circulatia si folosirea furajelor combinate, suplimentelor proteino-minerale, iar impreuna cu Ministerul Sanatatii stabileste norme privind folosirea biostimulatorilor, tranchilizantelor, substantelor hormonale si altor aditivi la furaje.
    Ministerul Agriculturii si Alimentatiei, impreuna cu Ministerul Industriei si celelalte organe centrale care au in subordine unitati in care se fabrica produse de uz veterinar, raspund de realizarea programului de producere a acestora in cantitati necesare si la nivelul calitativ al produselor similare pe plan mondial.
    Art. 33
    Reteaua sanitara veterinara de stat se organizeaza ca sector distinct si autonom in cadrul Ministerului Agriculturii si Alimentatiei, este coordonata de catre ministru si are in structura sa:
    a) Directia generala sanitara veterinara;
    b) institutii centrale de specialitate;
    c) directii sanitare veterinare judetene si a municipiului Bucuresti;
    d) unitati si circumscriptii teritoriale.
    Art. 34
    Directia generala sanitara veterinara coordoneaza si controleaza intreaga activitate din domeniul sanitar veterinar si are in componenta sa:
    a) Directia antiepizootica si de asistenta sanitara veterinara;
    b) Directia de igiena si sanatate publica;
    c) Politia sanitara veterinara.
    In subordinea sa tehnica si administrativa functioneaza institutiile centrale de profil si directiile sanitare veterinare judetene si a municipiului Bucuresti.
    Directia generala sanitara veterinara coordoneaza si controleaza productia de biopreparate strategice, activitatea de cercetare finantata de la bugetul administratiei centrale, aprovizionarea cu produse si materiale de uz veterinar, avizeaza si controleaza productia de medicamente de uz veterinar.
    Art. 35
    Politia sanitara veterinara controleaza aplicarea si respectarea prevederilor Legii sanitare veterinare si a normelor unitare emise, in toate domeniile de activitate.
    Art. 36
    Formatiile de asistenta sanitara veterinara din cadrul regiilor autonome, societatilor comerciale, asociatiilor si societatilor agricole, precum si serviciile medicale veterinare particulare, realizate prin cabinete, clinici, spitale, farmacii si altele, isi desfasoara activitatea cu avizul si sub indrumarea tehnica a retelei sanitare veterinare de stat.
    Formatiile sanitare veterinare si serviciile prevazute la alin. 1 se organizeaza si functioneaza in baza unui regulament elaborat de catre Directia generala sanitara veterinara.
    Art. 37
    Ministerul de Interne, Ministerul Apararii Nationale si celelalte organe centrale care au in subordine unitati incadrate cu medici veterinari proprii raspund de aplicarea in aceste unitati a normelor sanitare veterinare si a masurilor stabilite de Ministerul Agriculturii si Alimentatiei pentru apararea sanatatii animalelor si asigurarea salubritatii produselor de origine animala.
    Medicii veterinari din cadrul Ministerului Apararii Nationale si Ministerului de Interne fac parte din sistemul veterinar unic de stat, avind aceleasi obligatii si raspunderi in cadrul unitatilor in care functioneaza ca si medicii veterinari de stat.
    Ministerul Mediului, prin unitatile silvice locale, raspunde de aplicarea masurilor stabilite de autoritatile sanitare veterinare pentru apararea sanatatii animalelor salbatice si pentru prevenirea difuzarii bolilor transmisibile de la acestea la animalele domestice sau la om.
    Art. 38
    Ministerul Agriculturii si Alimentatiei, impreuna cu Ministerul de Interne si toate unitatile teritoriale ale acestora raspund direct de aplicarea si controlul respectarii prevederilor prezentei legi cu privire la circulatia animalelor si produselor de origine animala, instituirea si respectarea masurilor de carantina si a altor masuri cu caracter republican sau local necesare pentru prevenirea difuzarii bolilor la animale si de la animale la om.
    Art. 39
    Consiliile locale sau judetene, respectiv al municipiului Bucuresti, raspund de buna desfasurare a activitatii sanitare veterinare pe raza teritorial-administrativa respectiva, in care scop au urmatoarele atributii principale:
    a) asigura fondurile necesare pentru finantarea actiunilor sanitare veterinare care se suporta din bugetele locale;
    b) elibereaza documentele necesare pentru adeverirea proprietatii asupra animalelor si a starii sanitare veterinare din localitate, potrivit normelor stabilite de Ministerul Agriculturii si Alimentatiei;
    c) iau masuri pentru intretinerea si folosirea, conform regulilor sanitare veterinare, a pasunilor, adapatorilor publice, drumurilor de trecere a turmelor de animale, a locurilor de aglomerare a animalelor in tirguri, mori, abatoare, puncte de taiere, piete si a locurilor aflate in administrarea consiliilor locale unde se prelucreaza, depoziteaza si valorifica produse de origine animala;
    d) asigura stringerea si distrugerea cadavrelor de animale care nu pot fi ridicate de intreprinderile de ecarisaj; organizeaza prinderea si uciderea ciinilor vagabonzi; amenajeaza si intretin locurile de depozitare a resturilor menajere potrivit regulilor sanitare veterinare;
    e) indeplinesc orice alte atributii cu privire la activitatea sanitara veterinara, prevazute de actele normative in vigoare, si raspund de aplicarea masurilor stabilite de Ministerul Agriculturii si Alimentatiei pentru apararea sanatatii animalelor si asigurarea salubritatii produselor de origine animala.

    CAP. 7
    Sanctiuni

    Art. 40
    Incalcarea dispozitiilor prezentei legi atrage, dupa caz, raspunderea disciplinara, materiala, civila, contraventionala sau penala.
    Art. 41
    Nerespectarea masurilor privitoare la declararea, prevenirea sau combaterea bolilor molipsitoare la animale, daca a avut ca urmare raspindirea unei asemenea boli sau alte urmari grave, se pedepseste, potrivit art. 310 din Codul penal, cu inchisoare de la o luna la un an sau cu amenda.
    Daca fapta a avut urmari deosebit de grave, pedeapsa este inchisoare de la 1 la 5 ani.
    Aceleasi pedepse se aplica si celor care ascund, cu buna stiinta, aparitia unei boli molipsitoare la animale sau se opun aplicarii masurilor pentru lichidarea focarelor epizootice si prevenirea difuzarii bolilor.
    Art. 42
    Nerespectarea masurilor privitoare la prevenirea sau combaterea bolilor molipsitoare, daca a avut ca urmare raspindirea unei asemenea boli de la animal la om, se pedepseste cu inchisoare de la o luna la 2 ani.
    Daca fapta a avut urmari deosebit de grave, pedeapsa este inchisoare de la 2 la 7 ani.
    Art. 43
    Incalcarea cu stiinta a unei indatoriri de serviciu in activitatea sanitara veterinara, savirsita in conditiile art. 248 alin. 1 din Codul penal, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani, iar daca fapta este savirsita in conditiile art. 248 alin. 2 din Codul penal, se pedepseste cu inchisoare de la 5 la 15 ani, interzicerea unor drepturi si confiscarea partiala a averii.
    Art. 44
    Incalcarea din culpa a unei indatoriri de serviciu in activitatea sanitara veterinara, savirsita in conditiile art. 249 alin. 1 din Codul penal, se pedepseste cu inchisoare de la o luna la 2 ani sau cu amenda, iar daca fapta este savirsita in conditiile art. 249 alin. 2 din Codul penal, se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 10 ani.
    Art. 45
    In cazul in care fapta prevazuta la art. 43 si 44 este savirsita in conditiile aratate la art. 258 din Codul penal, pedeapsa se stabileste potrivit dispozitiei din acest articol.
    Art. 46
    Faptele care constituie contraventii la normele sanitare veterinare, precum si persoanele care pot sa constate contraventii si sa aplice sanctiuni, se stabilesc prin hotarire a Guvernului. In conditiile stabilite de Guvern, sanctiunile contraventionale pot fi aplicate si persoanelor juridice.

    CAP. 8
    Dispozitii finale

    Art. 47
    Prezenta lege intra in vigoare la 90 de zile de la publicarea in Buletinul Oficial al Romaniei*).
    Pe aceeasi data se abroga Decretul nr. 167/1955 privind organizarea apararii sanatatii animalelor, publicat in Buletinul Oficial nr. 9 din 19 mai 1955.
           
   *) Fac exceptie prevederile art. 31 alin. 1 si art. 33   36, care au intrat in vigoare la data de 16 decembrie 1991.