LEGE
Nr. 5 din 18 decembrie 1985
cu privire la cresterea productivitatii muncii, perfectionarea organizarii si
normarii productiei si a muncii
ACT EMIS DE: MAREA ADUNARE NATIONALA
ACT PUBLICAT IN: BULETINUL OFICIAL NR. 71 din 20 decembrie 1985
Infaptuirea obiectivelor prevazute in Programul Partidului Comunist Roman
de faurire a societatii socialiste multilateral dezvoltate si inaintare a
Romaniei spre comunism, a hotararilor Congresului al XIII-lea al Partidului
Comunist Roman, impune accentuarea laturilor calitative ale dezvoltarii
economiei romanesti, valorificarea superioara a muncii sociale, cresterea
productivitatii muncii in toate sectoarele de activitate, in vederea sporirii
venitului national si, pe aceeasi baza, a nivelului de trai al poporului.
Realizarea acestor obiective cere din partea ministerelor, celorlalte
organe centrale si locale, a centralelor, intreprinderilor, a unitatilor de
cercetare stiintifica, inginerie tehnologica si de proiectare, o preocupare
permanenta pentru introducerea pe scara larga a progresului tehnic, a
cuceririlor stiintei in toate domeniile de activitate, pentru aplicarea celor
mai noi forme si metode de organizare si normare a productiei si a muncii,
perfectionarea pregatirii profesionale a personalului muncitor.
Oamenii muncii, in calitatea lor de proprietari, producatori si beneficiari
ai bunurilor materiale, sunt direct interesati si raspund de utilizarea
completa, eficienta a dotarii tehnice, a fortei de munca si a timpului de
lucru, de cresterea mai puternica a productivitatii muncii si sporirea avutiei
nationale, sursa sigura a ridicarii vietii intregului popor.
In scopul perfectionarii cadrului juridic in acest domeniu,
Marea Adunare Nationala a Republicii Socialiste Romania adopta prezenta
lege.
CAP. 1
Cresterea productivitatii muncii
Art. 1
Cresterea permanenta a productivitatii muncii constituie factorul hotarator
al valorificarii superioare a muncii sociale in toate domeniile de activitate,
dezvoltarii intensive a economiei nationale, sporirii rapide a venitului
national si ridicarii, pe aceasta baza, a nivelului de trai al oamenilor
muncii.
Art. 2
Ridicarea continua a productivitatii muncii impune promovarea pe scara
larga a progresului tehnic, imbunatatirea neintrerupta a organizarii productiei
si a muncii, asigurarea normarii stiintifice a productiei si a muncii,
cresterea nivelului pregatirii profesionale a personalului muncitor.
Art. 3
Sarcinile de crestere a productivitatii muncii se stabilesc pe baza
planului national unic de dezvoltare economico-sociala si constituie obligatii
permanente ale intreprinderilor, unitatilor de cercetare stiintifica, inginerie
tehnologica si de proiectare, centralelor, ministerelor si celorlalte organe
centrale si locale.
Art. 4
Cresterea productivitatii muncii se fundamenteaza pe baza de programe
anuale si de perspectiva, elaborate de intreprinderi, centrale, ministere, alte
organe centrale si locale, care cuprind masuri concrete cu privire la
introducerea si extinderea progresului tehnic, perfectionarea organizarii
productiei si a muncii, ridicarea nivelului de calificare a personalului
muncitor, in vederea indeplinirii si depasirii indicatorilor planificati.
SECTIUNEA 1
Introducerea progresului tehnic
Art. 5
Promovarea progresului tehnic in toate sectoarele economiei nationale se
realizeaza prin afirmarea revolutiei tehnico-stiintifice, valorificarea celor
mai noi cuceriri ale stiintei, introducerea si extinderea tehnologiilor
avansate, a mecanizarii si automatizarii, a electronizarii, robotizarii si
cibernetizarii proceselor de productie.
Art. 6
Consiliul National pentru Stiinta si Tehnologie coordoneaza si raspunde de
intreaga activitate de cercetare stiintifica, dezvoltare tehnologica si de
introducere a progresului tehnic, in vederea aplicarii cuceririlor stiintei si
tehnicii in toate ramurile si domeniile activitatii economico-sociale.
Art. 7
Unitatile de cercetare stiintifica, inginerie tehnologica si de proiectare,
impreuna cu intreprinderile, centralele, ministerele, celelalte organe centrale
si locale sunt obligate sa actioneze pentru introducerea progresului tehnic, in
principal prin:
a) dezvoltarea accentuata a ramurilor si domeniilor de inalta tehnicitate
care asigura valorificarea superioara a materiilor prime si a fortei de munca;
b) proiectarea si realizarea de masini, utilaje si instalatii cu
performante tehnico-functionale ridicate, de inalta productivitate, care sa
asigure reducerea substantiala a consumurilor materiale si energetice, precum
si a efortului fizic al personalului muncitor;
c) ridicarea nivelului tehnic al productiei prin introducerea electronicii
si microelectronicii, a automatizarii complete, folosirii robotilor, a
dispozitivelor si aparaturii moderne de masura si control;
d) cresterea gradului de tipizare si standardizare a pieselor,
subansamblelor, produselor, introducerea si generalizarea tehnologiilor
tipizate de mare productivitate, cu consumuri reduse de manopera, materii
prime, materiale, combustibili si energie;
e) asimilarea si introducerea in fabricatie, in fiecare ramura de
activitate, a unor produse noi si modernizate cu performante tehnice ridicate,
competitive pe plan mondial;
f) dezvoltarea accelerata a bazei energetice prin identificarea si
valorificarea in conditii de inalta eficienta a resurselor noi de energie;
g) perfectionarea tehnologiilor, utilajelor si instalatiilor necesare
recuperarii integrale si reintroducerii in circuitul economic a tuturor
categoriilor de resurse energetice si materiale refolosibile;
h) extinderea masinilor specializate, masinilor-agregat si liniilor
automate de prelucrare la operatiile de baza ale proceselor de productie;
i) modernizarea liniilor si instalatiilor tehnologice existente prin
aplicarea de solutii tehnice care sa asigure cresterea performantelor
constructiv-functionale ale acestora.
Art. 8
(1) La proiectarea noilor obiective de investitii si produse, precum si la
elaborarea de noi tehnologii, trebuie sa se adopte solutii tehnice cu
performante la nivelul celor mai bune realizari din tara sau pe plan mondial
ori superioare acestora.
(2) Se interzic proiectarea, omologarea si introducerea in productie a unor
masini, utilaje si instalatii, tehnologii de fabricatie si productie care nu
asigura randamente superioare celor existente, costuri de productie mai reduse
si un nivel ridicat de competitivitate la export a produselor.
SECTIUNEA a 2-a
Organizarea productiei si a muncii
Art. 9
(1) Organizarea productiei si a muncii trebuie sa asigure valorificarea cu
maxima eficienta a potentialului tehnic, material si uman, in concordanta cu
cerintele concentrarii si integrarii productiei, ale specializarii unitatilor,
intaririi ordinii si disciplinei in toate sectoarele de activitate.
(2) Organizarea productiei si a muncii se va asigura inca din faza de
proiectare. Odata cu proiectarea noilor obiective de investitii sau cu
dezvoltarea si modernizarea celor existente, a proceselor de fabricatie, a
produselor noi sau modernizate, se va elabora si proiectul de organizare a
productiei si a muncii care cuprinde: fluxul tehnologic, amplasarea utilajelor,
organizarea locurilor de munca, programarea, lansarea si urmarirea productiei,
controlul fabricatiei, transportul intern al materiilor prime, materialelor si
produselor, precum si depozitarea acestora, intretinerea si repararea
utilajelor, nivelul productiei si productivitatii muncii, normele de productie,
consumul de munca pe produs, forta de munca necesara in structura pe meserii,
sistemul informational, in concordanta cu capacitatile de productie si
parametrii tehnico-economici proiectati.
Art. 10
Ministerele, celelalte organe centrale si locale, centralele,
intreprinderile, unitatile de cercetare stiintifica, inginerie tehnologica si
de proiectare sunt obligate sa asigure perfectionarea permanenta a organizarii
productiei si a muncii, corespunzator celor mai moderne metode utilizate in
tara si pe plan mondial, sa elaboreze si sa aplice unitar, in toate ramurile si
sectoarele de activitate, proiecte de organizare a productiei si a muncii, care
sa conduca la o eficienta maxima in fiecare unitate socialista si la scara
intregii economii nationale.
Art. 11
Perfectionarea organizarii productiei si a muncii in fiecare unitate se
realizeaza, in principal, prin:
a) extinderea concentrarii si specializarii intreprinderilor, integrarea
productiei si perfectionarea cadrului de cooperare si conlucrare intre
unitatile economice;
b) aplicarea celor mai eficiente metode, tehnici, procedee si forme de
organizare a productiei si a muncii;
c) utilizarea deplina a masinilor, utilajelor, instalatiilor si
suprafetelor de productie existente, prin incarcarea corespunzatoare in toate
schimburile a liniilor si utilajelor tehnologice, instalatiilor si agregatelor
si dotarea cu masini si utilaje a spatiilor productive nou construite;
d) pregatirea si programarea corespunzatoare a productiei, pe baza documentatiei
tehnice de fabricatie, elaborate in raport cu nivelul de inzestrare tehnica a
unitatilor;
e) asigurarea dotarii cu scule, dispozitive si verificatoare, cu aparate de
masura si control a masinilor, utilajelor si instalatiilor, a tuturor locurilor
de munca;
f) aprovizionarea ritmica cu materii prime, materiale, semifabricate si cu
energie a locurilor de munca in cantitatea si de calitatea prevazute in
documentatiile tehnice si in programele de productie; recuperarea energiei
reziduale, reciclarea resurselor refolosibile si reducerea consumurilor
neproductive;
g) organizarea rationala a activitatii de transport uzinal, de manipulare
si depozitare a materiilor prime, materialelor si extinderea pachetizarii,
paletizarii, containerizarii, transcontainerizarii si a altor sisteme moderne
de transport;
h) perfectionarea activitatii de intretinere si reparatii in vederea
cresterii duratei de functionare intre doua reparatii si modernizarea, in
cadrul lucrarilor de reparatii, a masinilor, utilajelor si instalatiilor;
i) elaborarea si aplicarea unor regimuri optime de functionare a masinilor,
utilajelor si instalatiilor;
j) proiectarea noilor procese de munca si perfectionarea celor existente la
nivelul fiecarui loc de munca, in conditiile respectarii parametrilor
tehnologici si ai calitatii produselor;
k) organizarea corespunzatoare a locurilor de munca, folosirea integrala a
timpului de lucru, intarirea ordinii si disciplinei in productie, in vederea
cresterii eficientei activitatii;
l) dimensionarea optima a subunitatilor, compartimentelor, colectivelor de
lucru si stabilirea formelor de cooperare in munca;
m) organizarea si extinderea lucrului la mai multe masini;
n) organizarea activitatii in schimburi si asigurarea asistentei tehnice pe
fiecare schimb;
o) aplicarea celor mai eficiente forme, metode si mijloace de control al
calitatii produselor, operatiilor, lucrarilor, cu respectarea prevederilor
legale in acest domeniu;
p) asigurarea functionarii masinilor, utilajelor si instalatiilor in
conditiile respectarii normelor de tehnica securitatii si igiena muncii,
eliminarea noxelor si a altor factori care influenteaza randamentul
personalului muncitor si starea de sanatate a acestuia.
SECTIUNEA a 3-a
Normarea productiei si a muncii
Art. 12
(1) Normarea productiei si a muncii trebuie sa asigure utilizarea integrala
a capacitatilor de productie la parametrii tehnico-economici stabiliti prin
proiectele de executie si tehnologice pentru toate masinile, utilajele si
instalatiile din dotare, folosirea eficienta a fortei de munca.
(2) Normarea productiei si a muncii constituie un element esential pentru
aplicarea principiului cointeresarii materiale a oamenilor muncii, a
principiului socialist de retribuire in raport cu munca prestata si rezultatele
obtinute.
Art. 13
(1) In cadrul activitatii de normare a productiei si a muncii se stabilesc
norme de munca fundamentate stiintific, in stransa concordanta cu dotarea
tehnica, cu formele noi de organizare a productiei si a muncii si cu sarcinile
de crestere a productiei si a productivitatii muncii.
(2) Normele de munca se exprima, in functie de caracteristicile procesului
de productie sau ale activitatii la care se aplica, sub forma de norme de
productie, norme de timp si norme de personal.
Art. 14
(1) Normele de productie se aplica in mod generalizat in toate unitatile
economice din industrie, constructii, agricultura, transporturi si din
celelalte sectoare ale economiei nationale si trebuie sa asigure volumul
productiei si productivitatea fizica a muncii programate pentru fiecare loc de
munca.
(2) In conditiile in care, datorita specificului activitatii, sarcinile de
munca pentru unele operatii, lucrari sau servicii nu pot fi masurate sub forma
de norme de productie, acestea se exprima prin timpul de munca real necesar
pentru executarea operatiilor, lucrarilor sau serviciilor respective, sub forma
de norme de timp.
(3) Pentru procesele de productie la care organizarea si desfasurarea muncii
se fac in colectiv, sarcina de munca normata va cuprinde si norma de personal
prin care se stabileste numarul strict necesar de personal pe meserii, functii
si nivel de calificare.
Art. 15
Normele de munca pentru procese de productie si activitati economice,
sociale, culturale, de cercetare stiintifica, inginerie tehnologica si de
proiectare pentru investitii, care se regasesc in mai multe unitati, precum si
pentru procese de munca tipizate, se elaboreaza ca norme de munca unificate pe
economie, pe minister, alt organ central sau local, ori unificate pe grup de
unitati.
Art. 16
Normele de munca se aplica in mod obligatoriu in toate domeniile de
activitate si pentru toate categoriile de personal si constituie instrumentul
de determinare a necesarului de personal pe meserii, functii si niveluri de
calificare.
Art. 17
(1) Normele de munca se elaboreaza de personal de specialitate
tehnic-productiv, cu o temeinica pregatire in domeniul organizarii si normarii
productiei si a muncii, cu participarea muncitorilor, maistrilor, inginerilor
si altui personal de specialitate din unitate.
(2) Normele de munca se dezbat in consiliul oamenilor muncii al unitatii.
Art. 18
Aplicarea normelor de munca in unitati se face dupa incunostintarea si
instruirea personalului muncitor cu privire la continutul acestora, precum si
dupa insusirea proceselor tehnologice, a metodelor de munca ce se vor aplica.
La aplicarea normelor de munca se vor asigura baza materiala si fondurile
necesare realizarii conditiilor tehnice si organizatorice avute in vedere la
elaborarea normelor de munca.
Art. 19
(1) In situatiile in care pentru asigurarea conditiilor tehnice si
organizatorice prevazute in normele de munca unificate sunt necesare noi
investitii sau dezvoltari ale capacitatilor de productie, lucrari de
reamplasare a unor mijloace de productie, proiectarea si executarea unor
dispozitive speciale, perioada de asigurare a acestor conditii se stabileste pe
baza de grafic aprobat de ministerul sau organul central ori local ierarhic
superior.
(2) In unitatile in care conditiile tehnice si organizatorice s-au
modificat si sunt superioare celor care au stat la baza elaborarii normelor sau
normativelor de munca unificate, se vor elabora si aplica, potrivit
prevederilor prezentei legi, norme si normative de munca corespunzatoare
acestor conditii. In termen de doua luni unitatea va aduce la cunostinta
organului elaborator al normelor de munca unificate conditiile tehnice si
organizatorice create, in vederea imbunatatirii in mod corespunzator a normelor
de munca unificate.
Art. 20
Unitatile de cercetare stiintifica, inginerie tehnologica si de proiectare
sunt obligate sa stabileasca si sa inscrie in notele de comanda si in
proiectele de executie sau in cartea tehnica, dupa caz, capacitatile si normele
de productie, pentru obiectivele de investitii, masini, utilaje si instalatii,
numarul de masini care trebuie deservite de un muncitor, consumul de munca pe
produs, precum si necesarul de personal pe intreprindere, sectii, ateliere si
locuri de munca.
Art. 21
Sarcinile de munca normate se inscriu in fisele tehnologice, foile de lucru
in acord, planul de munca sau alte documente similare intocmite odata cu
organizarea activitatii sau lansarea productiei. Raspunderea pentru corecta
stabilire a sarcinilor de munca normate revine personalului de normare si de
specialitate care le-a calculat si verificat, desemnat de organul de conducere
colectiva al unitatii.
Art. 22
(1) Normele de munca se reexamineaza anual sau ori de cate ori intervin
modificari in desfasurarea procesului de productie, pentru a fi permanent puse
de acord cu noile conditii tehnice, tehnologice si de organizare a productiei
si a muncii.
(2) Modificarea normelor de munca este obligatorie in cazurile in care:
a) se introduc in productie noi procese de munca, masini, utilaje,
tehnologii sau alte masuri tehnico-organizatorice care conduc la modificarea
consumului de munca necesar executarii produselor, operatiilor, lucrarilor sau
serviciilor, daca noul consum de munca poate fi determinat imediat. In aceste
cazuri, noile norme de munca se aplica odata cu schimbarea conditiilor de
lucru;
b) se modifica consumul de munca necesar efectuarii operatiilor, lucrarilor
sau serviciilor, in urma aplicarii unor masuri tehnice si organizatorice, ale
caror efecte nu se pot determina imediat, dar se acumuleaza treptat, precum si
in urma perfectionarii pregatirii profesionale si a cresterii deprinderilor in
munca ale majoritatii lucratorilor, datorita executarii repetate a acelorasi
operatii sau lucrari. In aceste cazuri, normele de munca se modifica anual, pe
baza programelor aprobate de adunarile generale ale oamenilor muncii din
unitati;
c) se constata ca normele de munca au fost gresit fundamentate sau au fost
elaborate cu incalcarea prevederilor legale. In acest caz, normele de munca se
modifica de la data constatarii.
SECTIUNEA a 4-a
Perfectionarea pregatirii profesionale a personalului muncitor
Art. 23
(1) Ridicarea continua a pregatirii profesionale a personalului din toate
domeniile de activitate se realizeaza in stransa concordanta cu cerintele
progresului tehnic, cu gradul ridicat de tehnicitate a masinilor, utilajelor si
al produselor, cu formele superioare de organizare a productiei si a muncii.
(2) Perfectionarea pregatirii profesionale a personalului muncitor se
desfasoara in intreprinderi, alte unitati socialiste, centrale, ministere, alte
organe centrale si locale si se realizeaza, in principal, prin urmatoarele
forme:
a) instruire la locul de munca, sub controlul sefului direct;
b) cursuri organizate in cadrul unitatii sau in alte unitati;
c) programe personale de perfectionare cu verificarea periodica a
cunostintelor asimilate;
d) stagii de practica si specializare in unitatea proprie ori in alte
unitati.
(3) Ministerele, centralele, intreprinderile, unitatile de cercetare si
invatamant, impreuna cu Ministerul Educatiei si Invatamantului, Ministerul
Muncii si Consiliul Central al Uniunii Generale a Sindicatelor din Romania, vor
lua masuri, potrivit legii, pentru asigurarea pregatirii profesionale a
personalului muncitor in structura pe meserii si specialitati si perfectionarea
continua a acesteia, corespunzator exigentelor revolutiei tehnico-stiintifice
contemporane, gradului de inzestrare tehnica a tuturor ramurilor economiei
nationale cu utilaje si instalatii de inalta tehnicitate, extinderii
automatizarii, cibernetizarii si robotizarii productiei, precum si sporirii
complexitatii proceselor economice.
Art. 24
Perfectionarea pregatirii profesionale se face diferentiat pe categorii de
personal in raport cu specialitatea, nivelul de pregatire, functia detinuta in
cadrul procesului de productie, urmarindu-se insusirea cunostintelor necesare
realizarii sarcinilor de munca si de productie la cel mai inalt nivel
calitativ, in timpul optim necesar si cu minimum de efort fizic.
Art. 25
(1) Activitatea de perfectionare a pregatirii profesionale a personalului
muncitor trebuie sa asigure cunoasterea de catre fiecare om al muncii a
tehnologiilor noi si modernizate, a caracteristicilor tehnice de functionare a
masinilor, utilajelor si instalatiilor nou introduse, a dispozitivelor si
elementelor de modernizare a celor existente, precum si a modului de folosire,
reglare, intretinere si reparare a acestora, cunoasterea si utilizarea in mod
corespunzator a sculelor si aparatelor de masura si control specifice
proceselor de productie.
(2) Prin perfectionarea pregatirii profesionale se urmareste, totodata,
cunoasterea si insusirea de catre personalul muncitor a formelor moderne de
conducere si organizare a unitatilor, subunitatilor si locurilor de munca.
(3) Pregatirea personalului muncitor se face pe profile largi, care sa permita
obtinerea unei calificari suplimentare, in vederea deservirii mai multor masini
si utilaje sau a reintegrarii rapide in activitate in cazul schimbarii locului
de munca.
CAP. 2
Planificarea si urmarirea realizarii sarcinilor de crestere a productivitatii
muncii
Art. 26
Stabilirea nivelurilor productivitatii muncii si urmarirea realizarii
acestora se desfasoara un raport cu cerintele dezvoltarii economiei nationale,
pe baza planului national unic de dezvoltare economico-sociala.
Art. 27
(1) In planul national unic de dezvoltare economico-sociala se inscriu
distinct obiectivele referitoare la nivelurile si ritmurile de crestere a
productivitatii muncii in principalele ramuri si activitati din sfera
productiei materiale.
(2) Nivelul indicatorilor productivitatii muncii si fortei de munca, precum
si ritmurile de crestere a acestora pe ansamblul economiei, pe ramuri, in
profil teritorial si departamental, se stabilesc prin plan, in stricta
concordanta cu prevederile acestuia referitoare la productie, cercetare
stiintifica, resurse de munca, pregatirea personalului si punerea in functiune
a noilor obiective de investitii.
Art. 28
Titularii de plan asigura defalcarea pe unitati a sarcinilor de crestere a
productivitatii muncii aprobate prin planul national unic de dezvoltare
economico-sociala si stabilesc masurile de realizare a acestora, in conditiile
utilizarii cat mai rationale a bazei tehnico-materiale si a personalului,
imbunatatirii structurii si limitarii acestuia la strictul necesar,
urmarindu-se cresterea ponderii personalului cuprins in activitati productive.
Art. 29
Activitatea de planificare si realizare a productivitatii muncii se
desfasoara pe baza programelor de crestere a productivitatii muncii in toate
intreprinderile, centralele, ministerele si celelalte organe centrale si locale
cu participarea nemijlocita a oamenilor muncii.
Art. 30
(1) Programele de crestere a productivitatii muncii cuprind, pentru fiecare
etapa, masuri concrete, strans corelate cu sarcinile inscrise in planurile si
programele privind cercetarea si dezvoltarea tehnologica, ridicarea nivelului
tehnic si calitativ al productiei, reducerea cheltuielilor materiale si de
productie, sporirea gradului de valorificare a materiilor prime, materialelor,
combustibililor si energiei, urmarindu-se cresterea eficientei economice a
intregii munci sociale.
(2) Programele prevazute la alin. (1) cuprind, totodata, mijloacele si
fondurile necesare aplicarii masurilor, urmarindu-se permanent folosirea la
maximum a capacitatilor existente, cresterea productiei la 1.000 lei fonduri
fixe.
Art. 31
Proiectele programelor de crestere a productivitatii muncii elaborate de
intreprinderi si centrale se supun dezbaterii si aprobarii adunarilor generale
ale oamenilor muncii, iar cele elaborate de ministere si celelalte organe
centrale si locale, organelor de conducere colectiva ale acestora.
Art. 32
Comitetul de Stat al Planificarii, Ministerul Muncii si Directia Centrala
de Statistica, impreuna cu ministerele, celelalte organe centrale si locale,
sunt obligate sa ia masuri pentru imbunatatirea permanenta a sistemului de
determinare, fundamentare si urmarire a productivitatii muncii si extinderea
numarului de produse la care se stabilesc sarcini de productivitate exprimate
in unitati naturale, natural-conventionale si unitati de munca.
Art. 33
Comitetul de Stat al Planificarii, Consiliul National pentru Stiinta si
Tehnologie si Ministerul Muncii, impreuna cu ministerele, celelalte organe
centrale si locale, verifica nivelul indicatorilor productivitatii muncii
propus in documentatiile tehnice pentru noile obiective de investitii, urmarind
ca acesta sa fie mai ridicat decat cel ce se va realiza in unitati similare
existente in anul prevazut pentru atingerea parametrilor proiectati.
Art. 34
Ministerele, celelalte organe centrale si locale, centralele si
intreprinderile vor asigura, la toate locurile de munca, conditiile tehnice si
de organizare avute in vedere la elaborarea programelor de crestere a
productivitatii muncii si vor urmari aplicarea la termenele stabilite si cu
eficienta prevazuta a tuturor masurilor inscrise in programe.
CAP. 3
Atributii si raspunderi in domeniul cresterii productivitatii muncii,
perfectionarii organizarii si normarii productiei si a muncii
SECTIUNEA 1
Atributiile si raspunderile organelor de conducere colectiva si ale
personalului din conducerea intreprinderilor, centralelor, ministerelor,
celorlalte organe centrale si locale
Art. 35
Consiliul oamenilor muncii, biroul executiv al acestuia si directorul din
intreprinderi si celelalte unitati economice au urmatoarele atributii
principale:
a) elaboreaza si asigura realizarea programelor de crestere a
productivitatii muncii la nivelul sarcinilor stabilite in plan si al normelor
de consum de munca pentru toate produsele din nomenclatorul unitatii;
b) analizeaza periodic si raporteaza in adunarea generala a oamenilor
muncii asupra modului in care se realizeaza programele de masuri pentru
cresterea productivitatii muncii si modificarea normelor de munca;
c) raspund de aplicarea proiectelor de organizare a productiei si a muncii
elaborate de unitatile de cercetare stiintifica, inginerie tehnologica si de
proiectare, precum si de aplicarea masurilor proprii de perfectionare continua
a organizarii productiei si a locurilor de munca;
d) raspund de aplicarea normelor de productie, de timp si de personal
stabilite si de asigurarea conditiilor tehnice si organizatorice care au stat
la baza elaborarii acestora;
e) raspund de incadrarea in numarul de personal planificat si de
respectarea normativelor specifice pentru toate categoriile de personal, de
corelarea - in perioada de plan - a numarului de personal pe categorii cu productia
prevazuta a se realiza in conditiile indeplinirii nivelului planificat al
productivitatii muncii; asigura redistribuirea in alte activitati productive a
personalului devenit disponibil;
f) raspund de incadrarea stricta in normele de consum de munca pe produse
si grupe de produse aprobate prin planul national unic de dezvoltare
economico-sociala;
g) asigura respectarea disciplinei tehnologice si folosirea integrala a
timpului de lucru, intarirea ordinii si disciplinei la fiecare loc de munca;
h) asigura perfectionarea pregatirii profesionale a personalului muncitor
si utilizarea eficienta a tuturor categoriilor de personal.
Art. 36
Consiliul oamenilor muncii, biroul executiv al acestuia si directorul
general din centrale si unitatile asimilate, consiliul de conducere si biroul
executiv din ministere si celelalte organe centrale, ministrul sau conducatorul
acestora, precum si comitetele sau birourile executive ale consiliilor populare
si presedintii acestora, au urmatoarele atributii principale:
a) raspund de incadrarea stricta a unitatilor din subordine in sarcinile de
crestere a productivitatii muncii, in consumurile de munca normate pe produse
si grupe de produse, precum si de promovarea si generalizarea celor mai
eficiente metode de organizare a productiei si a muncii, a tehnologiilor de
mare productivitate, cu un consum redus de manopera, materii prime, materiale,
combustibili si energie;
b) stabilesc, pentru unitatile subordonate, masuri privind innoirea si
modernizarea productiei, a muncii si a tehnologiilor, cresterea gradului de
mecanizare si automatizare, majorarea corespunzatoare a normelor de productie
si reducerea consumului de manopera, in stransa concordanta cu nivelurile si
ritmurile de crestere a productivitatii muncii de la o etapa la alta, fara
sporirea efortului fizic al personalului muncitor;
c) raspund de elaborarea si aplicarea proiectelor de organizare stiintifica
a productiei si a muncii, a programelor de crestere a productivitatii muncii si
a planului de normare a muncii;
d) controleaza respectarea cu strictete, in unitatile subordonate, a
tuturor regulilor de ordine si disciplina a muncii si iau masuri pentru
desfasurarea in bune conditii a intregii activitati;
e) raspund de elaborarea si aprobarea normelor de munca unificate pe grup
de intreprinderi, pe minister si pe economie, potrivit competentelor acestora;
f) asigura elaborarea de norme de productie odata cu proiectarea masinilor,
utilajelor si instalatiilor, tehnologiilor produselor noi sau modernizate, in
conditii de eficienta economica, productivitate ridicata si costuri de
productie reduse, comparabile cu cele mai bune realizari din tara sau pe plan
mondial;
g) raspund de calitatea normelor de productie, de timp si de personal elaborate
si aplicate in unitati, precum si de asigurarea conditiilor tehnice si
organizatorice stabilite odata cu elaborarea acestora;
h) controleaza si sprijina intreprinderile subordonate pentru realizarea la
termen a proiectelor de organizare stiintifica a productiei si a muncii, a
programelor de crestere a productivitatii muncii si a planului de normare a
muncii;
i) asigura elaborarea programelor de perfectionare a pregatirii
profesionale a personalului muncitor si controleaza realizarea acestora.
SECTIUNEA a 2-a
Atributiile si raspunderile Comitetului de Stat al Planificarii,
Consiliului National pentru Stiinta si Tehnologie si Ministerului Muncii
Art. 37
Comitetul de Stat al Planificarii are urmatoarele atributii principale:
a) intocmeste propuneri pentru proiectele planurilor curente si de
perspectiva, pe baza studiilor proprii si a propunerilor titularilor de plan,
cu privire la cresterea productivitatii muncii, folosirea rationala a fortei de
munca si perfectionarea continua a pregatirii acesteia;
b) elaboreaza, impreuna cu Ministerul Muncii si titularii de plan,
programele de crestere a productivitatii muncii pe economie, asigurand, prin
masuri concrete, realizarea integrala a sarcinilor de crestere a
productivitatii muncii, prevazute in planurile unice de dezvoltare
economico-sociala si in programul de perspectiva;
c) raspunde, impreuna cu Ministerul Muncii si titularii de plan, potrivit
legii, de executia planului cu privire la productivitatea muncii si folosirea
fortei de munca si exercita un control permanent asupra indeplinirii sarcinilor
prevazute pentru a preveni orice nerealizare si a asigura infaptuirea
ritmurilor planificate.
Art. 38
Consiliul National pentru Stiinta si Tehnologie are urmatoarele atributii
principale:
a) raspunde de cuprinderea in plan si de realizarea obiectivelor de
cercetare stiintifica, dezvoltare tehnologica si de introducere a progresului
tehnic care asigura ridicarea permanenta a nivelului tehnic-calitativ al
produselor, promovarea si generalizarea tehnologiilor avansate, reducerea
consumurilor materiale si energetice, cresterea gradului de utilizare a
resurselor refolosibile;
b) stabileste masuri obligatorii pentru perfectionarea organizarii
activitatii de cercetare stiintifica, dezvoltare tehnologica si de introducere
a progresului tehnic, de imbunatatirea continutului si cresterea eficientei
acestei activitati;
c) indruma si controleaza activitatea ministerelor, celorlalte organe
centrale si locale, a unitatilor de cercetare stiintifica, inginerie
tehnologica si de proiectare in realizarea planului de cercetare stiintifica,
dezvoltare tehnologica si de introducere a progresului tehnic.
Art. 39
Ministerul Muncii are urmatoarele atributii principale:
a) raspunde, impreuna cu Comitetul de Stat al Planificarii, de elaborarea
proiectului de plan si a programelor de crestere a productivitatii muncii pe
economie, pe baza propunerilor ministerelor, celorlalte organe centrale si
locale;
b) elaboreaza proiectul planului de normare a muncii pe ansamblul economiei
nationale, pe baza propunerilor ministerelor si celorlalte organe centrale, iar
dupa aprobare urmareste modul de aplicare a acestuia;
c) urmareste, impreuna cu Consiliul National pentru Stiinta si Tehnologie,
cu ministerele si celelalte organe centrale si locale, elaborarea proiectelor
de organizare stiintifica a productiei si a muncii pentru noile obiective sau
de modernizare si dezvoltare a celor existente;
d) elaboreaza, in colaborare cu ministerele si celelalte organe centrale si
locale, proiecte de norme de personal pe unele ramuri, subramuri, precum si
pentru unele sectoare sau domenii cu pondere insemnata in economie, care
urmeaza sa fie aprobate prin decret al Consiliului de Stat;
e) intocmeste, in colaborare cu ministerele si celelalte organe centrale si
locale, si supune spre aprobare Consiliului de Ministri propuneri de masuri de
ansamblu privind perfectionarea organizarii productiei si a muncii, in vederea
cresterii productivitatii muncii, a eficientei economice in toate sectoarele de
activitate;
f) urmareste si analizeaza modul in care se desfasoara activitatea de
organizare a productiei si a muncii in unitatile economice; controleaza modul
de aplicare a masurilor privind perfectionarea organizarii productiei si a
muncii si masurile luate pentru cresterea productivitatii muncii; informeaza
Consiliul de Ministri asupra constatarilor facute;
g) efectueaza controlul de specialitate asupra modului cum se elaboreaza si
se aplica programele pentru fundamentarea productivitatii muncii planificate,
normele de productie, de timp si de personal, stabilind, totodata, raspunderile
si masurile ce se impun pentru inlaturarea neajunsurilor constatate;
h) colaboreaza cu Ministerul Educatiei si Invatamantului, cu celelalte
organe interesate, in vederea includerii in programele de invatamant de toate
gradele a cunostintelor necesare privind cresterea productivitatii muncii si
perfectionarea organizarii si normarii productiei si a muncii.
Art. 40
Consiliul de Ministri coordoneaza si controleaza activitatea desfasurata
in domeniul cresterii productivitatii muncii, perfectionarii organizarii si
normarii productiei si a muncii de catre ministere, celelalte organe centrale
si locale si ia masuri pentru inlaturarea oricaror neajunsuri constatate in
acest domeniu.
SECTIUNEA a 3-a
Raspunderile sindicatelor si ale oamenilor muncii
Art. 41
Consiliul Central al Uniunii Generale a Sindicatelor, comitetele uniunilor
sindicatelor pe ramuri de activitate si comitetele sindicale din centrale,
intreprinderi si din celelalte unitati vor actiona pentru:
a) mobilizarea tuturor categoriilor de oameni ai muncii in vederea
cresterii productivitatii muncii, perfectionarii organizarii si normarii
productiei si a muncii, ridicarii nivelului de calificare si de pregatire
tehnico-profesionala;
b) intensificarea activitatii de investitii si inovatii, generalizarea,
impreuna cu ministerele economice si Consiliul National pentru Stiinta si Tehnologie,
a inventiilor si inovatiilor, a metodelor si tehnologiilor de mare
productivitate, precum si a formelor superioare de organizare a productiei si a
muncii;
c) dezvoltarea constiintei socialiste a tuturor oamenilor muncii, intarirea
ordinii si disciplinei, a spiritului de raspundere si formarea unei atitudini
noi, comuniste, fata de munca.
Art. 42
Oamenii muncii, in calitatea lor de proprietari ai mijloacelor de
productie, de producatori si beneficiari ai valorilor materiale, trebuie sa actioneze
pentru cresterea eficientei economice a intregii activitati a unitatilor,
gospodarirea judicioasa a partii din avutia nationala incredintata de societate
in administrare, sporirea contributiei fiecarei unitati la dezvoltarea generala
a societatii, la ridicarea nivelului productivitatii muncii sociale.
Art. 43
Fiecare om al muncii raspunde de respectarea stricta a disciplinei, de
folosirea integrala a timpului de lucru si are obligatia sa utilizeze cu
eficienta maxima masinile, utilajele, instalatiilor, sculele si dispozitivele
cu care lucreaza, sa asigure intretinerea si reglarea acestora, sa se incadreze
in consumurile normate de munca, de materii prime, materiale, combustibili si
energie, precum si in conditiile de calitate prescrise ale produselor.
Art. 44
Fiecare om al muncii este obligat sa-si ridice continuu nivelul de
pregatire profesionala si politica, sa respecte conditiile tehnice si
organizatorice pe baza carora s-au elaborat normele de productie, sa actioneze
pentru realizarea lor, pentru eliminarea oricaror forme de risipa, inlaturarea
neglijentelor in pastrarea si folosirea mijloacelor de munca, in desfasurarea
normala a proceselor de productie.
CAP. 4
Dispozitii finale
Art. 45
Incalcarea dispozitiilor prezentei legi atrage raspunderea disciplinara,
materiala, civila, contraventionala sau penala, dupa caz, a persoanelor
vinovate.
Art. 46
(1) In cazul in care se constata incalcari ale prevederilor prezentei legi,
organele de control imputernicite de Ministerul Muncii, Ministerul Finantelor
si de organele bancare au dreptul:
a) sa ceara conducatorului unitatii controlate ori, dupa caz, conducatorul
organului ierarhic superior al acestei unitati aplicarea de sanctiuni
disciplinare persoanei vinovate, potrivit legii;
b) sa propuna organelor in drept indepartarea din functie, in conditiile
legii, a persoanei vinovate de incalcari grave ale disciplinei de elaborare si
aplicare a normelor de productie, de timp si de personal si a programelor de masuri
pentru cresterea productivitatii muncii, a proiectelor de organizare a
productiei si a muncii;
c) sa solicite luarea de catre conducatorul unitatii controlate a masurilor
necesare pentru stabilirea raspunderii materiale, in cazul producerii de pagube
avutului obstesc.
(2) Organele carora li s-au comunicat masurile prevazute la alin. (1) sunt
obligate ca in termen de 15 zile sa informeze Ministerul Muncii, Ministerul
Finantelor si organele bancare asupra masurilor luate.
Art. 47
(1) Constituie contraventie la prevederile prezentei legi si se
sanctioneaza cu amenda de la 3.000 la 6.000 lei urmatoarele fapte, daca nu sunt
savarsite in astfel de conditii incat, potrivit legii penale, sa fie
considerate infractiuni:
a) nerespectarea prevederilor inscrise in proiectele de organizare
stiintifica a productiei si a muncii;
b) elaborarea si aplicarea de norme de productie, de timp sau de personal
in neconcordanta cu conditiile tehnice si organizatorice existente la locurile
de munca;
c) aplicarea altor norme de productie, de timp si de personal decat cele
aprobate potrivit legii;
d) aplicarea de norme de productie, de timp si de personal fara
incunostintarea si instruirea personalului muncitor cu privire la continutul
acestora si obligatiile ce le revin fiecaruia la locul de munca;
e) nerespectarea parametrilor din documentatia tehnica a masinilor,
utilajelor si instalatiilor la stabilirea normelor de productie;
f) mentinerea in unitati a personalului muncitor peste numarul planificat
si nerespectarea numarului de personal stabilit, pe categorii, pe baza
normativelor aprobate potrivit legii;
g) mentinerea in unitati a unui numar de personal mai mare decat cel
corespunzator productiei prevazute a se realiza si indeplinirii nivelului
planificat al productivitatii muncii.
(2) Sanctiunile prevazute la alin. (1) se aplica persoanelor vinovate,
corespunzator atributiilor si raspunderilor care decurg din prezenta lege.
(3) Sanctiunile pot fi aplicate si persoanelor juridice.
Art. 48
Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac de catre
Ministerul Muncii, Ministerul Finantelor si organele bancare, prin personalul
imputernicit in acest scop, in toate unitatile. De asemenea, poate sa constate
si sa aplice sanctiunile contraventionale si personalul celorlalte ministere si
organe centrale, al comitetelor executive ale consiliilor populare judetene si
al municipiului Bucuresti, precum si cel al centrelor si unitatilor asimilate
acestora, anume imputernicit de catre conducatorii acestora, fiecare in
domeniul sau de activitate.
Art. 49
(1) Impotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei se poate face
plangere in conditiile legii.
(2) In masura in care prezenta lege nu dispune altfel, contraventiilor
prevazute la art. 47 le sunt aplicabile dispozitiile Legii nr. 32/1968 privind
stabilirea si sanctionarea contraventiilor.
Art. 50
(1) Prezenta lege intra in vigoare la data de 1 ianuarie 1986.
(2) Hotararea Consiliului de Ministri nr. 201/1958 privind imbunatatirea
metodologiei de reexaminare a normelor de munca, prevederile art. 9 si art. 12
alin. 4 din Hotararea Consiliului de Ministri nr. 2494/1969 pentru stabilirea
si sanctionarea contraventiilor in domeniul muncii si ocrotirilor sociale,
precum si orice alte dispozitii contrare prezentei legi, se abroga.