HOTARARE Nr.
804 din 25 iulie 2007
privind controlul asupra
pericolelor de accident major in care sunt implicate substante periculoase
ACT EMIS DE:
GUVERNUL ROMANIEI
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 539 din 8 august 2007
In temeiul art. 108 din Constituţia României,
republicată,
Guvernul României adoptă
prezenta hotărâre.
Art. 1. - Prezenta hotărâre reglementează măsuri
privind prevenirea accidentelor majore în care sunt implicate substanţe
periculoase, precum şi limitarea consecinţelor acestora asupra sănătăţii
populaţiei şi mediului, pentru asigurarea unui nivel înalt de protecţie,
într-un mod coerent şi eficient.
Art. 2. - (1) Prevederile prezentei hotărâri se aplică
amplasamentelor în cadrul cărora sunt prezente substanţe periculoase în
cantităţi egale sau mai mari decât cele prevăzute în anexa nr. 1, partea 1 şi
partea a 2-a, coloana 2, cu excepţia prevederilor art. 10, 12 şi 14, care se
aplică oricărui amplasament în cadrul căruia există substanţe periculoase în
cantităţi egale sau mai mari decât cele prevăzute în anexa nr. 1, partea 1 şi
partea a 2-a, coloana 3.
(2) In sensul prezentei hotărâri, prin prezenţa
substanţelor periculoase se înţelege existenţa efectivă sau anticipată a
acestor substanţe pe amplasament sau a acelora care se consideră că pot fi
generate dacă se pierde controlul asupra unui proces chimic industrial, în
cantităţi egale sau mai mari decât valorile limită prevăzute în anexa nr. 1,
partea 1 şi partea a 2-a.
(3) Prevederile prezentei hotărâri se aplică fără a
aduce atingere prevederilor legislaţiei naţionale referitoare la mediul de
muncă şi ale Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006.
Art. 3. -In sensul prezentei hotărâri, termenii şi
expresiile de mai jos se definesc după cum urmează:
a) accident major-
producerea unei emisii importante de substanţă, a unui incendiu sau a unei
explozii, care rezultă dintr-un proces necontrolat în cursul exploatării
oricărui amplasament, care intră sub incidenţa prezentei hotărâri şi care conduce
la apariţia imediată sau întârziată a unor pericole grave asupra sănătăţii
populaţiei şi/sau asupra mediului, în interiorul sau în exteriorul
amplasamentului, şi în care sunt implicate una sau mai multe substanţe
periculoase;
b) amplasament - zona aflată
sub controlul aceluiaşi operator în care, în una sau mai multe instalaţii,
inclusiv în activităţile şi infrastructurile comune, sunt prezente substanţe
periculoase;
c) avarie/incident -
eveniment care nu generează consecinţe majore asupra sănătăţii populaţiei
şi/sau asupra mediului, dar care are potenţial să producă un accident major;
d) depozit- prezenţa
unei cantităţi de substanţe periculoase în scop de înmagazinare, păstrare în
condiţii de siguranţă sau de menţinere în stoc;
e) efectul „Domino" - rezultatul unei serii de evenimente în care consecinţele unui
accident ce are loc la o instalaţie sau un amplasament de tip Seveso sunt
amplificate de următorul accident la o/un altă/alt instalaţie/amplasament, ca
urmare a distanţelor şi proprietăţilor substanţelor prezente, şi care conduce
în final la un accident major;
f) instalaţie - unitate tehnică din cadrul unui amplasament, unde sunt produse,
utilizate, manipulate şi/sau depozitate substanţe periculoase. Instalaţia
cuprinde toate echipamentele, structurile, sistemul de conducte, utilajele,
dispozitivele, căile ferate interne, docurile, cheiurile de descărcare care
deservesc instalaţia,
debarcaderele, depozitele sau structurile similare, plutitoare ori de altă
natură, necesare pentru exploatarea instalaţiei;
g) operator - orice
persoană fizică sau juridică care exploatează ori deţine cu orice titlu un
amplasament sau o instalaţie;
h) hazard/pericol -
proprietatea intrinsecă a unei substanţe periculoase sau a unei situaţii
fizice, cu potenţial de a induce efecte negative asupra sănătăţii populaţiei
şi/sau mediului;
i) risc - probabilitatea producerii unui efect specific într-o perioadă sau în circumstanţe precizate;
riscul rezidual se referă la riscul rămas după înlăturarea unora dintre
factorii cauzatori de risc;
j) substanţă periculoasă - o substanţă, un amestec sau un preparat, prevăzute în anexa nr.
1, partea 1, sau care îndeplinesc criteriile din anexa nr. 1, partea a 2-a, şi
care sunt prezente sub formă de materii prime, produse, produse secundare,
reziduale sau intermediare, inclusiv acele substanţe despre care se presupune
că pot fi generate în cazul producerii unui accident.
Art. 4. - Prezenta hotărâre nu se aplică:
a) amplasamentelor, instalaţiilor sau depozitelor
militare;
b) pericolelor induse de radiaţii ionizante;
c) transportului de substanţe periculoase şi
depozitării temporare intermediare pe căi rutiere, căi ferate, căi interne de
navigaţie, căi maritime sau căi aeriene, din afara amplasamentelor care intră
sub incidenţa prezentei hotărâri, inclusiv operaţiile de încărcare, descărcare
şi transport la sau de la alte mijloace de transport, în docuri, punţi sau
staţii de triaj;
d) transportului de substanţe periculoase prin
conducte, inclusiv în staţii de pompare, situate în afara amplasamentelor care
intră sub incidenţa prevederilor prezentei hotărâri;
e) exploatării, respectiv: explorarea, extracţia şi
prelucrarea minereurilor în mine, cariere sau foraje, cu excepţia operaţiunilor
de prelucrare chimică şi termică şi depozitării, aferente operaţiilor care
implică substanţe periculoase, aşa cum sunt prevăzute în anexa nr. 1;
f) explorării şi exploatării maritime ale mineralelor,
inclusiv ale hidrocarburilor;
g) depozitelor de deşeuri, cu excepţia instalaţiilor
funcţionale de eliminare a sterilului, inclusiv iazurile de decantare sau
barajele, conţinând substanţe periculoase aşa cum sunt prevăzute în anexa nr.
1, în mod special, când sunt folosite la prelucrarea chimică şi termică a
mineralelor.
Art. 5. - (1) Autorităţile publice învestite la nivel
central în aplicarea prezentei hotărâri sunt:
a) Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile, prin:
(i) Secretariatul de risc, denumit în continuare SRMMDD;
(ii) Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, prin secretariatul de risc, denumit în continuare SRANPM;
(iii) Garda Naţională de Mediu, denumită în continuare GA/M;
b) Ministerul Internelor şi
Reformei Administrative, prin Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă,
denumit în continuare IGSU.
(2) Autorităţile publice învestite la nivel regional în
aplicarea prezentei hotărâri sunt:
a) agenţiile regionale pentru protecţia mediului, prin secretariatul de risc, denumite în continuare SRARPM;
b) comisariatele regionale din cadrul Gărzii Naţionale
de Mediu, denumite în continuare CRGNM.
(3) Autorităţile publice învestite la nivel judeţean în
aplicarea prezentei hotărâri sunt:
a) agenţiile judeţene pentru
protecţia mediului, prin secretariatul de risc, denumite în continuare SRAPM;
b) comisariatele judeţene din cadrul Gărzii Naţionale
de Mediu, denumite în continuare CJGNM;
c) inspectoratele judeţene pentru situaţii de
urgenţă, denumite în continuare ISU.
Art. 6. - (1) Operatorul are obligaţia de a lua toate
măsurile necesare pentru a preveni accidentele majore şi de a limita
consecinţele acestora asupra sănătăţii populaţiei şi mediului.
(2) Operatorul are obligaţia de a dovedi autorităţilor
competente prevăzute la art. 5, în orice moment şi în special în cadrul
activităţilor de inspecţie şi control, aşa cum sunt prevăzute în art. 18, că a
luat toate măsurile necesare, potrivit prevederilor prezentei hotărâri.
Art. 7. - (1) Operatorul are
obligaţia de a transmite SRAPM o notificare după cum urmează:
a) pentru amplasamentele noi, anterior începerii
construcţiei acestora cu respectarea procedurii de evaluare a impactului asupra
mediului, potrivit prevederilor legislaţiei specifice;
b) pentru amplasamentele
existente, în termen de cel mult 30 de zile de la data intrării în vigoare a
prezentei hotărâri;
c) pentru amplasamentele care intră ulterior sub
incidenţa domeniului de reglementare a prezentei hotărâri în condiţiile
prevăzute la art. 2 alin. (1), în cel mult 30 de zile de la data încadrării.
(2) Notificarea prevăzută la alin. (1) cuprinde
obligatoriu următoarele informaţii:
a) denumirea sau, după caz, numele comercial al
operatorului şi adresa completă a amplasamentului în cauză;
b) adresa completă a sediului social al operatorului;
c) numele şi funcţia persoanei care administrează
amplasamentul, dacă acestea sunt diferite de cerinţele de la lit. a);
d) informaţii suficiente în vederea identificării
substanţelor periculoase sau categoriilor de substanţe implicate;
e) cantitatea şi starea fizică sub care se prezintă
substanţele periculoase sau substanţele implicate;
f) activitatea curentă sau, în cazul modificărilor,
activitatea propusă a instalaţiei ori a unităţii de stocare;
g) condiţiile de mediu din imediata vecinătate a
amplasamentului, cu prioritate acele elemente care pot provoca accidente majore
sau care pot agrava consecinţele acestora.
(3) Operatorul trebuie să informeze imediat SRAPM în
următoarele situaţii:
a) în cazul creşterii
semnificative a cantităţii sau al schimbării semnificative a naturii ori a
stării fizice a substanţelor periculoase prezente, în raport cu notificarea
transmisă de operator, întocmită cu respectarea prevederilor alin. (2), sau la
apariţia oricărei modificări în procesele în care acestea sunt utilizate;
b) în cazul modificării unui amplasament sau a unei
instalaţii care ar putea duce la creşterea pericolelor de a provoca un accident
major;
c) în cazul închiderii definitive a instalaţiei/amplasamentului.
Art. 8. - (1) Operatorul are obligaţia să elaboreze un
document care să stabilească politica sa de prevenire a accidentelor majore şi
care să garanteze că aceasta este implementată în mod corespunzător în scopul
protejării, la un nivel ridicat,
a sănătăţii populaţiei şi mediului, prin mijloace, structuri şi sisteme de
management adecvate.
(2) Pentru amplasamentele care intră ulterior sub
incidenţa domeniului de reglementare a prezentei hotărâri, în condiţiile
prevăzute la art. 2 alin. (1), operatorul elaborează documentul prevăzut la
alin. (1) în termen de 90 de zile de la data încadrării.
(3) Documentul prevăzut la alin. (1) trebuie să
respecte principiile prevăzute în cuprinsul anexei nr. 3 şi este pus la
dispoziţia SRAPM.
(4) Prevederile acestui articol
nu se aplică amplasamentelor prevăzute la art. 10.
Art. 9. - (1) Autorităţile publice învestite la nivel
regional şi judeţean, prevăzute la art. 5, utilizând informaţiile primite de la
operator, conform art. 7 şi 10, identifică amplasamentele sau grupurile de
amplasamente unde există posibilitatea producerii unui accident major, precum şi
pericolul amplificării acestuia prin efectul „Domino", din cauza
amplasării şi a proximităţii unor astfel de locaţii, precum şi a inventarului
de substanţe periculoase de pe aceste amplasamente.
(2) Operatorii amplasamentelor identificate conform
alin. (1) au obligaţia să ia următoarele măsuri:
a) să demonstreze că au realizat un schimb reciproc
adecvat de informaţii, astfel încât în elaborarea politicilor de prevenire a
accidentelor majore, a sistemelor de management al securităţii, a rapoartelor
de securitate şi a planurilor de urgenţă internă pentru aceste amplasamente să
fie avute în vedere natura şi amploarea pericolului global de accident major;
b) să furnizeze informaţiile necesare ISU în vederea
întocmirii planului de urgenţă externă;
c) să asigure cooperarea pentru informarea publicului
asupra acestor categorii de amplasamente.
Art. 10. - (1) Operatorul este obligat să elaboreze un
raport de securitate în scopul:
a) de a demonstra că a implementat politica de
prevenire a accidentelor majore, precum şi planul de management al securităţii
pentru aplicarea acestei politici, potrivit prevederilor anexei nr. 3;
b) de a demonstra că a identificat pericolele
potenţiale de accidente majore şi au fost luate măsurile necesare pentru
prevenirea unor astfel de accidente şi limitarea consecinţelor acestora asupra
sănătăţii populaţiei şi mediului;
c) de a demonstra că au fost incluse măsuri adecvate
de siguranţă în proiectarea, construcţia, exploatarea şi întreţinerea
instalaţiilor, unităţilor de stocare, echipamentului şi infrastructurii din
interiorul amplasamentului, care prezintă riscuri de accidente majore;
d) de a demonstra că planul de urgenţă internă a fost
elaborat, iar informaţiile necesare pentru elaborarea planului de urgenţă
externă au fost furnizate ISU, în vederea luării măsurilor necesare în cazul
producerii unui accident major;
e) de a asigura informaţiile necesare autorităţilor
publice competente la nivel regional şi judeţean şi autorităţilor publice
locale responsabile cu planificarea amenajării teritoriului, pentru a permite
luarea deciziilor cu privire la amplasarea de noi activităţi sau dezvoltarea
ulterioară în jurul amplasamentelor existente.
(2) Raportul de securitate trebuie să cuprindă:
a) cel puţin datele şi informaţiile prevăzute în anexa
nr. 2;
b) principalele organizaţii care au contribuit la
elaborarea acestuia;
c) inventarul actualizat al substanţelor periculoase
prezente în cadrul amplasamentului.
(3) In scopul evitării repetării sau dublării
informaţiilor, rapoartele de securitate, părţi ale acestor rapoarte sau orice
alte rapoarte echivalente, realizate ca urmare a unor alte dispoziţii legale,
sunt prezentate sub forma unui raport de securitate unic, cu condiţia ca toate
prevederile acestui articol să fie respectate.
(4) Raportul de securitate prevăzut la alin. (1) este
înaintat SRAPM după cum urmează:
a) pentru amplasamentele noi, anterior începerii
construcţiei acestora, cu respectarea procedurii de evaluare a impactului
asupra mediului, potrivit prevederilor legislaţiei specifice;
b) pentru amplasamentele care intră ulterior sub
incidenţa domeniului de reglementare a prezentei hotărâri în condiţiile
prevăzute la art. 2 alin. (1), în cel mult 180 de zile de la data încadrării;
c) în cazul revizuirilor raportului de securitate, în
termen de cel mult 10 zile de la data operării modificărilor şi/sau
completărilor.
(5) In condiţiile prevăzute la alin. (4), după analiza
raportului de securitate se iau următoarele măsuri:
a) SRAPM, după consultarea ISU, comunică operatorului
concluziile asupra acestuia şi, după caz, solicită informaţii suplimentare;
b) dacă se impune, CJGNM şi, respectiv, ISU interzic
punerea în funcţiune sau continuarea funcţionării amplasamentului ori
instalaţiei, în conformitate cu prevederile art. 17.
(6) Raportul de securitate se revizuieşte periodic şi
dacă este necesar se actualizează astfel:
a) o dată la 5 ani;
b) la iniţiativa operatorului sau la cererea
autorităţilor competente, dacă se justifică prin apariţia unor noi circumstanţe
în funcţionarea amplasamentului sau ţinând seama de noile tehnologii din
domeniul securităţii rezultate, de exemplu, din analiza accidentelor, a
disfuncţionalităţilor apărute în activitatea de operare, precum şi de
progresele ştiinţifice în domeniu.
(7) Dacă operatorul demonstrează SRAPM şi ISU că
anumite substanţe prezente pe amplasament sau în diferite locaţii ale acestuia
nu prezintă pericol pentru producerea unui accident major, în condiţiile
îndeplinirii criteriilor prevăzute în anexa nr. 7, raportul de securitate conţine
doar informaţiile necesare referitoare la riscurile reziduale în vederea
prevenirii accidentelor majore şi limitării consecinţelor acestora asupra
sănătăţii populaţiei şi mediului.
(8) IGSU, după consultarea SRMMDD, transmite anual
Comisiei Europene un document ce conţine lista fundamentată a amplasamentelor
care intră sub incidenţa prevederilor alin. (7).
Art. 11. -In cazul în care se aduc modificări unei
instalaţii, unui amplasament, unei unităţi de stocare sau unui proces ori
modificări ale naturii sau cantităţii de substanţe periculoase utilizate, care
ar putea avea consecinţe semnificative în cazul producerii unui accident major,
operatorul are obligaţia să reexamineze şi, unde este necesar, să revizuiască:
a) politica de prevenire a accidentelor majore,
sistemul de management al securităţii şi procedurile la care se face referire
în art. 8 şi 10;
b) raportul de securitate şi să informeze SRAPM asupra
detaliilor revizuirii înainte de a se efectua orice modificare şi/sau
completare.
Art. 12. - (1) Pentru toate amplasamentele care intră
sub incidenţa prevederilor art. 10 operatorul trebuie să elaboreze un plan de
urgenţă internă care să cuprindă măsurile ce trebuie aplicate în interiorul
amplasamentului, în următoarele condiţii:
a) pentru amplasamentele noi, anterior începerii
construcţiei acestora, cu respectarea procedurii de evaluare a impactului
asupra mediului, potrivit prevederilor legislaţiei specifice;
b) pentru amplasamentele care intră ulterior sub
incidenţa domeniului de reglementare a prezentei hotărâri în condiţiile
prevăzute la art. 2 alin. (1), în cel mult 180 de zile de la data încadrării.
(2) Pentru a da posibilitatea întocmirii planurilor de urgenţă externă, operatorul are obligaţia de a pune la
dispoziţia ISU informaţiile necesare, după cum urmează:
a) pentru amplasamentele noi, anterior începerii
construcţiei acestora;
b) pentru amplasamentele care intră ulterior sub
incidenţa domeniului de reglementare a prezentei hotărâri în condiţiile
prevăzute la art. 2 alin. (1), în cel mult 180 de zile de la data încadrării.
(3) In baza informaţiilor puse la dispoziţie de către
operator, ISU elaborează un plan de urgenţă externă care cuprinde măsurile ce
trebuie luate în exteriorul amplasamentului, după cum urmează:
a) pentru amplasamentele noi, anterior începerii
funcţionării acestora;
b) pentru amplasamentele care intră ulterior sub
incidenţa domeniului de reglementare a prezentei hotărâri în condiţiile
prevăzute la art. 2 alin. (1), în cel mult 270 de zile de la data încadrării.
(4) La elaborarea planurilor de urgenţă se ţine cont
de următoarele obiective:
a) controlul şi limitarea efectelor incidentelor astfel
încât să se minimizeze efectele şi să se limiteze daunele asupra sănătăţii
populaţiei, mediului şi proprietăţii;
b) implementarea măsurilor necesare pentru protejarea
populaţiei şi mediului împotriva efectelor accidentelor majore;
c) informarea publicului şi a serviciilor sau
autorităţilor implicate din zona respectivă;
d) asigurarea refacerii ecologice şi curăţarea zonei
afectate în urma unui accident major.
(5) Planurile de urgenţă se întocmesc potrivit
normelor metodologice elaborate de IGSU şi trebuie să cuprindă cel puţin
informaţiile prevăzute în anexa nr. 4.
(6) La elaborarea şi actualizarea planului de urgenţă
internă operatorul este obligat să consulte personalul care lucrează în cadrul
amplasamentului, inclusiv personalul subcontractat pentru diferite servicii pe
termen lung.
(7) La elaborarea sau, după caz, la revizuirea
planurilor de urgenţă externă de către ISU trebuie să se asigure consultarea
publicului.
(8) Planurile de urgenţă internă şi externă sunt
evaluate, testate şi, unde este necesar, revizuite şi actualizate de către
operator, respectiv ISU, periodic, la un interval de cel mult 3 ani. In cadrul
procedurii de evaluare se iau în considerare schimbările care au loc pe
amplasamente sau în serviciile de urgenţă implicate, noile cunoştinţe tehnice,
precum şi noile cunoştinţe privind răspunsul la accidentele majore.
(9) La elaborarea planurilor de urgenţă externă trebuie
să se aibă în vedere necesitatea promovării cooperării, în ceea ce priveşte
asistenţa de protecţie civilă, cu statele vecine în cazuri de urgenţe majore.
(10) Măsurile prevăzute în planurile de urgenţă se pun
în aplicare imediat de către operator şi, dacă este necesar, de către ISU, în
următoarele situaţii:
a) când survine un accident major; sau
b) când survine un eveniment necontrolat, care poate,
prin natura sa, să conducă la un accident major.
(11) In baza informaţiilor conţinute în raportul de
securitate, ISU poate decide, motivat, că pentru anumite amplasamente nu este
necesar să se elaboreze planul de urgenţă externă prevăzut la alin. (3).
Art. 13. - (1) Autorităţile
publice locale responsabile cu planificarea amenajării teritoriului, în
colaborare cu autorităţile publice competente la nivel regional şi judeţean,
trebuie să ia măsurile necesare ca în politica de dezvoltare a teritoriului sau
în alte politici relevante să fie luate în considerare obiectivele de prevenire
a accidentelor majore şi de limitare a consecinţelor acestora.
(2) In acest scop, autorităţile publice competente la
nivel regional şi judeţean efectuează verificări cu privire la:
a) poziţionarea noilor amplasamente;
b) modificările aduse amplasamentelor existente cărora
le sunt aplicabile prevederile art. 11;
c) noile dezvoltări privind reţeaua de transport,
clădiri şi zone de utilitate publică şi zone rezidenţiale aflate în vecinătatea
amplasamentelor, care măresc riscul sau consecinţele unui accident major.
(3) Autorităţile publice competente la nivel regional
şi judeţean, în colaborare cu autorităţile publice responsabile cu planificarea
amenajării teritoriului, iau măsurile necesare pentru ca politicile de
dezvoltare şi amenajare a teritoriului sau alte politici relevante şi
procedurile de punere în aplicare a acestora să ţină cont, pe de o parte, de
necesitatea menţinerii unor distanţe adecvate, stabilite în funcţie de nivelul
de pericol, între amplasamentele cărora le sunt aplicabile prevederile
prezentei hotărâri şi zone rezidenţiale, clădiri şi zone de utilitate publică,
căi principale rutiere, zone de recreere şi zone protejate de interes şi
sensibilitate deosebite şi, pe de altă parte, în cazul amplasamentelor
existente, de necesitatea unor măsuri tehnice suplimentare conform prevederilor
art. 6, astfel încât să se reducă riscurile pentru populaţie.
(4) Autorităţile publice competente la nivel regional
şi judeţean şi autorităţile publice responsabile cu planificarea amenajării
teritoriului stabilesc proceduri adecvate pentru consultări în scopul
implementării politicilor prevăzute la alin. (1) şi (3).
(5) Procedurile prevăzute la alin. (4) trebuie
stabilite astfel încât să se asigure că recomandările tehnice privind riscurile
pe care le implică amplasamentul sunt disponibile, fie pentru fiecare caz în
parte, fie la modul general, în momentul luării deciziei.
Art. 14. - (1) Operatorul amplasamentului care intră
sub incidenţa prevederilor art. 10 furnizează, din oficiu, periodic şi în forma
cea mai adecvată, informaţii privind măsurile de securitate în exploatare şi
comportamentul în caz de accident tuturor persoanelor, precum şi factorilor de
decizie din cadrul unităţilor care deservesc publicul,
care ar putea fi afectate de un accident major produs pe amplasament.
(2) Informaţiile prevăzute la alin. (1) trebuie
revizuite la intervale de 3 ani. Unde este necesar, se reiau şi se
actualizează, cel puţin în cazul modificărilor apărute în sensul obligaţiilor
prevăzute la art. 11, şi sunt repetate pentru public într-un interval de timp
care nu poate fi mai mare de 5 ani.
(3) Operatorul are obligaţia să pună permanent la
dispoziţia publicului aceste informaţii care trebuie să cuprindă cel puţin
elementele prevăzute în anexa nr. 5.
(4) In cazul în care pe un amplasament care intră sub
incidenţa prevederilor art. 10 există posibilitatea producerii unui accident
major cu efect transfrontier, IGSU furnizează informaţii suficiente
autorităţilor similare din statele vecine care ar putea fi afectate, astfel
încât acestea să poată lua toate măsurile necesare potrivit prevederilor art.
12-14.
(5) In cazurile în care IGSU decide că un amplasament
aflat în apropierea teritoriului altui stat nu prezintă pericol de accident
major în afara perimetrului său, în contextul art. 12 alin. (11), şi din acest
motiv nu este necesară elaborarea unui plan de urgenţă externă potrivit art. 12
alin. (3), informează în acest sens autorităţile similare din statul vecin.
(6) Operatorul are obligaţia de a pune la dispoziţia
publicului raportul de securitate.
(7) Din motive de confidenţialitate industrială,
comercială, personală, de securitate publică sau de apărare naţională,
operatorul poate solicita autorităţilor publice competente la nivel regional şi
judeţean ca anumite date din raport să nu fie făcute publice.
(8) In cazul prevăzut la alin. (7), cu aprobarea
autorităţilor publice competente la nivel regional şi judeţean, operatorul are
obligaţia de a furniza SRAPM şi de a pune la dispoziţia publicului un raport
modificat din care sunt excluse informaţiile confidenţiale.
(9) Autorităţile publice competente la nivel regional
şi judeţean iau toate măsurile necesare pentru ca publicul să îşi poată exprima
opinia cu privire la:
a) planificarea de amplasamente noi care intră sub incidenţa
art. 10;
b) modificarea amplasamentelor existente aflate sub
incidenţa art. 11, în legătură cu obligaţiile privind planificarea amenajării
teritoriului, ce rezultă din prezenta hotărâre;
c) dezvoltările din jurul amplasamentelor existente.
(10) In cazul amplasamentelor care fac obiectul art.
10, operatorii iau măsuri ca inventarul substanţelor periculoase existente pe
amplasament, întocmit potrivit art. 10 alin (2), să fie pus la dispoziţia
publicului în condiţiile alin. (7) şi (8) şi art. 20.
Art. 15. - (1) In cazul producerii unui accident major,
operatorul are obligaţia să informeze în termen de maximum două ore
autorităţile publice competente la nivel judeţean cu privire la:
a) circumstanţele
accidentului, substanţele periculoase implicate, datele disponibile pentru
evaluarea efectelor accidentului asupra sănătăţii populaţiei şi mediului şi
măsurile de urgenţă luate;
b) acţiuni pe care intenţionează să le întreprindă
pentru atenuarea efectelor pe termen mediu şi lung ale accidentului şi pentru a
preveni repetarea unui astfel de accident;
c) actualizări ale informaţiilor furnizate, dacă
investigaţiile ulterioare dezvăluie elemente suplimentare, care modifică
informaţiile iniţiale sau concluziile formulate
anterior.
(2) In urma unui accident major, autorităţile publice
competente la nivel judeţean au următoarele obligaţii:
a) să se asigure că s-au luat toate măsurile necesare,
urgente, pe termen mediu sau lung;
b) să verifice şi să colecteze prin inspecţie,
investigare sau alte mijloace adecvate informaţiile necesare pentru analizarea
completă a aspectelor tehnice, organizatorice şi manageriale ale accidentului
major;
c) să se asigure că operatorul a întreprins toate
acţiunile de remediere necesare;
d) să facă recomandări privind măsurile viitoare de
prevenire.
Art. 16. - (1) In scopul prevenirii şi limitării
consecinţelor accidentelor
majore, IGSU informează Comisia Europeană, în cel mai scurt timp posibil,
asupra accidentelor produse pe teritoriul naţional, conform criteriilor din
anexa nr. 6. Informarea cuprinde următoarele detalii:
a) statul membru, numele şi adresa autorităţii
responsabile pentru elaborarea raportului;
b) data, locul şi momentul producerii accidentului
major, incluzând numele complet al operatorului şi adresa amplasamentului
implicat;
c) o scurtă descriere a circumstanţelor în care s-a
produs accidentul, incluzând substanţele periculoase implicate şi efectele
imediate asupra sănătăţii populaţiei şi mediului;
d) o scurtă descriere a măsurilor de urgenţă
întreprinse şi a măsurilor de precauţie imediate necesare pentru a preveni
repetarea acestuia.
(2) De îndată ce informaţiile prevăzute la art. 15
alin. (1)sunt disponibile, IGSU transmite Comisiei Europene rezultatele
analizelor şi recomandările, folosind formatul de raportare stabilit de Comisia
Europeană.
(3) IGSU furnizează Comisiei Europene numele şi adresa
oricărui organism ce ar putea deţine informaţii relevante asupra accidentelor
majore şi care este în măsură să asigure consultanţă autorităţilor competente din alte state care trebuie să
intervină în eventualitatea unui astfel de accident.
Art. 17. - (1) Dacă în urma analizării de către
autorităţile publice competente la nivel judeţean a măsurilor luate de operator
în vederea prevenirii şi diminuării efectelor accidentelor majore se constată
grave deficienţe în aplicarea acestora, CJGNM şi ISU pot dispune măsura
interzicerii utilizării, exploatării sau punerii în funcţiune a oricărui
amplasament, instalaţii sau unităţi de stocare ori a oricărei părţi din
acestea.
(2) In cazul neîndeplinirii în termen de către
operator a obligaţiilor prevăzute la art. 7, 8, 10 şi 12 sau în cazul
netransmiterii oricărei informaţii solicitate de autorităţile competente
prevăzute la art. 5, în condiţiile prevederilor prezentei hotărâri, ISU şi
CJGNM iau măsura interzicerii utilizării, exploatării sau punerii în funcţiune
a oricărui amplasament, instalaţii sau unităţi de stocare ori a oricărei părţi
din acestea.
(3) Litigiile în legătură cu
deciziile luate potrivit alin. (1) şi (2) se soluţionează potrivit
dispoziţiilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările
ulterioare.
Art. 18. - (1) ISU şi CJGNM organizează sistemul de
inspecţie şi control adaptat tipului de amplasament în cauză, indiferent de
primirea raportului de securitate sau a oricărei alte documentaţii elaborate de
operator.
(2) Prin sistemul de inspecţie şi control se urmăreşte
o examinare planificată şi sistematică a sistemelor utilizate în amplasament,
fie ele de natură tehnică, organizatorică sau managerială, astfel încât să se
asigure că:
a) operatorul poate demonstra că a luat măsuri adecvate
în legătură cu diferitele activităţi care se desfăşoară în cadrul
amplasamentului, în vederea prevenirii accidentelor
majore;
b) operatorul poate demonstra că a folosit mijloacele
adecvate în vederea limitării efectelor accidentelor majore, în cadrul şi/sau
în afara amplasamentului;
c) datele şi informaţiile conţinute în raportul de
securitate sau în orice alt document depus reflectă în mod adecvat condiţiile
din amplasament;
d) au fost furnizate publicului informaţii potrivit
art. 14 alin. (1).
(3) Sistemul de inspecţie şi control prevăzut la alin.
(1) trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a) să existe un program de inspecţii pentru toate
amplasamentele; dacă ISU şi CJGNM nu au stabilit un program de inspecţii pe
baza unei evaluări sistematice de accidente majore la obiectivul în cauză,
programul trebuie să prevadă cel puţin o inspecţie pe amplasament, la un
interval de 12 luni pentru fiecare amplasament care intră sub incidenţa
prevederilor art. 10;
b) după fiecare inspecţie ISU şi CJGNM elaborează un
raport;
c) unde este necesar, fiecare inspecţie efectuată de
ISU şi CJGNM este monitorizată împreună cu operatorul în vederea implementării
măsurilor pentru conformare.
(4) ISU şi CJGNM pot solicita operatorului să
furnizeze informaţii suplimentare care să le permită acestora evaluarea
completă a posibilităţii de producere a unui accident major, determinarea
creşterii probabilităţii şi/sau agravării accidentelor majore, elaborarea
planului de urgenţă externă, inclusiv luarea în considerare a substanţelor
care, datorită formei lor fizice, condiţiilor specifice sau locaţiei, necesită
evaluări suplimentare.
Art. 19. - (1) Autorităţile publice învestite la nivel
central, prevăzute la art. 5, colaborează cu Comisia Europeană în vederea
transferului de informaţii cu privire la experienţa dobândită în domeniul
prevenirii accidentelor majore şi al limitării efectelor acestora în condiţiile
prezentei hotărâri.
(2) Pentru amplasamentele care intră sub incidenţa
prevederilor prezentei hotărâri, IGSU transmite Comisiei
Europene următoarele informaţii obţinute prin
colaborare cu SRANPM:
a) denumirea operatorului şi
adresa amplasamentului implicat;
b) activitatea sau activităţile care se desfăşoară în
cadrul amplasamentului.
(3) IGSU transmite Comisiei Europene o dată la 3 ani
un raport întocmit în colaborare cu SRANPM şi în conformitate cu procedura
Comisiei Europene pentru amplasamentele care intră sub incidenţa art. 7 şi 10.
(4) IGSU va ţine un registru şi un sistem de informare
conţinând detalii referitoare la accidentele majore întâmplate pe teritoriul
naţional, în scopul:
a) diseminării rapide a informaţiilor către Comisia
Europeană şi autorităţile competente;
b) distribuirii către celelalte autorităţi competente
la nivel central a unor analize privind cauzele accidentelor majore şi
învăţămintele desprinse din acestea;
c) distribuirii către celelalte autorităţi competente
la nivel central a măsurilor de prevenire rezultate din analiza unor astfel de
accidente.
(5) Cu respectarea celor prevăzute la art. 20, accesul
la registru trebuie să fie permis tuturor autorităţilor competente,
asociaţiilor industriale sau profesionale, operatorilor economici care intră
sub incidenţa prezentei hotărâri şi organizaţiilor neguvernamentale care
activează în domeniul prevenirii şi intervenţiei în caz de accidente
industriale.
Art. 20. - (1) Pentru a asigura
transparenţa, autorităţile competente prevăzute la art. 5 au obligaţia de pune
la dispoziţia persoanelor fizice şi/sau juridice, la cerere, informaţiile
primite ca urmare a aplicării prevederilor prezentei hotărâri, care nu au
caracter confidenţial.
(2) Informaţiile prevăzute la
alin. (1) sunt confidenţiale dacă fac parte din categoria celor prevăzute la
art. 12 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile
de interes public, cu modificările şi completările ulterioare.
(3) Prezenta hotărâre nu
împiedică încheierea între România şi terţe ţări a unor acorduri privind
schimbul de informaţii care sunt considerate secrete potrivit legislaţiei
naţionale.
Art. 21. - (1) Documentele elaborate în baza
prevederilor art. 7-11 şi 14 sunt transmise de către operator, în 3 exemplare
şi în format electronic, la SRAPM.
(2) In vederea elaborării punctelor de vedere, SRAPM va
pune la dispoziţia ISU şi CJGNM documentele prevăzute la alin. (1).
Art. 22. - (1) Operatorii au obligaţia să numească la
nivelul amplasamentului un responsabil în domeniul managementului securităţii
în vederea ducerii la îndeplinire a prevederilor prezentei hotărâri.
(2) Elaborarea politicilor de prevenire a accidentelor
majore, a rapoartelor de securitate şi a planurilor de urgenţă internă se
realizează de experţi independenţi de titularul de activitate, atestaţi de
către autorităţile publice centrale competente.
(3) In cazul în care autorităţile competente prevăzute
la art. 5 consideră necesară efectuarea unei expertize suplimentare, pentru
lămurirea unor aspecte cuprinse în rapoartele de securitate şi planurile de
urgenţă internă, operatorul este obligat să suporte cheltuielile acesteia.
Art. 23. - In vederea ducerii la îndeplinire a
obligaţiilor prezentei hotărâri se aprobă măsuri specifice prin ordin comun al
conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi al
conducătorului autorităţii publice centrale pentru interne şi reformă
administrativă.
Art. 24. - (1) Constituie contravenţii următoarele
fapte săvârşite de operator şi se sancţionează dupa cum urmează:
a) nerespectarea dispoziţiilor art. 7, cu amendă de la
2.000 lei la 4.000 lei;
b) nerespectarea dispoziţiilor art. 6 alin. (2), ale
art. 8 alin. (1), (2) şi (3), ale art. 10 alin. (1), (2), (4) şi (6), ale art.
11 şi ale art. 14 alin. (1), (2), (3), (6) şi (10), cu amendă de la 20.000 lei
la 40.000 lei;
c) nerespectarea dispoziţiilor art. 12 alin. (1), (2),
(5), (8) şi (10), ale art. 15 alin. (1) şi ale art. 22, cu amendă de la 30.000
lei la 50.000 lei.
(2) Constatarea şi aplicarea contravenţiilor prevăzute
la alin. (1) se fac de către personalul împuternicit din cadrul CJGNM şi ISU.
(3) Dispoziţiile referitoare la contravenţii, prevăzute
la alin. (1) şi (2), se completează cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr.
2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 25. -Anexele nr. 1-7 fac parte integrantă din
prezenta hotărâre.
Art. 26. - (1) La data intrării în vigoare a prezentei
hotărâri se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 95/2003 privind controlul
activităţilor care prezintă pericole de accidente
majore în care sunt implicate substanţe periculoase,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 120 din 25 februarie 2003.
(2) Actele normative emise în baza Hotărârii Guvernului
nr. 95/2003 privind controlul activităţilor care prezintă pericole de accidente
majore în care sunt implicate substanţe periculoase, în măsura în care nu
contravin prezentei hotărâri, rămân în vigoare până la data abrogării lor.
Prezenta hotărâre transpune prevederile Directivei
Consiliului 96/82/CE privind controlul pericolelor de accidente majore în care
sunt implicate substanţe periculoase, publicată în Jurnalul Oficial al
Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 10/1997, cu modificările şi completările
din Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 2003/105/CE, publicată în
Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 345/2003, şi Decizia
Comisiei 98/433/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene
(JOCE) nr. L 192/1998.
PRIM-MINISTRU
CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU
Contrasemnează:
Ministrul mediului şi dezvoltării durabile,
Attila Korodi
Ministrul internelor şi reformei administrative,
Cristian David
p. Ministrul transporturilor,
Septimiu Buzaşu,
secretar de stat
p. Ministrul dezvoltării, lucrărilor publice şi locuinţelor,
Anna Horvath,
secretar de stat
Departamentul pentru Afaceri Europene
Adrian Ciocănea,
secretar de stat
Ministrul economiei şi finanţelor,
Varujan Vosganian
ANEXA Nr. 1
DOMENIUL DE REGLEMENTARE
1. Aceasta anexă se aplică prezenţei substanţelor
periculoase, în înţelesul art. 3, în orice amplasament şi este determinantă
pentru aplicarea articolelor relevante ale prezentei hotărâri.
2. Amestecurile şi preparatele trebuie tratate în
acelaşi mod ca substanţele pure, cu condiţia să se menţină în limitele de
concentraţie stabilite conform proprietăţilor lor din legislaţia relevantă,
menţionată în partea a 2-a, nota 1, sau să fie conform ultimelor ajustări la
progresul tehnic în domeniu, dacă nu se specifică un anumit procent al
compoziţiei sau o altă descriere.
3. Cantităţile relevante stabilite mai jos se referă
la fiecare amplasament în parte.
4. Cantităţile care trebuie luate în considerare
pentru punerea în aplicare a articolelor relevante ale prezentei hotărâri sunt
cantităţi maxime, prezente sau posibil a fi prezente. Substanţele periculoase
existente pe amplasament în cantităţi egale cu sau mai mici cu 2% din cantitatea relevantă pot fi
neglijate la calcularea cantităţii totale prezente, dacă locaţia lor pe
amplasament este de aşa natură încât nu poate acţiona ca iniţiator al unui
accident major în altă zonă.
5. După caz, regulile stabilite în partea a 2-a, nota
4, se aplică corespunzător la însumarea substanţelor periculoase sau
categoriilor de substanţe periculoase.
6. In înţelesul prezentei hotărâri, un gaz este orice
substanţă care are o presiune de vapori egală cu sau mai mare decât 101,3 kPa
la o temperatură de 20°C.
7. In înţelesul prezentei hotărâri, un lichid este
orice substanţă care nu este definită ca un gaz şi care nu este în stare solidă
la o temperatură de 20°C, la presiunea standard de 101,3 kPa.
PARTEA 1
Substanţe periculoase nominalizate
Dacă o substanţă sau un grup de substanţe prevăzute în
partea 1 se încadrează şi la una dintre categoriile din partea a 2-a, trebuie
luate în considerare cantităţile relevante stabilite în partea 1.
Coloana 1
|
Coloana 2
|
Coloana 3
|
Substanţe periculoase
|
Cantitate relevantă (tone) pentru
aplicarea:
|
art. 7 şi 8
|
art. 10
|
Azotat de amoniu (vezi nota 1)
|
5.000
|
10.000
|
Azotat de amoniu (vezi nota 2)
|
1.250
|
5.000
|
Azotat de amoniu (vezi nota 3)
|
350
|
2.500
|
Azotat de amoniu (vezi nota 4)
|
10
|
50
|
Azotat de potasiu (vezi nota 5)
|
5.000
|
10.000
|
Azotat de potasiu (vezi nota 6)
|
1.250
|
5.000
|
Pentoxid de arsen, acid arsenic (V) şi/sau
săruri
|
1
|
2
|
Trioxid de arsen, acid arsenos (III)
şi/sau săruri
|
|
0,1
|
Brom
|
20
|
100
|
Clor
|
10
|
25
|
Compuşi de nichel sub formă de pudră inhalabilă [monoxid de
nichel, dioxid de nichel, sulfura de nichel (NiS), subsulfură de nichel (Ni3S2), trioxid de nichel (Ni2O3)]
|
|
1
|
Etilenimine
|
10
|
20
|
Fluor
|
10
|
20
|
Formaldehidă (concentraţie = 90%)
|
5
|
50
|
Hidrogen
|
5
|
50
|
Acid clorhidric (gaz lichefiat)
|
25
|
250
|
Alchili de plumb
|
5
|
50
|
Gaze lichefiate extrem de inflamabile (inclusiv GPL - gaz
petrolier lichefiat) şi gaz natural
|
50
|
200
|
Acetilenă
|
5
|
50
|
Oxid de etilena
|
5
|
50
|
Oxid de propilenă
|
5
|
50
|
Metanol
|
500
|
5.000
|
4,4-Metilenbis (2-clor-anilină) şi/sau săruri, sub formă de
pulbere
|
|
0,01
|
Metilizocianat
|
|
0,15
|
Oxigen
|
200
|
2.000
|
Toluen-di-izocianat
|
10
|
100
|
Diclorură de carbonil (CCI2O - fosgen)
|
0,3
|
0,75
|
Hidrogen arseniat (Ashk - arsina)
|
0,2
|
1
|
Hidrogen fosforat (PH3 - fosfina)
|
0,2
|
1
|
Clorură de sulf
|
1
|
1
|
Trioxid de sulf
|
15
|
75
|
Policlor-dibenzo-furani şi policlor-dibenzo-dioxine (inclusiv
TCDD), calculaţi în TCDD echivalent
|
|
0,001
|
Următoarele substanţe cancerigene la concentraţii în greutate
peste 5%: 4-Aminobifenil şi/sau săruri, Triclor metil benzen, Benzidină
şi/sau săruri, Bis (clormetil) eter, Clormetil-metil eter, 1,2-Dibrometan,
Dietil sulfat, Dimetil sulfat, Clorură de dimetil-carbonil,
1,2-Dibrom-3-clorpropan, 1,2-Dimetilhidrazină, Dimetil-nitrozo-amină,
Triamidă hexametilfosforică, Hidrazină, 2-Naftilamină şi/sau săruri,
4-Nitrodifenil şi 1,3-Propansulfonă
|
0,5
|
2
|
Produse petroliere:
a) benzine şi nafte;
b) kerosen (inclusiv combustibili pentru avioane cu reacţie);
c) distilate de petrol - exclusiv fracţia grea (inclusiv
combustibili diesel, produse petroliere pentru încălzirea locuinţelor şi
amestecuri de fracţii)
|
2.500
|
25.000
|
NOTA 1
Azotatul de amoniu (5.000/10.000): îngrăşăminte
capabile de autodescompunere
Se aplică compuşilor pe bază de azotat de
amoniu/îngrăşăminte complexe (îngrăşăminte compuse/compozite conţinând azotat
de amoniu cu fosfat şi/sau potasiu) în care conţinutul de azot ca un rezultat
al azotatului de amoniu este:
- între 15,75%(1) şi
24,5%(2) în
greutate şi totalul materialelor combustibile/organice să nu depăşească 0,4%
sau care îndeplinesc cerinţele Regulamentului Parlamentului şi Consiliului nr.
2003/2003/CE privind îngrăşămintele,
- 15,75%(3) în
greutate sau mai puţin, nerestricţionat de prezenţa materialelor combustibile
şi care au capacitatea de autosusţinere a descompunerii conform testului
specific „Trough Test" (vezi recomandările Naţiunilor Unite privind
transportul substanţelor periculoase - manual de teste şi criterii, partea a
III-a, subsecţiunea 38.2).
NOTA 2
Azotatul de amoniu (1250/5000): îngrăşământ
Se aplică îngrăşămintelor bazate strict pe azotat de
amoniu şi îngrăşămintelor compuse/compozite pe bază de azotat de amoniu în care
conţinutul de azot ca rezultat al azotatului de amoniu
este:
- peste 24,5% în greutate, cu excepţia amestecurilor de
azotat de amoniu cu dolomită, calcar şi/sau carbonat de calciu cu o puritate de
cel puţin 90%;
- peste 15,75% în greutate pentru amestecuri de azotat
de amoniu şi sulfat de amoniu;
- peste 28%(4) în
greutate pentru amestecuri de azotat de amoniu cu dolomită, calcar şi/sau
carbonat de calciu cu o puritate de cel puţin 90% şi care îndeplinesc cerinţele Regulamentului Parlamentului şi
Consiliului nr. 2003/2003/CE privind îngrăşămintele.
NOTA 3
Azotatul de amoniu (350/2500): tehnic Se aplică:
- azotatului de amoniu şi preparatelor de azotat de
amoniu în care conţinutul de azot ca rezultat al azotatului de amoniu este:
• între 24,5 şi 28% în greutate şi totalul substanţelor
combustibile să nu depăşească 0,4%;
• mai mare de 28% în greutate şi totalul substanţelor
combustibile să nu depăşească 0,2%;
- soluţiilor apoase de azotat de amoniu a căror
concentraţie de azotat de amoniu este peste 80% în greutate din greutate.
NOTA 4
Azotatul de amoniu
(10/50): îngrăşăminte şi materiale „fără specificaţii", care nu trec
testul de detonare Se aplică:
- materialului respins în timpul procesului de
fabricare al azotatului de amoniu şi al preparatelor de azotat de amoniu, în
mod expres, îngrăşămintelor doar pe bază de azotat de amoniu şi îngrăşămintelor
compuse/compozite pe bază de azotat de amoniu, la care se referă notele 2 şi 3,
care sunt sau au fost returnate de la utilizatorul final la producător, la un
depozit temporar sau la o fabrică de reprocesare pentru reprelucrare, reciclare
sau tratament pentru utilizare în siguranţă, întrucât nu se mai conformează
specificaţiilor notelor 2 şi 3;
- îngrăşămintelor la care se face referire în nota 1 şi
nota 2, care nu îndeplinesc cerinţele Regulamentului Parlamentului şi
Consiliului nr. 2003/2003/CE privind îngrăşămintele.
NOTA 5
Azotatul de potasiu (5000/10000): îngrăşăminte
compozite pe bază de azotat de potasiu compuse din azotat de potasiu în formă
granulară/solzi
NOTA 6
Azotatul de potasiu (1250/5000): îngrăşăminte compozite pe bază de azotat de potasiu
compuse din azotat de potasiu în formă cristalină
NOTA 7
Policlordibenzofurani (PCDF) şi de
policlordibenzodioxine (PCDD)
Cantităţile de policlodibenzofurani şi de
policlordibenzodioxine sunt calculate folosind următorii factori:
Factori internaţionali echivalenţi de toxicitate pentru izomerii de
interes (NATO/CCMS)
|
2,3,7,8-TCDD
|
1
|
2,3,7,8-TCDF
|
0,1
|
1,2,3,7,8-PeCDD
|
0,5
|
2,3,4,7,8-PeCDF
|
0,5
|
|
|
1,2,3,7,8-PeCDF
|
0,05
|
1,2,3,4,7,8-HxCDD
|
0,1
|
|
|
1,2,3,6,7,8-HxCDD
|
0,1
|
1,2,3,4,7,8-HxCDF
|
0,1
|
1,2,3,7,8,9-HxCDD
|
0,1
|
1,2,3,7,8,9-HxCDF
|
0,1
|
|
|
1,2,3,6,7,8-HxCDF
|
0,1
|
1,2,3,4,6,7,8-HpCDD
|
0,01
|
2,3,4,6,7,8-HxCDF
|
0,1
|
OCDD
|
0,001
|
1,2,3,4,6,7,8-HpCDF
|
0,01
|
|
|
1,2,3,4,7,8,9-HpCDF
|
0,01
|
|
|
OCDF
|
0,001
|
(T=tetra; Pe=penta; Hx=hexa, Hp=hepta, 0=octo)
(1) 15,75% conţinut
de azot în greutate ca un rezultat al azotatului de amoniu corespunde la 45%
azotat de amoniu.
(2) 24,50% conţinut
de azot în greutate ca un rezultat al azotatului de amoniu corespunde la 70%
azotat de amoniu.
(3) 15,75% conţinut de azot în greutate ca un rezultat
al azotatului de amoniu corespunde la 45% azotat de amoniu.
(4) 28,00% conţinut
de azot în greutate ca un rezultat al azotatului de amoniu corespunde la 80%
azotat de amoniu.
PARTEA a 2-a
Categorii de
substanţe şi preparate periculoase care nu sunt nominalizate în mod specific în
partea 1
Coloana 1 Categoria substanţelor
periculoase
|
Coloana 2
|
Coloana 3
|
Cantitate relevantă
|
(tone) pentru aplicarea:
|
art. 7 şi 8
|
art. 10
|
1.FOARTE TOXICE
|
5
|
20
|
2.TOXICE
|
50
|
200
|
3. OXIDANTE
|
50
|
200
|
4.EXPLOZIVE (vezi nota 2) unde substanţa, preparatul sau
articolul se încadrează sub UN/ADR (*) secţiunea 1.4
|
50
|
200
|
5.EXPLOZIVE (vezi nota 2) unde substanţa, preparatul sau
articolul
se încadrează sub oricare din: UN/ADR grupa
1.1, 1.2, 1.3, 1.5 sau 1.6 ori
fraza de risc R 2 sau R 3
|
10
|
50
|
6.INFLAMABILE [unde substanţa sau preparatul se încadrează la
definiţia dată la nota 3 a)]
|
5.000
|
50.000
|
7a.FOARTE INFLAMABILE [unde substanţa sau preparatul se
încadrează la definiţia dată la nota 3 b)(1)]
|
50
|
200
|
7b.Lichide FOARTE INFLAMABILE [unde substanţa sau preparatul se
încadrează la definiţia dată la nota 3 b)(2)]
|
5.000
|
50.000
|
8.EXTREM DE INFLAMABILE [unde substanţa sau preparatul se încadrează
la definiţia dată la nota 3 c)]
|
10
|
50
|
9.PERICULOASE PENTRU MEDIU -fraze de risc:
(i) R50: „Foarte toxic pentru organismele acvatice" (inclusiv
R50/53)
(ii) R51/53: „Toxic pentru organismele acvatice; poate provoca
efecte adverse pe termen lung asupra mediului acvatic"
|
100 200
|
200 500
|
10. ORICE CLASIFICARE care nu este
acoperită de cele date mai sus
în combinaţie cu frazele de risc:
(i) R14: „Reacţionează violent cu apa" (inclusiv R14/15)
(ii) R29: „în contact cu apa eliberează gaze toxice"
|
100 50
|
500 200
|
(*) UN/ADR -Acordul european privind transportul rutier internaţional al mărfurilor periculoase din
30 septembrie 1957, aşa cum a fost amendat şi transpus în Directiva Consiliului
94/55/CE.
NOTA 1
Substanţele şi preparatele sunt clasificate potrivit
prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 200/2000 privind
clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi preparatelor chimice
periculoase, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 451/2001, cu
modificările şi completările ulterioare.
In cazul substanţelor şi preparatelor care nu sunt
clasificate ca periculoase potrivit directivelor de mai sus, de exemplu
deşeurile, dar care totuşi sunt prezente sau este posibil să fie prezente pe un
amplasament şi care au sau este posibil să aibă, în condiţiile existente pe
amplasament, proprietăţi echivalente în termeni de accident major potenţial,
procedurile pentru clasificarea provizorie sunt în concordanţă cu articolul
relevant din directiva corespunzătoare.
In cazul substanţelor şi preparatelor având proprietăţi
care indică mai mult de o singură clasificare, în scopul prezentei hotărâri se
aplică cele mai mici cantităţi relevante. Totuşi, pentru aplicarea regulii din
nota 4, cantitatea relevantă utilizată este întotdeauna cea corespunzătoare
clasificării în cauză.
NOTA 2
Un exploziv înseamnă:
- o substanţă sau preparat care creează riscul unei
explozii prin şoc, frecare, incendiu sau alte surse de aprindere (fraza de risc
R 2);
- o substanţă sau preparat care creează riscuri extreme
de explozie prin şoc, frecare, foc/incendiu sau alte
surse de aprindere (fraza de risc R 3);
- o substanţă, preparat sau articol care se încadrează
în clasa 1 din Acordul european privind transportul rutier internaţional al mărfurilor periculoase
(UN/ADR) din 30 septembrie 1957, aşa cum a fost amendat şi transpus în
Directiva Consiliului 94/55/CE.
In această definiţie sunt incluse şi substanţele
pirotehnice, care în scopul prezentei hotărâri sunt definite ca substanţe (sau
amestecuri de substanţe) destinate să producă căldură, lumină, sunet, gaz sau
fum ori o combinaţie a unor astfel de efecte prin reacţii chimice exoterme
autoîntreţinute. Dacă o substanţă sau preparat este clasificată atât de UN/ADR,
cât şi de frazele de risc R2 sau R 3, clasificarea UN/ADR are prioritate.
Substanţele şi articolele din clasa 1 sunt clasificate
în oricare dintre grupele 1.1-1.6 în concordanţă cu schema de clasificare
UN/ADR.
Grupele respective sunt:
- grupa 1.1: „Substanţele şi articolele care prezintă
pericol de explozie în masă (o explozie în masă este
o explozie care afectează instantaneu aproape întreaga
cantitate de material)";
- grupa 1.2: „Substanţele şi articolele care prezintă
pericol potenţial, dar nu de explozie în masă";
- grupa 1.3: „Substanţele şi articolele care prezintă
pericol de aprindere sau chiar un risc minor de explozie ori ambele, dar nu de
explozie în masă:
a) combustie care dă naştere unei călduri
considerabile radiante; sau
b) care generează aprinderi, una după alta, producând
explozii minore sau ambele";
- grupa 1.4: „Substanţele şi articolele care prezintă
doar un risc minor în caz de aprindere sau iniţiere de aprindere în timpul
transportului. Efectele sunt în general limitate la pachete şi nu se aşteaptă
proiectarea fragmentelor de mărimi sau proporţii
apreciabile. Un incendiu din exterior nu are ca efect
o explozie virtuală instantanee a întregului conţinut al coletului";
- grupa 1.5: „Substanţe foarte inerte având risc de
explozie în masă care sunt atât de insensibile încât există o foarte mică
probabilitate a unei iniţieri sau a unei treceri de la ardere la detonare în
condiţii normale de transport. La testul unui incendiu din exterior cerinţa
minimă este să nu explodeze";
- grupa 1.6: „Articolele extrem de inerte care nu au un
risc de explozie în masă. Articolele conţin numai substanţe detonante extrem de
insensibile şi au o probabilitate neglijabilă la o iniţiere sau propagare
accidentală. Riscul este limitat la explozia unui singur articol."
In această definiţie sunt incluşi de asemenea
explozivii sau substanţele pirotehnice sau preparatele pirotehnice conţinute în
articole. In cazul articolelor care conţin substanţe sau preparate explozive
sau pirotehnice, dacă este cunoscută cantitatea de substanţă sau preparat, acea
cantitate se ia în considerare în scopul prezentei hotărâri. Dacă nu este
cunoscută cantitatea, atunci, în scopul prezentei hotărâri, întregul articol
este considerat exploziv.
NOTA 3
Inflamabil, foarte inflamabil şi extrem de inflamabil în categoriile 6, 7 şi 8 înseamnă:
a) lichide inflamabile -
substanţe şi preparate având un punct de inflamabilitate egal sau mai mare
decât 21°C şi mai mic sau egal cu 55°C (fraza de risc R 10) care întreţin
arderea;
b) lichide foarte inflamabile:
1. - substanţele şi preparatele care pot deveni
fierbinţi şi în final se pot aprinde în contact cu aerul la temperatura
mediului ambiant fără niciun aport de energie (fraza de risc R 17);
- substanţele şi preparatele care au un punct de
inflamabilitate mai scăzut de 55°C şi care rămân în stare lichidă sub presiune,
unde condiţiile de procesare specifice, cum ar fi presiune înaltă sau
temperatură înaltă, pot crea pericole de accidente majore;
2. substanţele şi preparatele având un punct de
inflamabilitate mai scăzut de 21°C şi care nu sunt extrem de inflamabile (fraza
de risc R11, liniuţă a doua);
c) lichide şi gaze extrem de
inflamabile:
1. substanţe şi preparate lichide care au un punct de
inflamabilitate mai scăzut de 0°C şi punctul de fierbere (sau, în cazul unui
interval de fierbere, punctul iniţial de fierbere) care la presiune normală
este mai mic sau egal cu 35°C (fraza de risc R 12, prima liniuţă);
2. gaze care sunt inflamabile în contact cu aerul la
temperatura şi presiunea ambientală (fraza de risc R 12, a doua liniuţă) care
rămân în stare gazoasă sau supercritică în condiţiile de proces;
3. substanţe şi preparate lichide inflamabile şi foarte
inflamabile menţinute la temperatura superioară punctului lor de fierbere.
NOTA 4
In cazul în care pe un amplasament, unde nicio
substanţă sau preparat luate individual nu sunt prezente într-o cantitate mai
mare sau egală cu cantităţile relevante, se aplică următoarea regulă pentru a
determina dacă amplasamentul intră sub incidenţa prezentei hotărâri.
Prezenta hotărâre se aplică dacă suma:
q1/QU1, + q2/QU2
+ Q3/QU3 + ... qx/QUx + ... =1.
unde:
qx = cantitatea de
substanţă periculoasă x (sau categoria de substanţe periculoase) care intră sub
incidenţa părţii 1 sau părţii a 2-a a acestei anexe;
Qux = cantitatea
relevantă pentru substanţa sau categoria de substanţe x din coloana 3, partea 1
sau partea a 2-a.
Prezenta hotărâre se aplică, cu excepţia art. 10, 12 şi
14, dacă suma:
q1/QL1, + q2/QL2
+ Q3/QL3 + ... qx/QLx + ... =1.
unde:
qx = cantitatea de
substanţă periculoasă x (sau categoria de substanţe periculoase) care intră sub
incidenţa părţii 1 sau părţii a 2-a a acestei anexe; şi
QLx = cantitatea
relevantă pentru substanţa sau categoria x din coloana 2 partea 1 sau partea a
2-a.
Această regulă se utilizează pentru a evalua pericolele
totale asociate cu toxicitatea, inflamabilitatea şi ecotoxicitatea. De aceea
trebuie aplicată de 3 ori:
a) se însumează substanţele şi preparatele nominalizate
în partea 1 şi clasificate drept toxice sau foarte toxice cu substanţele şi
preparatele din categoriile 1 şi 2;
b) se însumează substanţele şi preparatele nominalizate
în partea 1 şi clasificate drept oxidante, explozive, inflamabile, foarte
inflamabile sau extrem de inflamabile cu substanţele şi preparatele din
categoriile 3, 4, 5, 6, 7 a, 7b şi 8;
c) se însumează substanţele şi preparatele nominalizate
în partea 1 şi clasificate drept periculoase pentru mediu [R50 (incluzând
R50/R53) sau R51/R53] cu substanţele şi preparatele din categoriile 9(i) şi 9
(ii).
Prevederile relevante ale prezentei hotărâri se aplică
dacă oricare dintre sumele obţinute este mai mare sau egală cu 1.
ANEXA Nr. 2
DATE ŞI INFORMAŢII
minime care trebuie incluse în raportul de securitate
I. Informaţii asupra
sistemului de management şi asupra organizării
amplasamentului cu privire la prevenirea accidentelor majore
Aceste informaţii conţin elementele indicate în anexa
nr. 3.
II. Prezentarea mediului în care este situat
amplasamentul
A. descrierea amplasamentului şi a mediului acestuia,
inclusiv localizarea geografică, condiţiile meteorologice, geologice,
hidrografice şi, dacă este necesar, istoricul acestora;
B. identificarea instalaţiilor şi a altor activităţi de
pe amplasament care ar putea prezenta un pericol de accident major;
C. descrierea zonelor unde se poate produce un accident
major.
III. Descrierea
instalaţiei
A. descrierea activităţilor şi
a produselor principale aparţinând acelor părţi ale amplasamentului care au
importanţă din punctul de vedere al securităţii, surselor de riscuri de
accidente majore şi a condiţiilor în care un astfel de accident major se poate produce, precum şi
descrierea măsurilor preventive propuse;
B. descrierea proceselor, în special a metodelor de
operare;
C. descrierea substanţelor periculoase:
1. inventarul substanţelor periculoase, care să
cuprindă:
a) identificarea substanţelor periculoase: denumire
chimică, numărul de înregistrare CAS, denumirea conform IUPAC;
b) cantitatea maximă de substanţe periculoase care
sunt prezente în obiectiv sau care ar putea fi prezente;
2. caracteristicile fizice, chimice, toxicologice şi
indicarea pericolelor, atât imediate cât şi pe termen lung, pentru om şi mediu;
3. comportamentul fizic şi chimic în condiţii normale
de utilizare sau/şi în condiţii previzibile de accident.
IV. Identificarea şi
analiza riscurilor de accidente şi metodele de
prevenire
A. descrierea detaliată a
scenariilor posibile de accidente majore şi probabilitatea producerii acestora
sau condiţiile în care acestea se produc, inclusiv un rezumat al evenimentelor
care pot juca un rol în declanşarea fiecăruia dintre aceste scenarii, considerându-se atât cauze interne, cât şi
externe pentru instalaţie;
B. evaluarea amplitudinii şi a gravităţii consecinţelor
accidentelor majore identificate, incluzând hărţi, imagini sau, dacă este
cazul, descrieri echivalente, care să prezinte zonele posibil a fi afectate de
acele accidente produse pe amplasament, subiect al prevederilor art. 14 alin.
(6), (7), (8) şi ale art. 20;
C. descrierea parametrilor tehnici şi a echipamentului
utilizat pentru securitatea instalaţiilor.
V. Măsuri de
protecţie şi de intervenţie pentru limitarea consecinţelor unui accident
A. descrierea echipamentului instalat pe amplasament
pentru limitarea consecinţelor accidentelor majore;
B. organizarea alertei şi a intervenţiei;
C. descrierea resurselor ce pot fi mobilizate intern şi extern;
D. rezumatul elementelor descrise la lit. A, B şi C,
necesare pentru elaborarea planului de urgenţă internă în conformitate cu art.
12.
ANEXA Nr. 3
PRINCIPIILE ŞI INFORMAŢIILE
privind politica de prevenire, sistemul de
management şi organizarea obiectivului cu
privire la prevenirea accidentelor majore
In vederea punerii în aplicare de către titularul
activităţii a politicii de prevenire a accidentelor majore şi a sistemului de
management al securităţii, trebuie luate în considerare următoarele elemente:
a) politica de prevenire a accidentelor majore
trebuie elaborată în scris şi trebuie să cuprindă obiectivele globale ale
titularului activităţii şi principiile de acţiune referitoare la controlul
asupra pericolelor de accident major;
b) sistemul de management al
securităţii trebuie să cuprindă acea parte a sistemului general de management
care include structura organizatorică, responsabilităţile, practicile,
procedurile, procesele şi resursele pentru determinarea şi implementarea
politicii de prevenire a accidentelor majore;
c) sistemul de management al securităţii trebuie să
acopere următoarele aspecte:
(a) organizare şi personal - rolurile şi responsabilităţile
personalului implicat în managementul pericolelor majore la toate nivelurile
organizaţiei. Identificarea nevoilor de pregătire a acestui personal şi
asigurarea pregătirii astfel identificate. Implicarea angajaţilor şi, unde este
cazul, a Subcontractantilor de pe amplasament;
(b) identificarea şi evaluarea pericolelor majore -
adoptarea şi implementarea procedurilor pentru identificarea sistematică a
pericolelor majore care rezultă din operarea normală şi anormală, precum şi
evaluarea probabilităţii şi severităţii lor;
(c) controlul operaţional - adoptarea şi implementarea
de proceduri şi instrucţiuni pentru operarea în siguranţă a instalaţiilor,
proceselor, echipamentelor, inclusiv activitatea de mentenantă, precum şi
pentru oprirea temporară;
(d) managementul pentru modernizare - adoptarea şi
implementarea procedurilor pentru planificarea modernizărilor sau designul
noilor instalaţii, procese sau facilităţi de stocare;
(e) planificarea pentru situaţii de urgenţă -
adoptarea şi implementarea procedurilor pentru identificarea situaţiilor de
urgenţă previzibile, prin analiza sistematică, pregătirea, testarea şi
revizuirea planurilor de urgenţă astfel încât să răspundă unor astfel de
situaţii de urgenţă şi să ofere pregătire specifică personalului implicat.
Această pregătire trebuie să se facă cu tot personalul din amplasament,
inclusiv cu subcontractorii;
(f) monitorizarea performanţei - adoptarea şi
implementarea procedurilor pentru evaluarea continuă a îndeplinirii
obiectivelor stabilite prin politica de prevenire a accidentelor majore şi prin
sistemul de management al securităţii stabilite de titular, precum şi adoptarea
şi implementarea mecanismelor de investigare şi a acţiunilor corective în caz
de neconformare. Procedurile trebuie să acopere sistemul operatorului de
raportare a accidentelor majore pentru evenimentele de tip avarie/incident, în
special cele care indică eşecul măsurilor de prevenire, precum şi
investigaţiile şi acţiunile întreprinse pe baza experienţei astfel acumulate;
(g) audit şi revizuire - adoptarea şi implementarea
procedurilor de evaluare sistematică periodică, a politicii de prevenire a
accidentelor majore, precum şi a oportunităţii şi eficienţei sistemului de
management al securităţii; revizuirea documentată a performanţei politicii şi a
sistemului de management al securităţii, precum şi actualizarea acestuia se fac
de către conducere.
Gradul de detaliu al documentului la care se face
referire în art. 8 trebuie să fie proporţional cu pericolele prezentate de amplasament.
ANEXA Nr. 4
DATE ŞI INFORMAŢII
care trebuie incluse în planurile de urgenţă
1. Planurile de
urgenţă internă
a) Numele sau/şi funcţiile persoanelor autorizate să
declanşeze proceduri de urgenţă şi persoana responsabilă care coordonează acţiunile de limitare şi
înlăturare a consecinţelor unui accident pe amplasament
b) Numele sau/şi funcţia persoanei care are
responsabilitatea de a menţine legătura cu autoritatea responsabilă pentru
elaborarea şi aplicarea planului de urgenţă externă
c) In cazul condiţiilor sau al evenimentelor
previzibile care ar putea avea o contribuţie semnificativă la declanşarea unui
accident major, o descriere a acţiunilor care trebuie întreprinse pentru a
controla condiţiile sau evenimentele şi pentru a limita consecinţele acestora,
inclusiv o descriere a echipamentului de protecţie şi a resurselor disponibile
d) Măsuri în vederea limitării riscurilor pentru
persoanele aflate pe amplasament, inclusiv informaţii despre modul în care se
realizează alarmarea acestora, precum şi acţiunile pe care aceste persoane
trebuie să le întreprindă când sunt alarmate
e) Măsuri pentru asigurarea unei alarmări timpurii cu
privire la incident a autorităţii responsabile pentru punerea în aplicare a
planului de urgenţă externă, tipul de informaţii care trebuie cuprinse în
avertismentul iniţial şi modalitatea de furnizare a informaţiilor detaliate, de
îndată ce acestea devin disponibile
f) Măsuri pentru pregătirea personalului în privinţa
sarcinilor pe care trebuie să le îndeplinească şi, unde este necesar, pentru
coordonarea cu serviciile de urgenţă din exteriorul amplasamentului
g) Măsuri pentru asigurarea de asistenţă la acţiunile
de limitare şi înlăturare a consecinţelor în afara amplasamentului
2. Planurile de
urgenţă externă
a) Numele sau/şi funcţiile persoanelor autorizate să
declanşeze proceduri de urgenţă şi persoanele autorizate să-şi asume
răspunderea şi coordonarea acţiunilor în afara amplasamentului
b) Măsuri pentru primirea unor avertismente rapide cu
privire la incidente, precum şi pentru procedurile de înştiinţare şi alarmare
c) Măsuri pentru coordonarea resurselor necesare
pentru implementarea planului de urgenţă externă
d) Măsuri pentru acordarea de asistenţă la acţiunile
de limitare şi înlăturare a consecinţelor pe amplasament
e) Măsuri pentru acţiunile de limitare şi înlăturare
a consecinţelor în exteriorul amplasamentului
f) Măsuri pentru oferirea de informaţii specifice
publicului referitoare la accident şi la conduita pe care trebuie să o adopte
g) Măsuri pentru furnizarea de informaţii către
serviciile de urgenţă ale altor state în cazul în care survine un accident
major cu posibile consecinţe transfrontiere
ANEXA Nr. 5
INFORMAŢII CARE TREBUIE COMUNICATE PUBLICULUI
1. Numele titularului activităţii şi adresa
amplasamentului
2. Informaţii pentru identificarea, după funcţia
deţinută, a persoanei care furnizează informaţiile
3. Confirmarea faptului că obiectivul intră sub
incidenţa reglementărilor şi/sau a dispoziţiilor administrative de implementare
a acestei hotărâri şi că notificarea prevăzută la art. 7 sau raportul de
securitate prevăzut la art. 10 alin. (1) a fost înaintat autorităţii competente
4. Explicarea în termeni simpli a activităţii sau a
activităţilor desfăşurate în cadrul amplasamentului
5. Denumirile comune sau, în cazul substanţelor
periculoase cuprinse în partea a 2-a a anexei nr. 1, denumirile generice sau
categoria generală de pericol a substanţelor şi a preparatelor implicate din
obiectiv care ar putea conduce la producerea unui accident major, indicându-se
principalele lor caracteristici periculoase
6. Informaţii generale privind natura pericolelor de
accidente majore, inclusiv efectele lor potenţiale asupra populaţiei şi
mediului
7. Informaţii corespunzătoare asupra modului în care
populaţia afectată este avertizată şi informată în cazul producerii unui
accident major
8. Informaţii corespunzătoare asupra acţiunilor pe
care trebuie să le întreprindă populaţia afectată şi asupra comportamentului pe
care trebuie să îl adopte în cazul producerii unui accident major
9. Confirmarea faptului că titularul activităţii are
obligaţia de a întreprinde măsuri adecvate pe amplasament, în special
menţinerea legăturii cu serviciile de urgenţă, pentru a acţiona în caz de
accidente majore şi pentru a minimiza efectele acestora
10. O referinţă la planul de urgenţă externă elaborat
pentru a face faţă oricăror efecte ale accidentului în afara amplasamentului.
Trebuie incluse şi sfaturi privind cooperarea şi respectarea instrucţiunilor şi
solicitărilor din partea serviciilor de urgenţă pe timpul accidentului
11. Detalii asupra sursei de unde pot fi obţinute
informaţii suplimentare, sub rezerva cerinţelor de confidenţialitate stabilite
potrivit legii
ANEXA Nr. 6
CRITERII DE NOTIFICARE A UNUI ACCIDENT MAJOR
I. Orice avarie/incident sau
accident trebuie notificat de către operator, în cel mai scurt timp,
autorităţilor teritoriale competente.
IGSU are obligaţia de a notifica Comisiei Europeană
orice accident care intră sub incidenţa paragrafului 1 sau care are cel puţin
una dintre consecinţele descrise la paragrafele 2, 3, 4 şi 5 din prezenta
anexă.
1. Substanţe
periculoase implicate
Orice incendiu sau explozie ori eliberare accidentală a
unei substanţe periculoase implicând o cantitate de cel puţin 5 % din
cantitatea relevantă stabilită în coloana 3 din anexa nr. 1.
2. Vătămarea
persoanelor sau daune asupra proprietăţii
Un accident care implică direct o substanţă periculoasă
şi care duce la unul dintre
evenimentele următoare:
a) un deces;
b) rănirea a 6 persoane din interiorul obiectivului
şi spitalizarea acestora pentru cel puţin 24 de ore;
c) spitalizarea unei persoane
din afara obiectivului pentru cel puţin 24 de ore;
d) producerea de daune asupra unei/unor locuinţe din
afara obiectivului care să o/le facă inutilizabilă(e) ca rezultat al
accidentului;
e) evacuarea sau adăpostirea unor persoane pentru mai
mult de două ore (persoane x ore): valoarea calculată trebuie să fie de cel
puţin 500;
f) întreruperea serviciilor de furnizare a apei
potabile, electricităţii, gazului sau de telecomunicaţii pentru mai mult de două ore (persoane x ore): valoarea
calculată trebuie să fie de cel puţin 1.000.
3. Efecte nocive imediate asupra mediului
3.1. daune permanente sau pe termen lung
asupra habitatelor terestre:
a) 0,5 ha sau mai mult dintr-un habitat cu valoare
ecologică sau de conservare, protejat prin lege;
b) 10 ha sau mai multe hectare dintr-un habitat mai
extins, incluzând teren agricol;
3.2. daune semnificative
sau pe termen lung asupra habitatelor de apă curgătoare sau marine*:
a) 10 km sau mai mult dintr-un râu sau canal;
b) 1 ha sau mai mult dintr-un lac sau iaz;
c) 2 ha sau mai mult dintr-o deltă;
d) 2 ha sau mai mult dintr-o zonă de coastă sau
interior de mare;
3.3. daune semnificative aduse unui acvifer sau
apelor subterane*:
a) 1 ha sau mai mult.
4. Daune asupra
proprietăţii
a) daune aduse proprietăţii în cadrul amplasamentului
de cel puţin 2 milioane euro;
b) daune aduse proprietăţii în afara amplasamentului
în valoare de cel puţin 0,5 milioane euro.
5. Daune
transfrontieră
Orice accident care implică în mod direct o substanţă
periculoasă care determină efecte în afara teritoriului naţional.
II. IGSU notifică Comisiei
Europene accidentele sau incidentele considerate ca prezentând un interes
tehnic special pentru prevenirea accidentelor majore şi pentru limitarea
consecinţelor acestora şi care nu îndeplinesc criteriile cantitative menţionate
mai sus.
ANEXA Nr. 7
CRITERII ARMONIZATE PENTRU SCUTIREA DE
ANUMITE OBLIGAŢII
Se acordă derogare conform art. 10 alin. (7) dacă cel
puţin unul din următoarele criterii este îndeplinit:
1. Stare de agregare
a substanţei
Substanţe în stare solidă care, în condiţii normale sau
anormale previzibile, nu pot crea un pericol de accident major în cazul unei
eliberări de materie sau de energie.
2. Conţinut şi
cantităţi
Substanţele ambalate sau conţinute într-o asemenea
manieră şi în asemenea cantităţi încât degajarea maximă sub orice circumstanţe
nu poate crea un pericol de accident major.
3. Amplasare şi
cantităţi
Substanţele prezente în asemenea cantităţi şi la
asemenea distanţe faţă de alte substanţe periculoase (din obiectiv sau din altă
parte) încât nu pot crea pericol de accident major prin ele însele şi nici nu
pot iniţia un accident major care să implice alte substanţe periculoase.
4. Clasificare
Substanţele care sunt definite ca substanţe periculoase
în virtutea clasificării lor generice în anexa nr. 1, partea a 2-a a prezentei
hotărâri, dar care nu pot crea un pericol de accident major, din acest motiv
clasificarea generică fiind inadecvată în acest scop.