LEGE Nr. 177
din 28 septembrie 2010
pentru modificarea si
completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii
Constitutionale, a Codului de procedura civila si a Codului de procedura penala
al României Parlamentul României adopta prezenta lege.
ACT EMIS DE:
PARLAMENTUL ROMANIEI
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 672 din 4 octombrie 2010
Art. I. - Legea nr.
47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, cu modificările ulterioare, se modifică
şi se completează după cum urmează:
1. La articolul 27,
alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 27. - (1) Curtea Constituţională se pronunţă
asupra constituţionalităţii regulamentelor Parlamentului, a hotărârilor
plenului Camerei Deputaţilor, a hotărârilor plenului Senatului şi a hotărârilor
plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului, la sesizarea unuia dintre
preşedinţii celor două Camere, a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel
puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori."
2. La articolul 29, alineatul (4) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(4) Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către
instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o
încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei
asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi. Dacă excepţia
a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând şi
susţinerile părţilor, precum şi dovezile necesare. Odată cu încheierea de
sesizare, instanţa de judecată va trimite Curţii Constituţionale şi numele
părţilor din proces cuprinzând datele necesare pentru îndeplinirea procedurii
de citare a acestora."
3. La articolul 29,
alineatul (5) se abrogă.
4. La articolul 31,
alineatul (4) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(4) Deciziile pronunţate în condiţiile alin. (1) se
comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi instanţei care a
sesizat Curtea Constituţională."
5. La articolul 31,
după alineatul (4) se introduce un nou alineat, alineatul (5), cu următorul
cuprins:
„(5) In cazul în care la data comunicării deciziei
Curţii Constituţionale potrivit alin. (4) cauza se află pe rolul altui organ
judiciar, instanţa comunică acestuia decizia."
Art. II. - Codul de
procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, se
modifică şi se completează după cum urmează:
1. La articolul 322,
după punctul 9 se introduce un nou punct, punctul 10, cu următorul cuprins:
„10. dacă, după ce hotărârea a devenit definitivă,
Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei invocate în acea cauză,
declarând neconstituţională legea, ordonanţa ori o dispoziţie dintr-o lege sau
dintr-o ordonanţă care a făcut obiectul acelei excepţii ori alte dispoziţii din
actul atacat, care, în mod necesar
şi evident, nu pot fi disociate de prevederile menţionate în sesizare."
2. La articolul 324,
alineatul 3 va avea următorul cuprins:
„Pentru motivele prevăzute la art. 322 pct. 9 şi 10,
termenul este de 3 luni de la data publicării hotărârii Curţii Europene a
Drepturilor Omului, respectiv a deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul
Oficial al României, Partea I."
Art. III. - Codul de
procedură penală al României, republicat în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 78 din 30 aprilie 1997, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se
completează după cum urmează:
1. La articolul 303,
alineatul 6 se abrogă.
2. După articolul 4081 se introduce un nou articol,
articolul 4082, cu următorul
cuprins:
„Revizuirea în cazul deciziilor Curţii Constituţionale
Art. 4082. -
Hotărârile definitive pronunţate în cauzele în care Curtea Constituţională a
admis o excepţie de neconstituţionalitate pot fi supuse revizuirii, dacă
soluţia pronunţată în cauză s-a întemeiat pe dispoziţia legală declarată
neconstituţională sau pe alte dispoziţii din actul atacat care, în mod necesar
şi evident, nu pot fi disociate de prevederile menţionate în sesizare.
Pot cere revizuirea:
a) oricare parte din proces, în
limitele calităţii sale procesuale;
b) soţul şi rudele apropiate ale condamnatului, chiar
şi după moartea acestuia;
c) procurorul.
Cererea de revizuire se introduce la instanţa care a
pronunţat hotărârea rămasă definitivă a cărei revizuire se cere.
Cererea de revizuire se poate face în termen de 3 luni
de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a deciziei Curţii Constituţionale.
Dispoziţiile art. 4081 alin. 5-11 se aplică în mod corespunzător.
Hotărârea instanţei de revizuire este supusă aceloraşi
căi de atac ca şi hotărârea supusă revizuirii."
Art. IV. - Pe data intrării în
vigoare a prezentei legi se abrogă art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 359 din 21
aprilie 2006, cu modificările şi completările
ulterioare.
Art. V. - Legea nr.
47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, cu modificările ulterioare, precum şi cu
modificările şi completările aduse prin prezenta lege,
se va republica în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul
României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din
Constituţia României, republicată.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
ROBERTA ALMA ANASTASE
PREŞEDINTELE SENATULUI
MIRCEA-DAN GEOANĂ
*
OPINIE CONCURENTĂ
Soluţia de respingere a obiecţiei de
neconstituţionalitate referitoare la Legea pentru modificarea şi completarea
Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a
Codului de procedură civilă şi a Codului de procedură penală al României este
corectă.
Apreciez, însă, că în demersul său Curtea trebuia să
adâncească anumite aspecte referitoare, pe de o parte, la doctrina de drept, la
care se face referinţă în mod implicit, şi, pe de altă parte, la jurisprudenţa CEDO.
Aceste două aspecte sunt necesare pentru o mai bună
înţelegere a deciziilor Curţii Constituţionale.
1. Atunci când Curtea Constituţională se referă la
„numărul extrem de ridicat al dosarelor aflate pe rolul Curţii Constituţionale
ca urmare a invocării frecvente a excepţiilor de neconstituţionalitate" şi
la faptul că „realitatea a dovedit că această măsură s-a transformat, în
majoritatea cazurilor, într-un instrument menit să tergiverseze soluţionarea
cauzelor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti", Curtea invocă
implicit una dintre cele mai importante doctrine ale dreptului. Ne referim la
doctrina dreptului viu, care a fost introdusă de Eugen Erlich. „Chiar şi
astăzi, ca şi în epocile trecute, centrul de gravitaţie al dezvoltării
dreptului nu se află în legislaţie, nici în ştiinţa juridică, nici în jurisprudenţă, ci în societate"
(trad. I.M), scria Eugen Erlich în „Principiile fundamentale ale sociologiei
dreptului" în 1913. Deşi pentru o perioadă importantă de timp s-a considerat
că exista o opoziţie între sociologia dreptului, referirea la „realităţile
sociale" şi pozitivismul juridic, Niklas Luhmann şi Joseph Raz, între
alţii, au clarificat această relaţie, prin explicarea necesităţii integrării
normei juridice în sistemul social. Este raţiunea pentru care Curtea
Constituţională nu poate face abstracţie de realitatea socială, economică,
politică. Deşi analizează legile, Curtea Constituţională are în vedere în
primul rând individul.
2. Decizia Curţii Constituţionale citează mai multe
decizii ale CEDO referitoare la caracterul rezonabil al duratei unei proceduri
judiciare. Apreciem că era necesar să se facă referire şi la alte decizii ale
CEDO în această materie. Ne referim aici, de exemplu, la Reina şi alţii
împotriva Italiei, 2010, Fragner împotriva
Austriei, 2010, decizie care analizează şi
legătura dintre o procedură în faţa unei curţi constituţionale şi celeritatea
procesului. Apreciem că, în general, este necesar ca şi Curtea Constituţională,
atunci când se referă la deciziile CEDO, să invoce şi cele mai recente decizii,
ţinând cont de nuanţele care apar în motivările CEDO şi evoluţiile modului în
care sunt argumentate deciziile.
Judecător,
Iulia Antoanella Motoc