DECIZIE   Nr. 1562 din 19 noiembrie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 20 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 896 din 22 decembrie 2009

Ioan Vida                                      - preşedinte

Nicolae Cochinescu                     -judecător

Aspazia Cojocaru                        -judecător

Acsinte Gaspar                            -judecător

Petre Lăzăroiu                             -judecător

Ion Predescu                               -judecător

Tudorel Toader                            -judecător

Puskas Valentin Zoltan                -judecător

Augustin Zegrean                        -judecător

Carmen-Cătălina Gliga                - procuror

Patricia Marilena Ionea                - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de Mircea Sâna în Dosarul nr. 2.767/102/2008 (nr. vechi 5.449/2008) al Tribunalului Mureş - Secţia civilă.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public, arătând că aspectele invocate de autorul excepţiei vizează probleme de aplicare a legii, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Incheierea din 5 martie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 2.767/102/2008 (nr. vechi 5.449/2008), Tribunalul Mureş - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale. Excepţia a fost ridicată de Sâna Mircea cu prilejul soluţionării contestaţiei formulate împotriva deciziei de pensionare.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate sunt discriminatorii, întrucât creează o situaţie favorabilă unor persoane încadrate în unităţi miniere faţă de alte persoane încadrate la alte societăţi comerciale neminiere, care însă desfăşoară acelaşi tip de activitate, în aceleaşi condiţii de muncă.

Tribunalul Mureş - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată.

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât problemele puse în discuţie ţin de interpretarea şi aplicarea legii. Astfel, arată că, deşi textul de lege criticat se referă doar la unităţile miniere, Legea nr. 226/2006 reglementează situaţia persoanelor care au desfăşurat munca în condiţii speciale, în această categorie încadrându-se şi autorul excepţiei.

Avocatul Poporului, invocând considerentele Deciziei nr. 332/2009 a Curţii Constituţionale, arată că textul de lege criticat este constituţional.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 20 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, aşa cum au fost modificate prin articolul unic pct. 3 din Legea nr. 338/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 25 iunie 2002.

Textul de lege criticat are următoarea redactare:

Art. 20 alin. (1) lit. a): „In sensul prezentei legi, locurile de muncă în condiţii speciale sunt cele din:

a) unităţile miniere, pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea în subteran cel puţin 50% din timpul normal de muncă în luna respectivă;".

Autorul excepţiei consideră că acest text de lege este contrar art. 16 alin. (1) din Constituţie care consacră egalitatea cetăţenilor în faţa legii. De asemenea, susţine că sunt încălcate şi prevederile art. 38 alin. (2) din Constituţie. In realitate, Curtea constată că sunt avute în vedere prevederile art. 41 alin. (2) care consacră dreptul salariaţilor la măsuri de protecţie socială.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textul de lege criticat a mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate în raport cu aceleaşi critici ca şi cele formulate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 332 din 17 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 22 aprilie 2009, Curtea a respins ca fiind inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate, constatând că legiuitorul a dorit să reglementeze distinct cotele de contribuţii de asigurări sociale în funcţie de condiţiile de muncă, precum şi criteriile care definesc fiecare categorie de locuri de muncă în parte, iar instanţa de contencios constituţional nu poate interveni în această atribuţie de reglementare ce revine exclusiv legiuitorului. In acelaşi timp, însă, a amintit că, potrivit art. 20 alin. (2) din Legea nr. 19/2000, „alte locuri de muncă în condiţii speciale decât cele prevăzute la alin. (1) pot fi stabilite numai prin lege". Or, anexa nr. 2 la Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiţii speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 13 iunie 2006, menţionează, la nr. crt. 40, Societatea Comercială „Hidroconstrucţia" - S.A. Bucureşti, societate la care era angajat contestatorul din respectiva speţă la data emiterii deciziei de pensionare şi la care a fost angajat şi autorul prezentei excepţii de neconstituţionalitate.

In consecinţă, locurile de muncă în condiţii speciale sunt atât cele menţionate la alin. (1) lit. a) al art. 20 din Legea nr. 19/2000, cât şi cele prevăzute la alin. (2) al aceluiaşi articol.

Prin urmare, în mod asemănător celor reţinute în decizia amintită, rezultă că şi în prezenta cauză aspectele invocate de autorul excepţiei ţin, în realitate, de modul de interpretare şi aplicare a legii care revin competenţei instanţei de judecată, iar nu competenţei instanţei de contencios constituţional.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de Mircea Sâna în Dosarul nr. 2.767/102/2008 (nr. vechi 5.449/2008) al Tribunalului Mureş - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 noiembrie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea