LEGE Nr. 384
din 31 decembrie 2007
pentru ratificarea
Conventiei dintre Romania si Republica San Marino pentru evitarea dublei
impuneri cu privire la impozitele pe venit si pe capital si a Protocolului la
aceasta, semnate la San Marino la 23 mai 2007
ACT EMIS DE:
PARLAMENTUL ROMANIEI
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 13 din 8 ianuarie 2008
Parlamentul României adoptă
prezenta lege.
Articol unic. - Se ratifică Convenţia dintre România şi
Republica San Marino pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe capital şi
Protocolul la aceasta, semnate la San Marino la 23 mai
2007.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul
României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din
Constituţia României, republicată.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
BOGDAN OLTEANU
PREŞEDINTELE SENATULUI
NICOLAE VĂCĂROIU
CONVENŢIE
între România şi Republica San Marino pentru
evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe capital
România şi Republica San Marino, denumite în continuare
state contractante, dorind
să încheie o convenţie pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele
pe venit şi pe capital, precum şi să consolideze dezvoltarea relaţiilor
economice dintre cele două state prin intermediul unei cooperări mai
accentuate, au convenit următoarele:
ARTICOLUL 1
Persoane vizate
Prezenta convenţie se aplică
persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.
ARTICOLUL 2
Impozite vizate
1. Prezenta convenţie se aplică impozitelor pe venit
şi pe capital stabilite în numele unui stat contractant sau al autorităţilor
sale locale ori al unităţilor sale administrativ-teritoriale, indiferent de
modul în care sunt percepute.
2. Sunt considerate impozite pe venit şi pe capital
toate impozitele stabilite pe venitul total, pe capitalul total sau pe
elementele de venit ori de capital, inclusiv impozitele pe câştigurile
provenite din înstrăinarea proprietăţii mobiliare sau imobiliare, precum şi
impozitele asupra creşterii capitalului.
3. Impozitele existente asupra cărora se aplică
prezenta convenţie sunt, în special:
a) în cazul României:
(i) impozitul pe venit;
(ii) impozitul pe profit,
denumite în continuare impozit român;
b) în cazul Republicii San Marino:
- impozitul general pe venit perceput:
(i) asupra persoanelor fizice;
(ii) asupra societăţilor şi activităţilor
independente,
denumite în continuare impozit
sanmarinez.
4. Prezenta convenţie se va aplica, de asemenea,
oricăror impozite identice sau în esenţă similare care sunt stabilite după data
semnării acesteia, în plus sau în locul impozitelor existente.
Autorităţile competente ale statelor contractante se
vor informa reciproc asupra oricăror modificări importante care au fost făcute
în legislaţiile lor fiscale.
ARTICOLUL 3
Definiţii generale
1. In sensul prezentei convenţii, în măsura în care
contextul nu cere o interpretare diferită:
a) termenul România înseamnă
teritoriul de stat al României, inclusiv marea sa teritorială şi spaţiul aerian
de deasupra teritoriului şi mării teritoriale, asupra cărora România îşi
exercită suveranitatea, precum şi zona contiguă şi platoul continental şi zona
economică exclusivă asupra cărora România îşi exercită, în conformitate cu
legislaţia sa şi potrivit normelor şi principiilor dreptului internaţional,
drepturi suverane şi jurisdicţia;
b) termenul San Marino înseamnă
teritoriul Republicii San Marino, inclusiv orice altă zonă asupra căreia
Republica San Marino îşi exercită, în conformitate cu dreptul internaţional,
drepturi suverane sau jurisdicţia;
c) expresiile un stat contractant şi celălalt stat contractant înseamnă România sau San Marino, după cum cere contextul;
d) termenul persoană include o persoană fizică, o societate şi orice altă asociere de
persoane;
e) termenul societate înseamnă
orice persoană juridică sau orice entitate care este tratată ca o persoană
juridică în scopuri fiscale;
f) expresiile întreprindere a unui stat contractant
şi întreprindere a
celuilalt stat contractant înseamnă, după caz, o
întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant şi o
întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt
stat contractant;
g) expresia transport
internaţional înseamnă orice transport efectuat cu
o navă sau aeronavă exploatată de o întreprindere care are sediul conducerii
efective într-un stat contractant, cu excepţia cazului în care nava sau
aeronava este exploatată numai între locuri din celălalt stat contractant;
h) termenul naţional înseamnă:
(i) orice persoană fizică având cetăţenia unui stat contractant;
(ii) orice persoană juridică, parteneriat sau
asociaţie având statutul în conformitate cu legislaţia în vigoare într-un stat
contractant;
i) expresia autoritate
competentă înseamnă:
(i) în România, Ministerul Economiei şi Finanţelor;
(ii) în San Marino, Ministerul Finanţelor.
2. In ceea ce priveşte aplicarea prezentei convenţii în
orice moment de către un stat contractant, orice termen care nu este definit în
aceasta va avea, în cazul în care contextul nu cere o interpretare diferită,
înţelesul pe care îl are în acel moment în cadrul legislaţiei acelui stat cu
privire la impozitele la care se aplică prezenta convenţie, orice înţeles dat
de legislaţia fiscală în vigoare a acelui stat prevalând asupra înţelesului
acordat termenului de celelalte legi ale acelui stat.
ARTICOLUL 4
Rezident
1. In sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant înseamnă
orice persoană care, potrivit legislaţiei acelui stat, este supusă impozitării
în acel stat datorită domiciliului său, rezidenţei sale, locului său de
conducere sau oricărui alt criteriu de natură similară, incluzând, de asemenea,
acel stat şi orice autoritate locală sau unitate administrativ-teritorială a acestuia.
Totuşi, această expresie nu include o persoană care este supusă impozitării în
acel stat numai pentru faptul că realizează venituri sau capital din surse situate în acel stat.
2. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o
persoană fizică este rezidentă a ambelor state contractante, atunci statutul
său se determină după cum urmează:
a) aceasta va fi considerată rezidentă numai a
statului contractant în care are o locuinţă permanentă la dispoziţia sa; dacă
are o locuinţă permanentă la dispoziţia sa în ambele state, ea va fi
considerată rezidentă numai a statului contractant cu care legăturile sale
personale şi economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale);
b) dacă nu poate fi determinat statul în care aceasta
are centrul intereselor vitale sau dacă ea nu are o locuinţă permanentă la
dispoziţia sa în niciunul dintre statele contractante, aceasta va fi
considerată rezidentă numai a statului contractant în care locuieşte în mod
obişnuit;
c) dacă aceasta locuieşte în mod obişnuit în ambele
state sau în niciunul dintre ele, ea va fi considerată rezidentă numai a
statului contractant al cărui naţional este;
d) dacă aceasta este naţional al ambelor state sau al
niciunuia dintre ele, autorităţile competente ale statelor contractante vor rezolva
problema de comun acord.
3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o
persoană, alta decât o persoană fizică, este rezidentă a ambelor state
contractante, ea va fi considerată rezidentă numai a statului în care se află
sediul conducerii sale efective.
ARTICOLUL 5
Sediu permanent
1. In sensul prezentei convenţii, expresia sediu permanent înseamnă un loc fix de
afaceri prin care întreprinderea îşi desfăşoară în
întregime sau în parte activitatea.
2. Expresia „sediu permanent" include, îndeosebi:
a) un loc de conducere;
b) o sucursală;
c) un birou;
d) o fabrică;
e) un atelier;
f) o mină, un puţ petrolier sau de gaze, o carieră sau
orice alt loc de extracţie a resurselor naturale.
3. Un şantier de construcţii sau un proiect de
construcţii ori de instalare constituie sediu permanent numai atunci când
acesta durează mai mult de 12 luni.
4. Independent de prevederile anterioare ale
prezentului articol, expresia „sediu permanent"
se consideră că nu include:
a) folosirea de spaţii numai în scopul depozitării,
expunerii sau livrării de bunuri ori de mărfuri aparţinând întreprinderii;
b) menţinerea unui stoc de bunuri sau de mărfuri
aparţinând întreprinderii numai în scopul depozitării, expunerii ori livrării;
c) menţinerea unui stoc de bunuri sau de mărfuri
aparţinând întreprinderii numai în scopul prelucrării de către o altă
întreprindere;
d) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul
cumpărării de bunuri sau mărfuri ori al colectării de informaţii pentru
întreprindere;
e) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul
desfăşurării pentru întreprindere a oricărei alte activităţi cu caracter
pregătitor sau auxiliar;
f) menţinerea unui loc fix de afaceri numai pentru
orice combinare de activităţi menţionate la lit. a)-e), cu condiţia ca întreaga
activitate a locului fix de afaceri ce rezultă din această combinare să aibă un
caracter pregătitor sau auxiliar.
5. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, atunci când o persoană - alta decât un agent cu statut
independent căruia i se aplică prevederile paragrafului 6 - acţionează în
numele unei întreprinderi şi exercită în mod obişnuit într-un stat contractant
împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, acea
întreprindere se consideră că are un sediu permanent în acel stat în privinţa
oricăror activităţi pe care acea persoană le exercită pentru întreprindere, în
afară de cazul când activităţile unei astfel de persoane sunt limitate la cele
menţionate în paragraful 4, care, dacă sunt exercitate printr-un loc fix de
afaceri, nu fac din acest loc fix de afaceri un sediu permanent potrivit
prevederilor acelui paragraf.
6. O întreprindere a unui stat contractant nu se
consideră că are un sediu permanent în celălalt stat contractant numai datorită
faptului că aceasta îşi desfăşoară activitatea de afaceri în acel stat prin
intermediul unui broker, agent comisionar general sau al oricărui alt agent cu
statut independent, cu condiţia ca aceste persoane să acţioneze în cadrul
activităţii lor obişnuite.
7. Faptul că o societate care este rezidentă a unui
stat contractant controlează sau este controlată de o societate care este
rezidentă a celuilalt stat contractant sau îşi desfăşoară activitatea de
afaceri în celălalt stat (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este suficient
pentru a face una dintre aceste societăţi un sediu permanent al celeilalte.
ARTICOLUL 6
Venituri din proprietăţi imobiliare
1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din proprietăţi imobiliare (inclusiv
veniturile din agricultură sau din exploatări forestiere) situate în celălalt
stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.
2. Expresia proprietăţi
imobiliare are înţelesul care este atribuit de
legislaţia statului contractant în care proprietăţile în cauză sunt situate.
Expresia include, în orice caz, accesoriile proprietăţii imobiliare, inventarul
viu şi echipamentul utilizat în agricultură şi exploatări forestiere,
drepturile asupra cărora se aplică prevederile dreptului comun cu privire la
proprietatea funciară, uzufructul proprietăţilor imobiliare şi drepturile la
rente variabile sau fixe
pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale,
izvoarelor şi a altor resurse naturale; navele şi aeronavele nu sunt
considerate proprietăţi imobiliare.
3. Prevederile paragrafului 1 se aplică veniturilor
obţinute din exploatarea directă, din închirierea sau din folosirea sub orice
altă formă a proprietăţii imobiliare.
4. Prevederile paragrafelor 1
şi 3 se aplică, de asemenea, veniturilor din proprietăţi imobiliare ale unei
întreprinderi şi veniturilor din proprietăţi imobiliare utilizate pentru
exercitarea unor profesii independente.
ARTICOLUL 7
Profiturile întreprinderii
1. Profiturile unei
întreprinderi a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat, în
afară de cazul când întreprinderea desfăşoară o activitate de afaceri în
celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacă
întreprinderea desfăşoară o activitate de afaceri în acest mod, profiturile
întreprinderii sunt impozabile în celălalt stat, dar numai acea parte din
acestea care este atribuibilă acelui sediu permanent.
2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, atunci când
o întreprindere a unui stat contractant desfăşoară o
activitate de afaceri în celălalt stat contractant prin intermediul unui sediu
permanent situat acolo, se atribuie în fiecare stat contractant acelui sediu
permanent profiturile pe care acesta le-ar fi putut realiza dacă ar fi
constituit o întreprindere distinctă şi separată care desfăşoară activităţi
identice sau similare, în condiţii identice ori similare, şi care tratează cu
toată independenţa cu întreprinderea al cărei sediu permanent este.
3. La determinarea profiturilor
unui sediu permanent sunt admise ca deductibile cheltuielile ce pot fi dovedite
ca fiind efectuate pentru scopurile urmărite de sediul permanent, inclusiv
cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare efectuate,
indiferent dacă s-au efectuat în statul în care este situat sediul permanent
sau în altă parte.
4. In măsura în care într-un stat contractant se
obişnuieşte ca profitul care se atribuie unui sediu permanent să fie determinat
prin repartizarea profitului total al întreprinderii pe diversele sale părţi
componente, nicio prevedere a paragrafului 2 nu împiedică acel stat contractant
să determine profitul impozabil în conformitate cu repartizarea uzuală; totuşi,
metoda de repartizare adoptată trebuie să fie aceea prin care rezultatul
obţinut să fie în concordanţă cu principiile enunţate în prezentul articol.
5. Niciun profit nu se atribuie unui sediu permanent
numai pentru faptul că acel sediu permanent cumpără bunuri sau mărfuri pentru
întreprindere.
6. In vederea aplicării prevederilor paragrafelor
precedente, profitul care se atribuie sediului permanent se determină în
fiecare an prin aceeaşi metodă, în afară de cazul în care există motive
temeinice şi suficiente de a se proceda altfel.
7. Atunci când profiturile includ elemente de venit care sunt tratate separat în alte articole ale
prezentei convenţii, prevederile acelor articole nu sunt afectate de
prevederile prezentului articol.
ARTICOLUL 8
Transport maritim şi aerian
1. Profiturile obţinute din exploatarea în trafic
internaţional a navelor sau aeronavelor sunt impozabile numai în statul contractant
în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.
2. Dacă locul conducerii efective a unei întreprinderi
de transport naval se află la bordul unei nave, atunci
acesta se consideră a fi localizat în statul
contractant în care este situat portul de înregistrare a navei sau, dacă nu
există un astfel de port, în statul contractant în care este rezident cel care
exploatează nava.
3. Prevederile paragrafului 1 se aplică, de asemenea, profiturilor obţinute din participarea la un
pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie internaţională de transport.
ARTICOLUL 9
Intreprinderi asociate
1. Când
a) o întreprindere a unui stat contractant participă
direct sau indirect la conducerea, controlul ori la
capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau
b) aceleaşi persoane participă direct sau indirect la
conducerea, controlul ori la capitalul unei întreprinderi a unui stat
contractant şi a unei întreprinderi a celuilalt stat
contractant, şi, fie într-un caz, fie în celălalt,
cele două întreprinderi sunt legate în relaţiile lor comerciale sau financiare
de condiţii acceptate sau impuse care diferă de acelea care ar fi fost
stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile care fără aceste
condiţii ar fi fost obţinute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi
obţinute în fapt datorită acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile
acelei întreprinderi şi impozitate în consecinţă.
2. Când un stat contractant
include în profiturile unei întreprinderi a acelui stat - şi impozitează în
consecinţă - profiturile asupra cărora o întreprindere a celuilalt stat
contractant a fost supusă impozitării în celălalt stat şi profiturile astfel
incluse sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat
menţionat dacă condiţiile stabilite între cele două întreprinderi ar fi fost
acelea care ar fi fost convenite între întreprinderi independente, atunci
celălalt stat va proceda la ajustarea corespunzătoare a sumei impozitului
stabilit asupra acelor profituri. La efectuarea unei astfel de ajustări trebuie
să se ţină seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii şi, dacă este
necesar, autorităţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc.
ARTICOLUL 10
Dividende
1. Dividendele plătite de o societate care este
rezidentă a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant
sunt impozitate în celălalt stat contractant.
2. Totuşi, astfel de dividende sunt, de asemenea,
impozabile în statul contractant în care este rezidentă societatea plătitoare
de dividende şi potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacă beneficiarul efectiv
al dividendelor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel
stabilit nu va depăşi:
a) 0% din suma brută a dividendelor dacă beneficiarul
efectiv este o societate (alta decât un parteneriat) care deţine în mod direct
cel puţin 50% din capitalul societăţii plătitoare de dividende;
b) 5% din suma brută a dividendelor dacă beneficiarul
efectiv este o societate (alta decât un parteneriat) care deţine în mod direct
cel puţin 10% din capitalul societăţii plătitoare de dividende;
c) 10% din suma brută a dividendelor în toate
celelalte cazuri.
Prezentul paragraf nu afectează impozitarea societăţii
cu privire la profiturile din care se plătesc dividendele.
3. Termenul dividende, aşa
cum este folosit în prezentul articol, înseamnă veniturile provenind din
acţiuni, din părţi miniere, din părţi de fondator sau alte drepturi, care nu
sunt titluri de creanţă, din participarea la profituri, precum şi veniturile
din alte părţi sociale care sunt supuse aceluiaşi tratament fiscal ca şi
veniturile din acţiuni de către legislaţia statului în care este rezidentă
societatea distribuitoare.
4. Prevederile paragrafelor 1
şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al
unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat
contractant în care este rezidentă societatea plătitoare de dividende printr-un
sediu permanent situat acolo sau desfăşoară profesii independente printr-o bază
fixă situată acolo, iar deţinerea drepturilor generatoare de dividende în
legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un asemenea
sediu permanent sau bază fixă. In această situaţie se aplică prevederile art. 7
sau 14, după caz.
5. Când o societate rezidentă a unui stat contractant
realizează profituri sau venituri din celălalt stat contractant, celălalt stat
nu poate percepe niciun impozit asupra dividendelor plătite de societate, cu
excepţia cazului când asemenea dividende sunt plătite unui rezident al
celuilalt stat contractant sau când deţinerea drepturilor generatoare de
dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de
un sediu permanent sau de o bază fixă situată în celălalt stat contractant,
nici să supună profiturile nedistribuite ale societăţii unui impozit asupra
profiturilor nedistribuite ale acesteia, chiar dacă dividendele plătite sau
profiturile nedistribuite reprezintă în întregime ori în parte profituri sau
venituri provenind din celălalt stat.
ARTICOLUL 11
Dobânzi
1. Dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi
plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celălalt
stat contractant.
2. Totuşi, astfel de dobânzi sunt, de asemenea,
impozabile în statul contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acelui
stat, dar dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor este rezident al celuilalt
stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 3% din suma brută a
dobânzilor.
3. Independent de prevederile paragrafului 2,
dobânzile provenind dintr-un stat contractant sunt scutite de impozit în acel
stat contractant dacă sunt obţinute şi deţinute efectiv de guvernul celuilalt
stat contractant, de o autoritate locală ori de o unitate administrativ-teritorială
a acestuia sau de orice agenţie sau unitate bancară ori instituţie a acelui
guvern, autorităţi locale sau unităţi administrativ-teritoriale ori dacă
creanţele unui rezident al celuilalt stat contractant sunt garantate, asigurate
sau finanţate de o instituţie financiară aparţinând în întregime guvernului
celuilalt stat contractant.
4. Termenul dobânzi, astfel
cum este folosit în prezentul articol, înseamnă veniturile din titluri de
creanţă de orice natură însoţite sau nu de garanţii ipotecare ori de o clauză
de participare la profiturile debitorului şi, în special, veniturile din efecte
publice, titluri de creanţă sau obligaţiuni, inclusiv primele şi premiile
legate de asemenea efecte, titluri de creanţă ori obligaţiuni. Penalităţile
pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobânzi în sensul prezentului
articol.
5. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă
beneficiarul efectiv al dobânzilor, fiind un rezident al unui stat contractant,
desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin
dobânzile printr-un sediu permanent situat acolo sau desfăşoară profesii
independente printr-o bază fixă situată acolo, iar creanţa în legătură cu care
sunt plătite dobânzile este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau
bază fixă. In această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau 14, după caz.
6. Dobânzile se consideră că provin dintr-un stat
contractant atunci când plătitorul este un rezident al acelui stat contractant.
Totuşi, când plătitorul dobânzilor, fie că este sau nu rezident al unui stat
contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă în legătură cu care a fost contractată
creanţa generatoare de dobânzi şi aceste dobânzi se suportă de un asemenea
sediu permanent sau bază fixă, atunci aceste dobânzi se consideră că provin din
statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.
7. Când, datorită relaţiilor speciale existente între
debitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma
dobânzilor, ţinând seama de creanţa pentru care sunt plătite, depăşeşte suma
care ar fi fost convenită între debitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor
astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplică numai pentru
ultima sumă menţionată. In acest caz, partea excedentară a plăţilor este
impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinându-se seama de
celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
ARTICOLUL 12
Redevenţe
1. Redevenţele provenind
dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat
contractant sunt impozabile în celălalt stat.
2. Totuşi, astfel de redevenţe sunt, de asemenea,
impozabile în statul contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acelui
stat, dar dacă beneficiarul efectiv al redeventelor este rezident al celuilalt
stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 3% din suma brută a
redeventelor.
3. Termenul redevenţe, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnă plăţi de
orice fel primite pentru folosirea sau concesionarea oricărui drept de autor
asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv asupra
programelor de calculator, filmelor de cinematograf şi înregistrărilor pentru
emisiunile de radio sau televiziune, orice patent, marcă de comerţ, desen ori
model, plan, formulă secretă sau procedeu de fabricaţie, precum şi pentru
utilizarea sau dreptul de a utiliza un echipament industrial, comercial sau
ştiinţific, ori pentru informaţii referitoare la experienţa în domeniul
industrial, comercial sau ştiinţific.
4. Prevederile paragrafelor 1
şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al redeventelor, fiind un rezident
al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat
contractant din care provin redevenţele printr-un sediu permanent situat acolo
sau desfăşoară profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar
dreptul sau proprietatea pentru care se plătesc redevenţele este efectiv
legat/legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. In această situaţie
se aplică prevederile art. 7 sau 14, după caz.
5. Redevenţele se consideră că provin dintr-un stat
contractant când plătitorul este un rezident al acelui stat contractant.
Totuşi, când plătitorul redeventelor, fie că este sau nu rezident al unui stat
contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă şi
dreptul sau proprietatea pentru care se plătesc redevenţele este efectiv
legat/legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă, atunci astfel de
redevenţe se consideră că provin din statul în care este situat sediul
permanent sau baza fixă.
6. Când, datorită relaţiilor speciale existente între
plătitorul şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma
redeventelor, având în vedere utilizarea, dreptul sau informaţia pentru care
sunt plătite acestea, depăşeşte suma care ar fi fost convenită între plătitor
şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile
prezentului articol se aplică numai pentru ultima sumă menţionată. In acest
caz, partea excedentară a plăţilor este impozabilă potrivit legislaţiei
fiecărui stat contractant, ţinându-se seama de celelalte prevederi ale
prezentei convenţii.
ARTICOLUL 13
Câştiguri de capital
1. Câştigurile realizate de un rezident al unui stat
contractant din înstrăinarea proprietăţilor imobiliare, astfel cum sunt
definite la art. 6, situate în celălalt stat contractant sunt impozabile în
celălalt stat.
2. Câştigurile provenind din înstrăinarea proprietăţii
mobiliare făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere
a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau a proprietăţii
mobiliare ţinând de o bază fixă de care dispune un rezident al unui stat
contractant în celălalt stat contractant pentru desfăşurarea unei profesii
independente, inclusiv câştigurile provenind din înstrăinarea unui asemenea
sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) sau a unei asemenea baze
fixe, sunt impozabile în celălalt stat contractant.
3. Câştigurile provenind din înstrăinarea navelor sau
aeronavelor exploatate în trafic internaţional ori a proprietăţilor mobiliare
necesare exploatării unor asemenea nave sau aeronave sunt impozabile numai în
statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.
4. Câştigurile obţinute de un rezident al unui stat
contractant din înstrăinarea acţiunilor a căror valoare este formată în
proporţie de peste 50%, direct sau indirect, din proprietăţi imobiliare situate
în celălalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.
5. Câştigurile provenind din înstrăinarea oricăror
proprietăţi, altele decât cele la care se face referire în paragrafele 1, 2, 3
şi 4, sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel
care înstrăinează.
ARTICOLUL 14
Profesii independente
1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii
independente sau a altor activităţi cu caracter independent sunt impozabile
numai în acel stat, în afară de cazul când acesta are o bază fixă aflată în mod
regulat la dispoziţia sa în celălalt stat contractant în scopul desfăşurării
activităţilor sale. Dacă acesta dispune de o astfel de bază fixă, veniturile
sunt impozabile în celălalt stat contractant, dar numai acea parte din aceste
venituri care este atribuibilă acelei baze fixe.
2. Expresia profesii independente cuprinde, în special, activităţile independente cu caracter
ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea
independentă a profesiilor de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist,
contabil şi auditor.
ARTICOLUL 15
Venituri din activităţi salariale
1. Sub rezerva
prevederilor art. 16, 18, 19 şi 20, salariile şi alte remuneraţii similare
obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salarială
sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul când activitatea
salarială este desfăşurată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea
salarială este astfel desfăşurată, asemenea remuneraţii primite sunt impozabile
în celălalt stat contractant.
2. Independent de prevederile paragrafului 1, remuneraţiile obţinute de un rezident al unui stat
contractant pentru o activitate salarială desfăşurată în celălalt stat
contractant sunt impozabile numai în primul stat menţionat, dacă:
a) beneficiarul este prezent în celălalt stat pentru o
perioadă sau perioade care nu depăşesc în total 183 de zile în orice perioadă
de 12 luni începând sau sfârşind în anul fiscal vizat; şi
b) remuneraţiile sunt plătite de un angajator sau în
numele unui angajator care nu este rezident al celuilalt stat contractant; şi
c) remuneraţiile nu sunt suportate de un sediu
permanent sau de o bază fixă pe care angajatorul îl/o are în celălalt stat
contractant.
3. Independent de prevederile precedente ale
prezentului articol, remuneraţiile primite pentru o activitate salarială
desfăşurată la bordul unei nave sau aeronave exploatate în trafic internaţional
sunt impozabile în statul contractant în care este situat locul conducerii
efective a întreprinderii.
ARTICOLUL 16
Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie
Remuneraţiile şi alte plăţi similare primite de un
rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de
administraţie sau al unui organism similar al unei societăţi care este
rezidentă a celuilalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat
contractant.
ARTICOLUL 17
Artişti şi sportivi
1. Independent de
prevederile art. 14 şi 15, veniturile obţinute de un rezident al unui stat
contractant în calitate de artist de spectacol, cum sunt artiştii de teatru, de
film, de radio sau de televiziune, ori de interpret muzical sau de sportiv din
activităţile personale desfăşurate în această calitate în celălalt stat
contractant sunt impozabile în celălalt stat contractant.
2. Atunci când veniturile în legătură cu activităţile
personale desfăşurate de un artist de spectacol sau de un sportiv, în această
calitate, nu revin artistului de spectacol sau sportivului, ci unei alte
persoane, acele venituri, independent de prevederile art. 7, 14 şi 15, sunt
impozabile în statul contractant în care sunt desfăşurate activităţile
artistului de spectacol sau ale sportivului.
3. Independent de prevederile
paragrafelor 1 şi 2, veniturile obţinute din activităţile menţionate la paragraful
1 în cadrul schimburilor culturale sau sportive aprobate de guvernele statelor
contractante şi care nu sunt desfăşurate în scopul de a obţine profituri sunt
scutite de impozit în statul contractant în care sunt desfăşurate aceste
activităţi.
ARTICOLUL 18
Pensii
1. Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 19, pensiile şi alte remuneraţii similare plătite unui rezident al unui
stat contractant pentru activitatea salarială desfăşurată în trecut sunt
impozabile numai în acel stat.
2. Independent de prevederile paragrafului 1 al
prezentului articol, plăţile făcute în baza legislaţiei referitoare la
asigurări sociale a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat.
ARTICOLUL 19
Funcţii publice
1. a) Salariile şi alte
remuneraţii similare, altele decât pensiile, plătite de un stat contractant, de
o autoritate locală sau de o unitate administrativ-teritorială a acestuia unei
persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat contractant, acelei
autorităţi sau unităţi sunt impozabile numai în acel stat.
b) Totuşi, astfel de salarii şi alte remuneraţii
similare sunt impozabile numai în celălalt stat contractant dacă serviciile
sunt prestate în acel stat şi persoana fizică este rezidentă a acelui stat şi:
(i) este un naţional al acelui stat; sau
(ii) nu a devenit rezidentă a acelui stat numai în
scopul prestării serviciilor.
2. a) Orice pensie plătită de sau din fonduri create
de un stat contractant, de o autoritate locală sau de o unitate
administrativ-teritorială a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile
prestate acelui stat contractant, acelei autorităţi sau unităţi este impozabilă
numai în acel stat.
b) Totuşi, o astfel de pensie este impozabilă numai în
celălalt stat contractant dacă persoana fizică este rezidentă şi naţional al
acelui stat.
3. Prevederile art. 15, 16, 17 şi 18 se aplică
salariilor şi altor remuneraţii similare, precum şi pensiilor plătite pentru
serviciile prestate în legătură cu o activitate de afaceri desfăşurată de un
stat contractant, de o autoritate locală sau de o unitate
administrativ-teritorială a acestuia.
ARTICOLUL 20
Profesori şi cercetători
1. Un profesor sau un cercetător care face o vizită
temporară într-un stat contractant pentru o perioadă care nu depăşeşte 2 ani în
scopul de a preda sau de a efectua cercetări la o universitate, colegiu, şcoală
sau la o altă instituţie educaţională similară şi care este sau a fost rezident
al celuilalt stat contractant imediat înaintea acestei vizite este scutit de
impozit în primul stat contractant menţionat pentru remuneraţia primită pentru
predare sau cercetare.
2. Prevederile paragrafului 1
al prezentului articol nu se aplică venitului din cercetare dacă o asemenea
cercetare nu este întreprinsă în interes public, ci în interesul obţinerii unui
câştig în folosul unei anumite persoane sau al unui grup de persoane.
ARTICOLUL 21
Studenţi şi practicanţi
Sumele pe care le primeşte pentru întreţinere, educare
sau pregătire un student sau un practicant care este sau a fost imediat
înaintea vizitei sale într-un stat contractant rezident al celuilalt stat
contractant şi care este prezent în primul stat contractant menţionat numai în
scopul educării sau pregătirii sale nu sunt impozabile în acel stat
contractant, cu condiţia ca astfel de sume să provină din surse situate în
afara acelui stat contractant.
ARTICOLUL 22
Alte venituri
1. Elementele de venit
ale unui rezident al unui stat contractant, indiferent de unde provin, care nu
sunt tratate în articolele precedente ale prezentei convenţii sunt impozabile
numai în acel stat contractant.
2. Prevederile paragrafului 1 nu se aplică veniturilor, altele decât veniturile din proprietăţi
imobiliare, astfel cum sunt definite în paragraful 2 al art. 6, dacă primitorul
unor astfel de venituri, fiind rezident al unui stat contractant, desfăşoară
activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent
situat acolo sau profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar
dreptul sau proprietatea în legătură cu care venitul este plătit este efectiv
legat/legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. In această situaţie
se aplică prevederile art. 7 sau 14, după caz.
ARTICOLUL 23
Capital
1. Capitalul reprezentat de proprietăţile imobiliare la
care se face referire în art. 6, deţinute de un rezident al unui stat
contractant şi situate în celălalt stat contractant, este impozabil în celălalt
stat contractant.
2. Capitalul reprezentat de proprietăţi mobiliare
făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui
stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau de proprietăţi
mobiliare aparţinând unei baze fixe pe care un rezident al unui stat
contractant o are în celălalt stat contractant pentru desfăşurarea unor
profesii independente este impozabil în celălalt stat.
3. Capitalul reprezentat de nave şi aeronave
exploatate în trafic internaţional şi de proprietăţi mobiliare ţinând de
exploatarea unor asemenea nave şi aeronave este impozabil numai în statul
contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.
4. Toate celelalte elemente de capital ale unui
rezident al unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat.
ARTICOLUL 24
Eliminarea dublei impuneri
1. S-a convenit ca
dubla impunere să fie evitată în conformitate cu următoarele paragrafe ale
prezentului articol.
2. In România:
Atunci când un rezident al
României realizează venituri sau deţine capital care, în conformitate cu
prevederile prezentei convenţii, sunt impozitate în San Marino, România va
acorda:
(i) ca o deducere din impozitul pe venitul
acelui rezident, o sumă egală cu impozitul pe venit plătit în San Marino;
(ii) ca o deducere din impozitul pe capitalul acelui
rezident, o sumă egală cu impozitul pe capital plătit în San Marino. Totuşi,
această deducere nu va depăşi în niciun caz acea parte a impozitului pe venit
sau a impozitului pe capital, astfel cum este calculată înainte ca deducerea să
fie acordată, care este atribuibilă, după caz, venitului ori capitalului care
poate fi impozitat în San Marino.
3. In San Marino:
a) Atunci când un rezident al San Marino realizează venituri sau deţine capital care, în conformitate cu
prevederile prezentei convenţii, sunt impozitate în România, San Marino va
acorda:
(i) ca o deducere din impozitul pe venitul
acelui rezident, o sumă egală cu impozitul pe venit plătit în România;
(ii) ca o deducere din impozitul pe capitalul acelui
rezident, o sumă egală cu impozitul pe capital plătit în România. Totuşi,
această deducere nu va depăşi în niciun caz acea parte a impozitului pe venit
sau a impozitului pe capital, astfel cum este calculată înainte ca deducerea să
fie acordată, care este atribuibilă, după caz, venitului sau capitalului care
poate fi impozitat în România.
b) Atunci când, în conformitate cu orice prevedere a
prezentei convenţii, venitul realizat sau capitalul deţinut de un rezident al
San Marino este scutit de impozit în San Marino, San Marino poate, cu toate
acestea, să ia în calcul venitul sau capitalul scutit la determinarea sumei
impozitului pe venitul sau capitalul rămas al acelui rezident.
ARTICOLUL 25
Nediscriminarea
1. Naţionalii unui stat
contractant nu vor fi supuşi în celălalt stat contractant vreunei impozitări
sau vreunei obligaţii legate de aceasta diferită sau mai împovărătoare decât
impozitarea şi obligaţiile aferente la care sunt sau pot fi supuşi naţionalii
celuilalt stat contractant aflaţi în aceeaşi situaţie, în special în ceea ce
priveşte rezidenţa. Această prevedere se aplică, de
asemenea, independent de prevederile art. 1, persoanelor care nu sunt rezidente
ale unuia sau ale ambelor state contractante.
2. Impozitarea unui sediu permanent pe care o
întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu va
fi stabilită în condiţii mai puţin favorabile în celălalt stat contractant
decât impozitarea aplicată întreprinderilor celuilalt stat contractant care
desfăşoară aceleaşi activităţi. Această prevedere nu va fi interpretată ca
obligând un stat contractant să acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant
vreo deducere personală, înlesnire sau reducere în scopuri fiscale pe
considerente legate de statutul civil ori de responsabilităţile familiale pe
care le acordă propriilor săi rezidenţi.
3. Cu excepţia cazului când se aplică prevederile
paragrafului 1 al art. 9, paragrafului 7 al art. 11 sau paragrafului 6 al art.
12, dobânzile, redevenţele şi alte plăţi făcute de o întreprindere a unui stat
contractant către un rezident al celuilalt stat contractant se vor deduce, în
scopul determinării profiturilor impozabile ale unei asemenea întreprinderi, în
aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost plătite unui rezident al primului stat
contractant menţionat. In mod similar, orice datorii ale unei întreprinderi a
unui stat contractant faţă de un rezident al celuilalt stat contractant vor fi
deductibile, în vederea determinării capitalului impozabil al unei asemenea
întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost contractate faţă de un
rezident al primului stat menţionat.
4. Intreprinderile unui stat contractant, al căror
capital este integral sau parţial deţinut ori controlat în mod direct sau
indirect de unul ori de mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu
vor fi supuse în primul stat menţionat vreunei impozitări sau vreunei obligaţii
legate de aceasta care să fie diferită sau mai împovărătoare decât impozitarea
şi obligaţiile aferente la care sunt sau pot fi supuse alte întreprinderi
similare ale primului stat menţionat.
5. Prevederile prezentului articol se aplică impozitelor
care fac obiectul prezentei convenţii.
ARTICOLUL 26
Procedura amiabilă
1. Atunci când o persoană
consideră că datorită măsurilor luate de unul sau de ambele state contractante
rezultă ori va rezulta pentru ea o impozare care nu este conformă cu
prevederile prezentei convenţii, aceasta poate, indiferent de căile de atac
prevăzute de legislaţia internă a acelor state, să prezinte cazul său
autorităţii competente a statului contractant al cărui rezident este sau, dacă
situaţia sa se încadrează în prevederile paragrafului 1 al art. 25, acelui stat
contractant al cărui naţional este. Cazul trebuie prezentat în 3 ani de la
prima notificare a acţiunii din care rezultă o impozitare contrară prevederilor
prezentei convenţii.
2. Autoritatea competentă se va strădui, dacă
reclamaţia îi pare întemeiată şi dacă ea însăşi nu este în măsură să ajungă la
o soluţionare corespunzătoare, să rezolve cazul pe calea unei înţelegeri
amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant în vederea
evitării unei impozitări care nu este în conformitate cu Convenţia. Orice
înţelegere realizată va fi aplicată indiferent de perioada de prescripţie
prevăzută în legislaţia internă a statelor contractante.
3. Autorităţile competente ale statelor contractante se
vor strădui să rezolve pe calea înţelegerii amiabile orice dificultăţi sau
dubii rezultate ca urmare a interpretării sau aplicării prezentei convenţii. De
asemenea, ele se pot consulta reciproc pentru eliminarea dublei impuneri în
cazurile neprevăzute de Convenţie.
4. Autorităţile competente ale statelor contractante
pot comunica direct între ele, inclusiv prin intermediul unei comisii mixte
formate din acestea sau din reprezentanţii lor, în scopul realizării unei
înţelegeri în sensul paragrafelor precedente.
ARTICOLUL 27
Schimbul de informaţii
1. Autorităţile competente ale statelor contractante
vor face schimb de informaţii necesare aplicării prevederilor prezentei
convenţii sau ale legislaţiilor interne ale statelor contractante referitoare
la impozitele vizate de această convenţie, în măsura în care impozitarea la
care se referă nu este contrară acesteia. Schimbul de informaţii nu este
limitat de art. 1. Orice informaţie obţinută de un stat contractant va fi
tratată ca secret în acelaşi mod ca şi informaţia obţinută conform prevederilor
legislaţiei interne a acelui stat şi va fi dezvăluită numai persoanelor sau
autorităţilor (inclusiv instanţelor judecătoreşti şi organelor administrative)
însărcinate cu stabilirea, încasarea, aplicarea, urmărirea impozitelor sau
soluţionarea contestaţiilor cu privire la impozitele care fac obiectul
prezentei convenţii. Asemenea persoane sau autorităţi vor folosi informaţia
numai în aceste scopuri. Acestea pot dezvălui informaţia în procedurile
judecătoreşti sau în deciziile judiciare.
2. Prevederile paragrafului 1 nu vor fi interpretate
ca impunând unui stat contractant obligaţia:
a) de a lua măsuri administrative contrare propriei
legislaţii şi practicii administrative a acelui sau a celuilalt stat
contractant;
b) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute în
baza legislaţiei proprii sau în cadrul practicii administrative normale a acelui ori a celuilalt stat contractant;
c) de a furniza informaţii care ar dezvălui un secret
comercial, de afaceri, industrial sau profesional ori un procedeu de fabricaţie
sau informaţii a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.
ARTICOLUL 28
Membrii misiunilor diplomatice şi ai posturilor
consulare
Prevederile prezentei convenţii nu vor afecta
privilegiile fiscale de care beneficiază membrii misiunilor diplomatice sau ai
posturilor consulare în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional
sau a prevederilor unor acorduri speciale.
ARTICOLUL 29
Intrarea în vigoare
Prezenta convenţie va intra în vigoare la data ultimei
notificări prin care statele contractante se informează reciproc asupra
îndeplinirii procedurilor interne de ratificare necesare pentru intrarea sa în
vigoare. Prevederile prezentei convenţii vor produce efecte:
a) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj
la sursă la venitul plătit în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului
calendaristic imediat următor anului în care Convenţia a intrat în vigoare; şi
b) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe venit sau
pe capital plătite în ori după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic
imediat următor anului în care Convenţia a intrat în vigoare.
ARTICOLUL 30
Denunţarea
Prezenta convenţie va rămâne în vigoare până va fi
denunţată de un stat contractant. Fiecare stat contractant poate denunţa
Convenţia după o perioadă de 5 ani de la intrarea sa în vigoare, pe canale
diplomatice, cu condiţia remiterii unei note de denunţare cu cel puţin 6 luni
înainte de sfârşitul anului calendaristic. In această situaţie, Convenţia va
înceta să aibă efect:
a) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj
la sursă la venitul realizat în sau după prima zi a
lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor
anului în care a fost remisă nota de denunţare; şi
b) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe venit sau
pe capital realizate în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului
calendaristic imediat următor anului în care a fost remisă nota de denunţare.
Drept care, subsemnaţii, autorizaţi în buna şi cuvenita
formă, am semnat prezenta convenţie.
Semnată la San Marino la 23 mai 2007, în două exemplare
originale în limbile română, italiană şi engleză, toate textele fiind egal
autentice. In caz de divergenţe, textul în limba engleză va prevala.
Pentru România,
Cătălin Ioan Doica,
secretar de stat la Ministerul Economiei si Finanţelor
Pentru Republica San Marino,
Fiorenzo Stolfi,
ministrul afacerilor externe
PROTOCOL
la Convenţia dintre România şi Republica San Marino
pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe capital
La semnarea Convenţiei încheiate astăzi între România
şi Republica San Marino pentru evitarea dublei impuneri cu privire la
impozitele pe venit şi pe capital au fost convenite următoarele prevederi
suplimentare, care fac parte integrantă din această convenţie.
Se înţelege că:
1. Prevederile Convenţiei nu împiedică aplicarea
Acordului dintre Comunitatea Europeană şi Republica San Marino, care stipulează
măsuri echivalente celor menţionate în Directiva Consiliului 2003/48/CE privind
impunerea veniturilor din economii sub forma plăţilor de dobânzi, semnat la
Bruxelles la 7 decembrie 2007.
2. Cu privire la paragraful 1 lit. e) al art. 3, un
trust va fi tratat ca o persoană juridică în scopuri fiscale, numai în măsura
în care respectivul trust este supus impozitării.
3. Cu privire la paragraful 2 al art. 5, un sediu
permanent include un server.
Drept care, subsemnaţii, autorizaţi în buna şi cuvenita
formă, am semnat prezentul protocol.
Semnat la San Marino la 23 mai 2007, în două exemplare
originale în limbile română, italiană şi engleză, toate textele fiind egal
autentice. In caz de divergenţe, textul în limba engleză va prevala.
Pentru România,
Cătălin Ioan Doica,
secretar de stat la Ministerul Economiei şi Finanţelor
Pentru Republica San Marino,
Fiorenzo Stolfi,
ministrul afacerilor externe