LEGE Nr. 189
din 13 mai 2003
privind asistenta judiciara
internationala în materie civila si comerciala*)
ACT EMIS DE:
PARLAMENTUL ROMANIEI
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 543 din 5 august 2009
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Obiectul reglementării
Art. 1. - (1) Asistenţa judiciară internaţională în
materie civilă şi comercială se referă la ansamblul procedurilor de cooperare
între autorităţile judiciare române şi străine în vederea soluţionării unui
litigiu, pe tot parcursul desfăşurării acestuia.
(2) Autorităţile judiciare române abilitate cu
aplicarea prezentei legi sunt Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti
şi instanţele judecătoreşti.
(3) Dispoziţiile prezentei legi reglementează condiţiile
în care se efectuează:
a) comunicarea de acte judiciare şi extrajudiciare în
şi din străinătate;
b) obţinerea de probe prin comisii rogatorii
internaţionale;
c) transmiterea/obţinerea de informaţii asupra
dreptului străin;
d) accesul la justiţie al străinului.
Domeniul aplicării
Art. 2. - (1) Cererile de asistenţă judiciară
internaţională în materie civilă şi comercială se efectuează potrivit
dispoziţiilor prezentei legi şi ale dreptului intern român.
(2) Dispoziţiile prezentei legi nu aduc atingere
prevederilor convenţiilor bilaterale sau multilaterale la care România este sau
va deveni parte, completând situaţiile nereglementate de acestea.
(3) Pentru statele cu care România nu are legături
convenţionale asistenţa judiciară internaţională în materie civilă şi
comercială poate fi acordată în baza curtoaziei internaţionale, sub rezerva
principiului reciprocităţii; dovada acestuia se solicită Ministerului Justiţiei
şi Libertăţilor Cetăţeneşti, care o va stabili prin consultare cu Ministerul
Afacerilor Externe.
CAPITOLUL II
Comunicarea de acte judiciare şi extrajudiciare în
şi din străinătate
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii comune
Definiţii
Art. 3. - (1) Comunicarea de acte judiciare şi
extrajudiciare în şi din străinătate este formalitatea care are drept scop
aducerea acestora la cunoştinţă destinatarilor: părţi, martori sau participanţi
într-un proces civil ori comercial în statul solicitant.
(2) Actele judiciare sunt cele care se emit pe
parcursul soluţionării unui proces civil sau comercial: cereri de chemare în
judecată, citaţii, hotărâri, cereri privind căi de atac şi alte asemenea
comunicări.
(3) Actele extrajudiciare sunt cele care nu
emană de la instanţele judecătoreşti, însă pot fi folosite în cadrul unui
proces civil sau comercial.
Comunicarea actelor de stare
civilă
Art. 4. -Autorităţile competente române vor da curs
cererilor autorităţilor străine, primite prin intermediul Ministerului Justiţiei
şi Libertăţilor Cetăţeneşti, de a comunica acte de stare civilă române, precum
şi copii certificate de pe hotărârile pronunţate în materie de stare civilă,
dacă aceste documente se referă la cetăţeni ai statului solicitant.
SECŢIUNEA a 2-a
Comunicarea de acte în străinătate
Rolul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor
Cetăţeneşti
Art. 5. - (1) Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor
Cetăţeneşti este autoritatea centrală prin intermediul căreia autorităţile
judiciare române efectuează comunicarea de acte în străinătate.
(2) La primirea actelor de la autoritatea judiciară
română, după controlul de regularitate internaţională, Ministerul Justiţiei şi
Libertăţilor Cetăţeneşti le va putea trimite, după caz, în funcţie de existenţa
şi prevederile unei convenţii internaţionale:
a) prin poştă, direct destinatarului actului;
b) autorităţii centrale competente din statul
solicitat; sau
c) misiunii diplomatice sau consulare a României din
statul solicitat, prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe.
*) Republicată în temeiul art. II din Legea nr. 44/2007
pentru modificarea şi completarea Legii nr. 189/2003 privind asistenţa
judiciară internaţională în materie civilă şi comercială, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 174 din 13 martie 2007, dându-se
textelor o nouă numerotare.
Legea nr. 189/2003 privind asistenţa judiciară
internaţională în materie civilă şi comercială a fost publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 337 din 19 mai 2003.
Conţinutul şi forma cererii
Art. 6. - (1) Cererea de asistenţă judiciară
internaţională referitoare la comunicarea de acte va cuprinde:
a) denumirea autorităţii judiciare de la care emană
actul ce urmează a fi transmis;
b) numele şi calitatea părţilor;
c) natura actului de transmis;
d) adresa destinatarului;
e) indicarea tuturor documentelor-anexă la actul ce se
transmite;
f) indicarea termenului fixat de autoritatea judiciară.
(2) Cererea va fi însoţită de actul care urmează a fi
comunicat, în dublu exemplar.
(3) La cerere se va anexa şi formularul de dovadă a
comunicării, care va cuprinde următoarele menţiuni:
a) denumirea autorităţii judiciare solicitante;
b) actele transmise în vederea comunicării;
c) numele şi domiciliul destinatarului;
d) denumirea autorităţii judiciare solicitate;
e) numele şi calitatea persoanei care a primit actele
(destinatar, soţ, rudă - pentru persoanele fizice, sau funcţia - pentru
persoanele juridice);
f) semnătura destinatarului (cu aplicarea ştampilei,
pentru persoanele juridice);
g) data comunicării actelor;
h) motivele necomunicării (refuzul destinatarului,
adresa schimbată etc);
i) semnătura agentului de procedură şi ştampila
autorităţii judiciare solicitate.
(4) Cererea şi documentele-anexă sunt scutite de orice
supralegalizare sau altă formalitate analoagă.
Traducerea cererii şi a
documentelor-anexă
Art. 7. - Dacă prin convenţii internaţionale nu se
prevede altfel, cererea şi documentele- anexă vor fi traduse în limba statului
solicitat, astfel:
a) cererea de asistenţă judiciară internaţională -
prin grija Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti;
b) documentele-anexă - prin grija autorităţilor
judiciare române şi pe cheltuiala părţilor interesate, în afară de cazurile în
care părţile sunt scutite de plata cheltuielilor judiciare;
c) formularul de dovadă a comunicării va avea titlul şi
menţiunile tipărite în limbile franceză, engleză şi germană, prin grija
Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Dovada comunicării
Art. 8. - (1) Dovada comunicării de acte în străinătate
se face astfel:
a) la comunicarea prin poştă, direct destinatarului
actului - cu dovada de primire a scrisorii recomandate ce conţine citaţia şi
documentele-anexă;
b) la comunicarea prin intermediul autorităţii centrale
competente a statului solicitat ori al misiunii diplomatice sau consulare a
României din statul solicitat - cu formularul prevăzut la art. 6 alin. (3).
(2) In cazul în care destinatarul refuză primirea
actelor sau nu locuieşte la adresa indicată de reclamant, autoritatea judiciară
română va proceda conform normelor relevante din dreptul comun. Citarea prin
publicitate se face cu cel puţin 40 de zile înaintea termenului de judecată; în
cazuri urgente, acest termen poate fi redus la 20 de zile.
SECŢIUNEA a 3-a
Comunicarea de acte din străinătate
Rolul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor
Cetăţeneşti
Art. 9. - (1) Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor
Cetăţeneşti este autoritatea centrală desemnată să primească cererile pentru
comunicări de acte judiciare sau extrajudiciare formulate de autorităţi
competente şi destinate unor persoane fizice sau juridice române.
(2) Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti
va trimite cererea şi documentele-anexă judecătoriei în a cărei rază
teritorială locuieşte sau îşi are sediul destinatarul.
(3) In funcţie de calea pe care au fost primite
cererile - direct de la autorităţi judiciare străine ori prin intermediul
misiunilor diplomatice sau consulare -, actul probator al îndeplinirii
comunicării va fi transmis de Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti
pe aceeaşi cale.
Rolul judecătoriei
Art. 10. - (1) Judecătoria română solicitată va efectua
comunicarea actelor conform normelor de procedură din dreptul intern român,
dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel.
(2) Dovada comunicării se va face prin completarea
formularului trimis de autoritatea judiciară solicitantă sau, în lipsa
acestuia, prin completarea formularului prevăzut la art. 6 alin. (3).
Refuzul executării cererii
Art. 11. - (1) Cererea de comunicare de acte poate fi
refuzată de către autorităţile judiciare române numai în cazul în care se
apreciază că executarea acesteia ar aduce atingere suveranităţii sau siguranţei
naţionale.
(2) In caz de refuz, autoritatea judiciară solicitantă
va fi informată fără întârziere, în scris, cu prezentarea motivelor refuzului.
Forma actelor de comunicat
Art. 12. - (1) Documentele ce se cer a fi comunicate
unei persoane fizice sau juridice române sunt însoţite de o traducere în
limba română.
(2) In cazul în care documentele nu sunt traduse,
destinatarul poate refuza primirea acestora, cerând ca traducerea să fie
efectuată pe cheltuiala autorităţii judiciare solicitante.
Cheltuieli
Art. 13. - (1) Indeplinirea procedurii de comunicare de
acte din străinătate nu va da loc la rambursarea cheltuielilor efectuate în
acest scop, în condiţii de reciprocitate.
(2) In cazul în care autorităţile judiciare străine au
cerut comunicarea într-o formă specială, care nu contravine legislaţiei române,
se va putea cere rambursarea cheltuielilor ocazionate de procedura respectivă.
CAPITOLUL III
Comisii rogatorii internaţionale
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii comune
Definiţie
Art. 14. - (1) Comisia rogatorie internaţională în
materie civilă sau comercială este actul prin care o autoritate judiciară
dintr-un stat mandatează o autoritate judiciară din alt stat să îndeplinească,
în locul şi în numele său, un act judiciar într-un caz determinat.
(2) Misiunile diplomatice sau consulare pot efectua
comisii rogatorii conform cerinţelor statului unde acestea urmează a fi
realizate.
(3) Comisia rogatorie poate fi cerută pentru a permite
părţilor să obţină mijloace de probă care sunt destinate unei proceduri în curs
sau viitoare.
Obiectul
Art. 15. - Comisia rogatorie permite: audieri de
martori sau alte persoane implicate, obţinerea de documente, efectuarea de
expertize, realizarea unei anchete sau procurarea unor alte acte ori informaţii
necesare pentru soluţionarea unui caz determinat.
SECŢIUNEA a 2-a
Solicitarea de comisii rogatorii în străinătate
Rolul instanţei judecătoreşti
Art. 16. - (1) La cererea părţilor sau din oficiu,
autorităţile judiciare române pot să solicite efectuarea unei comisii rogatorii
în străinătate.
(2) Autorităţile judiciare române trimit cererea de
comisie rogatorie Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Rolul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor
Cetăţeneşti
Art. 17. - (1) Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor
Cetăţeneşti este autoritatea centrală competentă să transmită în străinătate
cererile de comisii rogatorii.
(2) După primirea cererii de comisie rogatorie,
Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti efectuează controlul de
regularitate internaţională şi transmite cererea de comisie rogatorie direct
autorităţii centrale competente din statul unde urmează a se efectua sau, în
caz de urgenţă, misiunii diplomatice ori consulare a României din statul
respectiv, prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe, dacă legislaţia
acestui stat o permite.
(3) Nu se poate face o dublă transmitere în acelaşi
timp. Alegerea modalităţii de transmitere a cererii de comisie rogatorie revine
magistratului care o dispune. In lipsa oricărei precizări, Ministerul Justiţiei
şi Libertăţilor Cetăţeneşti va trimite cererea autorităţii centrale din statul
solicitat, pentru învestirea autorităţii competente din acel stat.
(4) Misiunile diplomatice sau consulare ale României
în străinătate pot fi solicitate să efectueze comisii rogatorii pentru persoane
care au cetăţenia română; aceste persoane pot fi asistate, la cerere, de un
apărător.
Conţinutul cererii
Art. 18. - (1) Cererea de comisie rogatorie conţine
următoarele menţiuni:
a) autoritatea solicitantă;
b) autoritatea solicitată;
c) identitatea şi adresa părţilor;
d) obiectul cauzei, cu un scurt rezumat al faptelor;
e) obiectul comisiei rogatorii;
f) numele şi adresa persoanelor care urmează a fi
audiate prin comisie rogatorie;
g) întrebările care urmează a fi puse sau faptele în legătură
cu care vor fi puse întrebări; h) documentele de examinat;
i) precizarea împrejurării dacă depoziţia se ia sub
jurământ sau numai prin afirmaţii;
j) alte solicitări speciale.
(2) Nu este necesară nicio supralegalizare sau altă
formalitate analoagă.
Traducerea cererii şi a răspunsului
Art. 19. - (1) Cererea de comisie rogatorie este
redactată în limba română de către autoritatea judiciară solicitantă.
(2) Traducerea oficială a cererii în limba autorităţii
statului solicitat se asigură de către Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor
Cetăţeneşti, nefiind necesară atunci când comisia rogatorie se efectuează de
misiunile diplomatice sau consulare ale României.
(3) Traducerea răspunsului la cererea de comisie
rogatorie se efectuează de către Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor
Cetăţeneşti.
Data şi locul
Art. 20. - (1) Cu ocazia transmiterii cererii de
comisie rogatorie în străinătate, se va solicita comunicarea datei şi a locului
stabilite pentru efectuarea acesteia.
(2) Cu acordul autorităţii judiciare solicitate şi cu
avizul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, judecătorii români
pot asista la efectuarea comisiilor rogatorii.
Valoarea comisiei rogatorii
Art. 21. - (1) Odată îndeplinită, comisia rogatorie
este primită de Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, care o va
transmite autorităţii judiciare române solicitante.
(2) Comisia rogatorie devine probă la dosarul cauzei
pentru care a fost solicitată, având aceeaşi valoare ca şi când actul judiciar
respectiv ar fi fost îndeplinit de către autoritatea judiciară română
competentă.
SECŢIUNEA a 3-a
Comisii rogatorii primite din străinătate
Rolul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor
Cetăţeneşti
Art. 22. - (1) Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor
Cetăţeneşti este autoritatea centrală competentă să primească cererile de
comisii rogatorii prezentate de autorităţile judiciare din străinătate.
(2) Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti
transmite cererile de comisii rogatorii judecătoriei în a cărei rază
teritorială urmează a se efectua actul judiciar solicitat.
(3) Documentele prin care se constată îndeplinirea
comisiei rogatorii se transmit Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor
Cetăţeneşti, care le va transmite, pe aceeaşi cale, autorităţii solicitante.
Rolul instanţei judecătoreşti
Art. 23. - (1) Autoritatea judiciară solicitată execută
comisia rogatorie conform regulilor de procedură din legea română; totuşi se va
lua în considerare, la cererea autorităţii judiciare solicitante, folosirea
unei proceduri speciale, cu condiţia ca aceasta să nu contravină legislaţiei
române.
(2) Dacă comisia rogatorie este transmisă unei
autorităţi judiciare necompetente, aceasta o trimite, din oficiu, autorităţii
competente, notificând Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti
această împrejurare.
(3) Instanţa română va informa autoritatea judiciară
solicitantă asupra datei şi locului efectuării comisiei rogatorii, putând
permite, la cerere, participarea magistraţilor străini.
Refuzul cererii
Art. 24. - (1) Comisia rogatorie poate fi refuzată în
cazul în care:
a) executarea acesteia nu intră în sfera de competenţă
a puterii judecătoreşti;
b) executarea acesteia este de natură să aducă atingere
suveranităţii sau siguranţei naţionale.
(2) Comisia rogatorie nu va putea fi executată atunci
când persoana care urmează a fi audiată nu poate depune mărturie datorită unor
interdicţii existente în legislaţia română sau când documentele ce urmează a fi
transmise ori expertizate nu pot fi circulate.
(3) In cazul în care comisia rogatorie nu poate fi
executată, în tot sau în parte, autoritatea solicitantă va fi informată
neîntârziat, prezentându-i-se şi motivele neexecutării.
Cheltuieli
Art. 25. - Sub rezerva reciprocităţii, îndeplinirea
comisiei rogatorii nu va da loc la rambursarea cheltuielilor efectuate, cu
excepţia celor determinate de:
a) traducerea cererii şi a documentelor-anexă, atunci
când nu au fost primite traduse în limba română sau în limba franceză ori
engleză;
b) folosirea interpreţilor;
c) folosirea experţilor.
Rolul misiunilor diplomatice sau consulare străine
Art. 26. - (1) Misiunile diplomatice sau consulare de
pe teritoriul României pot efectua comisii rogatorii solicitate de autorităţile
statului pe care îl reprezintă numai pentru cetăţenii lor şi numai cu
autorizarea prealabilă a Ministerului Afacerilor Externe, care va solicita şi
avizul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti din România.
(2) Când un agent diplomatic sau funcţionar consular
este autorizat să treacă la executarea unei comisii rogatorii, acesta va
proceda conform regulilor de procedură ale autorităţii competente din statul
solicitant, cu condiţia ca acestea să nu fie interzise de legislaţia română.
(3) Cetăţenii străini care vor fi audiaţi la misiunile
diplomatice sau consulare vor putea fi asistaţi de un apărător, la cererea
părţii interesate.
CAPITOLUL IV
Informaţii asupra dreptului străin
Rolul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor
Cetăţeneşti
Art. 27. - (1) Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor
Cetăţeneşti este autoritatea centrală care transmite ministerelor de justiţie
din alte state, la cererea acestora, informaţii privind dreptul intern în
materie civilă şi comercială, precum şi în domeniul procedurii civile şi
comerciale şi al organizării judiciare, pentru cazuri judiciare determinate.
(2) Totodată Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor
Cetăţeneşti este autoritatea centrală care solicită ministerelor de justiţie
din alte state informaţii de felul celor menţionate la alin. (1), la cererea
instanţelor judecătoreşti române, pentru cazuri judiciare determinate.
Cererea de informaţii asupra dreptului
străin
Art. 28. - (1) Cererea de informaţii asupra dreptului
străin emană numai de la o autoritate judiciară şi cuprinde:
a) denumirea autorităţii judiciare de la care emană;
b) natura şi stadiul procesului;
c) problemele cu privire la care se cer informaţii din
dreptul unui alt stat, făcându-se o scurtă expunere a contextului în care
acestea sunt necesare.
(2) La cerere vor putea fi anexate şi unele documente
de natură a clarifica înţelesul cererii.
(3) Când cererea nu este formulată de o autoritate
judiciară, ci de părţile în litigiu, ea va fi însoţită de o încheiere de
admitere a acesteia.
(4) Cererea de informaţii juridice, precum şi răspunsul
primit din partea statului solicitat vor fi traduse de instanţă sau de părţi,
după caz.
Cererea de informaţii asupra dreptului
român
Art. 29. - (1) Atunci când primeşte din străinătate o
cerere de informaţii asupra dreptului român, Ministerul Justiţiei şi
Libertăţilor Cetăţeneşti formulează răspunsul sau o transmite unui alt organ
competent sa ofere răspunsurile adecvate.
(2) Răspunsul, formulat în mod obiectiv şi imparţial,
va putea fi însoţit de documente complementare, cum ar fi extrase din texte de
lege sau din lucrări de doctrină.
(3) Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti va
putea refuza să dea curs cererii de informaţii asupra dreptului român atunci
când apreciază că interesele statului român sunt afectate de litigiul care a
ocazionat formularea cererii sau că răspunsul ar fi de natură să aducă atingere
suveranităţii ori securităţii sale.
(4) Răspunsul la o cerere de informaţii asupra
dreptului român se va transmite cât mai curând posibil, ţinându-se seama de
termenul menţionat de autoritatea străină solicitantă.
(5) In cazul în care elaborarea răspunsului necesită un
timp mai îndelungat, Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti va
informa autoritatea solicitantă.
CAPITOLUL V
Accesul la justiţie al străinului
Condiţia străinului în justiţie
Art. 30. - Persoanele fizice sau juridice străine au
dreptul să se adreseze liber şi nestânjenit autorităţilor judiciare române, să
formuleze cereri, să introducă acţiuni şi să-şi susţină interesele în aceleaşi
condiţii ca şi persoanele fizice sau juridice române.
Cautiojudicatum solvi
Art. 31. - (1) Persoanele fizice sau juridice străine
sunt scutite de orice cauţiune motivată de calitatea de străin ori de lipsa
domiciliului ori a sediului pe teritoriul statului român, sub rezerva
dispoziţiilor art. 30.
(2) Aceeaşi regulă se aplică şi în cazul cauţiunii
cerute pentru garantarea cheltuielilor de judecată.
Asistenţa juridică gratuită
Art. 32. - Persoanele fizice străine vor beneficia în
România de asistenţă juridică gratuită, în aceleaşi condiţii ca şi persoanele
fizice române.
Aplicarea legii
Art. 33. - Dispoziţiile art. 31 şi 32 se aplică
persoanelor fizice sau juridice străine aparţinând statelor cu care România are
sau va avea convenţii bilaterale cu prevederi în acest sens ori faţă de care
România este ţinută de convenţii multilaterale la care este sau va fi parte;
pentru alte state aceste dispoziţii se aplică numai sub condiţia
reciprocităţii.
CAPITOLUL VI
Dispoziţii privind asistenţa judiciară dintre
România şi statele membre ale Uniunii Europene
Art. 34. -In aplicarea Regulamentului Consiliului (CE)
nr. 1.348/2000 din 29 mai 2000 privind notificarea asupra documentelor
judiciare şi extrajudiciare în materie civilă şi comercială în statele
membre*), procedura de comunicare a actelor judiciare şi extrajudiciare se
efectuează după cum urmează:
a) instanţele române comunică actele judiciare şi
extrajudiciare direct către autorităţile primitoare ale statelor membre ale
Uniunii Europene, cu transmiterea unei copii a cererii de comunicare
Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, pentru evidenţă;
b) notarii, executorii judecătoreşti şi alte
autorităţi, în competenţa cărora intră comunicarea de acte în străinătate,
efectuează transmiterea cererilor prin intermediul judecătoriilor în a căror
circumscripţie îşi au sediul profesional, dispoziţiile lit. a) fiind aplicabile
în mod corespunzător;
c) autoritatea română primitoare a cererii de
comunicare de acte judiciare şi extrajudiciare din statele membre ale Uniunii
Europene este judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are
sediul destinatarul. La restituirea actelor, judecătoria informează în copie
Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, pentru evidenţă.
Art. 35. -In aplicarea Regulamentului Consiliului (CE)
nr. 1.206/2001 din 28 mai 2001 privind cooperarea dintre organele
jurisdicţionale ale statelor membre în vederea obţinerii de probe în materie
civilă sau comercială**), cererile de obţinere a probelor prin comisie
rogatorie internaţională se efectuează după cum urmează:
a) instanţele române transmit cererile direct către
instanţele solicitate competente din statele membre ale Uniunii Europene, iar o
copie a cererii de obţinere de probe se transmite Ministerului Justiţiei şi
Libertăţilor Cetăţeneşti, pentru evidenţă;
b) de către judecătoria în a cărei circumscripţie urmează
a se obţine proba solicitată din statele membre ale Uniunii Europene. La
restituirea actelor, judecătoria trimite o copie Ministerului Justiţiei şi
Libertăţilor Cetăţeneşti, pentru evidenţă.
Art. 36. -In aplicarea dispoziţiilor art. 34 lit. a) şi
b) şi ale art. 35 lit. a), pentru a obţine informaţii privind limba folosită
pentru completarea formularelor, precum şi limba folosită pentru traducerea
actelor anexate acestora, acceptate şi notificate Comisiei Europene de către
statele membre ale Uniunii Europene, autorităţile române competente accesează
pagina specializată de internet a Comisiei Europene şi consultă punctele de
contact ale Reţelei Judiciare Europene în materie civilă şi comercială.
Art. 37. - (1) Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor
Cetăţeneşti este autoritate centrală română în temeiul art. 3 alin. 1 din
Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1.348/2000 din 29 mai 2000 şi al art. 3 alin.
1 din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1.206/2001 din 28 mai 2001.
(2) Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti
efectuează comunicările în legătură cu informaţiile care sunt necesare în
temeiul art. 23 din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1.348/2000 din 29 mai
2000, precum si al art. 22 din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1.206/2001 din
28 mai 2001.
(3) In temeiul art. 3 alin. 3 din Regulamentul
Consiliului (CE) nr. 1.206/2001 din 28 mai 2001, Ministerul Justiţiei şi
Libertăţilor Cetăţeneşti îndeplineşte atribuţiile referitoare la luarea unei
decizii privind cererile formulate în baza art. 17 din acelaşi regulament.
CAPITOLUL VII
Dispoziţii finale
Intrarea în vigoare a legii
Art. 38. - (1) Prezenta lege intră în vigoare la 60 de
zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2) Actele de asistenţă judiciară internaţională
îndeplinite înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân valabile.
(3) Actele de procedură începute înainte de intrarea în
vigoare a prezentei legi vor fi finalizate conform dispoziţiilor în vigoare la
data respectivă
Aplicarea legii
Art. 39. - Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor
Cetăţeneşti va elabora, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a
prezentei legi, metodologia de aplicare a prevederilor acesteia***), cu
excepţia dispoziţiilor referitoare la legislaţia comunitară.
*) Publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor
Europene (JOCE) nr. L 160 din 30 iunie 2000.
**) Publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor
Europene (JOCE) nr. L 174 din 27 iunie 2001.
***) In anul 2003, Ministerul Justiţiei a elaborat
Metodologia de aplicare a prevederilor Legii nr. 189/2003 privind asistenţa
judiciară internaţională în materie civilă şi comercială, aprobată prin Ordinul
ministrului justiţiei nr. 2.888/C/2003, publicat în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 717 din 14 octombrie 2003.