Legea Nr.59 din 11.04.2016

Parlamentul României adoptă prezenta lege. Capitolul IDispoziţii generale Secţiunea 1Obiectul şi domeniul de aplicare Articolul 1 (1) Prezenta lege reglementează măsuri pentru prevenirea accidentelor majore în care sunt implicate substanţe periculoase, precum şi pentru limitarea consecinţelor acestora asupra sănătăţii umane şi asupra mediului, pentru asigurarea unui nivel ridicat de protecţie pe întreg teritoriul naţional, într-o manieră consecventă şi eficace. (2) Prevederile prezentei legi nu aduc atingere dispoziţiilor privind protecţia civilă, respectiv securitatea şi sănătatea în muncă. Articolul 2(1) Prevederile prezentei legi se aplică amplasamentelor definite la art. 3 pct. 1.(2) Prezenta lege nu se aplică:a)amplasamentelor, instalaţiilor sau zonelor de depozitare ale unităţilor militare; b)pericolelor create de radiaţii ionizante provenite de la materiale radioactive; c)transportului de substanţe periculoase şi depozitării temporare direct legate de transportul pe căi rutiere, căi ferate, căi de navigaţie fluvială interne, căi maritime sau aeriene, în afara amplasamentelor care intră sub incidenţa prevederilor prezentei legi, inclusiv încărcării, descărcării şi transportului la ori de la alte mijloace de transport pe docuri, pontoane sau staţii de triaj; d)transportului de substanţe periculoase prin conducte, inclusiv staţii de pompare, în afara amplasamentelor care intră sub incidenţa prevederilor prezentei legi; e)explorării şi exploatării minereurilor în mine şi cariere, inclusiv prin intermediul forajelor; f)explorării şi exploatării offshore, astfel cum acest termen este definit la art. 2 pct. 2 din Directiva 2013/30/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 iunie 2013 privind siguranţa operaţiunilor petroliere şi gaziere offshore şi de modificare a Directivei 2004/35/CE, a minereurilor, inclusiv a hidrocarburilor; g)depozitării gazelor în situri subterane aflate în largul mării, fiind incluse atât siturile de depozitare dedicate, cât şi siturile unde au loc explorarea şi exploatarea minereurilor, inclusiv a hidrocarburilor; h)depozitelor de deşeuri, inclusiv depozitării subterane a deşeurilor. (3) Fără a aduce atingere prevederilor alin. (2) lit. e) şi h), sunt incluse în domeniul de aplicare a prevederilor prezentei legi:a)depozitarea subterană pe întreg teritoriu, cu excepţia zonelor offshore, a gazului în straturi naturale, acvifere, cavităţi saline şi mine dezafectate; şi b)operaţiunile de prelucrare chimică şi termică şi depozitarea aferentă acestor operaţiuni, care implică substanţe periculoase, precum şi instalaţiile funcţionale de eliminare a sterilului, inclusiv bazine de decantare sau baraje care conţin substanţe periculoase. Secţiunea a 2-aDefiniţii Articolul 3Pentru aplicarea prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos semnifică după cum urmează: 1. amplasament - întreaga zonă care se află sub controlul unui operator, unde sunt prezente substanţe periculoase în una sau mai multe instalaţii situate în această zonă, inclusiv în infrastructurile sau activităţile obişnuite ori conexe; amplasamentele sunt fie amplasamente de nivel inferior, fie amplasamente de nivel superior; 2. amplasament de nivel inferior - un amplasament în care substanţele periculoase sunt prezente în cantităţi egale sau mai mari decât cantităţile prevăzute în coloana 2 din partea 1 sau în coloana 2 din partea a 2-a din anexa nr. 1, dar mai mici decât cantităţile prevăzute în coloana 3 din partea 1 sau în coloana 3 din partea a 2-a din anexa nr. 1, acolo unde este necesar aplicându-se regula de însumare stabilită în nota 4 din anexa nr. 1; 3. amplasament de nivel superior - un amplasament în care substanţele periculoase sunt prezente în cantităţi egale cu sau mai mari decât cantităţile prevăzute în coloana 3 din partea 1 ori în coloana 3 din partea a 2-a din anexa nr. 1, acolo unde este necesar aplicându-se regula de însumare stabilită în nota 4 din anexa nr. 1; 4. amplasament învecinat - un amplasament a cărui poziţionare în apropierea unui alt amplasament este de natură să sporească riscul sau consecinţele unui accident major; 5. amplasament nou: a)un amplasament care intră în exploatare sau este construit de la data intrării în vigoare a prezentei legi; sau b)un sit de exploatare care intră sub incidenţa prevederilor prezentei legi sau un amplasament de nivel inferior care devine amplasament de nivel superior ori un amplasament de nivel superior care devine amplasament de nivel inferior de la data intrării în vigoare a prezentei legi, ca urmare a unor modificări ale instalaţiilor sau activităţilor sale ce duc la o modificare a inventarului său de substanţe periculoase;6. amplasament existent - un amplasament care până la data intrării în vigoare a prezentei legi se afla în domeniul de aplicare a Hotărârii Guvernului nr. 804/2007 privind controlul asupra pericolelor de accident major în care sunt implicate substanţe periculoase, cu modificările şi completările ulterioare, iar de la data intrării în vigoare a prezentei legi intră sub incidenţa prevederilor acesteia, fără a-şi modifica clasificarea de amplasament de nivel inferior sau de amplasament de nivel superior; 7. alt amplasament - un sit de exploatare care intră în domeniul de aplicare a prevederilor prezentei legi sau un amplasament de nivel inferior care devine amplasament de nivel superior ori un amplasament de nivel superior care devine amplasament de nivel inferior de la data intrării în vigoare a prezentei legi, din alte motive decât cele prevăzute la pct. 5; 8. accident major - un eveniment, cum ar fi o emisie majoră, un incendiu sau o explozie ce rezultă din evoluţii necontrolate în cursul exploatării oricărui amplasament care intră sub incidenţa prevederilor prezentei legi şi care conduce la pericole grave, imediate sau întârziate, pentru sănătatea umană sau pentru mediu, în interiorul sau în exteriorul amplasamentului, şi care implică una ori mai multe substanţe periculoase; 9. amestec - o mixtură sau o soluţie compusă din două sau mai multe substanţe; 10. depozitare - prezenţa unei cantităţi de substanţe periculoase în scopul înmagazinării, depozitării în condiţii de siguranţă sau menţinerii în stoc; 11. efectul domino - rezultatul unei serii de evenimente, în cascadă, în care consecinţele unui accident ce are loc la o instalaţie, un sit de exploatare sau un amplasament sunt amplificate prin propagarea efectelor sale şi producerea unui alt accident la o altă instalaţie, alt sit de exploatare ori amplasament, din cauza distanţelor dintre amplasamente şi a proprietăţilor substanţelor prezente, şi care conduce în final la un accident major; 12. inspecţie - toate acţiunile, inclusiv vizite la faţa locului, verificări ale unor măsuri interne, sisteme, rapoarte şi documente de monitorizare, precum şi orice monitorizare necesară, efectuată de către sau în numele autorităţii competente, pentru a verifica şi a promova conformarea amplasamentelor cu cerinţele prezentei legi; 13. instalaţie - o unitate tehnică din cadrul unui amplasament, aflată la nivelul sau sub nivelul solului, în care sunt produse, utilizate, manipulate ori depozitate substanţe periculoase; aceasta cuprinde totalitatea echipamentelor, structurilor, sistemelor de conducte, utilajelor, instrumentelor, căilor ferate proprii de garare, docurilor, cheiurilor de descărcare care deservesc instalaţia, pontoanelor, depozitelor sau altor structuri similare, plutitoare ori de altă natură, necesare pentru exploatarea instalaţiei respective; 14. operator - orice persoană fizică sau juridică care exploatează ori deţine controlul unui amplasament sau al unei instalaţii ori căreia, potrivit prevederilor legislaţiei naţionale, i-a fost delegată puterea de decizie economică sau de luare a deciziilor asupra funcţionării din punct de vedere tehnic şi al siguranţei amplasamentului ori instalaţiei; 15. pericol - proprietatea intrinsecă a unei substanţe periculoase sau a unei situaţii fizice, cu potenţial de a produce daune asupra sănătăţii umane ori asupra mediului; 16. prezenţa substanţelor periculoase - prezenţa efectivă sau anticipată a substanţelor periculoase pe amplasament ori a substanţelor periculoase despre care se poate prevedea că ar putea fi generate în timpul pierderii controlului asupra proceselor, inclusiv a activităţilor de depozitare, în oricare dintre instalaţiile aflate în cadrul amplasamentului, în cantităţi egale cu sau mai mari decât cantităţile relevante pentru încadrare prevăzute în anexa nr. 1; 17. public - orice persoană fizică sau juridică, indiferent de forma de constituire a acesteia; 18. public interesat - publicul afectat sau posibil a fi afectat ori care are un interes în luarea unei decizii privind oricare dintre aspectele prevăzute la art. 15 alin. (1); în accepţiunea prezentei definiţii, organizaţiile neguvernamentale care promovează protecţia mediului şi care îndeplinesc toate cerinţele aplicabile în conformitate cu legislaţia naţională sunt considerate public interesat; 19. risc - probabilitatea ca un efect specific să se producă într-o anumită perioadă sau în anumite împrejurări; 20. risc rezidual - riscul rămas după aplicarea măsurilor de reducere a acestuia; 21. substanţă periculoasă - o substanţă sau un amestec care intră sub incidenţa părţii 1 ori care este prevăzută/prevăzut în partea a 2-a din anexa nr. 1, inclusiv sub formă de materie primă, produs, produs secundar, rezidual sau intermediar. Capitolul IIObligaţii şi responsabilităţi Secţiunea 1Evaluarea pericolelor de accident major pentru o anumită substanţă periculoasă Articolul 4
(1) În situaţia în care un operator consideră că o anumită substanţă periculoasă care intră sub incidenţa dispoziţiilor prevăzute în anexa nr. 1 nu poate cauza, în practică, o emisie de materie sau energie care ar putea provoca un accident major, atât în condiţii normale, cât şi în condiţii anormale, acestea putând fi rezonabil prevăzute şi nu prezintă un pericol de accident major, notifică acest lucru autorităţilor competente prevăzute la art. 6 alin. (2) lit. a), transmiţând şi justificarea care stă la baza unei astfel de propuneri, inclusiv informaţiile prevăzute la alin. (4).
(2) Autorităţile competente prevăzute la art. 6 alin. (2) lit. a) realizează o verificare preliminară a informaţiilor din documentele primite potrivit prevederilor alin. (1) de la operator, din punctul de vedere al respectării dispoziţiilor alin. (4), şi transmit documentele către Secretariatul de risc al Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului.
(3) Secretariatul de risc al Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului, în colaborare cu celelalte autorităţi competente prevăzute la art. 6 alin. (1), în urma verificării finale a documentaţiei primite potrivit prevederilor alin. (2), notifică, prin Secretariatul de risc al Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor, Comisia Europeană, cu informarea prealabilă a operatorului.
(4) În sensul prevederilor alin. (1)-(3), informaţiile necesare Comisiei Europene pentru evaluarea proprietăţilor substanţei periculoase în cauză, din care decurg riscuri pentru sănătate, riscuri fizice şi riscuri pentru mediu, includ:a)o listă detaliată a proprietăţilor necesare pentru a evalua potenţialul substanţei periculoase de a provoca daune fizice, de sănătate sau asupra mediului; b)proprietăţile fizice şi chimice, de exemplu: masa moleculară, presiunea vaporilor saturaţi, toxicitatea intrinsecă, punctul de fierbere, reactivitatea, vâscozitatea, solubilitatea şi alte proprietăţi relevante; c)proprietăţile care prezintă riscuri fizice sau pentru sănătate, de exemplu: reactivitatea, inflamabilitatea, toxicitatea împreună cu alţi factori, precum şi modul în care substanţa periculoasă atacă organismul, raportul vătămări/decese, efectele pe termen lung şi alte proprietăţi relevante; d)proprietăţile din care decurg riscuri pentru mediu, de exemplu: ecotoxicitatea, persistenţa, bioacumularea, potenţialul de propagare pe distanţe lungi în mediu şi alte proprietăţi relevante; e)dacă este disponibilă, clasificarea la nivelul Uniunii Europene a substanţei sau amestecului potrivit prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.272/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi a amestecurilor, de modificare şi de abrogare a Directivelor 67/548/CEE şi 1999/45/CE, precum şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1.907/2006; f)informaţii despre condiţiile de exploatare specifice substanţei, de exemplu: temperatura, presiunea şi alte condiţii relevante în care substanţa periculoasă poate fi stocată, utilizată şi/sau poate fi prezentă în cazul unor operaţiuni anormale previzibile sau al unui accident, precum incendiul. Secţiunea a 2-aObligaţiile generale care revin operatorului Articolul 5(1) Potrivit prevederilor prezentei legi, operatorul are următoarele obligaţii:a)să ia toate măsurile necesare, potrivit prevederilor legislaţiei în vigoare, pentru a preveni accidentele majore şi pentru a limita consecinţele acestora asupra sănătăţii umane şi asupra mediului; b)de a dovedi autorităţilor competente prevăzute la art. 6, în orice moment, în special cu ocazia inspecţiilor prevăzute la art. 20 şi a controalelor prevăzute la art. 13 alin. (1), că a luat toate măsurile necesare pentru prevenirea accidentelor majore care implică substanţe periculoase şi pentru limitarea consecinţelor acestora asupra sănătăţii umane şi asupra mediului. (2) Operatorii au obligaţia să desemneze un responsabil pentru managementul securităţii la nivelul amplasamentului, în vederea asigurării aplicării prevederilor prezentei legi. Secţiunea a 3-aAutorităţi competente Articolul 6(1) Autorităţile competente desemnate la nivel central responsabile pentru aplicarea prevederilor prezentei legi sunt:a)Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, prin Secretariatul de risc, denumit în continuare SRMMAP, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, prin Secretariatul de risc, denumit în continuare SRANPM, şi Garda Naţională de Mediu, prin Comisariatul General, denumit în continuare GNMCG; b)Ministerul Afacerilor Interne, prin Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă, reprezentat de către Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, denumit în continuare IGSU. (2) Autorităţile competente desemnate la nivel judeţean responsabile pentru aplicarea prevederilor prezentei legi sunt:a)agenţiile judeţene pentru protecţia mediului, prin secretariatul de risc, denumite în continuare SRAPM; b)Comisariatul Municipiului Bucureşti, Comisariatul Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării" şi comisariatele judeţene din cadrul Gărzii Naţionale de Mediu, denumite în continuare CJGNM; c)Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Bucureşti-Ilfov şi inspectoratele judeţene pentru situaţii de urgenţă, denumite în continuare ISUJ. (3) Autorităţile competente desemnate potrivit prevederilor alin. (1) şi (2) cooperează şi îşi coordonează activităţile în vederea aplicării prevederilor prezentei legi.(4) Autorităţile competente la nivel central cooperează cu Comisia Europeană în cadrul activităţilor de sprijinire a punerii în aplicare a prevederilor prezentei legi, implicând, atunci când este necesar, părţile interesate.(5) În scopul realizării prevederilor prezentei legi, autorităţile competente prevăzute la alin. (1) şi (2) acceptă informaţii echivalente, care îndeplinesc oricare dintre dispoziţiile prezentei legi şi care sunt prezentate de operatori în conformitate cu obligaţiile ce le revin din alte acte normative relevante de la nivel european şi, respectiv, naţional. În astfel de cazuri, autorităţile competente asigură respectarea prevederilor prezentei legi. Secţiunea a 4-aNotificarea Articolul 7(1) Operatorul are obligaţia de a transmite SRAPM, pe suport hârtie, în 3 exemplare, şi în format electronic, o notificare care să cuprindă următoarele:a)numele şi/sau denumirea comercială a operatorului şi adresa completă a amplasamentului în cauză; b)sediul social al operatorului, inclusiv adresa completă a acestuia; c)numele şi funcţia persoanei care răspunde de amplasament, dacă aceasta este diferită de cea prevăzută la lit. a); d)fişele cu date de securitate şi alte informaţii necesare, suficiente pentru a identifica substanţele periculoase şi categoria de substanţe implicate sau care ar putea fi prezente; e)cantitatea şi forma fizică sub care se prezintă substanţa sau substanţele periculoase în cauză, precum şi capacităţile de stocare existente pe amplasament, exprimate în tone; f)activitatea sau activitatea propusă a instalaţiei ori a zonelor de depozitare; g)date despre imediata vecinătate a amplasamentului, factorii care ar putea provoca un accident major sau agrava consecinţele acestuia, inclusiv, dacă sunt disponibile, detalii privind amplasamentele vecine, siturile de exploatare, chiar dacă nu intră în domeniul de aplicare a prevederilor prezentei legi, zone şi dezvoltări care ar putea fi sursa unui accident major ori ar putea creşte riscul sau agrava consecinţele unui accident major şi al unor efecte domino. (2) Notificarea sau actualizarea acesteia, după caz, se trimite SRAPM, în următoarele termene:a)pentru amplasamentele noi, înainte de obţinerea autorizaţiei de construire sau a exploatării, după caz, cu respectarea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului, respectiv a procedurii de emitere a autorizaţiei/ autorizaţiei integrate de mediu, potrivit prevederilor legislaţiei specifice, sau cu 90 de zile înainte de schimbarea ce determină o modificare a inventarului de substanţe periculoase, ca urmare a unor modificări ale instalaţiilor ori activităţilor sale; b)în toate celelalte cazuri, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi şi de la care se aplică amplasamentului în cauză. (3) Procedura de notificare a activităţilor care prezintă pericole de producere a accidentelor majore în care sunt implicate substanţe periculoase se aprobă prin ordin comun al ministrului mediului, apelor şi pădurilor şi al ministrului afacerilor interne.(4) În urma notificării primite de SRAPM, autorităţile competente la nivel judeţean efectuează împreună vizita pe respectivul amplasament şi stabilesc încadrarea acestuia, potrivit dispoziţiilor prezentei legi. (5) Prevederile alin. (1) şi (2) nu se aplică în cazul în care operatorul a trimis deja o notificare către SRAPM, în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 804/2007, cu modificările şi completările ulterioare, înainte de data intrării în vigoare a prezentei legi, iar informaţiile conţinute în notificare sunt în conformitate cu prevederile alin. (1) şi au rămas neschimbate. (6) Operatorul are obligaţia să actualizeze notificarea şi să o transmită SRAPM înainte de următoarele evenimente:a)orice creştere ori scădere semnificativă a cantităţii sau orice schimbare semnificativă a naturii ori a formei fizice a substanţei periculoase prezente, după cum se indică în notificarea furnizată de operator potrivit prevederilor alin. (1), sau o modificare semnificativă a proceselor în care aceasta este utilizată; b)modificarea unui amplasament sau a unei instalaţii care ar putea avea consecinţe semnificative în termeni de pericole de accident major; c)închiderea definitivă a amplasamentului sau dezafectarea acestuia; d)modificări ale informaţiilor prevăzute la alin. (1) lit. a)-c). (7) În cazul în care evenimentele prevăzute la alin. (6) nu au loc, operatorul elaborează şi transmite o notificare actualizată o dată la 5 ani de la depunerea notificării prevăzute la alin. (1). Secţiunea a 5-aPolitica de prevenire a accidentelor majore Articolul 8(1) Operatorul are obligaţia de a elabora un document potrivit prevederilor prevăzute în anexa nr. 2, în care să prezinte politica sa de prevenire a accidentelor majore, denumită în continuare PPAM, şi să garanteze că aceasta este implementată în mod corespunzător. PPAM trebuie să fie elaborată astfel încât să asigure un nivel ridicat de protecţie a sănătăţii umane şi a mediului. Aceasta cuprinde obiectivele globale şi principiile de acţiune ale operatorului, rolul şi responsabilitatea gestionării, precum şi angajamentul privind îmbunătăţirea continuă a controlului pericolelor de accident major şi trebuie să fie elaborată astfel încât să asigure un nivel ridicat de protecţie şi să fie proporţională cu pericolele de accident major.(2) Operatorul întocmeşte documentul prevăzut la alin. (1) în 3 exemplare şi îl transmite SRAPM pe suport hârtie, precum şi în format electronic, în următoarele termene:a)pentru amplasamentele noi, înainte de începerea construcţiei sau a exploatării, după caz, cu respectarea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului, respectiv a procedurii de emitere a autorizaţiei/autorizaţiei integrate de mediu, potrivit prevederilor legislaţiei specifice, sau cu 90 de zile înainte de schimbarea ce determină o modificare a inventarului de substanţe periculoase ca urmare a unor modificări ale instalaţiilor sau activităţilor sale; b)în toate celelalte cazuri, în termen de 150 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi şi de la care se aplică amplasamentului în cauză. (3) În vederea elaborării punctelor de vedere scrise, SRAPM pune la dispoziţia ISUJ şi CJGNM documentul prevăzut la alin. (1). (4) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) nu se aplică în cazul în care operatorul a stabilit deja PPAM şi în cazul în care a transmis un astfel de document către SRAPM înainte de data intrării în vigoare a prezentei legi, iar informaţiile conţinute în PPAM sunt în conformitate cu prevederile alin. (1) şi au rămas neschimbate.(5) Fără a se aduce atingere prevederilor art. 11, operatorul revizuieşte periodic, cel puţin o dată la 5 ani, şi actualizează, dacă este necesar, PPAM. Operatorul transmite PPAM actualizată la SRAPM, cu 90 de zile anterior termenului de 5 ani de la data la care a fost întocmită.(6) PPAM este pusă în aplicare de către operator prin mijloace şi structuri adecvate şi printr-un sistem de management al securităţii, potrivit prevederilor prevăzute în anexa nr. 4, proporţional cu pericolele de accident major şi cu gradul de complexitate a activităţilor din cadrul amplasamentului. În cazul amplasamentelor de nivel inferior, obligaţia de a pune în aplicare PPAM poate fi îndeplinită prin alte mijloace, structuri şi sisteme de management adecvate, proporţionale cu pericolele de accident major, ţinând seama de principiile prevăzute în anexa nr. 4. (7) Conţinutul-cadru al documentului care prezintă PPAM, precum şi informaţiile privind sistemul de management al securităţii se aprobă prin ordin comun al ministrului mediului, apelor şi pădurilor şi al ministrului afacerilor interne. Secţiunea a 6-aEfectele domino Articolul 9(1) Autorităţile competente prevăzute la art. 6 alin. (2), pe baza tuturor informaţiilor primite de la operatori potrivit prevederilor art. 7 şi 10 sau în urma solicitării de informaţii suplimentare ori ca urmare a constatărilor rezultate în urma inspecţiilor efectuate în temeiul art. 20, identifică toate amplasamentele de nivel inferior şi de nivel superior sau grupurile de amplasamente în care riscul ori consecinţele unui accident major pot creşte din cauza poziţiei geografice şi a proximităţii unor astfel de amplasamente, precum şi din cauza substanţelor periculoase inventariate pe respectivul amplasament. (2) În cazul în care autorităţile competente prevăzute la art. 6 alin. (2) dispun de informaţii suplimentare faţă de cele furnizate de operator potrivit prevederilor art. 7 alin. (1) lit. g), acestea pun la dispoziţia operatorului în cauză informaţiile respective, dacă acest lucru este necesar, pentru aplicarea prevederilor prezentului articol.(3) Operatorii amplasamentelor identificate potrivit prevederilor alin. (1) au următoarele obligaţii:a)să realizeze un schimb de informaţii pertinente între ei, pentru a permite ca pentru aceste amplasamente să se ţină cont de natura şi de nivelul general de pericol de accident major în PPAM-urile corespunzătoare, în sistemele lor de management al securităţii, în rapoartele lor de securitate şi în planurile lor de urgenţă internă, după caz; b)să coopereze în ceea ce priveşte informarea publicului şi în privinţa siturilor de exploatare învecinate care nu intră în domeniul de aplicare a prevederilor prezentei legi, precum şi în ceea ce priveşte furnizarea de informaţii către ISUJ. Secţiunea a 7-aRaportul de securitate Articolul 10 (1) Operatorul unui amplasament de nivel superior are obligaţia de a întocmi un raport de securitate cu scopul:a)de a demonstra că au fost puse în practică o PPAM şi un sistem de management al securităţii pentru punerea în aplicare a acesteia, potrivit informaţiilor prevăzute în anexele nr. 2 şi 4; b)de a demonstra că au fost identificate pericolele de accident major şi scenarii posibile de accidente majore şi că au fost luate măsurile necesare pentru a se preveni astfel de accidente şi pentru a se limita consecinţele acestora asupra sănătăţii umane şi asupra mediului; c)de a demonstra că au fost luate în considerare securitatea şi fiabilitatea, adecvate în proiectarea, construcţia, exploatarea şi întreţinerea oricărei instalaţii, zone de depozitare, echipamente şi infrastructura aferente exploatării, care sunt legate de pericolele de accident major în interiorul amplasamentului; d)de a demonstra că planurile de urgenţă internă au fost elaborate şi de a furniza informaţii care să permită întocmirea planului de urgenţă externă; e)de a furniza suficiente informaţii autorităţilor competente prevăzute la art. 6 alin. (2) şi autorităţilor administraţiei publice responsabile cu amenajarea teritoriului şi cu urbanismul, pentru a permite luarea de decizii cu privire la localizarea sau dezvoltarea de noi activităţi în jurul amplasamentelor existente. (2) Raportul de securitate conţine cel puţin datele şi informaţiile prevăzute în anexa nr. 3 şi trebuie corelat cu cerinţele din legislaţia subsecventă prezentei legi. Condiţiile minime se detaliază în funcţie de obiectiv şi de solicitările autorităţilor competente care examinează documentaţia. Acesta indică numele organizaţiilor relevante implicate în elaborarea raportului. (3) Operatorul transmite raportul de securitate la SRAPM în 3 exemplare, pe suport hârtie, precum şi în format electronic, în următoarele termene:a)pentru amplasamentele noi, înainte de începerea construcţiei sau a exploatării, după caz, cu respectarea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului, respectiv a procedurii de emitere a autorizaţiei/autorizaţiei integrate de mediu, potrivit prevederilor legislaţiei specifice, sau cu 90 de zile înainte de schimbarea ce determină o modificare a inventarului de substanţe periculoase ca urmare a unor modificări ale instalaţiilor ori activităţilor sale; b)pentru amplasamentele de nivel superior existente, la data de 1 iunie 2016; c)pentru alte amplasamente, la un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi şi de la care se aplică amplasamentului în cauză. (4) Dispoziţiile alin. (1)-(3) nu se aplică în cazul în care operatorul a trimis deja raportul de securitate către SRAPM potrivit cerinţelor Hotărârii Guvernului nr. 804/2007, cu modificările şi completările ulterioare, înainte de data intrării în vigoare a prezentei legi, iar informaţiile cuprinse în raport sunt în conformitate cu prevederile alin. (1) şi (2) şi au rămas neschimbate. Pentru a asigura conformitatea cu prevederile alin. (1) şi (2), operatorul trimite SRAPM, pe suport hârtie, în 3 exemplare, şi în format electronic, părţile modificate ale raportului de securitate în forma agreată de autoritatea competentă prevăzută la art. 6 alin. (2), sub rezerva respectării termenelor prevăzute la alin. (3). (5) Fără a se aduce atingere prevederilor art. 11, operatorul revizuieşte periodic, cel puţin o dată la 5 ani şi actualizează, dacă este necesar, raportul de securitate. De asemenea, operatorul revizuieşte şi, dacă este necesar, actualizează raportul de securitate în urma unui accident major sau incident pe amplasamentul său şi în orice alt moment, din proprie iniţiativă ori la cererea autorităţii competente prevăzute la art. 6 alin. (2), în cazul în care acest lucru este justificat de date noi sau de cunoştinţe tehnologice noi în domeniul securităţii, inclusiv cunoştinţe care decurg din analiza unor accidente ori, pe cât posibil, a evenimentelor la limita de producere a unui accident, precum şi de progresele în ceea ce priveşte cunoştinţele legate de evaluarea pericolelor.(6) Raportul de securitate actualizat sau părţile actualizate ale acestuia se transmit la SRAPM în cel mult 15 zile de la actualizare.(7) Înainte ca operatorul să înceapă construcţia sau exploatarea, după caz, sau în cazurile prevăzute la alin. (3) lit. b) şi c) şi la alin. (5), SRAPM, după consultarea în scris a ISUJ şi CJGNM, într-un interval de timp stabilit de comun acord, dar care să nu depăşească 12 luni de la primirea raportului, în funcţie de complexitatea acestuia, comunică operatorului concluziile evaluării raportului de securitate şi, după caz, potrivit prevederilor art. 19, autorităţile competente prevăzute la art. 6 alin. (2) interzic utilizarea sau punerea în funcţiune a amplasamentului în cauză. (8) Conţinutul-cadru al raportului de securitate se aprobă prin ordin comun al ministrului mediului, apelor şi pădurilor şi al ministrului afacerilor interne.(9) Raportul de securitate se elaborează de către persoane fizice sau juridice abilitate potrivit legii, în baza prevederilor art. 21 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 265/2006, cu modificările şi completările ulterioare.Secţiunea a 8-aModificarea unei instalaţii, a unui amplasament sau a unei zone de depozitare Articolul 11(1) În cazul în care se aduc modificări unei instalaţii, unui amplasament, unei zone de depozitare sau a unui proces ori modificări ale naturii, clasificării sau a cantităţii substanţelor periculoase utilizate, care ar putea avea consecinţe semnificative în cazul producerii unui accident major sau ar putea determina reclasificarea unui amplasament de nivel inferior ca amplasament de nivel superior ori viceversa, operatorul are obligaţia să revizuiască şi să actualizeze dacă este necesar:a)notificarea, care va fi însoţită de fişele cu date de securitate; b)documentul ce reprezintă PPAM şi sistemul de management al securităţii, potrivit informaţiilor prevăzute în anexele nr. 2 şi 4; c)raportul de securitate, potrivit informaţiilor prevăzute în anexa nr. 3; d)planul de urgenţă internă, potrivit informaţiilor prevăzute în anexa nr. 5. (2) Operatorul are obligaţia să informeze SRAPM, iar în cazul planului de urgenţă internă, ISUJ, cu privire la detaliile respectivelor actualizări şi să transmită documentele actualizate prevăzute la alin. (1), pe suport hârtie, în 3 exemplare, şi în format electronic, înainte de realizarea modificărilor.(3) Orice modificare la care se face referire în alin. (1) are loc după validarea de către autorităţile competente definite la art. 6 alin. (2) a documentelor prezentate SRAPM conform alin. (2). Secţiunea a 9-aPlanurile de urgenţă Articolul 12(1) Pentru toate amplasamentele de nivel superior, operatorul are următoarele obligaţii:a)elaborarea unui plan de urgenţă internă care să cuprindă măsurile ce trebuie aplicate în interiorul amplasamentului; b)furnizarea ISUJ a informaţiilor necesare pentru a permite elaborarea planului de urgenţă externă. (2) În termen de 180 de zile de la data primirii de la operator a informaţiilor necesare, în temeiul prevederilor alin. (1) lit. b), ISUJ, cu sprijinul autorităţii administraţiei publice locale care are atribuţii în gestionarea situaţiilor de urgenţă pe teritoriul căreia se află amplasamentul, elaborează un plan de urgenţă externă pentru măsurile care trebuie luate în exteriorul amplasamentului.(3) Operatorul se conformează obligaţiilor prevăzute la alin. (1), în următoarele termene:a)pentru amplasamentele noi, cu 90 de zile anterior începerii exploatării acestora sau înainte de schimbarea ce determină o modificare a inventarului de substanţe periculoase; b)pentru amplasamentele de nivel superior existente, până la data de 1 iunie 2016, cu excepţia cazului în care planul de urgenţă internă întocmit în temeiul legislaţiei în vigoare înainte de această dată şi informaţiile conţinute în acesta, precum şi informaţiile prevăzute la alin. (1) lit. b) sunt în conformitate cu dispoziţiile prezentului articol şi au rămas neschimbate; c)pentru alte amplasamente, în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi şi de la care se aplică amplasamentului în cauză. (4) Planurile de urgenţă se stabilesc cu următoarele obiective:a)controlul şi limitarea efectelor incidentelor astfel încât să se minimizeze efectele şi să se limiteze daunele asupra sănătăţii populaţiei, mediului şi proprietăţii; b)implementarea măsurilor necesare pentru protecţia sănătăţii umane şi a mediului împotriva efectelor accidentelor majore; c)comunicarea informaţiilor necesare către publicul şi serviciile sau autorităţile implicate din zona respectivă; d)asigurarea refacerii ecologice şi curăţarea zonei afectate în urma unui accident major.Planurile de urgenţă trebuie să cuprindă informaţiile prevăzute în anexa nr. 5. (5) La elaborarea şi actualizarea planului de urgenţă internă operatorul este obligat să consulte personalul care lucrează în cadrul amplasamentului, inclusiv personalul subcontractat pentru diferite servicii pe termen lung, relevant din punctul de vedere al securităţii amplasamentului.(6) ISUJ pune din timp la dispoziţia publicului interesat planurile de urgenţă externă atunci când acestea sunt elaborate sau modificate substanţial, înainte de a fi aprobate, astfel încât publicul să aibă posibilitatea să îşi exprime opinia cu privire la aceste planuri.(7) Planurile de urgenţă internă şi externă sunt revizuite şi testate periodic, la intervale de cel mult 3 ani şi, unde este necesar, actualizate de operator şi, respectiv, de ISUJ. Revizuirea are în vedere modificările care au loc în cadrul amplasamentelor respective sau în serviciile de urgenţă implicate, noile cunoştinţe tehnice, precum şi noile cunoştinţe privind intervenţia în caz de accidente majore.
(8) Planurile de urgenţă se pun în aplicare imediat de operator şi, dacă este necesar, de ISUJ, în următoarele situaţii:a)când survine un accident major; sau b)când survine un eveniment necontrolat, care poate, prin natura sa, să conducă la un accident major. (9) În baza informaţiilor conţinute în raportul de securitate, ISUJ poate decide, motivat, cu acordul IGSU, că pentru anumite amplasamente nu este necesar să se elaboreze planul de urgenţă externă prevăzut la alin. (1) lit. b).(10) În cadrul planurilor de urgenţă externă, IGSU se asigură că, acolo unde este cazul, se ia în considerare necesitatea întăririi cooperării în ceea ce priveşte asistenţa în domeniul protecţiei civile, cu statele vecine, în caz de accidente majore.(11) Planurile de urgenţă se elaborează şi se testează potrivit normelor metodologice elaborate de IGSU şi aprobate prin ordin al ministrului afacerilor interne. Secţiunea a 10-aAmenajarea teritoriului Articolul 13 (1) Autorităţile administraţiei publice responsabile cu amenajarea teritoriului şi cu urbanismul, în colaborare cu autorităţile competente prevăzute la art. (6) alin. (2), se asigură că obiectivele de prevenire a accidentelor majore şi de limitare a consecinţelor unor astfel de accidente pentru sănătatea umană şi pentru mediu sunt incluse în cadrul politicilor de amenajare a teritoriului sau al altor politici relevante. În acest scop, aceste autorităţi efectuează controale privind:a)poziţionarea noilor amplasamente; b)modificările aduse amplasamentelor existente cărora le sunt aplicabile prevederile art. 11; c)noi proiecte de dezvoltare, inclusiv căi de transport, locaţii de uz public şi zone rezidenţiale aflate în vecinătatea amplasamentelor, unde stabilirea de amplasamente sau dezvoltările pot genera ori creşte riscul ori agrava consecinţele unui accident major. (2) Autorităţile competente prevăzute la art. 6 alin. (2), în colaborare cu autorităţile administraţiei publice responsabile cu amenajarea teritoriului şi cu urbanismul, se asigură că politicile de dezvoltare şi amenajare a teritoriului sau alte politici relevante şi procedurile de punere în aplicare a acestora prevăd pe termen lung necesitatea:a)menţinerii unor distanţe de siguranţă adecvate, între amplasamentele care intră sub incidenţa prevederilor prezentei legi, şi zonele rezidenţiale, clădirile şi zonele frecventate de public, zonele de agrement şi, în măsura în care este posibil, căile de transport importante; b)protejării ariilor naturale deosebit de vulnerabile sau de interes natural deosebit, aflate în apropierea amplasamentelor, atunci când este necesar, prin distanţe de siguranţă adecvate ori alte măsuri corespunzătoare; c)luării unor măsuri tehnice suplimentare, în cazul amplasamentelor existente, potrivit prevederilor art. 5, pentru a nu creşte riscurile pentru sănătatea umană şi pentru mediu. (3) Autorităţile competente prevăzute la art. (6) alin. (2), în colaborare cu autorităţile administraţiei publice responsabile cu amenajarea teritoriului şi cu urbanismul, iniţiază proceduri de consultare adecvate pentru a facilita punerea în aplicare a politicilor stabilite la alin. (1). În acest sens, operatorii amplasamentelor au obligaţia să furnizeze autorităţilor prevăzute mai sus informaţii suficiente cu privire la riscurile pe care le presupune amplasamentul, precum şi recomandările tehnice cu privire la aceste riscuri, fie de la caz la caz, fie la nivel general, atunci când se iau decizii.(4) Operatorii amplasamentelor de nivel inferior furnizează, la cererea autorităţilor competente prevăzute la art. (6) alin. (2) şi a autorităţilor administraţiei publice responsabile cu amenajarea teritoriului şi cu urbanismul, informaţii suficiente cu privire la riscurile pe care le presupune amplasamentul, acestea fiind necesare în scopul amenajării teritoriului.(5) Dispoziţiile prevăzute la alin. (1)-(4) se aplică fără a aduce atingere dispoziţiilor Hotărârii Guvernului nr. 445/2009 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului, cu modificările şi completările ulterioare şi ale Hotărârii Guvernului nr. 1.076/2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri şi programe, cu modificările ulterioare. (6) Metodologia pentru stabilirea distanţelor adecvate în activităţile de amenajare a teritoriului şi urbanism din jurul amplasamentelor care se încadrează în prevederile prezentei legi se aprobă prin ordin comun al ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice, al ministrului mediului, apelor şi pădurilor şi al ministrului afacerilor interne. Secţiunea a 11-aInformarea publicului Articolul 14 (1) Operatorul are obligaţia ca informaţiile prevăzute în anexa nr. 6 să fie puse în permanenţă la dispoziţia publicului, inclusiv în format electronic pe propria pagină de internet. Informaţiile se actualizează, atunci când este necesar, inclusiv în cazul modificărilor prevăzute la art. 11.(2) Pentru amplasamentele de nivel superior, operatorul are obligaţia:a)să informeze periodic şi în forma cea mai adecvată toate persoanele care ar putea fi afectate de un accident major, fără ca acestea să solicite acest lucru, cu informaţii clare, suficiente şi inteligibile privind măsurile de securitate şi conduita obligatorie în caz de accident major; b)să pună la dispoziţia publicului, la cerere, raportul de securitate, iar în cazul aplicării prevederilor art. 22 alin. (3), să pună la dispoziţia acestuia un raport modificat, sub forma unui rezumat fără caracter tehnic, care include cel puţin informaţii generale privind pericolele de accident major şi efectele potenţiale asupra sănătăţii umane şi asupra mediului în caz de accident major; c)să pună la dispoziţia publicului, la cerere, inventarul substanţelor periculoase, în conformitate cu prevederile art. 22 alin. (3). (3) Informaţiile care urmează să fie furnizate în temeiul prevederilor alin. (2) lit. a) includ cel puţin informaţiile prevăzute în anexa nr. 6. Aceste informaţii sunt, de asemenea, furnizate tuturor administratorilor sau proprietarilor construcţiilor şi zonelor de utilitate publică, inclusiv şcoli şi spitale, şi tuturor amplasamentelor învecinate, în cazul amplasamentelor care intră sub incidenţa prevederilor art. 9.(4) Operatorul are obligaţia să furnizeze informaţiile, cel puţin o dată la 5 ani, să le revizuiască periodic şi, atunci când este necesar, să le actualizeze, inclusiv în cazul unor modificări care intră sub incidenţa prevederilor art. 11.(5) În ceea ce priveşte posibilitatea producerii unui accident major cu efecte transfrontaliere provenind de la un amplasament de nivel superior, IGSU furnizează informaţii suficiente statelor învecinate care ar putea fi afectate, astfel încât prevederile art. 12, 13 şi ale prezentului articol să poată fi folosite, acolo unde sunt aplicabile, de către statele care ar putea fi afectate. (6) În cazurile în care IGSU decide că un amplasament aflat în apropierea teritoriului altui stat nu prezintă pericol de accident major în afara perimetrului său în contextul prevederilor art. 12 alin. (9) şi, din acest motiv, nu este necesară elaborarea unui plan de urgenţă externă prevăzut la art. 12 alin. (1), informează în acest sens autorităţile similare din statul membru vecin cu privire la decizia luată şi motivarea acesteia. Secţiunea a 12-aConsultarea publicului şi participarea la procesul decizional Articolul 15 (1) Autoritatea competentă pentru protecţia mediului responsabilă cu emiterea actelor de reglementare, în colaborare cu autoritatea administraţiei publice responsabilă cu amenajarea teritoriului şi cu urbanismul de la nivel local, ia măsurile prevăzute de legislaţia în vigoare pentru a oferi, din timp, publicului interesat posibilitatea să îşi exprime opinia cu privire la proiectele individuale specifice privind:a)planificarea de noi amplasamente, prevăzută la art. 13; b)modificarea semnificativă a amplasamentelor prevăzută la art. 11, în cazul în care aceste modificări sunt supuse obligaţiilor prevăzute la art. 13; c)noile amenajări în apropierea imediată a amplasamentelor în cazul în care acestea pot creşte riscul sau agrava consecinţele unui accident major, potrivit prevederilor art. 13. (2) În ceea ce priveşte proiectele individuale specifice prevăzute la alin. (1), publicul este informat prin anunţuri publice sau prin alte mijloace adecvate, inclusiv prin mijloace electronice, dacă sunt disponibile, la începutul procedurii de adoptare a unei decizii ori, cel mai târziu, de îndată ce informaţiile pot fi furnizate în mod rezonabil, cu privire la următoarele aspecte:a)obiectul proiectului specific; b)dacă este cazul, faptul că un proiect face obiectul unei evaluări de impact asupra mediului la nivel naţional sau transfrontalier ori al consultărilor între statele membre în conformitate cu dispoziţiile art. 14 alin. (5); c)detalii privind autoritatea responsabilă cu luarea deciziei, de la care pot fi obţinute informaţii relevante, şi căreia îi pot fi prezentate observaţii sau întrebări şi detalii privind termenele pentru transmiterea acestora; d)natura posibilelor decizii sau, în cazul în care există o decizie, proiectul acesteia; e)precizarea orelor şi a locurilor în care sau a mijloacelor prin care vor fi oferite informaţiile relevante; f)detalii privind modalităţile de participare şi consultare a publicului, realizate în temeiul alin. (8). (3) În ceea ce priveşte proiectele individuale specifice prevăzute la alin. (1), autoritatea competentă pentru protecţia mediului se asigură că următoarele elemente sunt puse la dispoziţia publicului interesat, în termenele legale stipulate în procedurile de reglementare:a)principalele rapoarte şi recomandări adresate autorităţii competente pentru protecţia mediului la momentul în care publicul interesat a fost informat în conformitate cu alin. (2), potrivit prevederilor legislaţiei naţionale; b)alte informaţii decât cele cuprinse în prezentul alineat, care sunt relevante pentru decizia adoptată şi care devin disponibile numai după ce publicul interesat a fost informat, potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 878/2005 privind accesul publicului la informaţia privind mediul, cu modificările ulterioare. (4) Autoritatea competentă pentru protecţia mediului se asigură că publicul interesat beneficiază de dreptul de a formula observaţii şi opinii înainte de adoptarea unei decizii cu privire la un proiect individual, astfel cum prevede alin. (1), şi că rezultatele consultărilor desfăşurate în temeiul respectivului alineat sunt luate în considerare, în mod corespunzător, în adoptarea unei decizii.(5) Atunci când sunt luate deciziile relevante, autoritatea competentă pentru protecţia mediului pune la dispoziţia publicului:a)conţinutul deciziei şi motivele pe care se bazează, inclusiv orice actualizări ulterioare; b)rezultatele consultărilor organizate înainte de adoptarea deciziei şi o explicaţie a modului în care acestea au fost luate în considerare în decizia respectivă. (6) La stabilirea de planuri sau programe legate de aspectele prevăzute la alin. (1) lit. a) sau c), autoritatea competentă pentru protecţia mediului se asigură că publicului i se oferă din timp posibilităţi efective de a participa la pregătirea şi modificarea sau revizuirea acestora, prin utilizarea procedurilor stabilite de dispoziţiile art. 4 şi 5 din Hotărârea Guvernului nr. 564/2006 privind cadrul de realizare a participării publicului la elaborarea anumitor planuri şi programe în legătură cu mediul. Autoritatea competentă pentru protecţia mediului identifică publicul îndreptăţit să participe în sensul prezentului alineat, inclusiv organizaţiile neguvernamentale relevante care îndeplinesc condiţiile impuse în legislaţia naţională, precum cele care promovează protecţia mediului. (7) Prevederile alin. (6) nu se aplică planurilor şi programelor pentru care o procedură de participare a publicului se realizează în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 1.076/2004, cu modificările ulterioare. (8) Modalităţile de informare şi consultare a publicului interesat sunt cele prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 878/2005, cu modificările ulterioare.Secţiunea a 13-aInformaţiile care trebuie furnizate de către operator şi acţiunile care trebuie întreprinse în urma producerii unui accident major Articolul 16(1) În cazul producerii unui accident major, operatorul are obligaţia să ia următoarele măsuri:a)să informeze imediat ISUJ privind producerea accidentului; b)să ofere ISUJ, imediat ce acestea devin disponibile, dar nu mai târziu de două ore de la producerea accidentului, următoarele informaţii referitoare la: circumstanţele accidentului, substanţele periculoase implicate, datele disponibile pentru evaluarea efectelor accidentului asupra sănătăţii umane, asupra mediului şi proprietăţii şi măsurile de urgenţă adoptate; c)să informeze autorităţile competente prevăzute la art. 6 alin. (2) cu privire la măsurile avute în vedere pentru atenuarea efectelor pe termen mediu şi lung ale accidentului, precum şi pentru prevenirea repetării unui astfel de accident; d)să actualizeze informaţiile furnizate dacă cercetările ulterioare fac cunoscute date suplimentare care modifică informaţiile iniţiale sau concluziile stabilite. (2) ISUJ, la primirea informaţiilor furnizate de către operator în temeiul alin. (1) lit. a) şi b), informează toate celelalte autorităţi competente prevăzute la art. 6 alin. (2).(3) Procedura de notificare a accidentelor majore în care sunt implicate substanţe periculoase, produse inclusiv în context transfrontalier, se aprobă prin ordin comun al ministrului mediului, apelor şi pădurilor şi al ministrului afacerilor interne. Secţiunea a 14-aAcţiunile care trebuie întreprinse de autorităţile competente în urma producerii unui accident major Articolul 17 (1) În urma producerii unui accident major, autorităţile competente prevăzute la art. 6 alin. (2) au următoarele obligaţii:a)să se asigure că s-au luat toate măsurile urgente, care sar putea dovedi necesare, pe termen mediu şi lung; b)să colecteze, prin inspecţie, investigaţie sau prin alte mijloace adecvate, informaţiile necesare pentru o analiză completă a aspectelor tehnice, organizaţionale şi manageriale ale accidentului; c)să se asigure că operatorul a luat toate măsurile necesare de remediere; d)să facă recomandări cu privire la măsurile preventive viitoare; e)să informeze persoanele care ar putea fi afectate cu privire la accidentul care a avut loc şi, atunci când este cazul, cu privire la măsurile luate pentru atenuarea consecinţelor acestuia; f)să informeze în cel mai scurt timp autorităţile competente prevăzute la art. 6 alin. (1) cu privire la producerea accidentului. (2) Procedura de investigare a accidentelor majore în care sunt implicate substanţe periculoase se aprobă prin ordin comun al ministrului mediului, apelor şi pădurilor şi al ministrului afacerilor interne. Secţiunea a 15-aInformaţii care trebuie furnizate de către statele membre în urma producerii unui accident major Articolul 18(1) În scopul prevenirii şi limitării consecinţelor accidentelor majore, IGSU informează Comisia Europeană asupra accidentelor majore produse pe teritoriul naţional, care îndeplinesc criteriile prevăzute în anexa nr. 7. Informarea cuprinde următoarele detalii:a)statul membru, numele şi adresa autorităţii responsabile pentru elaborarea raportului; b)data, ora şi locul producerii accidentului major, incluzând numele complet al operatorului şi adresa amplasamentului implicat; c)o descriere succintă a circumstanţelor în care s-a produs accidentul, incluzând substanţele periculoase implicate şi efectele imediate asupra sănătăţii populaţiei şi mediului; d)o descriere succintă a măsurilor de urgenţă întreprinse şi a măsurilor de precauţie imediate necesare pentru a preveni repetarea accidentului; e)rezultatele analizei şi recomandările IGSU. (2) Informaţiile prevăzute la alin. (1) se pun la dispoziţia Comisiei Europene de îndată ce este posibil din punct de vedere practic şi cel târziu în decurs de un an de la data accidentului, prin utilizarea bazei de date prevăzute la art. 21 alin. (4). Dacă în acest termen pot fi furnizate numai informaţii preliminare, potrivit prevederilor alin. (1) lit. e), pentru introducerea în baza de date, informaţiile sunt actualizate odată ce rezultatele unei analize mai aprofundate şi noi recomandări sunt disponibile.(3) Raportarea informaţiilor prevăzute la alin. (1) lit. e) poate fi amânată pentru a permite finalizarea procedurilor judiciare în cazul în care o astfel de raportare ar putea afecta acele proceduri.(4) IGSU furnizează Comisiei Europene numele şi adresa oricărei instituţii/organizaţii, care ar putea deţine informaţii relevante asupra accidentelor majore şi care este în măsură să asigure consultanţă autorităţilor competente din alte state care trebuie să intervină în eventualitatea unui astfel de accident. Secţiunea a 16-aInterzicerea utilizării Articolul 19(1) Autorităţile competente prevăzute la art. 6 alin. (2) interzic utilizarea sau punerea în funcţiune a oricărui amplasament, instalaţii sau zone de depozitare sau a oricărei părţi din acestea, dacă măsurile luate de operator pentru prevenirea sau atenuarea accidentelor majore prezintă deficienţe grave. În acest sens, se iau în considerare, între altele, deficienţele grave în desfăşurarea acţiunilor necesare identificate în raportul de inspecţie.(2) Autorităţile competente prevăzute la alin. (1) pot interzice utilizarea ori punerea în funcţiune a oricărui amplasament, instalaţii sau zone de depozitare ori a oricărei părţi din acestea, dacă operatorul nu a înaintat, în termenul stabilit: notificarea, documentul privind politica de prevenire a accidentelor majore, raportul de securitate sau alte informaţii solicitate potrivit prevederilor prezentei legi.(3) Operatorii au dreptul să conteste decizia de interdicţie. Contestaţia se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, cu respectarea prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, şi fără a aduce atingere altor prevederi legale.(4) Procedura de interzicere a utilizării sau punerii în funcţiune a unui amplasament, instalaţii ori zone de depozitare sau a oricărei părţi din acestea se aprobă prin ordin comun al ministrului mediului, apelor şi pădurilor şi al ministrului afacerilor interne. Secţiunea a 17-aInspecţii Articolul 20(1) Autorităţile competente cu atribuţii de inspecţie, respectiv CJGNM şi ISUJ organizează un sistem de inspecţii adaptat tipului de amplasament în cauză, indiferent de primirea raportului de securitate sau a oricărei altei documentaţii înaintate de operator.(2) Numărul inspecţiilor efectuate trebuie să asigure o examinare planificată şi sistematică a sistemelor tehnice, organizaţionale sau manageriale utilizate în cadrul amplasamentului, complexitatea acestuia şi cantităţile de substanţe existente, astfel încât să se asigure în special că:a)operatorul poate demonstra că a luat măsuri adecvate, în legătură cu diversele activităţi din cadrul amplasamentului, pentru a preveni accidentele majore; b)operatorul poate demonstra că a asigurat mijloacele adecvate pentru limitarea consecinţelor accidentelor majore, în interiorul amplasamentului şi în afara acestuia; c)datele şi informaţiile cuprinse în raportul de securitate sau în orice alt document înaintat reflectă în mod corespunzător condiţiile din cadrul amplasamentului; d)informaţiile sunt puse la dispoziţia publicului potrivit prevederilor art. 14. (3) CJGNM şi ISUJ elaborează anual un plan comun de inspecţii pentru amplasamentele încadrate sub incidenţa prevederilor prezentei legi. Planul este revizuit periodic şi, dacă este cazul, actualizat.(4) Fiecare plan de inspecţii include următoarele elemente:a)o evaluare generală a problemelor de securitate relevante; b)zona geografică acoperită de planul de inspecţii; c)o listă a amplasamentelor incluse în plan; d)o listă a grupurilor de amplasamente, cu posibile efecte domino, conform dispoziţiilor art. 9; e)o listă a amplasamentelor, în cazul în care anumite surse externe de risc sau de pericol ar putea creşte riscul ori consecinţele unui accident major; f)procedurile pentru inspecţiile planificate, inclusiv programele pentru astfel de inspecţii în conformitate cu prevederile alin. (3); g)procedurile aplicabile inspecţiilor excepţionale în conformitate cu prevederile alin. (7); h)dispoziţii privind cooperarea între diferitele autorităţi cu atribuţii de inspecţie. (5) Pe baza planurilor de inspecţie prevăzute la alin. (3), autorităţile competente prevăzute la alin. (1) întocmesc în mod sistematic programe de inspecţii planificate pentru toate amplasamentele, inclusiv frecvenţa vizitelor la faţa locului pentru diversele tipuri de amplasamente. Perioada dintre două vizite consecutive la faţa locului nu depăşeşte un an pentru amplasamentele de nivel superior şi 3 ani pentru amplasamentele de nivel inferior, cu excepţia cazului în care autoritatea competentă a întocmit un program de inspecţie bazat pe o evaluare sistematică a pericolelor de accidente majore în cadrul amplasamentelor vizate.(6) Pentru stabilirea frecvenţei inspecţiilor se realizează o evaluare sistematică a pericolelor din amplasamentele în cauză care se bazează, cel puţin, pe următoarele criterii:a)impactul potenţial al amplasamentelor în cauză asupra sănătăţii umane şi a mediului; b)măsura în care cerinţele prezentei legi au fost respectate; c)numărul de incidente/accidente înregistrate anterior pe amplasament. Dacă este cazul, se iau în considerare constatările relevante ale inspecţiilor efectuate în temeiul altor acte normative în vigoare. (7) Pentru investigarea sesizărilor privind deficienţele grave, a accidentelor grave şi evenimentelor la limita de producere a unui accident, a incidentelor sau cazurilor de neconformitate, se desfăşoară inspecţii neplanificate de către autorităţile prevăzute la alin. (1), cât mai curând posibil de la data primirii acestor informaţii.(8) În termen de cel mult 4 luni de la data realizării fiecărei inspecţii, autorităţile competente prevăzute la alin. (1) comunică operatorului concluziile inspecţiei, precum şi toate acţiunile necesare identificate, dacă acestea nu au fost dispuse până la această dată.(9) După primirea comunicării concluziilor inspecţiei, pentru fiecare acţiune prevăzută, operatorul, de comun acord cu autorităţile competente prevăzute la alin. (1), stabileşte un calendar pentru punerea în practică a tuturor acestor acţiuni identificate şi notifică acestora realizarea fiecărei acţiuni.(10) Dacă în cadrul realizării unei inspecţii se identifică un caz important de neconformitate cu dispoziţiile prezentei legi, se efectuează o inspecţie suplimentară, în termen de maximum 6 luni. (11) În situaţia în care este posibil, inspecţiile se coordonează şi se combină cu alte inspecţii efectuate în temeiul altor acte normative în vigoare, acolo unde este cazul.(12) Autorităţile competente prevăzute la art. 6 furnizează informaţii privind mecanismele şi instrumentele necesare schimbului de experienţă şi pentru consolidarea cunoştinţelor şi participă la astfel de mecanisme la nivelul Uniunii Europene.(13) Operatorii au obligaţia să furnizeze autorităţilor competente prevăzute la alin. (1) întreaga asistenţă necesară pentru efectuarea inspecţiei şi obţinerea oricărei informaţii necesare, în special pentru a permite acestora o evaluare completă a posibilităţii producerii unui accident major şi determinarea măsurii în care este posibil să crească probabilitatea producerii unor accidente majore sau al agravării acestora, pregătirea unui plan de urgenţă externă şi luarea în considerare a substanţelor care, datorită caracteristicilor lor fizice, condiţiilor speciale sau localizării lor, ar putea impune atenţie suplimentară, în scopul respectării prevederilor prezentei legi.(14) Modul de planificare, organizare, pregătire şi desfăşurare a inspecţiilor pe amplasamentele care se supun prevederilor prezentei legi se aprobă prin ordin comun al ministrului mediului, apelor şi pădurilor şi al ministrului afacerilor interne. Secţiunea a 18-aSistemul şi schimbul de informaţii Articolul 21 (1) Autorităţile competente prevăzute la art. 6 alin. (1) participă la schimburile de informaţii organizate de Comisia Europeană cu privire la experienţa acumulată în domeniul prevenirii accidentelor majore şi al limitării consecinţelor acestora. Aceste informaţii vizează în special aplicarea măsurilor prevăzute în prezenta lege.(2) Până la data de 30 septembrie 2019 şi ulterior, la fiecare 4 ani, IGSU transmite Comisiei Europene un raport întocmit în colaborare cu celelalte autorităţi competente de la nivel central, privind punerea în aplicare a prevederilor prezentei legi, în conformitate cu decizia Comisiei Europene.(3) Pentru amplasamentele care intră sub incidenţa prevederilor prezentei legi, IGSU transmite Comisiei Europene informaţii prelucrate în colaborare cu celelalte autorităţi competente la nivel central, care trebuie să conţină cel puţin următoarele:a)numele sau denumirea comercială a operatorului şi adresa completă a amplasamentului în cauză; b)activitatea sau activităţile desfăşurate în cadrul amplasamentului. (4) Autorităţile competente prevăzute la art. 6 alin. (1) stabilesc persoane desemnate care să acceseze bazele de date dezvoltate de Comisia Europeană referitoare la amplasamentele ce se supun prezentei legi, precum şi accidentele majore care au avut loc. În vederea obţinerii accesului la aceste baze de date, lista cu persoanele desemnate din cadrul autorităţilor competente se întocmeşte, se actualizează periodic şi se transmite de IGSU Comisiei Europene.(5) În vederea asigurării comunicării cu Comisia Europeană, autorităţile competente prevăzute la art. 6 alin. (1) dezvoltă baze de date comune care să cuprindă informaţii referitoare la amplasamentele ce se supun prevederilor prezentei legi, precum şi incidentele şi accidentele majore care au avut loc pe teritoriul naţional. Secţiunea a 19-aAccesul la informaţii şi confidenţialitatea Articolul 22 (1) În scopul asigurării transparenţei, autoritatea competentă pentru protecţia mediului are obligaţia de a pune la dispoziţia oricărei persoane fizice sau juridice care solicită acest lucru toate informaţiile primite în baza prevederilor acestei legi şi în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 878/2005, cu modificările ulterioare. (2) Divulgarea oricăror informaţii cerute în temeiul prevederilor prezentei legi, inclusiv în baza prevederilor art. 14, poate fi refuzată sau restricţionată de către autoritatea competentă pentru protecţia mediului, în cazul în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 11-15 din Hotărârea Guvernului nr. 878/2005, cu modificările ulterioare. (3) Divulgarea informaţiilor complete prevăzute de dispoziţiile art. 14 alin. (2) lit. b) şi c) deţinute de către autoritatea competentă pentru protecţia mediului poate fi refuzată de către aceasta, fără a aduce atingere alin. (2), în cazul în care operatorul a solicitat să nu se divulge anumite părţi ale raportului de securitate sau inventarul substanţelor periculoase în condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 11-15 din Hotărârea Guvernului nr. 878/2005, cu modificările ulterioare. Autoritatea competentă pentru protecţia mediului poate decide, de asemenea, din aceleaşi motive, nedivulgarea anumitor părţi ale raportului sau inventarului substanţelor periculoase. În astfel de cazuri şi cu aprobarea autorităţii respective, operatorul furnizează autorităţii competente un raport sau un inventar modificat, care exclude aceste părţi. Secţiunea a 20-aAccesul la justiţie Articolul 23Autoritatea competentă se asigură că: a)orice persoană care solicită informaţii în conformitate cu dispoziţiile art. 14 alin. (2) lit. b) sau c) sau cu art. 22 alin. (1) poate să obţină o revizuire, potrivit prevederilor art. 16-19 din Hotărârea Guvernului nr. 878/2005, cu modificările ulterioare, a actelor sau a omisiunilor unei autorităţi competente în legătură cu o astfel de solicitare;b)în cadrul sistemului juridic naţional, publicul interesat are acces la procedurile de atac stabilite de dispoziţiile art. 24 din Hotărârea Guvernului nr. 445/2009, cu modificările şi completările ulterioare, pentru cazuri care fac obiectul dispoziţiilor art. 15 alin. (1).Secţiunea a 21-aSancţiuni Articolul 24
(1) Constituie contravenţii următoarele fapte săvârşite de operator şi se sancţionează după cum urmează:a)nerespectarea dispoziţiilor art. 5 alin. (2), art. 8 alin. (2), art. 10 alin. (3)-(6), art. 11 alin. (2), art. 12 alin. (3), art. 14 alin. (4), precum şi nerespectarea obligaţiilor ce îi revin în conformitate cu procedura de notificare a activităţilor care prezintă pericole de accident major, elaborată în conformitate cu dispoziţiile art. 7 alin. (3), şi nerespectarea obligaţiilor ce îi revin potrivit prevederilor ordinului comun prevăzut la art. 8 alin. (7), cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei; b)nerespectarea dispoziţiilor art. 7 alin. (6) şi (7), art. 9 alin. (3), art. 12 alin. (5), art. 13 alin. (4) şi ale art. 14 alin. (1) şi (3), cu amendă de la 10.000 lei la 30.000 lei; c)nerespectarea dispoziţiilor art. 5 alin. (1), art. 8 alin. (5) şi (6), art. 11 alin. (1), art. 12 alin. (7) şi ale art. 14 alin. (2), cu amendă de la 30.000 lei la 50.000 lei; d)nerespectarea dispoziţiilor art. 8 alin. (1), art. 10 alin. (1) şi (2), art. 12 alin. (1), precum şi nerespectarea obligaţiilor ce îi revin potrivit prevederilor ordinelor comune prevăzute la art. 10 alin. (8) şi art. 12 alin. (11), cu amendă de la 50.000 lei la 100.000 lei; e)nerespectarea dispoziţiilor art. 11 alin. (3), art. 12 alin. (8), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (13), precum şi nerespectarea obligaţiilor ce îi revin în conformitate cu procedura de notificare a accidentelor majore, elaborată în conformitate cu art. 16 alin. (3), prin derogare de la prevederile art. 8 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, cu amendă de la 70.000 lei la 150.000 lei;f)nerespectarea dispoziţiilor art. 7 alin. (1) şi (2), prin derogare de la prevederile art. 8 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, cu amendă de la 200.000 lei la 500.000 lei. (2) Constatarea şi aplicarea contravenţiilor prevăzute la alin. (1) se fac de către personalul împuternicit din cadrul CJGNM şi ISUJ. Pentru nerespectarea prevederilor art. 12 şi 16, constatarea şi aplicarea contravenţiilor se fac doar de către ISUJ.(3) Contravenţiilor prevăzute la alin. (1) le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.Capitolul IIIDispoziţii finale şi tranzitorii Articolul 25Anexele nr. 1-7 fac parte integrantă din prezenta lege şi se actualizează în scopul adaptării la progresele tehnice, prin hotărâre a Guvernului. Articolul 26(1) La data intrării în vigoare a prezentei legi, Hotărârea Guvernului nr. 804/2007 privind controlul asupra pericolelor de accident major în care sunt implicate substanţe periculoase, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 8 august 2007, cu modificările şi completările ulterioare, se abrogă. (2) Procedurile şi normele metodologice privind evaluarea raportului de securitate privind activităţile care prezintă pericole de producere a accidentelor majore în care sunt implicate substanţe periculoase, privind elaborarea planurilor de urgenţă în caz de accidente în care sunt implicate substanţe periculoase, privind procedura de inspecţie pentru amplasamentele care prezintă pericole de producere a accidentelor majore în care sunt implicate substanţe periculoase, privind procedurile de notificare a activităţilor care prezintă pericole de producere a accidentelor majore în care sunt implicate substanţe periculoase şi, respectiv, a accidentelor majore produse, privind organizarea şi funcţionarea secretariatelor de risc privind controlul activităţilor care prezintă pericole de accidente majore în care sunt implicate substanţe periculoase, privind procedura de investigare a accidentelor majore în care sunt implicate substanţe periculoase, aprobate prin ordin şi aflate în vigoare la momentul intrării în vigoare a prezentei legi, îşi vor produce efecte până la elaborarea şi aprobarea, prin hotărâre a Guvernului sau prin ordin, după caz, a noilor proceduri şi norme metodologice prevăzute de prezenta lege.(3) Actele normative prevăzute la art. 8 alin. (7), art. 10 alin. (8), art. 13 alin. (6), art. 19 alin. (4) şi art. 20 alin. (14) se elaborează în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi.(4) Autorităţile competente prevăzute la art. 6 alin. (2) elaborează proceduri de evaluare a documentelor prevăzute la art. 7, 8, 10 şi 12, care se aprobă prin decizie a conducătorilor Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului, Gărzii Naţionale de Mediu şi ai IGSU.Prezenta lege transpune prevederile Directivei 2012/18/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 iulie 2012 privind controlul pericolelor de accidente majore care implică substanţe periculoase, de modificare şi ulterior de abrogare a Directivei 96/82/CE a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 197 din 24 iulie 2012. Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR VALERIU-ŞTEFAN ZGONEA PREŞEDINTELE SENATULUI CĂLIN-CONSTANTIN-ANTON POPESCU-TĂRICEANU ANEXA Nr. 1SUBSTANŢE PERICULOASE Substanţele periculoase care intră sub incidenţa categoriilor de pericol prevăzute în lista din coloana 1 de la partea 1 a prezentei anexe fac obiectul cantităţilor relevante pentru încadrare, stabilite în coloanele 2 şi 3 din partea 1. În situaţia în care o substanţă periculoasă intră sub incidenţa părţii 1 din prezenta anexă şi este de asemenea menţionată în lista din partea 2, sunt aplicabile cantităţile relevante pentru încadrare, stabilite în coloanele 2 şi 3 din partea 2. PARTEA 1Categorii de substanţe periculoase Prezenta parte include toate substanţele periculoase care intră sub incidenţa categoriilor de pericol enumerate în coloana 1:

PARTEA 2Denumirea substanţelor periculoase

__¹ Numărul CAS este menţionat doar indicativ. NOTE la anexa nr. 1 1. Substanţele şi amestecurile sunt clasificate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr.1.272/2008. 2. Amestecurile se tratează în acelaşi mod ca substanţele pure, cu condiţia ca acestea să rămână în limitele de concentraţie stabilite conform proprietăţilor lor în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1.272/2008 sau al ultimei sale adaptări la progresul tehnic, cu excepţia situaţiei în care este precizat, în mod special, un procentaj din compoziţia lor ori este dată o altă descriere. 3. Cantităţile relevante pentru încadrare stabilite mai sus se referă la fiecare amplasament în parte. Cantităţile care trebuie luate în considerare pentru aplicarea articolelor relevante sunt cantităţile maxime prezente sau care ar putea exista/ar putea fi prezente la un moment dat. Substanţele periculoase care se găsesc în cadrul unui amplasament doar în cantităţi egale cu sau mai mici de 2% din cantitatea relevantă pentru încadrare nu sunt luate în considerare la calcularea cantităţii totale existente, dacă localizarea lor în cadrul amplasamentului este de aşa natură încât să nu poată provoca/iniţia un accident major în altă zonă a amplasamentului respectiv. 4. Se aplică, dacă este cazul, următoarele reguli care reglementează însumarea de substanţe periculoase sau de categorii de substanţe periculoase: În situaţia unui amplasament în care nicio substanţă periculoasă individuală nu este prezentă într-o cantitate mai mare sau egală cu cantităţile relevante pentru încadrare, se aplică următoarea regulă pentru a se stabili dacă amplasamentul intră sub incidenţa cerinţelor relevante din prezenta lege. Prezenta lege se aplică amplasamentelor de nivel superior dacă suma: q₁/Q_U1 + q₂/Q_U2 + q₃/Q_U3 + q4/Q_U4 + q₅/Q_U5 +..... este mai mare sau egală cu 1, unde q_x = cantitatea de substanţă periculoasă x (sau categoria de substanţe periculoase) inclusă în partea 1 sau în partea 2 din prezenta anexă, iar Q_UX = cantitatea relevantă pentru încadrare pentru substanţa periculoasă sau categoria x din coloana 3, partea 1, sau din coloana 3, partea 2, din prezenta anexă. Prezenta lege se aplică amplasamentelor de nivel inferior dacă suma: q₁/Q_L1 + q₂/Q_L2 + q₃/Q_L3 + q₄/Q_L4 + q₅/Q_L5 +..... este mai mare sau egală cu 1, unde q_x = cantitatea de substanţă periculoasă x (sau categoria de substanţe periculoase) inclusă în partea 1 sau în partea 2 din prezenta anexă, iar Q_LX = cantitatea relevantă pentru încadrare pentru substanţa periculoasă sau categoria x din coloana 2, partea 1, sau din coloana 2, partea 2 din prezenta anexă. Această regulă se utilizează pentru evaluarea pericolelor pentru sănătate, pericolele fizice şi pericolele pentru mediu. Prin urmare, ea trebuie aplicată de trei ori: a)pentru însumarea substanţelor periculoase enumerate în partea 2, care se încadrează în categoriile de toxicitate acută 1, 2 sau 3 (prin inhalare) sau STOT SE categoria 1, împreună cu substanţele periculoase care se încadrează în secţiunea H, rubricile de la H1 - H3, din partea 1; b)pentru însumarea substanţelor periculoase enumerate în partea 2, care sunt explozivi, gaze inflamabile, aerosoli inflamabili, gaze oxidante, lichide inflamabile, substanţe şi amestecuri autoreactive, peroxizi organici, lichide şi solide piroforice, lichide şi solide oxidante, împreună cu substanţele periculoase care se încadrează la secţiunea P, rubricile de la P1 - P8, din partea 1; c)pentru însumarea substanţelor periculoase enumerate în partea 2, care sunt încadrate ca periculoase pentru mediul acvatic - toxicitate acută categoria 1, toxicitate cronică categoria 1 sau 2, împreună cu substanţele periculoase care se încadrează la secţiunea E, rubricile de la E1-E2, din partea 1.Dispoziţiile relevante din prezenta lege se aplică dacă oricare dintre sumele obţinute prin calculele menţionate la lit. a)-c) este mai mare sau egală cu 1. 5. În situaţia substanţelor periculoase care nu intră sub incidenţa Regulamentului (CE) nr. 1.272/2008, inclusiv deşeuri, dar care totuşi sunt prezente sau sunt susceptibile de a fi prezente într-un amplasament şi care au ori ar putea avea, în condiţiile constatate în amplasament, proprietăţi echivalente în ceea ce priveşte potenţialul de accidente majore, acestea sunt, în mod provizoriu, atribuite categoriei sau substanţei periculoase nominalizate similare, care intră în domeniul de aplicare a prezentei legi. 6. În situaţia substanţelor periculoase cu proprietăţi care pot conduce la mai multe clasificări, în scopurile prezentei legi, se aplică cantităţile relevante cele mai mici pentru încadrare. Cu toate acestea, în vederea aplicării regulii de la nota 4, trebuie utilizată cantitatea relevantă pentru încadrare, cea mai redusă, pentru fiecare grup din categoriile de la nota 4 lit. a)-c) corespunzătoare clasificării respective. 7. Substanţele periculoase care se încadrează în toxicitate acută categoria 3 pe cale orală (H 301) vor fi înscrise la rubrica H2 TOXICITATE ACUTĂ, în situaţia în care nici clasificarea de toxicitate acută prin inhalare, nici clasificarea de toxicitate acută pe cale cutanată nu pot fi stabilite, de exemplu din cauza lipsei de date concludente privind toxicitatea prin inhalare şi pe cale cutanată. 8. Clasa de pericol „explozivi" include produse explozive [a se vedea secţiunea 2.1 din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1.272/2008]. În situaţia în care cantitatea de substanţă explozivă sau de amestec conţinută în produs este cunoscută, această cantitate este luată în considerare în sensul prezentei legi. În situaţia în care cantitatea de substanţă sau de amestec exploziv conţinută în produs nu este cunoscută, atunci, în sensul prezentei legi, întreg produsul este considerat a fi exploziv. 9. Testarea proprietăţilor explozive ale substanţelor şi amestecurilor este necesară doar în situaţia în care procedura de depistare, în conformitate cu prevederile anexei 6 partea a 3-a a Recomandărilor ONU privind transportul mărfurilor periculoase, Manual de teste şi criterii (Manualul ONU de teste şi criterii)², identifică substanţa sau amestecul ca putând avea proprietăţi explozive.__² Mai multe orientări cu privire la renunţarea la testare pot fi găsite în descrierea metodei A.14; a se vedea Regulamentul (CE) nr. 440/2008 al Comisiei din 30 mai 2008 de stabilire a metodelor de testare în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1.907/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea şi restricţionarea substanţelor chimice (REACH) (Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 142 din 31 mai 2008, p. 1) 10. În situaţia în care explozivii cuprinşi în diviziunea 1.4 sunt neambalaţi sau reambalaţi, aceştia sunt incluşi în categoria P1a, cu excepţia situaţiei în care se arată că pericolele corespund încă diviziunii 1.4, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1.272/2008. 11.1. Aerosolii inflamabili se clasifică în conformitate cu Directiva 75/324/CEE a Consiliului din 20 mai 1975 privind apropierea legislaţiilor statelor membre referitoare la generatoarele de aerosoli³ („Directiva referitoare la generatoarele de aerosoli"). Aerosolii „extrem de inflamabili" şi „inflamabili" din Directiva 75/324/CEE corespund aerosolilor inflamabili din categoria 1 sau, respectiv, 2 din Regulamentul (CE) nr. 1.272/2008.__³ Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 147 din 9 iunie 1975, p. 40. 11.2. Pentru a utiliza această categorie trebuie să se dovedească prin documentaţie că generatorul de aerosoli nu conţine gaze inflamabile din categoria 1 sau 2 şi nici lichide inflamabile din categoria 1. 12. Conform prevederilor de la pct. 2.6.4.5 din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1.272/2008, lichidele cu un punct de aprindere de peste 35°C nu este necesar să fie clasificate în categoria 3 dacă s-au obţinut rezultate negative la testul susţinut de combustibilitate L.2., partea III, secţiunea 32 din Manualul ONU de teste şi criterii. Acest lucru nu este valabil în condiţii aparte, cum ar fi temperaturi sau presiuni ridicate, şi, prin urmare, astfel de lichide sunt incluse la această categorie. 13. Azotat de amoniu (5.000/10.000): îngrăşăminte capabile de o descompunere autoîntreţinută Se aplică îngrăşămintelor complexe/compuse pe bază de azotat de amoniu (îngrăşămintele complexe/compuse conţin amestecuri de azotat de amoniu cu fosfat şi/sau potasă) care sunt capabile de descompunere autoîntreţinută conform testului Trough al ONU (a se vedea Manualul ONU de teste şi criterii, partea III, subsecţiunea 38.2) şi în care conţinutul de azot datorat azotatului de amoniu este: – cuprins între 15,75%⁴ şi 24,5%⁵ din greutate şi cu cel mult de 0,4 % din totalul de materii combustibile/organice sau care îndeplinesc cerinţele din anexa III-2 la Regulamentul (CE) nr. 2.003/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 octombrie 2003 privind îngrăşămintele⁶;__⁴ Un conţinut de azot de 15,75% din greutate datorat azotatului de amoniu corespunde unui procent de 45% de azotat de amoniu.⁵ Un conţinut de azot de 24,5% din greutate datorat azotatului de amoniu corespunde unui procent de 70% de azotat de amoniu.⁶ Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 304 din 21 noiembrie 2003, p. 1. – 15,75% din greutate sau mai puţin şi fără limite de concentraţie pentru materialele combustibile.14. Azotat de amoniu (1.250/5.000): calitatea de îngrăşământ Se aplică îngrăşămintelor strict pe bază de azotat de amoniu şi îngrăşămintelor complexe/compuse pe bază de azotat de amoniu care îndeplinesc cerinţele din anexa III-2 la Regulamentul (CE) nr. 2.003/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 octombrie 2003 privind îngrăşămintele şi în care conţinutul de azot datorat azotatului de amoniu este: – peste 24,5% din greutate, cu excepţia amestecurilor de îngrăşăminte strict pe bază de azotat de amoniu, cu dolomită, calcar şi/sau carbonat de calciu cu o puritate de minimum 90%; – peste 15,75% din greutate pentru amestecurile de azotat de amoniu şi sulfat de amoniu; – peste 28%⁷ din greutate, pentru amestecurile de îngrăşăminte strict pe bază de azotat de amoniu, cu dolomită, calcar şi/sau carbonat de calciu cu o puritate de minimum 90%.__⁷ Un conţinut de azot de 28% din greutate datorat azotatului de amoniu corespunde unui procent de 80% de azotat de amoniu. 15. Azotat de amoniu (350/2.500): calitate tehnică Se aplică azotatului de amoniu şi amestecurilor de azotat de amoniu, în care conţinutul de azot datorat azotatului de amoniu este: – între 24,5% şi 28% din greutate şi care nu conţin mai mult de 0,4% substanţe combustibile;

– peste 28% din greutate şi care nu conţin mai mult de 0,2% substanţe combustibile.De asemenea, se aplică la soluţiile apoase de azotat de amoniu în care concentraţia de azotat de amoniu este de peste 80% din greutate. 16. Azotat de amoniu (10/50): materii „neconforme cu specificaţiile" şi îngrăşăminte care nu trec testul de detonare Se aplică: – materiilor refuzate în procesul de fabricaţie şi azotatului de amoniu şi amestecurilor de azotat de amoniu, îngrăşămintelor strict pe bază de azotat de amoniu şi îngrăşămintelor complexe/compuse pe bază de azotat de amoniu menţionate în notele 14 şi 15 la prezenta anexă, care sunt înapoiate sau au fost înapoiate de utilizatorul final unui fabricant, unei instalaţii de depozitare temporară sau de reprelucrare pentru refabricare, reciclare sau tratare în scopul utilizării în condiţii de securitate, deoarece nu mai îndeplinesc specificaţiile din notele 14 şi 15;

– îngrăşămintelor prevăzute în nota 13 prima liniuţă şi în nota 14 la prezenta anexă, care nu îndeplinesc cerinţele din anexa III-2 la Regulamentul (CE) nr. 2.003/2003. 17. Azotat de potasiu (5.000/10.000) Se aplică acelor îngrăşăminte compuse pe bază de azotat de potasiu (sub formă perlată/de granule) care au aceleaşi proprietăţi periculoase ca şi azotatul de potasiu pur. 18. Azotat de potasiu (1.250/5.000): Se aplică acelor îngrăşăminte compuse pe bază de azotat de potasiu (sub formă cristalină) care au aceleaşi proprietăţi periculoase ca şi azotatul de potasiu pur. 19. Biogaz îmbogăţit În scopul aplicării prezentei legi, biogazul îmbogăţit poate fi clasificat la pct. 18 din anexa nr. 1, partea 2, atunci când a fost prelucrat în conformitate cu standardele aplicabile biogazului purificat şi îmbogăţit, asigurând o calitate echivalentă cu cea a gazului natural, inclusiv în ceea ce priveşte conţinutul de metan, şi care are o cantitate maximă de oxigen de 1%. 20. Policlordibenzofurani şi policlordibenzodioxine Cantităţile de policlordibenzofurani şi de policlordibenzodioxine se calculează folosind următorii factori:

21. În situaţia în care această substanţă periculoasă se încadrează la categoria P5a lichide inflamabile sau P5b lichide inflamabile, se aplică cele mai reduse cantităţi relevante pentru încadrare, în sensul prezentei legi. ANEXA Nr. 2Date şi informaţii minime ce trebuie cuprinse în documentul care prezintă punerea în aplicare a politicii de prevenire a accidentelor majore (PPAM) prevăzută la art. 8 PPAM trebuie să fie elaborată astfel încât să asigure un nivel ridicat de protecţie a sănătăţii umane şi a mediului, să fie proporţională cu pericolele de accidente majore prezente pe amplasament şi trebuie să cuprindă cel puţin următoarele: 1. politica, principii de acţiune şi obiective globale ale operatorului privind prevenirea accidentelor majore; 2. informaţii asupra sistemului de management şi asupra organizării amplasamentului în vederea prevenirii accidentelor majore, conform anexei nr. 4; 3. prezentarea mediului în care este localizat amplasamentul; 4. descrierea instalaţiilor relevante, activităţilor, proceselor şi substanţelor prezente pe amplasament; 5. identificarea şi analiza riscurilor de accidente şi metodele de prevenire; 6. măsuri de protecţie şi de intervenţie pentru limitarea consecinţelor unui accident major. ANEXA Nr. 3Date şi informaţii minime ce trebuie cuprinse în raportul de securitate prevăzut la art. 10 1. Informaţii asupra sistemului de management şi asupra organizării amplasamentului în vederea prevenirii accidentelor majore Aceste informaţii trebuie să cuprindă elementele indicate în anexele nr. 2 şi 4. 2. Prezentarea mediului în care este localizat amplasamentul: a)descrierea amplasamentului şi a mediului în care acesta este situat, inclusiv localizarea geografică, condiţiile meteorologice, geologice, hidrografice şi, dacă este necesar, istoricul acestuia; b)identificarea instalaţiilor şi a altor activităţi ale amplasamentului care ar putea prezenta un pericol de accident major; c)pe baza informaţiilor disponibile, identificarea amplasamentelor învecinate, precum şi a siturilor care nu intră în domeniul de aplicare a prezentei legi, zone şi amenajări care ar putea genera sau creşte riscul ori consecinţele unui accident major şi ale unor efecte domino; d)descrierea zonelor în care poate avea loc un accident major.3. Descrierea instalaţiei: a)descrierea activităţilor şi a produselor principale ale acelor părţi ale amplasamentului care sunt importante din punctul de vedere al securităţii, al surselor de risc de accident major şi al condiţiilor în care un astfel de accident major poate surveni, alături de o descriere a măsurilor preventive propuse; b)descrierea proceselor, în special a metodelor de operare, luând în considerare, atunci când este cazul, informaţiile disponibile privind cele mai bune practici; c)descrierea substanţelor periculoase:

– identificarea substanţelor periculoase: denumire chimică, număr CAS, denumirea conform nomenclatorului Uniunii Internaţionale de Chimie Pură şi Aplicată (IUPAC);

– cantitatea maximă de substanţe periculoase prezente sau posibil a fi prezente pe amplasament;

4. Identificarea şi analiza riscurilor de accidente şi metodele de prevenire: a)descrierea detaliată a scenariilor posibile de accidente majore şi probabilitatea producerii acestora sau condiţiile în care acestea se produc, inclusiv un rezumat al evenimentelor care pot juca un rol în declanşarea fiecăruia dintre aceste scenarii, fie că aceste cauze sunt interne ori externe instalaţiei, incluzând în special:

b)evaluarea amplitudinii şi a gravităţii consecinţelor accidentelor majore identificate, inclusiv hărţi, imagini sau, dacă este cazul, descrieri echivalente care prezintă zonele care ar putea fi afectate de astfel de accidente generate în cadrul amplasamentului; c)analiza accidentelor şi incidentelor din trecut (analiza istorică), cu aceleaşi substanţe şi procese utilizate, luarea în considerare a experienţei acumulate, precum şi referinţa explicită la măsurile specifice luate pentru a preveni astfel de accidente; d)descrierea parametrilor tehnici şi a echipamentului utilizat pentru securitatea instalaţiilor.5. Măsuri de protecţie şi de intervenţie pentru limitarea consecinţelor unui accident major: a)descrierea echipamentului instalat în cadrul amplasamentului pentru limitarea consecinţelor accidentelor majore pentru sănătatea umană şi mediu, care include, de exemplu, sisteme de detecţie/de protecţie, dispozitive tehnice pentru limitarea volumului emisiilor accidentale, inclusiv pulverizatoare de apă, perdele de vapori, cuve de retenţie de urgenţă sau vase de colectare, ventile de blocare, sisteme de inertizare, amenajări pentru reţinerea apei de incendiu; b)organizarea alertării şi a intervenţiei; c)descrierea resurselor interne sau externe care pot fi mobilizate; d)descrierea tuturor măsurilor tehnice şi netehnice relevante pentru reducerea impactului unui accident major. ANEXA Nr. 4Informaţiile prevăzute la art. 8 alin. (6) şi art. 10 privind sistemul de management al securităţii şi organizarea amplasamentelor în vederea prevenirii accidentelor majore În scopul punerii în aplicare a sistemului de management al securităţii operatorului se ţine seama de următoarele elemente: a)sistemul de management al securităţii trebuie să fie proporţional cu pericolele, activităţile industriale şi complexitatea organizării în cadrul amplasamentului şi să se bazeze pe evaluarea riscurilor. Acesta ar trebui să includă partea din sistemul de management general care conţine structura organizatorică, responsabilităţile, practicile, procedurile, procesele şi resursele pentru stabilirea şi punerea în aplicare a PPAM; b)în cadrul sistemului de management al securităţii sunt abordate următoarele aspecte:

– adoptarea şi punerea în aplicare a procedurilor vizând identificarea urgenţelor previzibile prin analiză sistematică;

– pregătirea, testarea şi revizuirea planurilor de urgenţă;

– asigurarea instruirii specifice pentru întregul personal care lucrează în cadrul amplasamentului (inclusiv personalului subcontractat relevant);

ANEXA Nr. 5Date şi informaţii ce trebuie incluse în planurile de urgenţă prevăzute la art. 12 1. Planurile de urgenţă internă: a)numele sau funcţiile persoanelor autorizate să declanşeze proceduri de urgenţă şi persoana responsabilă pentru coordonarea la faţa locului a acţiunii de atenuare a efectelor; b)numele sau funcţia persoanei care are responsabilitatea de a menţine legătura cu autoritatea responsabilă pentru planul de urgenţă externă; c)În cazul condiţiilor sau al evenimentelor previzibile care ar putea avea o contribuţie semnificativă la declanşarea unui accident major, o descriere a acţiunilor care trebuie întreprinse pentru a menţine sub control aceste condiţii sau evenimente şi pentru a limita consecinţele acestora, inclusiv o descriere a echipamentului de protecţie/siguranţă şi a resurselor disponibile; d)măsuri în vederea limitării riscurilor pentru persoanele aflate în cadrul amplasamentului, inclusiv informaţii despre modul în care se face avertizarea, precum şi acţiunile pe care trebuie să le întreprindă personalul după avertizare; e)măsuri de avertizare rapidă/alarmare timpurie cu privire la incident a autorităţii responsabile pentru punerea în aplicare a planului de urgenţă externă, tipul de informaţii care trebuie cuprinse în avertizarea iniţială şi măsurile pentru furnizarea unor informaţii mai detaliate de îndată ce acestea devin disponibile; f)atunci când este necesar, măsuri pentru formarea personalului cu privire la sarcinile pe care va trebui să le îndeplinească şi, dacă este cazul, pentru coordonarea acestora cu serviciile de urgenţă din afara amplasamentului; g)măsuri pentru acordarea de sprijin prin acţiuni de atenuare a efectelor în exteriorul amplasamentului.2. Planurile de urgenţă externă: a)numele sau funcţiile persoanelor autorizate să declanşeze proceduri de urgenţă şi ale persoanelor autorizate pentru conducerea şi coordonarea acţiunilor în exteriorul amplasamentului; b)măsuri pentru primirea unor avertizări/alarmări timpurii cu privire la incidente, precum şi pentru procedurile de alertă şi de intervenţie; c)măsuri pentru coordonarea resurselor necesare pentru punerea în aplicare a planului de urgenţă externă; d)măsuri pentru acordarea de sprijin prin acţiuni de atenuare a efectelor în interiorul amplasamentului; e)măsuri pentru acţiuni de atenuare a efectelor în exteriorul amplasamentului, inclusiv răspunsurile la scenarii de accidente majore astfel cum sunt prevăzute în raportul de securitate, şi luând în considerare posibilele efecte domino, inclusiv ale celor cu impact asupra mediului; f)măsuri pentru punerea la dispoziţia publicului, precum şi a oricăror amplasamente învecinate sau situri care nu intră în domeniul de aplicare a prezentei legi, în conformitate cu prevederile art. 9, de informaţii specifice referitoare la accident şi la conduita care ar trebui să fie adoptată; g)măsuri pentru furnizarea de informaţii către serviciile de urgenţă ale altor state membre, în situaţia în care se produce un accident major cu posibile consecinţe transfrontaliere. ANEXA Nr. 6Elemente de informaţii ce trebuie comunicate publicului conform dispoziţiilor art. 14 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) PARTEA 1 Pentru toate amplasamentele care intră sub incidenţa prezentei legi: 1. numele sau denumirea comercială a operatorului şi adresa completă a amplasamentului respectiv; 2. confirmarea faptului că amplasamentul intră sub incidenţa reglementărilor şi/sau a dispoziţiilor administrative de punere în aplicare a prezentei legi şi că notificarea prevăzută la art. 7 alin. (1) sau raportul de securitate prevăzut la art. 10 alin. (1) au fost înaintate autorităţii competente; 3. explicarea, în termeni simpli, a activităţii sau a activităţilor desfăşurate în cadrul amplasamentului; 4. denumirile comune sau, în cazul substanţelor periculoase cuprinse în partea 1 a anexei nr. 1, denumirile generice ori categoria generală de periculozitate a substanţelor periculoase relevante din cadrul amplasamentului care ar putea provoca un accident major, indicându-se în termeni simpli principalele lor caracteristici periculoase; 5. informaţii generale cu privire la modalităţile de avertizare a publicului interesat, dacă este necesar; informaţii adecvate cu privire la conduita potrivită în situaţia unui accident major sau indicarea locului în care informaţiile respective pot fi accesate electronic; 6. data ultimei vizite efectuate pe amplasament, în conformitate cu art. 20 alin. (5), sau indicarea locului în care informaţiile respective pot fi accesate electronic; informaţii cu privire la locul unde este posibil să se obţină, la cerere, informaţii mai detaliate despre inspecţie şi planul de inspecţie, sub rezerva dispoziţiilor art. 22; 7. detalii privind sursele de unde se pot obţine mai multe informaţii relevante, sub rezerva cerinţelor de la art. 22. PARTEA 2 Pentru amplasamentele de nivel superior, în plus faţă de informaţiile menţionate în partea 1 din prezenta anexă: 1. informaţii generale cu privire la natura pericolelor de accident major, inclusiv cu privire la efectele lor potenţiale asupra sănătăţii umane şi asupra mediului, şi detalii succinte privind principalele tipuri de scenarii de accidente majore şi măsurile de control pentru gestionarea acestora; 2. confirmarea faptului că operatorul are obligaţia de a lua măsuri adecvate în cadrul amplasamentului, în special menţinerea legăturii cu serviciile de intervenţie în caz de urgenţă, pentru a acţiona în situaţia accidentelor majore şi pentru a minimaliza efectele acestora; 3. informaţii corespunzătoare din planul de urgenţă externă elaborat pentru a face faţă oricăror efecte în afara amplasamentului, în urma unui accident. Acestea ar trebui să includă recomandarea de a se urma toate instrucţiunile şi de a se răspunde la toate solicitările din partea serviciilor de intervenţie în caz de urgenţă în timpul unui accident; 4. acolo unde este cazul, se indică dacă amplasamentul se află în apropierea teritoriului unui alt stat membru şi dacă există posibilitatea unui accident major cu efecte transfrontaliere în conformitate cu Convenţia Comisiei Economice a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Europa privind efectele transfrontaliere ale accidentelor industriale. ANEXA Nr. 7Criterii de notificare a unui accident major către Comisia Europeană conform dispoziţiilor art. 18 alin. (1) I. Orice accident major care intră sub incidenţa prevederilor de la pct. 1 sau care are cel puţin una dintre consecinţele descrise la pct. 2-5 din prezenta anexă trebuie notificat Comisiei Europene. 1. Substanţele periculoase implicate: – orice incendiu sau explozie ori evacuare accidentală a unei substanţe periculoase care implică o cantitate de cel puţin 5% din cantitatea relevantă pentru încadrare stabilită în coloana 3 din partea 1 sau în coloana 3 din partea 2 a anexei nr. 1.2. Vătămarea persoanelor sau daune asupra proprietăţii imobiliare: a)un deces; b)rănirea a şase persoane din interiorul amplasamentului şi spitalizarea acestora pentru cel puţin 24 de ore; c)spitalizarea unei persoane din afara amplasamentului pentru cel puţin 24 de ore; d)locuinţă(e) din afara amplasamentului deteriorată(e) şi inutilizabilă(e) ca urmare a accidentului; e)evacuarea sau izolarea unor persoane pentru mai mult de 2 ore (persoane x ore): valoarea trebuie să fie de minimum 500; f)întreruperea serviciilor de furnizare a apei potabile, electricităţii, gazului sau telecomunicaţiilor pentru mai mult de 2 ore (persoane x ore): valoarea trebuie să fie de minimum 1.000.3. Efecte dăunătoare imediate asupra mediului: a)daune permanente sau pe termen lung asupra habitatelor terestre:

b)daune semnificative sau pe termen lung asupra habitatelor de apă curgătoare ori marine:

c)daune semnificative asupra unui acvifer sau asupra apelor subterane: 1 ha sau mai mult.4. Daune asupra proprietăţii: a)daune asupra proprietăţii din interiorul amplasamentului: cel puţin 2.000.000 EUR; b)daune asupra proprietăţii din afara amplasamentului: cel puţin 500.000 EUR.5. Daune transfrontaliere: – orice accident major care implică în mod direct o substanţă periculoasă care conduce la efecte în afara teritoriului statului membru respectiv.II. Accidente sau „evenimente la limita de producere a unui accident" pe care statele membre le consideră ca prezentând un interes tehnic special pentru prevenirea accidentelor majore şi pentru limitarea consecinţelor acestora şi care nu îndeplinesc criteriile cantitative de mai sus ar trebui să fie notificate Comisiei Europene.