LEGE Nr. 200
din 22 mai 2006
privind constituirea si
utilizarea Fondului de garantare pentru plata creantelor salariale
ACT EMIS DE:
PARLAMENTUL ROMANIEI
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 453 din 25 mai 2006
Parlamentul României adoptă
prezenta lege.
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 1. - Prevederile prezentei legi reglementează
condiţiile privind constituirea, gestionarea, utilizarea şi controlul Fondului
de garantare pentru plata creanţelor salariale, denumit în continuare Fondul de garantare.
Art. 2. - Din Fondul de garantare se asigură plata
creanţelor salariale ce rezultă din contractele individuale de muncă şi din
contractele colective de muncă încheiate de salariaţi cu angajatorii împotriva
cărora au fost pronunţate hotărâri judecătoreşti definitive de deschidere a
procedurii insolvenţei şi faţă de care a fost dispusă măsura ridicării totale
sau parţiale a dreptului de administrare, denumiţi în continuare angajatori în stare de insolvenţă.
Art. 3. - Constituirea, gestionarea şi utilizarea
Fondului de garantare are la bază următoarele principii:
a) principiul contributivităţii, conform căruia
Fondul de garantare se constituie pe baza contribuţiilor datorate de angajatori;
b) principiul obligativităţii, potrivit căruia
angajatorii au, conform legii, obligaţia de a participa la constituirea
Fondului de garantare;
c) principiul repartiţiei, pe baza căruia fondul
realizat se redistribuie pentru plata drepturilor salariale datorate de
angajatorii în stare de insolvenţă;
d) universalitatea obligaţiei de plată a creanţelor
salariale, indiferent de îndeplinirea sau neîndeplinirea obligaţiei de
contribuţie a angajatorilor;
e) Fondul de garantare este independent de resursele gestionate de instituţia de administrare;
f) Fondul de garantare nu poate face obiectul
măsurilor asigurătorii sau al executării silite.
Art. 4. - In sensul prevederilor prezentei legi,
termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
a) angajator - persoana
fizică sau persoana juridică ce poate să angajeze forţă de muncă pe bază de
contract individual de muncă, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 53/2003 -
Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare;
b) angajator
transnaţional - angajatorul persoană fizică sau
juridică ce desfăşoară activităţi pe teritoriul României şi cel puţin pe al
unui alt stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European;
c) salariat - persoana
fizică ce prestează muncă pentru şi sub autoritatea unui angajator, în temeiul
unui contract individual de muncă încheiat pentru normă întreagă sau cu timp
parţial ori al unui contract de muncă la domiciliu, contract de muncă temporară
sau de ucenicie la locul de muncă, indiferent de durata
acestora;
d) creanţe salariate - drepturile salariale şi alte drepturi băneşti datorate şi neplătite
salariatului, care au fost stabilite în contractul individual de muncă şi/sau
în contractul colectiv de muncă.
CAPITOLUL II
Constituirea Fondului de garantare
Art. 5. - (1) Resursele financiare ale Fondului de
garantare se constituie din:
a) contribuţia angajatorilor;
b) venituri reprezentând dobânzi, majorări de
întârziere pentru neachitarea în termenul de plată a contribuţiei la Fondul de
garantare, precum şi din alte sume provenite din surse admise de lege;
c) sume provenite din recuperarea debitelor create în
condiţiile prezentei legi, altele decât cele provenind din contribuţiile la
Fondul de garantare.
(2) Resursele financiare constituite potrivit prevederilor alin. (1) se prevăd distinct la partea
de venituri a bugetului asigurărilor pentru şomaj.
(3) Resursele financiare constituite potrivit alin.
(1) sunt destinate în exclusivitate pentru finanţarea categoriilor de creanţe
salariale prevăzute de prezenta lege, precum şi pentru finanţarea cheltuielilor
de gestionare a Fondului de garantare.
(4) Cheltuielile pentru finanţarea categoriilor de
creanţe salariale prevăzute de prezenta lege, precum şi pentru finanţarea
cheltuielilor de gestionare a Fondului de garantare se prevăd distinct la
partea de cheltuieli a bugetului asigurărilor pentru şomaj.
(5) In cazul în care veniturile Fondului de garantare
depăşesc cheltuielile efectuate potrivit prevederilor prezentei legi,
excedentele anuale rezultate se reportează în anul următor şi se pot utiliza
pentru finanţarea cheltuielilor prevăzute la art. 13 alin. (1).
(6) Eventualele deficite înregistrate în situaţia în
care veniturile sunt depăşite de cheltuielile Fondului de garantare se acoperă
din disponibilităţile înregistrate în anii precedenţi.
Art. 6. - (1) Execuţia de casă a sumelor aferente
Fondului de garantare se realizează prin Trezoreria Statului.
(2) Disponibilităţile financiare ale Fondului de
garantare se păstrează la Trezoreria Statului şi sunt purtătoare de dobânzi.
Art. 7. - (1) Angajatorii au obligaţia de a plăti lunar
o contribuţie la Fondul de garantare, în cotă de 0,25%, aplicată asupra
fondului total de salarii brute lunare realizate de salariaţi.
(2) La data intrării în vigoare a prevederilor
prezentei legi cota contribuţiei datorate la bugetul asigurărilor pentru şomaj
de angajatorii prevăzuţi la alin. (1), stabilită potrivit legislaţiei în
vigoare, se diminuează cu 0,25 puncte procentuale.
Art. 8. - (1) Angajatorii au
obligaţia de a declara lunar contribuţia la Fondul de garantare la organul
fiscal competent, până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care se
datorează drepturile salariale.
(2) Termenul de declarare a contribuţiei la Fondul de
garantare constituie şi termen de plată.
(3) Modelul şi conţinutul declaraţiei privind
obligaţiile de plată la Fondul de garantare se aprobă prin ordin al ministrului
finanţelor publice.
(4) Pentru neplata contribuţiei datorate la termenul
prevăzut la alin. (1) şi (2) se aplică majorări de întârziere, în condiţiile
prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură
fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 9. - (1) Activitatea privind înregistrarea
fiscală, declararea, stabilirea, verificarea, colectarea şi soluţionarea
contestaţiilor pentru contribuţia la Fondul de garantare se realizează de
Ministerul Finanţelor Publice prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi
unităţile sale subordonate, potrivit legii.
(2) Contribuţia la Fondul de
garantare se administrează potrivit dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr.
92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(3) Organele fiscale prevăzute la alin. (1) vor
proceda la actualizarea din oficiu a informaţiilor conţinute în vectorul fiscal
din registrul contribuabilului, cu obligaţia referitoare la contribuţia la
Fondul de garantare.
(4) Sumele realizate din activitatea de colectare
prevăzută la alin. (1) se varsă la Fondul de garantare.
CAPITOLUL III
Gestionarea Fondului de garantare
Art. 10. - Gestionarea Fondului de garantare se face de
Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, prin agenţiile pentru
ocuparea forţei de muncă judeţene şi a municipiului Bucureşti, denumite în
continuare agenţii
teritoriale.
Art. 11. - In gestionarea Fondului de garantare
agenţiile teritoriale au următoarele atribuţii:
a) primesc, examinează şi soluţionează cererile
privind plata creanţelor salariale ce rezultă din contractele individuale de
muncă şi/sau contractele colective de muncă;
b) stabilesc cuantumul creanţelor salariale cuvenite
salariaţilor şi efectuează plata acestora;
c) recuperează debitele create în condiţiile
prezentei legi, altele decât cele provenind din contribuţiile la Fondul de
garantare;
d) reprezintă interesele Fondului de garantare în
relaţiile cu instituţiile administraţiei publice centrale şi locale, instanţele
judecătoreşti, societăţi sau organizaţii;
e) efectuează schimbul de informaţii cu instituţiile
competente din statele membre ale Uniunii Europene sau ale Spaţiului Economic
European.
Art. 12. - Cheltuielile de gestionare se suportă din
resursele Fondului de garantare, în limita a 5% din venituri, în condiţiile
stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
CAPITOLUL IV
Utilizarea Fondului de garantare
Art. 13. - (1) Din resursele Fondului de garantare se
suportă, în limitele şi în condiţiile prevăzute în prezentul capitol,
următoarele categorii de creanţe salariale:
a) salariile restante;
b) compensaţiile băneşti restante, datorate de
angajatori pentru concediul de odihnă neefectuat de salariaţi, dar numai pentru
maximum un an de muncă;
c) plăţile compensatorii restante, în cuantumul
stabilit în contractul colectiv de muncă şi/sau în contractul individual de
muncă, în cazul încetării raporturilor de muncă;
d) compensaţiile restante pe care angajatorii au
obligaţia de a le plăti, potrivit contractului colectiv de muncă şi/sau
contractului individual de muncă, în cazul accidentelor de muncă sau al bolilor
profesionale;
e) indemnizaţiile restante, pe care angajatorii au
obligaţia, potrivit legii, de a le plăti pe durata întreruperii temporare a
activităţii.
(2) Din Fondul de garantare nu se suportă contribuţiile
sociale datorate de angajatorii în stare de insolvenţă.
Art. 14. - (1) Suma totală a creanţelor salariale
suportate din Fondul de garantare nu poate depăşi cuantumul a 3 salarii medii
brute pe economie pentru fiecare salariat.
(2) Salariul avut în vedere la alin.
(1) este salariul mediu brut pe economie comunicat de Institutul Naţional de
Statistică în luna în care s-a deschis procedura insolvenţei.
Art. 15. - (1) Creanţele salariale prevăzute la art. 13
alin. (1) lit. a), c), d) şi e) se suportă pentru o perioadă de 3 luni
calendaristice.
(2) Perioada prevăzută la alin. (1) este perioada
anterioară datei la care se solicită acordarea drepturilor şi precedă sau
succedă datei deschiderii procedurii insolvenţei.
(3) O altă solicitare privind plata creanţelor
salariale poate fi făcută numai dacă perioada prevăzută la alin. (2) este mai
mică de 3 luni.
Art. 16. - Creanţele izvorâte din raporturi de muncă,
plătite în cazul falimentului, potrivit legislaţiei în vigoare, se diminuează
cu sumele achitate din Fondul de garantare.
Art. 17. - In situaţia în care se pronunţă închiderea
procedurii de insolvenţă, ca urmare a redresării angajatorilor, aceştia sunt
obligaţi să restituie sumele suportate din Fondul de garantare, în termen de 6
luni de la pronunţarea hotărârii de închidere a
procedurii.
Art. 18. - Hotărârea de închidere a procedurii va fi
notificată de îndată de judecătorul-sindic agenţiei teritoriale de ocupare a
forţei de muncă în a cărei rază se află sediul, domiciliul sau reşedinţa
angajatorului.
Art. 19. - (1) Stabilirea
cuantumului creanţelor salariale cuvenite salariaţilor şi efectuarea plăţii
acestora se realizează de agenţiile teritoriale, la cererea scrisă a
administratorului sau lichidatorului angajatorului în stare de insolvenţă.
(2) Agenţia teritorială poate proceda la stabilirea
cuantumului creanţelor salariale cuvenite salariaţilor şi la efectuarea plăţii
acestora şi în baza cererii formulate de către salariaţii angajatorului în
stare de insolvenţă sau de organizaţiile legal constituite ce reprezintă
interesele acestora.
(3) Cererile prevăzute la alin. (1) şi (2) vor fi
însoţite de documente care să ateste că împotriva angajatorului a fost
pronunţată o hotărâre judecătorească definitivă de deschidere a procedurii
insolvenţei şi a fost dispusă măsura ridicării totale sau parţiale a dreptului
de administrare.
(4) Inainte de a se adresa agenţiei teritoriale,
salariaţii sau organizaţiile legal constituite ce reprezintă interesele
acestora trebuie să notifice în scris administratorul sau lichidatorul
angajatorului în stare de insolvenţă, în vederea efectuării demersurilor
necesare pentru plata creanţelor salariale potrivit alin. (1). O copie a
notificării se va ataşa la cererea adresată agenţiei teritoriale, potrivit
alin. (2).
Art. 20. - (1) In cazul angajatorului
transnaţional în stare de insolvenţă, stabilirea cuantumului creanţelor
salariale cuvenite salariaţilor care prestează în mod obişnuit muncă pe
teritoriul României şi efectuarea plăţii acestora se realizează de agenţia
teritorială în a cărei rază îşi desfăşoară activitatea salariaţii.
(2) La stabilirea stării de insolvenţă se ia în
considerare hotărârea pronunţată de autoritatea competentă dintr-un stat membru
al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European, prin care se deschide
procedura sau, după caz, prin care se constată că nu există bunuri în averea
debitorului sau că sunt insuficiente pentru a justifica deschiderea procedurii
insolvenţei şi se pronunţă radierea acestuia din registrul în care este
înmatriculat.
Art. 21. - (1) In situaţia în
care, în urma examinării documentelor prevăzute la art. 19 alin. (1) şi (3), se
constată îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 2, agenţia teritorială
emite dispoziţia privind stabilirea cuantumului creanţelor salariale suportate
din Fondul de garantare pentru salariaţii angajatorului în stare de insolvenţă.
(2) Dispoziţia prevăzută la alin. (1) se comunică
administratorului sau lichidatorului angajatorului în stare de insolvenţă şi
constituie titlu de creanţă, care devine titlu executoriu la data la care
expiră termenul de plată, în situaţia prevăzută la art. 17.
(3) In cazul în care se constată că angajatorul nu
îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 2, cererea prevăzută la art. 19 alin.
(1) se respinge, prin dispoziţia motivată a agenţiei teritoriale, care se
comunică persoanelor prevăzute la art. 19.
Art. 22. - (1) In cazul în care angajatorii aflaţi în
situaţia prevăzută la art. 17 nu restituie de bunăvoie sumele suportate din
Fondul de garantare, agenţiile teritoriale vor proceda la acţiuni de executare
silită.
(2) Debitele create prin nerespectarea de către
angajatorii prevăzuţi la art. 17 a obligaţiei de restituire a sumelor suportate
din Fondul de garantare se recuperează de la aceştia în temeiul dispoziţiei
prevăzute la art. 21 alin. (1).
(3) Activitatea de îndeplinire a măsurilor
asigurătorii, precum şi de efectuare a executării silite a debitelor prevăzute
la alin. (2) se realizează potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr.
92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de către
personalul de specialitate din cadrul agenţiilor pentru ocuparea forţei de
muncă, desemnat prin dispoziţii ale directorilor executivi.
CAPITOLUL V
Sancţiuni
Art. 23. - (1) Constituie contravenţii următoarele
fapte:
a) necomunicarea datelor şi
informaţiilor solicitate în scris
de agenţiile teritoriale, pentru îndeplinirea atribuţiilor prevăzute de prezenta lege;
b) comunicarea de date şi informaţii incomplete sau
eronate.
(2) Prevederile alin. (1) se completează cu
dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare.
Art. 24. - Contravenţiile prevăzute la art. 23 alin.
(1) se sancţionează după cum urmează:
a) cu amendă de la 1.000 lei (RON) la 3.000 lei
(RON), cea prevăzută la lit. a);
b) cu amendă de la 5.000 lei (RON) la 10.000 lei
(RON), cea prevăzută la lit. b).
Art. 25. - Constatarea contravenţiilor şi aplicarea
sancţiunilor prevăzute la art. 23 alin. (1) şi, respectiv, la art. 24 se
realizează de organele de control ale agenţiilor teritoriale.
Art. 26. - Dispoziţiile referitoare la stabilirea şi
sancţionarea contravenţiilor se completează cu prevederile Ordonanţei
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi
completările ulterioare.
Art. 27. - Sumele încasate din amenzile
contravenţionale aplicate conform prezentei legi se fac venit la bugetul de
stat.
Art. 28. - Litigiile privind aplicarea prevederilor
prezentei legi se soluţionează de instanţele
judecătoreşti competente, potrivit legii.
CAPITOLUL VI
Dispoziţii finale
Art. 29. - (1) Dispoziţiile prezentei legi intră în
vigoare la data de 1 ianuarie 2007.
(2) Beneficiază de prevederile prezentei legi
salariaţii angajatorilor pentru care starea de insolvenţă intervine după data
de 1 ianuarie 2007.
(3) Sumele necesare pentru plata creanţelor salariale
prevăzute la art. 13, precum şi cheltuielile de gestionare a Fondului de
garantare se suportă pentru anul 2007 din subvenţia acordată de la bugetul de
stat către bugetul asigurărilor pentru şomaj.
Art. 30. - In termen de 90 de zile de la publicarea
prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, Guvernul va aproba
normele metodologice de aplicare a acesteia.
*
Prezenta lege transpune Directiva Consiliului nr.
80/987/CEE privind apropierea legislaţiilor statelor membre referitoare la
protecţia salariaţilor în cazul insolvabilităţii angajatorului, publicată în
Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L283 din 28 octombrie
1980, cu modificările aduse prin Directiva Parlamentului European şi a
Consiliului nr. 2002/74/CE, publicată în Jurnalul Oficial nr. L270 din 8
octombrie 2002.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul
României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din
Constituţia României, republicată.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
BOGDAN OLTEANU
PREŞEDINTELE SENATULUI
NICOLAE VĂCĂROIU