LEGE
Nr. 157 din 7 octombrie 1997
privind ratificarea Conventiei pentru protectia patrimoniului arhitectural al
Europei, adoptata la Granada la 3 octombrie 1985
ACT EMIS DE: PARLAMENT
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 274 din 13 octombrie 1997
Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege.
ARTICOL UNIC
Se ratifica Conventia pentru protectia patrimoniului arhitectural al
Europei, adoptata la Granada la 3 octombrie 1985.
Aceasta lege a fost adoptata de Senat in sedinta din 4 septembrie 1997, cu
respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia Romaniei.
p. PRESEDINTELE SENATUI
OLIVIU GHERMAN
Aceasta lege a fost adoptata de Camera Deputatilor in sedinta din 15
septembrie 1997, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia
Romaniei.
p. PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR
RADU BERCEANU
CONVENTIA
pentru protectia patrimoniului arhitectural al Europei*)
*) Traducere.
- Granada, 3 octombrie 1985 -
Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale prezentei conventii,
considerand ca scopul Consiliului Europei este acela de a realiza o uniune
mai stransa intre membrii sai, indeosebi pentru a salvgarda si a promova
idealurile si principiile care sunt patrimoniul lor comun,
recunoscand ca patrimoniul arhitectural constituie o expresie de neinlocuit
a bogatiei si a diversitatii patrimoniului cultural al Europei, o marturie
nepretuita a trecutului nostru si un bun comun al tuturor europenilor,
avand in vedere Conventia culturala europeana, semnata la Paris la 19
decembrie 1954, si indeosebi primul articol al acesteia,
avand in vedere Carta europeana a patrimoniului arhitectural, adoptata de
Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei la 26 septembrie 1975, si
Rezolutia (76) 28 cu privire la adaptarea sistemelor legislative si a
reglementarilor nationale la exigentele conservarii integrate a patrimoniului
arhitectural, adoptata la 14 aprilie 1976,
avand in vedere Recomandarea nr. 880 (1979) a Adunarii Parlamentare a
Consiliului Europei cu privire la conservarea patrimoniului arhitectural,
tinand seama de Recomandarea nr. R (80) 16 a Comitetului Ministrilor catre
statele membre privind pregatirea de specialitate a arhitectilor, urbanistilor,
a inginerilor constructori si a peisagistilor, precum si Recomandarea nr. R
(81) 13 a Comitetului Ministrilor privind actiunile ce urmeaza a fi intreprinse
in favoarea unor meserii amenintate cu disparitia in cadrul activitatii
artizanale, adoptata la 1 iulie 1981,
reamintind importanta transmiterii unui sistem de referinte culturale
generatiilor viitoare, a ameliorarii conditiilor de viata urbana si rurala si a
favorizarii in acelasi timp a dezvoltarii economice, sociale si culturale a
statelor si a regiunilor,
afirmand importanta punerii de acord a principalelor orientari ale unei
politici comune care sa garanteze salvgardarea si punerea in valoare a
patrimoniului arhitectural,
au convenit asupra celor ce urmeaza:
Definirea patrimoniului arhitectural
Art. 1
In termenii prezentei conventii, expresia patrimoniu arhitectural este
considerata a cuprinde urmatoarele bunuri imobile:
1. monumentele: orice realizari deosebit de remarcabile prin interesul lor
istoric, arheologic, artistic, stiintific, social sau tehnic, inclusiv
instalatiile sau elementele decorative care fac parte integranta din aceste
realizari;
2. ansamblurile arhitecturale: grupari omogene de constructii urbane sau
rurale remarcabile prin interesul lor istoric, arheologic, artistic,
stiintific, social sau tehnic si indeajuns de coerente pentru a face obiectul
unei delimitari topografice;
3. siturile: opere combinate ale omului si ale naturii, partial construite
si care constituie spatii indeajuns de caracteristice si omogene pentru a face
obiectul unei delimitari topografice, remarcabile prin interesul lor istoric,
arheologic, artistic, stiintific, social sau tehnic.
Identificarea bunurilor de protejat
Art. 2
In scopul identificarii cu precizie a monumentelor, ansamblurilor
arhitecturale si a siturilor susceptibile de a fi protejate, fiecare parte se
angajeaza sa continue inventarierea acestora, iar in cazul in care bunurile
respective ar fi amenintate, sa intocmeasca, in cel mai scurt termen, o
documentatie corespunzatoare.
Proceduri legale de protectie
Art. 3
Fiecare parte se angajeaza:
1. sa instituie un regim legal de protectie a patrimoniului arhitectural;
2. sa asigure, in cadrul acestui regim si potrivit modalitatilor specifice
fiecarui stat sau fiecarei regiuni, protejarea monumentelor, a ansamblurilor
arhitecturale si a siturilor.
Art. 4
Fiecare parte se angajeaza:
1. sa aplice, in temeiul protectiei juridice a bunurilor considerate,
proceduri corespunzatoare de control si de autorizare;
2. sa evite ca bunurile protejate sa fie deteriorate, degradate sau
demolate. In aceasta perspectiva, fiecare parte se angajeaza sa introduca in
legislatia sa, daca nu exista deja, dispozitii care sa prevada:
a) supunerea spre aprobare catre autoritatea competenta a proiectelor de
demolare sau de modificare a unor monumente deja protejate sau facand obiectul
unei proceduri de protectie, precum si a oricarui proiect care afecteaza mediul
lor inconjurator;
b) supunerea spre aprobare catre autoritatea competenta a proiectelor care
afecteaza in intregime sau in parte un ansamblu arhitectural sau un sit si care
comporta lucrari:
- de demolare a unor cladiri;
- de construire de noi cladiri;
- de modificari importante, care ar afecta caracterul ansamblului
arhitectural sau al sitului;
c) posibilitatea autoritatilor publice de a obliga pe proprietarul unui bun
protejat sa efectueze anumite lucrari sau de a i se substitui, in cazul in care
acesta nu este in masura sa le faca;
d) posibilitatea de a expropria un bun protejat.
Art. 5
Fiecare parte se angajeaza sa interzica deplasarea integrala sau a unei
parti a unui monument protejat, in afara cazului in care salvarea materiala a
acestuia ar necesita in mod imperativ deplasarea lui. In acest caz, autoritatea
competenta va lua masurile necesare pentru a garanta demontarea, mutarea si
remontarea lui intr-un loc corespunzator.
Masuri complementare
Art. 6
Fiecare parte se angajeaza:
1. sa prevada, in functie de competentele pe plan national, regional sau
local si in limita bugetelor disponibile, un sprijin financiar din partea autoritatilor
publice pentru lucrarile de intretinere si de restaurare a patrimoniului
arhitectural situat pe teritoriul sau;
2. sa recurga, daca este necesar, la masuri fiscale susceptibile de a
favoriza conservarea acestui patrimoniu;
3. sa incurajeze initiativele particulare in materie de intretinere si de
restaurare a acestui patrimoniu.
Art. 7
Fiecare parte se angajeaza sa promoveze masuri vizand ameliorarea calitatii
mediului in jurul monumentelor si in interiorul ansamblurilor arhitecturale si
al siturilor.
Art. 8
In vederea limitarii riscurilor de degradare fizica a patrimoniului
arhitectural, fiecare parte se angajeaza:
1. sa sustina cercetarea stiintifica, in vederea identificarii si
analizarii efectelor daunatoare ale poluarii si in vederea definirii
mijloacelor de reducere sau de eliminare a acestor efecte;
2. sa ia in considerare problemele specifice ale conservarii patrimoniului
in politicile de combatere a poluarii.
Sanctiuni
Art. 9
Fiecare parte se angajeaza, potrivit propriilor sale prerogative, sa
procedeze astfel incat infractiunile la legislatia de protectie a patrimoniului
arhitectural sa faca obiectul unor masuri corespunzatoare si suficiente din
partea autoritatii competente. Aceste masuri pot antrena, la nevoie, obligatia
pentru autorii infractiunii de a demola o cladire noua, ilegal construita, sau
de a reda starea anterioara a unui bun protejat.
Politici de conservare
Art. 10
Fiecare parte se angajeaza sa adopte politici de conservare integrata,
care:
1. sa includa protectia patrimoniului arhitectural printre obiectivele
esentiale ale amenajarii teritoriului si ale urbanismului si sa asigure luarea
in considerare a acestui imperativ in diversele stadii de elaborare a
planurilor de amenajare si a procedurilor de autorizare a lucrarilor;
2. sa promoveze programe de restaurare si de intretinere a patrimoniului
arhitectural;
3. sa faca din conservarea, animarea si punerea in valoare a patrimoniului
arhitectural un element major al politicilor in materie de cultura, de mediu si
de amenajare a teritoriului;
4. sa favorizeze, atunci cand este posibil, in cadrul proceselor de
amenajare a teritoriului si de urbanism, conservarea si folosirea cladirilor a
caror importanta nu ar justifica o protectie in sensul prevederilor art. 3
paragraful 1 al prezentei conventii, dar care ar prezenta o valoare din punct
de vedere al integrarii in mediul urban sau rural ori al cadrului de viata;
5. sa favorizeze aplicarea si dezvoltarea tehnicilor si materialelor
traditionale, indispensabile pentru viitorul patrimoniului.
Art. 11
Fiecare parte se angajeaza sa favorizeze, in conditiile respectarii
caracterului arhitectural si istoric al patrimoniului:
- folosirea bunurilor protejate, in functie de cerintele vietii
contemporane;
- adaptarea, atunci cand aceasta se dovedeste oportuna, a unor cladiri
vechi pentru utilizari noi.
Art. 12
Recunoscand interesul de a facilita vizitarea de catre public a bunurilor
protejate, fiecare parte se angajeaza sa procedeze astfel incat consecintele
acestei deschideri pentru public, indeosebi amenajarile de acces, sa nu aduca
prejudicii caracterului arhitectural si istoric al acestor bunuri si al
imprejurimilor lor.
Art. 13
In scopul de a facilita aplicarea acestor politici, fiecare parte se
angajeaza sa dezvolte, in conditiile proprii ale organizarii sale politice si
administrative, cooperarea efectiva, la toate esaloanele, intre serviciile
responsabile pentru conservare, activitate culturala, mediu si amenajarea
teritoriului.
Participare si asociatii
Art. 14
In vederea sprijinirii actiunii autoritatilor publice, in directia
cunoasterii, protectiei, restaurarii, intretinerii, gestiunii si promovarii
patrimoniului arhitectural, fiecare parte se angajeaza:
1. sa instituie, in diversele stadii ale proceselor de decizie, structuri
de informare, de consultare si de colaborare intre stat, colectivitati locale,
institutii si asociatii culturale si public;
2. sa favorizeze dezvoltarea mecenatului si a asociatiilor fara scop
lucrativ care activeaza in domeniu.
Informare si formare
Art. 15
Fiecare parte se angajeaza:
1. sa puna in valoare, in opinia publica, conservarea patrimoniului
arhitectural, atat ca element al identitatii culturale, cat si ca sursa de
inspiratie si de creativitate pentru generatiile prezente si viitoare;
2. sa promoveze in acest scop politici de informare si de sensibilizare,
indeosebi cu ajutorul tehnicilor moderne de difuzare si de popularizare, avand,
intre altele, drept obiectiv:
a) sa trezeasca si sa sporeasca sensibilitatea publicului, inca de la
varsta scolara, fata de ocrotirea patrimoniului, calitatea mediului construit
si expresia arhitecturala;
b) sa puna in evidenta unitatea patrimoniului cultural si a legaturilor
dintre arhitectura, arte, traditii populare si moduri de viata, la nivel
european, national sau regional.
Art. 16
Fiecare parte se angajeaza sa favorizeze pregatirea pentru diferite
profesii si meserii implicate in conservarea patrimoniului arhitectural.
Coordonarea europeana a politicilor de conservare
Art. 17
Partile se angajeaza sa faca schimb de informatii asupra politicilor lor de
conservare, in ceea ce priveste:
1. definirea metodelor in materie de inventariere, protectie si conservare
a bunurilor, tinand seama de evolutia istorica si de cresterea progresiva a
patrimoniului arhitectural;
2. modalitatile de conciliere optima a imperativelor ocrotirii
patrimoniului arhitectural cu cerintele actuale ale vietii economice, sociale
si culturale;
3. posibilitatile oferite de noile tehnologii in privinta identificarii si
inregistrarii, combaterii degradarii materialelor, cercetarii stiintifice, a
lucrarilor de restaurare si a modalitatilor de administrare si de promovare a
patrimoniului arhitectural;
4. mijloacele de promovare a creatiei arhitecturale, care sa asigure
contributia epocii noastre la dezvoltarea patrimoniului Europei.
Art. 18
Partile se angajeaza sa isi acorde, ori de cate ori este necesar, asistenta
tehnica mutuala constand in schimburi de experienta si de specialisti in
materie de conservare a patrimoniului arhitectural.
Art. 19
Partile se angajeaza sa favorizeze, in cadrul legislatiilor nationale de
profil sau al acordurilor internationale prin care sunt legate, schimburile
europene de specialisti in conservarea patrimoniului arhitectural, inclusiv in
domeniul formarii permanente.
Art. 20
In scopul aplicarii prezentei conventii, un comitet de experti, instituit
de Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei in temeiul art. 17 din Statutul
Consiliului Europei, este imputernicit sa urmareasca aplicarea conventiei si,
intre altele:
1. sa prezinte periodic Comitetului Ministrilor al Consiliului Europei un
raport asupra situatiei politicilor de conservare a patrimoniului arhitectural
in statele parti la conventie, aplicarii principiilor enuntate de aceasta si
propriilor sale activitati;
2. sa propuna Comitetului Ministrilor al Consiliului Europei orice masuri
vizand aplicarea prevederilor conventiei, inclusiv in domeniul activitatii
multilaterale in materie de revizuire sau de amendare a conventiei, precum si
de informare a publicului cu privire la obiectivele conventiei;
3. sa faca recomandari Comitetului Ministrilor al Consiliului Europei cu
privire la invitarea unor state nemembre ale Consiliului Europei de a adera la
conventie.
Art. 21
Prevederile prezentei conventii nu prejudiciaza aplicarea prevederilor
corespunzatoare mai favorabile protectiei bunurilor enumerate la art. 1,
continute in:
- Conventia privind protectia patrimoniului mondial, cultural si natural
din 16 noiembrie 1972;
- Conventia europeana pentru protectia patrimoniului arheologic din 6 mai
1969.
Clauze finale
Art. 22
1. Prezenta conventie este deschisa spre semnare de catre statele membre
ale Consiliului Europei. Ea va fi supusa ratificarii, acceptarii sau aprobarii.
Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la
secretarul general al Consiliului Europei.
2. Prezenta conventie va intra in vigoare in prima zi a lunii care urmeaza
expirarii unei perioade de 3 luni de la data la care trei state membre ale
Consiliului Europei isi vor fi exprimat consimtamantul de a fi legate prin
conventie, conform prevederilor paragrafului precedent.
3. Ea va intra in vigoare, in orice stat membru care isi va exprima
consimtamantul de a fi legat prin conventie, in prima zi a lunii care urmeaza
expirarii unei perioade de 3 luni de la data depunerii instrumentului de
ratificare, de acceptare sau de aprobare.
Art. 23
1. Dupa intrarea in vigoare a prezentei conventii, Comitetul Ministrilor al
Consiliului Europei va putea invita orice stat nemembru al Consiliului Europei,
precum si Comunitatea Economica Europeana sa adere la prezenta conventie,
printr-o hotarare luata cu majoritatea prevazuta la art. 20 lit. d) din
Statutul Consiliului Europei si cu unanimitatea reprezentantilor statelor
contractante care au drept de reprezentare in comitet.
2. Pentru orice stat aderent sau pentru Comunitatea Economica Europeana in
caz de aderare, conventia va intra in vigoare in prima zi a lunii care urmeaza
expirarii unei perioade de 3 luni de la data depunerii instrumentului de aderare
la secretarul general al Consiliului Europei.
Art. 24
1. Orice stat poate mentiona, in momentul semnarii sau al depunerii
instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare,
teritoriul (teritoriile) la care se va aplica prezenta conventie.
2. Orice stat poate extinde, in orice moment ulterior, printr-o declaratie
adresata secretarului general al Consiliului Europei, aplicarea prezentei
conventii la orice alt teritoriu mentionat in declaratie. Conventia va intra in
vigoare, in ceea ce priveste acest teritoriu, in prima zi a lunii care urmeaza
expirarii unei perioade de 3 luni de la data primirii declaratiei de catre
secretarul general.
3. Orice declaratie facuta in temeiul celor doua paragrafe precedente poate
fi retrasa in privinta oricarui teritoriu mentionat in aceasta declaratie,
printr-o notificare adresata secretarului general al Consiliului Europei.
Retragerea va deveni efectiva in prima zi a lunii care urmeaza expirarii unei
perioade de 3 luni de la data primirii notificarii de catre secretarul general.
Art. 25
1. Orice stat poate declara, in momentul semnarii sau la depunerea
instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, ca
isi rezerva dreptul de a nu se conforma integral sau partial prevederilor art.
4 lit. c) si d). Nici o alta rezerva nu este admisa.
2. Orice stat contractant care a formulat o rezerva in temeiul paragrafului
precedent o poate retrage, total sau partial, adresand o notificare
secretarului general al Consiliului Europei. Retragerea va deveni efectiva la
data primirii notificarii de catre secretarul general.
3. Partea care a formulat rezerva in privinta prevederii mentionate la
primul paragraf de mai sus nu poate pretinde aplicarea acestei prevederi de
catre o alta parte; ea poate totusi, daca rezerva este partiala sau
conditionata, sa pretinda aplicarea prevederii in masura in care ea a
acceptat-o.
Art. 26
1. Orice parte poate denunta in orice moment prezenta conventie, adresand o
notificare secretarului general al Consiliului Europei.
2. Denuntarea devine efectiva in prima zi a lunii care urmeaza expirarii
unei perioade de 6 luni de la data primirii notificarii de catre secretarul
general al Consiliului Europei.
Art. 27
Secretarul general al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale
Consiliului Europei, oricarui stat care a aderat la prezenta conventie si
Comunitatii Economice Europene, in caz de aderare:
a) orice semnare;
b) depunerea oricarui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare
sau de aderare;
c) orice data de intrare in vigoare a prezentei conventii, conform art. 22,
23 si 24 din aceasta;
d) orice alt act, notificare sau comunicare avand legatura cu prezenta
conventie.
Drept pentru care subsemnatii, legal imputerniciti in acest scop, au semnat
prezenta conventie.
Intocmita la Granada la 3 octombrie 1985, in limbile franceza si engleza,
ambele texte avand aceeasi valabilitate, intr un singur exemplar, care va fi
depus in arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului
Europei va transmite copii autentificate fiecarui stat membru al Consiliului
Europei, precum si oricarui stat sau Comunitatii Economice Europene, care sunt
invitate sa adere la prezenta conventie.