HOTARARE Nr.
887 din 18 august 2010
privind interoperabilitatea
sistemului feroviar
ACT EMIS DE:
GUVERNUL ROMANIEI
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 663 din 28 septembrie 2010
In temeiul art. 108 din Constituţia României,
republicată,
Guvernul României adoptă
prezenta hotărâre.
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
ARTICOLUL 1
Obiectivul şi domeniul de aplicare
(1) Prezenta hotărâre stabileşte condiţiile care
trebuie să fie îndeplinite pentru realizarea interoperabilităţii sistemului
feroviar din România cu sistemul feroviar al Uniunii Europene într-un mod care
să asigure compatibilitatea cu dispoziţiile Legii nr. 55/2006 privind siguranţa
feroviară, cu modificările ulterioare. Aceste condiţii se referă la proiectarea,
construirea, punerea în funcţiune, modernizarea, reînnoirea, exploatarea şi
întreţinerea elementelor acestui sistem, precum şi la calificarea profesională
şi condiţiile de sănătate şi de siguranţă ale personalului care contribuie la
exploatarea şi întreţinerea sa.
(2) Urmărirea acestui obiectiv trebuie să conducă la
definirea unui nivel optim de armonizare tehnică şi să permită:
a) facilitarea, perfecţionarea
şi dezvoltarea serviciilor de transport feroviar internaţional în cadrul
Uniunii Europene şi cu ţări terţe;
b) contribuţia la crearea
treptată a pieţei interne de echipamente şi servicii pentru construcţia,
reînnoirea, îmbunătăţirea şi exploatarea sistemului feroviar în Uniunea
Europeană;
c) contribuţia la
interoperabilitatea sistemului feroviar în Uniunea Europeană.
(3) Prezenta hotărâre nu se aplică pentru:
a) metrouri, tramvaie şi alte sisteme feroviare uşoare;
b) reţelele care sunt separate din punct de vedere
funcţional de restul sistemului feroviar şi sunt destinate exclusiv exploatării
de către serviciile locale, urbane sau suburbane de transport de călători,
precum şi operatorilor de transport feroviar care operează exclusiv pe aceste
reţele;
c) infrastructura feroviară
privată şi vehiculele care sunt utilizate exclusiv pe o astfel de infrastructură
şi exclusiv în folosul proprietarului pentru propriile operaţiuni de transport;
d) infrastructura şi vehiculele destinate pentru o
utilizare strict locală, istorică sau turistică.
(4) Domeniul de aplicare a
specificaţiei tehnice de interoperabilitate (STI) se extinde treptat, în conformitate cu art. 8 din Directiva
2008/57/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 17 iunie 2008 privind
interoperabilitatea sistemului feroviar în Comunitate (reformare), la întregul
sistem feroviar, inclusiv accesul pe calea ferată la terminale şi principalele
instalaţii portuare care deservesc sau pot deservi mai mulţi utilizatori, fără
a aduce atingere derogărilor de la aplicarea STI prevăzute la art. 9.
ARTICOLUL 2
Definiţii
In înţelesul prezentei hotărâri, termenii şi expresiile
de mai jos au următoarele semnificaţii:
a) sistemul feroviar transeuropean - sistemul feroviar convenţional şi cel de mare viteză, prevăzute la pct. 1
şi, respectiv, la pct. 2 din anexa nr. 1;
b) interoperabilitate -
capacitatea sistemului feroviar de a permite deplasarea sigură şi neîntreruptă
a trenurilor care ating nivelurile necesare de performanţă pentru aceste linii.
Această capacitate depinde de toate condiţiile tehnice, operaţionale şi de
reglementare care trebuie îndeplinite pentru a respecta cerinţele esenţiale;
c) vehicul- un vehicul
feroviar care circulă pe propriile roţi pe liniile de cale ferată, cu sau fără
tracţiune. Un vehicul este alcătuit din unul sau mai multe subsisteme
structurale şi funcţionale sau părţi ale acestor subsisteme;
d) reţea - liniile, staţiile, terminalele şi orice echipamente fixe necesare
pentru asigurarea exploatării continue şi în condiţii de siguranţă a sistemului
feroviar;
e) subsisteme -
rezultatul împărţirii sistemului feroviar prevăzut în anexa nr. 2. Aceste
subsisteme, pentru care trebuie formulate cerinţele esenţiale, pot fi
structurale sau funcţionale;
f) constituenţi de
interoperabilitate - orice componentă elementară,
grup de componente, subansamblu sau ansamblu complet din echipamentul încorporat
ori care se intenţionează a fi încorporat într-un subsistem, de care depinde,
direct sau indirect, interoperabilitatea sistemului feroviar. Noţiunea
„constituent" acoperă atât obiectele corporale, cât şi pe cele
necorporale, precum programele de calculator;
g) cerinţe esenţiale - toate condiţiile precizate în anexa nr. 3, pe care trebuie să le
îndeplinească sistemul feroviar, subsistemele şi constituenţii de
interoperabilitate, inclusiv interfeţele;
h) specificaţie europeană - o specificaţie tehnică comună, un agrement tehnic european sau un
standard naţional care transpune un standard european, definit în anexa XXI la
Directiva 2004/17/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 31 martie
2004 de coordonare a procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii în
sectoarele apei, energiei, transporturilor şi serviciilor poştale;
i) specificaţie tehnică de
interoperabilitate (STI) - o specificaţie adoptată
în conformitate cu prezenta hotărâre, pe care trebuie să o respecte fiecare
subsistem sau parte de subsistem pentru a îndeplini cerinţele esenţiale şi a
asigura interoperabilitatea sistemului feroviar;
j) organisme notificate -
organismele responsabile pentru evaluarea conformităţii sau a aptitudinii de
utilizare a constituenţilor de interoperabilitate ori pentru evaluarea
procedurii de verificare „CE" a subsistemelor;
k) parametri de bază - orice condiţie tehnică, operaţională sau
de reglementare care este esenţială pentru interoperabilitate şi care este
specificată în STI aplicabile;
l) caz special - orice
parte a sistemului feroviar care necesită includerea unor dispoziţii speciale
în STI, temporare sau definitive, ca urmare a constrângerilor geografice,
topografice ori de mediu urban sau de coerenţă în raport cu sistemul existent.
Pot fi incluse, în special, linii şi reţele de cale ferată izolate de reţeaua
Uniunii Europene, gabaritul, ecartamentul sau entraxa liniilor de cale ferată
şi vehiculele destinate exclusiv utilizării locale, regionale ori istorice,
precum şi vehiculele provenite din ţări terţe sau destinate acestora;
m) modernizare - orice
lucrare de modificare majoră a unui subsistem sau a unei părţi a subsistemului
care îmbunătăţeşte performanţele generale ale subsistemului;
n) reînnoire - orice
lucrare majoră de înlocuire a unui subsistem sau a unei părţi a subsistemului
care nu modifică performanţele generale ale subsistemului;
o) sistem feroviar existent - structura compusă din liniile şi instalaţiile fixe ale sistemului
feroviar existent şi vehiculele, de toate categoriile şi originile, care se
deplasează pe această infrastructură;
p) înlocuire în cadrul
întreţinerii - orice înlocuire
de componente cu piese având funcţii şi performanţe identice în cadrul
întreţinerii preventive sau de remediere;
q) punere în funcţiune - toate operaţiunile prin care un subsistem sau un vehicul este
adus în starea de funcţionare nominală;
r) parte contractantă
- orice entitate, publică ori privată, care
comandă proiectarea şi/sau construirea ori reînnoirea sau modernizarea unui
subsistem. Entitatea în cauză poate fi un operator de transport feroviar, un
administrator de infrastructură sau un deţinător ori concesionarul responsabil
pentru desfăşurarea unui proiect;
s) deţinător- persoana sau entitatea care exploatează un vehicul ca mijloc de
transport, fie că este proprietarul unui vehicul, fie că are dreptul de a-l
utiliza, şi care este înregistrată ca atare în Registrul naţional al
vehiculelor (RNV) menţionat la art. 30;
ş) proiect într-un stadiu
avansat de dezvoltare - orice proiect al cărui stadiu
de planificare/construcţie a atins un punct în care o schimbare în
specificaţiile tehnice ar fi inacceptabilă. Un astfel de impediment poate fi de
natură juridică, contractuală, economică, financiară, socială sau de mediu şi
trebuie justificat în mod corespunzător;
t) standard armonizat - orice standard european
adoptat de unul dintre organismele europene de
standardizare menţionate în anexa I la Directiva 98/34/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din
22 iunie 1998 de stabilire a unei proceduri pentru furnizarea de informaţii în
domeniul standardelor şi reglementărilor tehnice şi a normelor privind
serviciile în societatea informaţională în legătură cu un mandat din partea
Comisiei elaborat în conformitate cu procedura la care se face trimitere în
art. 6 alin. (3) din respectiva directivă şi care, separat sau împreună cu alte
standarde, furnizează o soluţie privind conformitatea cu o prevedere legală;
ţ) autoritate naţională de siguranţă - o
autoritate de siguranţă, astfel cum este definită la art. 3 lit. g) din Legea
nr. 55/2006, cu modificările ulterioare;
u) tip - un tip de
vehicul care defineşte caracteristicile de proiectare de bază ale vehiculului
care fac obiectul unui singur certificat de omologare descris în modulul B din
Decizia 93/465/CEE a Consiliului din 22 iulie 1993 privind modulele diverselor
faze ale procedurilor de evaluare a conformităţii şi normele de aplicare şi
utilizare a mărcii de conformitate CE, care sunt propuse spre a fi utilizate în
cadrul directivelor de armonizare tehnică;
v) serii - un număr de
vehicule identice aparţinând unui singur tip de proiect;
w) agenţie -Agenţia Feroviară Europeană, înfiinţată prin Regulamentul (CE) nr.
881/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004
privind înfiinţarea unei Agenţii Europene a Căilor Ferate (Regulamentul privind
agenţia);
x) entitate responsabilă de
întreţinere -
entitatea care răspunde de întreţinerea unui vehicul şi care este înregistrată ca
atare în RNV.
ARTICOLUL 3
Compatibilitate generală
(1) Prezenta hotărâre are ca
obiect dispoziţiile care privesc, pentru fiecare subsistem, constituenţii de
interoperabilitate, interfeţele şi procedurile, precum şi condiţiile de
compatibilitate generală a sistemului feroviar, necesare pentru realizarea
interoperabilităţii sale.
(2) Cu toate acestea, în cazul
constituenţilor de interoperabilitate, incluzând interfeţele, concordanţa cu
cerinţele esenţiale ale acestei hotărâri poate necesita utilizarea unor
specificaţii europene individuale, elaborate în acest scop.
ARTICOLUL 4
Cerinţe esenţiale
(1) Sistemul feroviar,
subsistemele şi constituenţii de interoperabilitate, inclusiv interfeţele, respectă cerinţele esenţiale aplicabile.
(2) Specificaţiile tehnice suplimentare prevăzute la
art. 34 din Directiva 2004/17/CE a Parlamentului European şi a Consiliului,
necesare pentru a completa specificaţiile europene sau alte standarde care se
aplică la nivelul Uniunii Europene, nu trebuie să contravină cerinţelor
esenţiale.
CAPITOLUL II
Specificaţii tehnice de interoperabilitate
ARTICOLUL 5
Conţinutul STI
(1) Fiecare subsistem intră sub
incidenţa unei STI. După caz, un subsistem poate intra sub incidenţa mai multor STI, iar sub incidenţa unei
STI pot intra mai multe subsisteme.
(2) Subsistemele trebuie să corespundă cu STI în
vigoare la data punerii lor în funcţiune, a modernizării sau a reînnoirii lor,
în conformitate cu prezenta hotărâre; această concordanţă este menţinută în
permanenţă pe durata utilizării subsistemului.
(3) Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii poate
să aprobe sau să propună spre aprobare, după caz, acte normative referitoare la
utilizarea infrastructurilor pentru deplasarea vehiculelor care nu intră sub
incidenţa STI.
ARTICOLUL 6
Adoptarea, revizuirea şi publicarea STI
(1) Ministerul Transporturilor
şi Infrastructurii participă la evaluarea soluţiilor tehnice aferente
elaborării, adoptării şi revizuirii STI prin furnizarea datelor solicitate, în
conformitate cu prevederile art. 6 alin. (4) din Directiva 2008/57/CE a
Parlamentului European şi a Consiliului.
(2) STI se adoptă şi se
revizuiesc de către Comisia Europeană şi se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
ARTICOLUL 7
Deficienţe ale STI
Dacă, după adoptarea unei STI, se constată că aceasta
nu îndeplineşte în totalitate cerinţele esenţiale, se aplică procedurile
prevăzute la art. 7 din Directiva 2008/57/CE a Parlamentului European şi a
Consiliului.
ARTICOLUL 8
Extinderea domeniului de aplicare a STI
(1) Până la intrarea în vigoare
a extinderii domeniului de aplicare a STI la întreaga reţea feroviară:
a) autorizaţiile de punere în funcţiune a subsistemelor
de vehicule şi control-comandă şi semnalizare la bord, a căror utilizare este
prevăzută cel puţin parţial pe partea de reţea care nu este încă cuprinsă în domeniul de aplicare al STI, pentru partea
respectivă a reţelei şi a subsistemelor de infrastructură, energie şi
control-comandă şi semnalizare pe calea ferată pe acele părţi de reţea care nu
sunt încă cuprinse în domeniul de aplicare al STI se acordă în conformitate cu
prevederile art. 8 din Legea nr. 55/2006, cu modificările ulterioare, sau, după
caz, ale art. 17 din prezenta hotărâre;
b) autorizaţiile de punere în funcţiune a vehiculelor a
căror utilizare este prevăzută uneori pe partea de reţea care nu este încă
cuprinsă în domeniul de aplicare al STI, pentru partea respectivă a reţelei se
acordă în conformitate cu prevederile art. 21-27 şi cu prevederile art. 8 din
Legea nr. 55/2006, cu modificările ulterioare, sau, după caz, ale art. 17 alin.
(3) din prezenta hotărâre.
(2) STI noi sau revizuite, adoptate în conformitate cu
prevederile art. 8 alin. (2) din Directiva 2008/57/CE
a Parlamentului European şi a Consiliului, pot să nu fie aplicate în cazul
proiectelor aflate într-un stadiu avansat de elaborare sau care fac obiectul
unui contract în curs de derulare în momentul publicării grupului de STI
relevante.
ARTICOLUL 9
Derogări
(1) In absenţa unor cazuri
specifice relevante, se poate excepta de la aplicarea uneia sau a mai multor
STI în conformitate cu prezentul articol, în următoarele cazuri:
a) pentru un proiect de subsistem nou, pentru reînnoirea
ori modernizarea unui sistem existent sau pentru orice
element prevăzut la art. 1 alin. (1) care se află într-un stadiu avansat de
dezvoltare sau care face obiectul unui contract în curs de executare atunci
când se publică aceste STI;
b) pentru orice proiect de reînnoire sau modernizare a unui subsistem existent, în cazul în care gabaritul de
încărcare, ecartamentul, spaţiul dintre liniile de cale ferată sau tensiunea de
alimentare a liniilor electrificate prevăzute în aceste STI nu sunt compatibile
cu cele ale subsistemului existent;
c) pentru un proiect de
subsistem nou, de reînnoire sau modernizare a unui subsistem existent, în cazul
în care reţeaua feroviară este separată ori izolată de mare sau separată ca
urmare a unor condiţii geografice speciale de reţeaua feroviară din restul Uniunii Europene;
d) pentru orice reînnoire, extindere
sau modernizare a unui subsistem existent, în cazul în care aplicarea acestor
STI ar compromite viabilitatea economică a proiectului şi/sau compatibilitatea
sistemului feroviar;
e) în cazul în care, în urma
unui accident sau a unui dezastru natural, condiţiile pentru refacerea rapidă a
reţelei feroviare nu permit, din punct de vedere economic ori tehnic, aplicarea
parţială sau totală a STI relevante;
f) pentru vehiculele care circulă spre/dinspre ţări
terţe în care ecartamentul liniilor de cale ferată diferă de ecartamentul
reţelei feroviare principale din Uniunea Europeană.
(2) In toate cazurile
menţionate la alin. (1), Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii
transmite Comisiei Europene un dosar cuprinzând informaţiile prevăzute în anexa
nr. 9.
(3) In cazul menţionat la alin. (1) lit. a), în termen
de un an de la data intrării în vigoare a fiecărei STI, Ministerul
Transporturilor şi Infrastructurii transmite Comisiei Europene o listă de
proiecte care se desfăşoară pe teritoriul României şi se află într-un stadiu
avansat de dezvoltare.
(4) In cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), c) şi
e) se pot aplica fără întârziere dispoziţii alternative prevăzute în anexa nr.
9.
(5) In cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b), d) şi
f), în absenţa unei decizii a Comisiei Europene, cererea este considerată
acceptată. Până la adoptarea deciziei Comisiei Europene, în cazul prevăzut la
alin. (1) lit. f), se pot aplica dispoziţii alternative prevăzute în anexa nr. 9.
CAPITOLUL III
Constituenţi de interoperabilitate
ARTICOLUL 10
Introducerea pe piaţă a constituenţilor de
interoperabilitate
(1) Producătorii, comercianţii
şi utilizatorii implicaţi iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că
constituenţii de interoperabilitate:
a) sunt introduşi pe piaţă numai
dacă permit realizarea interoperabilităţii în cadrul sistemului feroviar şi
respectă în acelaşi timp cerinţele esenţiale;
b) sunt folosiţi în domeniul lor de utilizare conform
destinaţiei şi sunt instalaţi şi întreţinuţi în mod corespunzător.
Aceste dispoziţii nu împiedică introducerea pe piaţă a
acestor constituenţi pentru alte aplicaţii.
(2) Pe teritoriul României nu se admite interzicerea,
limitarea ori împiedicarea introducerii pe piaţă a constituenţilor de
interoperabilitate destinaţi utilizării în sistemul feroviar, dacă aceştia
respectă prevederile prezentei hotărâri. In primul rând, nu se pot impune
verificări care au fost deja efectuate în cadrul procedurii privind declaraţia
„CE" de conformitate sau de aptitudini de utilizare, ale cărei componente
sunt prezentate în anexa nr. 4.
ARTICOLUL 11
Conformitatea şi aptitudinile de utilizare
(1) Se consideră că acei
constituenţi pentru care există declaraţia „CE" de
conformitate sau de aptitudini de utilizare respectă
cerinţele esenţiale ale prezentei hotărâri.
(2) Orice constituent de
interoperabilitate este supus procedurii de evaluare a conformităţii şi a
aptitudinii de utilizare în scopul indicat în respectiva STI şi este însoţit de
certificatul corespunzător.
(3) Se consideră că un
constituent de interoperabilitate îndeplineşte cerinţele esenţiale în cazul în
care respectă condiţiile prevăzute în respectiva STI sau în specificaţiile
europene corespunzătoare, realizate pentru respectarea acestor condiţii.
(4) Piesele de schimb pentru subsisteme care sunt deja
puse în funcţiune în momentul intrării în vigoare a STI corespunzătoare pot fi
instalate în aceste subsisteme fără a fi nevoie să facă obiectul procedurii
prevăzute la alin. (2).
(5) STI pot prevedea o perioadă
tranzitorie pentru produsele feroviare identificate de STI respective ca
constituenţi de interoperabilitate care au fost deja introduse pe piaţă în
momentul intrării în vigoare a STI. Aceşti constituenţi trebuie să
îndeplinească cerinţele prevăzute la art. 10 alin. (1).
ARTICOLUL 12
Neconformitatea specificaţiilor europene cu
cerinţele esenţiale
Atunci când se consideră că specificaţiile europene
utilizate direct sau indirect pentru realizarea obiectivului prezentei hotărâri
nu îndeplinesc cerinţele esenţiale, Ministerul Transporturilor şi
Infrastructurii informează Comisia Europeană.
ARTICOLUL 13
Procedura pentru declaraţia „CE" de
conformitate sau de aptitudini de utilizare
(1) Pentru a elibera declaraţia
„CE" de conformitate sau de aptitudini de utilizare a unui constituent de
interoperabilitate, producătorul sau reprezentantul său autorizat din cadrul
Uniunii Europene aplică dispoziţiile prezentate în STI relevante.
(2) In cazul în care STI corespunzătoare impune acest
lucru, evaluarea conformităţii sau a aptitudinii de utilizare a unui
constituent de interoperabilitate este efectuată de organismul notificat căruia producătorul ori
reprezentantul său autorizat din cadrul Uniunii Europene i-a prezentat cererea.
(3) Atunci când constituenţii
de interoperabilitate intră sub incidenţa altor acte normative care au transpus
directive ale Uniunii Europene, care privesc alte aspecte, declaraţia „CE"
de conformitate sau de aptitudini de utilizare precizează că aceşti
constituenţi de interoperabilitate respectă şi cerinţele acestor acte
normative.
(4) Atunci când nici producătorul, nici reprezentantul
său autorizat din cadrul Uniunii Europene nu a respectat obligaţiile care îi
revin în conformitate cu dispoziţiile alin. (1) şi (3), aceste obligaţii revin
oricărei persoane fizice sau juridice care introduce pe piaţă constituenţi de
interoperabilitate. Aceleaşi obligaţii se aplică oricărei persoane fizice sau
juridice care asamblează constituenţi de interoperabilitate ori părţi ale
acestora având diverse origini sau care produce constituenţi de
interoperabilitate pentru uz propriu, în sensul prezentei hotărâri.
(5) Fără a aduce atingere dispoziţiilor art. 14:
a) în fiecare caz în care se constată că declaraţia
„CE" de conformitate a fost eliberată în mod necorespunzător
producătorului sau reprezentantului său autorizat din cadrul Uniunii Europene i
se solicită, în cazul în care este necesar, să aducă constituentul de
interoperabilitate la o stare de conformitate şi să nu mai încalce normele, în
condiţiile valabile pe teritoriul României;
b) atunci când neconformitatea se menţine, se adoptă
toate măsurile adecvate pentru a restrânge sau a interzice introducerea pe
piaţă a constituentului de interoperabilitate în cauză ori pentru a se asigura
că acesta este retras de pe piaţă în conformitate cu procedurile prevăzute la
art. 14.
ARTICOLUL 14
Neconformitatea constituenţilor de
interoperabilitate cu cerinţele esenţiale
(1) Atunci când se constată că
este puţin probabil ca unul dintre constituenţii de interoperabilitate care face obiectul declaraţiei „CE" de
conformitate sau de aptitudini de utilizare şi care a fost introdus pe piaţă să
respecte cerinţele esenţiale dacă este utilizat cu destinaţia propusă,
producătorii, comercianţii şi utilizatorii implicaţi iau măsurile necesare
pentru a-i restrânge domeniul de aplicare, a interzice utilizarea sa sau pentru
a-l retrage de pe piaţă. Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii
informează de îndată Comisia Europeană cu privire la măsurile adoptate şi
motivează deciziile luate, precizând în special dacă lipsa conformităţii are
drept cauză:
a) neîndeplinirea cerinţelor esenţiale;
b) aplicarea incorectă a specificaţiilor europene,
atunci când se are în vedere aplicarea unor astfel de specificaţii;
c) inadecvarea specificaţiilor
europene.
(2) Atunci când decizia prevăzută la alin. (1) este
justificată prin existenţa unei lacune în specificaţiile europene, se aplică
procedura prevăzută la art. 12.
(3) Atunci când un constituent de interoperabilitate
care face obiectul declaraţiei „CE" de
conformitate nu îndeplineşte cerinţele, Autoritatea de Siguranţă Feroviară
Română adoptă măsuri adecvate împotriva celor care au eliberat declaraţia, iar
Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii informează Comisia Europeană şi celelalte state membre ale Uniunii Europene cu privire la aceasta.
CAPITOLUL IV
Subsisteme
ARTICOLUL 15
Procedura pentru punerea în funcţiune
(1) Fără a aduce atingere
prevederilor cap. V, punerea
în funcţiune a acelor subsisteme structurale din componenţa sistemului feroviar care sunt amplasate sau exploatate pe
teritoriul României trebuie să fie autorizată de Autoritatea de Siguranţă
Feroviară Română, înfiinţată conform prevederilor Legii nr. 55/2006, cu
modificările ulterioare. In acest scop Autoritatea de Siguranţă Feroviară
Română ia toate măsurile adecvate pentru a se asigura că aceste subsisteme pot
fi puse în funcţiune numai dacă sunt proiectate, construite şi instalate astfel
încât, la integrarea în sistemul feroviar, să respecte cerinţele esenţiale
privitoare la ele. In special se verifică dacă subsistemele sunt compatibile
din punct de vedere tehnic cu sistemul în care urmează să fie integrate,
respectiv integrarea în siguranţă a subsistemelor în conformitate cu art. 4
alin. (3) şi art. 6 alin. (3) din Legea nr. 55/2006, cu modificările
ulterioare.
(2) Autoritatea de Siguranţă
Feroviară Română verifică, înainte de punerea în funcţiune a acestor
subsisteme, dacă acestea se conformează, după caz, dispoziţiilor relevante din
STI privind exploatarea şi întreţinerea.
(3) După ce aceste sisteme sunt
puse în funcţiune, verificarea se efectuează:
a) pentru infrastructuri, în
cadrul acordării şi monitorizării autorizaţiilor de siguranţă în conformitate
cu art. 11 din Legea nr. 55/2006, cu modificările ulterioare;
b) pentru vehicule, în cadrul
acordării şi monitorizării certificatelor de siguranţă în conformitate cu art.
10 din Legea nr. 55/2006, cu modificările ulterioare.
In acest scop, se folosesc procedurile de evaluare şi
verificare stabilite în STI structurale şi funcţionale corespunzătoare.
ARTICOLUL 16
Libera circulaţie a subsistemelor
Fără a aduce atingere dispoziţiilor art. 15 alin. (1),
pe teritoriul României nu se admite interzicerea, restrângerea sau împiedicarea
construirii, punerii în funcţiune şi exploatării subsistemelor structurale din
componenţa sistemului de transport feroviar care respectă cerinţele esenţiale.
In special nu se pot solicita verificări care au fost deja efectuate ca parte a
procedurii de acordare a declaraţiei de verificare „CE" a subsistemelor,
ale cărei elemente constitutive sunt prezentate în anexa nr. 5, sau într-un alt
stat membru al Uniunii Europene, înainte sau după intrarea în vigoare a
Directivei 2008/57/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, în vederea
verificării conformităţii cu cerinţe identice în condiţii identice de
exploatare.
ARTICOLUL 17
Conformitatea cu STI şi normele naţionale
(1) Se consideră ca fiind
interoperabile şi îndeplinind cerinţele esenţiale
referitoare la ele subsistemele structurale din
componenţa sistemului feroviar care fac obiectul unei declaraţii de verificare
„CE".
(2) Verificarea interoperabilităţii, în conformitate cu
cerinţele esenţiale, pentru un subsistem structural din componenţa sistemului
feroviar se dovedeşte prin raportare la STI, atunci când acestea există.
(3) Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română
întocmeşte, pentru fiecare subsistem, o listă a normelor tehnice utilizate
pentru aplicarea cerinţelor esenţiale şi Ministerul Transporturilor şi
Infrastructurii transmite această listă Comisiei Europene, în cazul în care nu există o STI relevantă,
a fost notificată o derogare în temeiul art. 9 sau un caz special impune
aplicarea unor norme tehnice care nu sunt incluse în STI relevantă.
(4) Lista cu normele tehnice utilizate
va fi transmisă ori de câte ori se modifică lista cu normele tehnice care
trebuia notificată până la 30 aprilie 2005, în conformitate cu art. 16 alin.
(3) din Directiva 96/48/CE a Consiliului din 23 iulie 1996 privind
interoperabilitatea sistemului feroviar transeuropean de mare viteză şi cu art.
16 alin. (3) din Directiva 2001/16/CE a Parlamentului European şi a Consiliului
din 19 martie 2001 privind interoperabilitatea sistemului feroviar
transeuropean convenţional, după notificarea derogării sau după publicarea STI
în cauză. Cu această ocazie, se desemnează şi organismele responsabile pentru
efectuarea, în cazul acestor norme tehnice, a procedurii de verificare
„CE" menţionate la art. 18.
(5) La solicitarea Comisiei Europene, Ministerul
Transporturilor şi Infrastructurii pune la dispoziţie
textul integral al normelor notificate.
(6) Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii poate
să opteze să nu notifice normele şi restricţiile strict locale. In astfel de
cazuri, normele şi restricţiile respective se menţionează în registrele de
infrastructură prevăzute la art. 32.
(7) Normele tehnice obligatorii
sunt publicate şi puse la dispoziţia tuturor administratorilor de
infrastructură, a operatorilor de transport feroviar, solicitanţilor de autorizaţii
de punere în funcţiune într-un limbaj clar, care poate fi înţeles de părţile
interesate.
ARTICOLUL 18
Procedura de emitere a declaraţiei de verificare
„CE"
(1) Pentru emiterea declaraţiei
de verificare „CE" pentru subsisteme, solicitantul invită organismul
notificat pe care l-a selectat în acest scop să aplice procedura de verificare
„CE" prevăzută în anexa nr. 6. Solicitantul poate fi partea contractantă
sau producătorul ori reprezentantul său autorizat din cadrul Uniunii Europene.
(2) Obligaţia organismului notificat responsabil de
verificarea „CE" a unui subsistem începe din faza de proiectare şi acoperă
întreaga perioadă de producţie, până la faza de recepţie dinaintea dării în
exploatare a subsistemului. Aceasta include, de asemenea, verificarea
interfeţelor subsistemului în cauză cu sistemul în care este încorporat, pe
baza informaţiilor disponibile în STI relevantă şi în registrele prevăzute la
art. 31 şi 32.
(3) Organismul notificat este
responsabil de redactarea dosarului tehnic care trebuie să însoţească
declaraţia de verificare „CE". Acest dosar tehnic trebuie să conţină toate
documentele necesare referitoare la caracteristicile subsistemului şi, după
caz, toate documentele care atestă conformitatea constituenţilor de interoperabilitate.
Dosarul trebuie să conţină, de asemenea, toate elementele referitoare la
condiţiile şi limitele de utilizare, precum şi instrucţiuni referitoare la
service, verificare continuă sau periodică, reglare şi întreţinere.
(4) Organismul notificat poate
emite declaraţii intermediare de verificare pentru anumite etape ale procedurii
de verificare sau anumite părţi ale subsistemului. In acest caz, se aplică
procedura prevăzută în anexa nr. 6.
(5) In cazul în care STI relevante permit acest lucru,
organismul notificat poate emite certificate de
conformitate pentru o serie de subsisteme sau anumite părţi ale subsistemelor
respective.
ARTICOLUL 19
Neconformitatea subsistemelor cu cerinţele esenţiale
(1) Atunci când constată că un
subsistem structural care face obiectul unei declaraţii de verificare „CE" însoţite de dosarul tehnic nu este pe deplin conform cu
prezenta hotărâre şi, în special, nu îndeplineşte cerinţele esenţiale,
Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română poate solicita efectuarea de
verificări suplimentare.
(2) La solicitarea Autorităţii
de Siguranţă Feroviară Române, Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii
informează imediat Comisia Europeană cu privire la verificările suplimentare
solicitate şi prezintă motivele care le justifică.
(3) In informare se precizează
dacă nerespectarea în întregime a prezentei directive se datorează:
a) nerespectării cerinţelor
esenţiale sau a unei STI ori aplicării incorecte a unei STI;
b) caracterului inadecvat al unei STI.
ARTICOLUL 20
Punerea în funcţiune a subsistemelor existente după
reînnoire sau modernizare
(1) In cazul reînnoirii sau modernizării, entitatea
contractantă ori producătorul transmite Autorităţii de Siguranţă Feroviară
Române un dosar care descrie proiectul. Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română
examinează acest dosar şi, ţinând seama de strategia de punere în aplicare
indicată în STI aplicabilă, decide dacă amploarea lucrărilor face necesară o
nouă autorizaţie de punere în funcţiune în înţelesul prezentei hotărâri.
(2) O autorizaţie nouă de punere în funcţiune este
necesară ori de câte ori nivelul general de siguranţă a subsistemului respectiv
poate fi afectat negativ de lucrările avute în vedere. In cazul în care este
necesară o autorizaţie nouă, Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română decide
în ce măsură este necesară aplicarea STI în cazul proiectului. Autoritatea de
Siguranţă Feroviară Română adoptă decizia în cauză în termen de 4 luni de la
depunerea dosarului complet de către solicitant.
(3) Atunci când este necesară o autorizaţie nouă, iar
STI nu este aplicată integral, pe baza solicitării Autorităţii de Siguranţă
Feroviară Române, Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii notifică
următoarele informaţii Comisiei Europene:
a) motivul pentru care STI nu este aplicată integral;
b) caracteristicile tehnice
care se aplică în locul STI;
c) organismele responsabile cu
aplicarea, în cazul acelor caracteristici, a procedurii de verificare „CE"
prevăzute la art. 18.
CAPITOLUL V
Vehicule
ARTICOLUL 21
Autorizaţia de punere în funcţiune a vehiculelor
(1) Inainte de a fi utilizat
într-o reţea, orice vehicul este autorizat în vederea punerii în funcţiune de
către Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română competentă pentru reţeaua
respectivă, cu excepţia cazurilor în care prezentul capitol prevede altfel.
(2) Un vehicul conform cu STI este autorizat în
conformitate cu art. 22 sau 23.
(3) Un vehicul care nu este conform cu STI este
autorizat în conformitate cu art. 24 sau 25.
(4) Un vehicul care este conform cu un tip autorizat
este autorizat în conformitate cu art. 26.
(5) O autorizaţie acordată în România este valabilă în
toate celelalte state membre ale Uniunii Europene, fără a aduce atingere
dispoziţiilor art. 23 şi 25 privind autorizaţiile suplimentare. Prin ordin al
ministrului transporturilor şi infrastructurii se stabilesc condiţiile în care
sunt necesare autorizaţii suplimentare în conformitate cu dispoziţiile
relevante ale art. 23, în cazul vehiculelor conforme cu STI, sau cu art. 25, în
cazul vehiculelor neconforme cu STI.
(6) Orice cerere pentru
autorizaţia de punere în funcţiune face obiectul unei decizii a Autorităţii de
Siguranţă Feroviară Române, în conformitate cu art. 22 şi 23 sau cu art. 24 şi
25. Autorizaţia de punere în funcţiune poate stipula condiţii de utilizare şi
alte restricţii.
(7) Orice decizie negativă a
Autorităţii de Siguranţă Feroviară Române cu privire la punerea în funcţiune a
unui vehicul feroviar se motivează în mod corespunzător. In termen de o lună de
la primirea deciziei negative, solicitantul poate cere Autorităţii de Siguranţă
Feroviară Române revizuirea deciziei din motive justificate în mod
corespunzător. In termen de două luni de la primirea contestaţiei, Autoritatea
de Siguranţă Feroviară Română confirmă sau infirmă decizia. Dacă se confirmă
decizia negativă, solicitantul poate cere instanţelor de contencios
administrativ, potrivit reglementărilor legale în vigoare, revizuirea deciziei
din motive justificate în mod corespunzător.
(8) In cazul în care
Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română nu adoptă în termenele stabilite o
decizie prevăzută la art. 23 alin. (7) şi la art. 25 alin. (5), se consideră că
punerea în funcţiune a vehiculului feroviar în cauză a fost autorizată după
expirarea unei perioade de 3 luni de la sfârşitul termenelor menţionate. Autorizaţiile
acordate în temeiul prezentului alineat sunt valabile doar în reţeaua pentru
care Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română nu a reacţionat în termenele
stabilite.
(9) Autoritatea de Siguranţă
Feroviară Română care intenţionează să revoce o autorizaţie de punere în
funcţiune acordată de ea însăşi sau o autorizaţie acordată de solicitant în
conformitate cu alin. (8) utilizează procedura de revizuire a certificatelor de
siguranţă prevăzută la art. 10 alin. (5) din Legea nr. 55/2006 sau, după caz,
procedura de revizuire a autorizaţiilor de siguranţă prevăzută la art. 11 alin.
(3) din Legea nr. 55/2006.
(10) In cazul unei proceduri de apel, instanţa de
contencios administrativ competentă prevăzută la alin. (7) poate solicita
Agenţiei Feroviare Europene un aviz care, în acest caz, este emis în termen de
o lună de la depunerea cererii şi transmis solicitantului, instanţei de
contencios administrativ competente şi Autorităţii de Siguranţă Feroviară
Române care refuză acordarea autorizaţiei.
(11) In cazul vehiculelor care rulează între România şi
o ţară terţă, pe o reţea al cărei ecartament este diferit de cel al reţelei
principale din cadrul Uniunii Europene şi pentru care se poate acorda o
derogare în conformitate cu art. 9 alin. (5) sau care reprezintă cazuri
specifice, normele naţionale prevăzute la art. 22 alin. (2) lit. b) şi la art.
24 alin. (2) lit. b) pot include acorduri internaţionale în măsura în care sunt
compatibile cu legislaţia Uniunii Europene.
(12) Autorizaţiile de punere în funcţiune care au fost
acordate înainte de data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, inclusiv
autorizaţiile emise în temeiul unor acorduri internaţionale, în special RIC
(Regolamento Internazionale Carozze) şi RIV (Regolamento Internazionale
Veicoli), rămân valabile în conformitate cu condiţiile în care au fost
acordate. Această dispoziţie prevalează asupra art. 22-25.
(13) Autoritatea de Siguranţă
Feroviară Română poate acorda autorizaţii de punere în funcţiune pentru o serie
de vehicule. In acest scop, Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română
informează solicitantul cu privire la procedura care trebuie urmată.
(14) Autorizaţiile de punere în
funcţiune acordate în conformitate cu prezentul articol nu aduc atingere altor
condiţii impuse operatorilor de transport feroviar şi administratorilor de
infrastructură pentru exploatarea unor astfel de vehicule pe reţeaua relevantă
în conformitate cu art. 9-11 din Legea nr.'55/2006.
ARTICOLUL 22
Autorizaţia iniţială de punere în funcţiune pentru
vehiculele conforme cu STI
(1) Prezentul articol se aplică vehiculelor conforme cu
toate STI relevante în vigoare în momentul punerii în funcţiune, cu condiţia ca
o parte semnificativă dintre cerinţele esenţiale să fie prevăzute în
respectivele STI şi ca STI relevantă privind materialul rulant să fi intrat în
vigoare şi să fie aplicabilă.
(2) Autorizaţia iniţială se
acordă de către Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română după cum urmează:
a) atunci când toate subsistemele structurale ale
vehiculului au fost autorizate în conformitate cu dispoziţiile cap. IV, autorizaţia se acordă fără verificări
suplimentare;
b) în cazul vehiculelor care dispun de toate
declaraţiile „CE" de verificare necesare, conform dispoziţiilor art. 18,
criteriile pe care Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română le poate verifica
în scopul emiterii unei autorizaţii de punere în funcţiune pot avea în vedere
doar următoarele aspecte:
(i) compatibilitatea tehnică dintre subsistemele
relevante ale vehiculului şi integrarea lor în condiţii de siguranţă în
conformitate cu art. 15 alin. (1);
(ii) compatibilitatea tehnică
dintre vehiculul şi reţeaua în cauză;
(iii) normele naţionale aplicabile punctelor deschise;
(iv) normele naţionale aplicabile cazurilor specifice
identificate în mod corespunzător în STI relevante.
ARTICOLUL 23
Autorizaţii suplimentare pentru punerea în funcţiune
a vehiculelor conforme cu STI
(1) Vehiculele care sunt pe
deplin conforme cu STI în ceea ce priveşte toate aspectele subsistemelor
relevante, fără cazuri specifice şi fără puncte deschise legate strict de
compatibilitatea tehnică dintre vehicul şi reţea, nu trebuie să facă obiectul
unei autorizaţii suplimentare pentru punerea în funcţiune atât timp cât circulă
în reţele conforme cu STI în alte state membre ale Uniunii Europene sau în
condiţiile specificate în STI corespunzătoare.
(2) In cazul vehiculelor care
sunt puse în funcţiune în conformitate cu art. 22, dar care nu sunt prevăzute
la alin. (1), Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română decide dacă pe
teritoriul României sunt necesare autorizaţii suplimentare. In acest caz, se
aplică prevederile alin. (3)-(7).
(3) Solicitantul prezintă
Autorităţii de Siguranţă Feroviară Române un dosar privind vehiculul sau tipul
de vehicul şi utilizarea planificată în reţea. Dosarul conţine următoarele informaţii:
a) documente care dovedesc
faptul că punerea în funcţiune a vehiculului a fost autorizată într-un alt stat
membru al Uniunii Europene în conformitate cu art. 22;
b) o copie a dosarului tehnic
conform dispoziţiilor anexei nr. 6. Acesta include, în cazul vehiculelor
echipate cu înregistratoare de date, informaţii privind procedura de colectare
a datelor, care să permită citirea şi evaluarea, atât timp cât informaţiile nu
sunt armonizate de STI corespondentă;
c) înregistrările în care este
înscris istoricul întreţinerii vehiculului şi, dacă este cazul, al
modificărilor tehnice efectuate după autorizare;
d) dovezi referitoare la caracteristicile tehnice şi
operaţionale care arată că vehiculul este compatibil cu infrastructurile şi
instalaţiile fixe, inclusiv condiţiile climatice, sistemul de alimentare cu
energie, sistemul de control-comandă şi semnalizare, ecartamentul liniilor şi
gabaritul infrastructurii, sarcina maximă admisă pe osie şi alte constrângeri
ale reţelei.
(4) Criteriile verificate deAutoritatea de Siguranţă
Feroviară Română pot viza doar următoarele aspecte:
a) compatibilitatea tehnică
dintre vehiculul şi reţeaua în cauză, inclusiv normele naţionale aplicabile
punctelor deschise necesare pentru a asigura o astfel de compatibilitate;
b) normele naţionale aplicabile cazurilor specifice
identificate în mod corespunzător în STI relevante.
(5) Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română poate
solicita furnizarea de informaţii suplimentare, efectuarea de analize de risc
în conformitate cu prevederile art. 6 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 55/2006
sau realizarea de teste pe reţea pentru a verifica criteriile prevăzute la
alin. (4). Cu toate acestea, Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română poate
efectua o astfel de verificare doar în temeiul normelor naţionale aparţinând
grupei B sau C din acel document.
(6) Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română
defineşte, după consultarea solicitantului, domeniul de aplicare şi conţinutul
informaţiilor suplimentare, al analizelor de risc sau al testelor solicitate.
Administratorul infrastructurii, prin consultare cu solicitantul, depune toate
eforturile pentru a garanta că orice test se poate efectua în termen de 3 luni
de la data depunerii cererii solicitantului. Dacă este cazul, Autoritatea de
Siguranţă Feroviară Română adoptă măsuri pentru ca testele să poată fi
efectuate.
(7) Toate cererile pentru o autorizaţie de punere în
funcţiune depuse în conformitate cu prezentul articol fac obiectul unei decizii
care este adoptată deAutoritatea de Siguranţă Feroviară Română cât mai curând
posibil, dar nu mai târziu de:
a) două luni de la prezentarea dosarului prevăzut la
alin. (3);
b) după caz, o lună de la
furnizarea oricăror informaţii suplimentare solicitate de Autoritatea de
Siguranţă Feroviară Română;
c) după caz, o lună de la furnizarea rezultatelor
oricăror teste solicitate deAutoritatea de Siguranţă Feroviară Română.
ARTICOLUL 24
Autorizaţia iniţială de punere în funcţiune pentru
vehiculele neconforme cu STI
(1) Prezentul articol se aplică
vehiculelor care nu sunt conforme cu toate STI relevante în vigoare la data
punerii lor în funcţiune, inclusiv vehiculelor care fac obiectul unor derogări,
sau atunci când o parte semnificativă din cerinţele esenţiale nu a fost
prevăzută în una sau mai multe STI.
(2) Autorizaţia iniţială se
acordă de către Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română după cum urmează:
a) pentru aspectele tehnice
reglementate de o STI, dacă există, se aplică procedura de verificare
„CE";
b) pentru alte aspecte tehnice
se aplică normele naţionale notificate în temeiul art. 17 din prezenta hotărâre
şi al art. 8 din Legea nr. 55/2006, cu modificările ulterioare.
(3) Autorizaţia iniţială este valabilă numai în reţeaua
de pe teritoriul României.
ARTICOLUL 25
Autorizaţii suplimentare de punere în funcţiune
pentru vehiculele neconforme cu STI
(1) In cazul vehiculelor a căror punere în funcţiune a
fost autorizată într-un stat membru al Uniunii Europene în conformitate cu art.
21 alin. (12) sau cu art. 24, Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română poate
hotărî, în conformitate cu prezentul articol, dacă pe teritoriul României sunt
necesare autorizaţii suplimentare pentru punerea în funcţiune.
(2) Solicitantul prezintă
Autorităţii de Siguranţă Feroviară Române un dosar tehnic privind vehiculul sau
tipul de vehicul, împreună cu
detalii privind utilizarea planificată în reţea. Dosarul conţine următoarele
informaţii:
a) documente care dovedesc faptul că punerea în
funcţiune a vehiculului a fost autorizată într-un alt stat membru al Uniunii
Europene, împreună cu documentaţia privind procedura urmată pentru a demonstra
că vehiculul a respectat cerinţele de siguranţă în vigoare, inclusiv, dacă este
cazul, informaţii privind derogările acordate în conformitate cu art. 9;
b) datele tehnice, programul de întreţinere şi
caracteristicile funcţionale. Acestea includ, în cazul vehiculelor echipate cu
înregistratoare de date, informaţii privind procedura de colectare a datelor,
care să permită citirea şi evaluarea prevăzute la art. 20 alin. (2) lit. c) din
Legea nr. 55/2006, cu modificările ulterioare;
c) înregistrările în care este
înscris istoricul exploatării şi întreţinerii vehiculului şi, dacă este cazul,
al modificărilor tehnice efectuate după autorizare;
d) dovezi referitoare la caracteristicile tehnice şi
operaţionale care arată că vehiculul este compatibil cu infrastructurile şi
instalaţiile fixe, inclusiv condiţiile climatice, sistemul de alimentare cu
energie, sistemul de control-comandă şi semnalizare, ecartamentul liniilor şi
gabaritul infrastructurii, sarcina maximă admisă pe osie şi alte constrângeri
ale reţelei.
(3) Informaţiile menţionate la alin. (2) lit. a) şi b)
nu pot fi puse la îndoială de către Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română,
cu excepţia cazului în care aceasta poate demonstra, fără a aduce atingere art.
16, existenţa unui important risc de siguranţă. După adoptarea documentului de
referinţă prevăzut la art. 27, Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română nu
poate invoca în acest sens niciuna dintre regulile din grupa A enumerate în
acel document.
(4) Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română poate
solicita furnizarea unor informaţii suplimentare, efectuarea unor analize de
risc în conformitate cu art. 6 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 55/2006, cu
modificările ulterioare, sau realizarea unor teste pe reţea pentru a verifica
dacă informaţiile prevăzute la alin. (2) lit. c) şi d) respectă normele
naţionale în vigoare, notificate Comisiei Europene în conformitate cu art. 8
din Legea nr. 55/2006, cu modificările ulterioare, sau cu art. 17 din prezenta
hotărâre. Cu toate acestea, după adoptarea documentului de referinţă prevăzută
la art. 27, Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română poate efectua o astfel de
verificare doar în temeiul normelor naţionale aparţinând grupei B sau C enumerate
în acel document. Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română defineşte, după
consultarea solicitantului, domeniul de aplicare şi conţinutul informaţiilor
suplimentare, al analizelor de risc sau al testelor solicitate. Administratorul
infrastructurii, prin consultare cu solicitantul, depune toate eforturile
pentru a garanta că orice test se poate efectua în termen de 3 luni de la data
depunerii cererii solicitantului. Dacă este cazul, Autoritatea de Siguranţă
Feroviară Română adoptă măsuri pentru ca testele să poată fi efectuate.
(5) Toate cererile pentru o autorizaţie
de punere în funcţiune depuse în conformitate cu prezentul articol fac obiectul
unei decizii care este adoptată deAutoritatea de Siguranţă Feroviară Română cât
mai curând posibil, dar în cel mult:
a) 4 luni de la prezentarea dosarului tehnic prevăzut la alin. (2);
b) dacă este cazul, două luni
de la furnizarea informaţiilor suplimentare sau a analizelor de risc solicitate
de către Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română în conformitate cu prevederile
alin. (4);
c) dacă este cazul, două luni
de la furnizarea rezultatelor testelor solicitate de către Autoritatea de
Siguranţă Feroviară Română în conformitate cu prevederile alin. (4).
ARTICOLUL 26
Autorizarea unor tipuri de vehicule
(1) Autoritatea de Siguranţă
Feroviară Română poate acorda autorizaţii pentru tipuri
de vehicule.
(2) Cu toate acestea, dacă
autorizează un vehicul, Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română autorizează,
în acelaşi timp, tipul de vehicul.
(3) Un vehicul care este conform cu un tip deja
autorizat în România este autorizat de Autoritatea de
Siguranţă Feroviară Română pe baza unei declaraţii de conformitate cu tipul în
cauză, prezentată de solicitant, fără verificări suplimentare. Totuşi, în cazul
în care se modifică dispoziţiile relevante ale STI şi normele naţionale pe baza
cărora un tip de vehicul a fost autorizat, Autoritatea de Siguranţă Feroviară
Română decide dacă autorizaţiile de tip acordate deja rămân valabile sau
trebuie reînnoite. Criteriile pe care Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română
le verifică în vederea reînnoirii unei autorizaţii de tip pot viza doar normele
modificate. Reînnoirea autorizaţiei de tip nu afectează autorizaţiile de
vehicule acordate deja pe baza tipurilor autorizate anterior.
(4) Modelul de declaraţie de
conformitate cu tipul este cel adoptat de Comisia Europeană.
(5) Declaraţia de conformitate
cu tipul se întocmeşte în conformitate cu:
a) procedurile de verificare a STI relevante, pentru
vehiculele conforme cu STI;
b) procedurile de verificare definite în modulul D sau E
din Decizia 93/465/CEE a Consiliului, pentru
vehiculele neconforme cu STI. In cazul în care Comisia Europeană adoptă o
procedură de verificare ad-hoc în conformitate cu procedura de reglementare cu
control menţionată la art. 29 alin. (3) din Directiva 2008/57/CE a
Parlamentului European şi a Consiliului, aceasta se aplică.
(6) Solicitantul poate cere o
autorizaţie de tip în mai multe state membre ale Uniunii Europene în acelaşi
timp. In acest caz, Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română cooperează cu
autorităţile naţionale de siguranţă implicate pentru simplificarea procedurii
şi reducerea la minimum a eforturilor administrative.
(7) Autorizaţiile de tip se înregistrează în Registrul
european al tipurilor autorizate de vehicule în conformitate cu prevederile
art. 31. Acest registru specifică statul sau statele membru/membre în care este
autorizat un tip de vehicul.
ARTICOLUL 27
Clasificarea normelor naţionale
Pentru a facilita procedura de autorizare pentru punerea
în funcţiune a vehiculelor prevăzută la art. 25, normele naţionale sunt
clasificate în conformitate cu prevederile anexei nr. 7.
CAPITOLUL VI
Organismele notificate
ARTICOLUL 28
Organismele notificate
(1) Ministerul Transporturilor
şi Infrastructurii informează Comisia Europeană şi celelalte state membre ale
Uniunii Europene cu privire la organismele responsabile pentru îndeplinirea
procedurii de evaluare a conformităţii sau aptitudinilor de utilizare prevăzute
la art. 13 şi a procedurii de verificare prevăzute la art. 18, indicând pentru
fiecare organism domeniul de responsabilitate şi numerele de identificare
obţinute în avans de la Comisia Europeană.
(2) Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii
aplică criteriile prevăzute în anexa nr. 8 pentru evaluarea organismelor ce
urmează a fi notificate. Organismele care îndeplinesc criteriile de evaluare
prevăzute în standardele europene relevante sunt considerate ca îndeplinind şi
criteriile menţionate.
(3) Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii
retrage aprobarea dată unui organism care nu mai respectă criteriile prevăzute
în anexa nr. 8 şi informează de îndată Comisia Europeană şi celelalte state
membre ale Uniunii Europene cu privire la aceasta.
CAPITOLUL VII
Registrele de reţele şi vehicule
ARTICOLUL 29
Sistemul de numerotare a vehiculelor
(1) Orice vehicul pus în
funcţiune în sistemul feroviar al Uniunii Europene poartă un număr european de
vehicul, denumit în continuare NEV, atribuit în momentul acordării primei autorizaţii de punere în
funcţiune.
(2) Solicitantul autorizaţiei
iniţiale are şi responsabilitatea marcării vehiculului în cauză cu NEV care i-a
fost alocat.
(3) NEV va fi specificat în STI
privind exploatarea şi gestionarea traficului.
(4) Unui vehicul i se alocă un
număr NEV doar o singură dată, cu excepţia cazului în care STI privind
exploatarea şi gestionarea traficului precizează altfel.
(5) Sub rezerva alin. (1), în cazul vehiculelor care
circulă sau care sunt destinate să circule dinspre sau înspre ţări terţe în
care ecartamentul este diferit de cel din reţeaua principală din cadrul Uniunii
Europene, se acceptă vehiculele identificate în mod clar în conformitate cu un
sistem de codare diferit.
ARTICOLUL 30
Registrele naţionale ale vehiculelor
(1) Autoritatea Feroviară
Română ţine un registru al vehiculelor feroviare autorizate de pe teritoriul
României. Acesta îndeplineşte următoarele criterii:
a) respectă specificaţiile comune prevăzute la alin.
(2);
b) este păstrat şi actualizat
de către un organism independent de orice operator de
transport feroviar;
c) este accesibil Autorităţii de Siguranţă Feroviară
Române şi Organismului de Investigare Feroviar Român, prevăzute la art. 16 şi
21 din Legea nr. 55/2006; de asemenea, el este accesibil, în urma oricărei solicitări
legitime, Consiliului de supraveghere din domeniul feroviar, prevăzut la art.
30 din Ordonanţa Guvernului nr. 89/2003 privind alocarea capacităţilor de
infrastructură feroviară şi tarifarea utilizării infrastructurii feroviare,
aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 8/2004, cu modificările şi
completările ulterioare, Agenţiei Feroviare Europene, operatorilor de transport
feroviar şi administratorilor/gestionarilor de infrastructură feroviară, precum
şi persoanelor/organizaţiilor care înregistrează vehicule sau care sunt
identificate în registru.
(2) Specificaţiile comune
privind registrul se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu
control prevăzută la art. 29 alin. (3) din Directiva 2008/57/CE a Parlamentului
European şi a Consiliului şi pe baza proiectelor de specificaţii întocmite de
Agenţia Feroviară Europeană. Aceste proiecte de specificaţii includ:
conţinutul, formatul datelor, arhitectura funcţională şi tehnică, modul de
operare, inclusiv modalitatea de efectuare a schimbului de date, regulile de
introducere şi de consultare a datelor. Pentru fiecare vehicul, registrul
conţine cel puţin următoarele informaţii:
a) NEV;
b) trimiteri la declaraţia
„CE" de verificare şi la organismul emitent;
c) trimiteri la registrul european
al tipurilor de vehicule autorizate prevăzut la art. 31;
d) identificarea proprietarului şi a deţinătorului
vehiculului;
e) restricţii privind utilizarea vehiculului;
f) entitatea responsabilă cu întreţinerea.
(3) Titularul înregistrării
declară imediat orice modificare a datelor introduse în registrul naţional al
vehiculelor, distrugerea unui vehicul sau decizia sa de a nu mai înregistra un
vehicul autorităţii oricărui stat membru al Uniunii Europene în care a fost
autorizat vehiculul.
(4) Atât timp cât registrele
naţionale ale vehiculelor ale statelor membre ale Uniunii Europene nu sunt
interconectate, Autoritatea Feroviară Română îşi actualizează registrul cu
modificările efectuate de alt stat membru în registrul său în ceea ce priveşte
datele care îl interesează.
(5) In cazul vehiculelor care sunt puse în funcţiune
pentru prima dată într-o ţară terţă şi sunt autorizate în România pentru a fi
puse în funcţiune pe teritoriul său, Autoritatea Feroviară Română garantează că
datele enumerate la alin. (2) lit. d)-f) pot fi recuperate prin intermediul
registrului naţional al vehiculelor. Datele prevăzute la alin. (2) lit. f) pot
fi înlocuite cu date critice de siguranţă privind programul de întreţinere.
ARTICOLUL 31
Registrul european al tipurilor de vehicule
autorizate
(1) Agenţia Feroviară Europeană
creează şi păstrează un registru al tipurilor de vehicule autorizate de statele
membre pentru punerea în funcţiune în reţeaua feroviară a Uniunii Europene.
Acest registru îndeplineşte următoarele criterii:
a) este public şi accesibil în format electronic;
b) respectă specificaţiile
comune prevăzute la alin. (4) din Directiva 2008/57/CE a Parlamentului European
şi a Consiliului;
c) este conectat cu toate registrele naţionale ale
vehiculelor.
(2) Registrul conţine, în cazul
fiecărui vehicul, următoarele informaţii:
a) caracteristicile tehnice ale tipului de vehicul,
definite în STI relevante;
b) denumirea producătorului;
c) datele, referinţele şi statele membre ale Uniunii
Europene emitente ale autorizaţiilor succesive pentru tipul de vehicul
respectiv, inclusiv eventualele restricţii sau retrageri.
(3) La data eliberării,
modificării, suspendării sau retragerii unei autorizaţii de tip în România,
Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română informează Agenţia Feroviară
Europeană, astfel încât aceasta să îşi poată actualiza registrul.
ARTICOLUL 32
Registrul de infrastructură
Autoritatea Feroviară Română asigură publicarea şi
actualizarea unui registru de infrastructură conform ciclului de revizuire
prevăzut la art. 35 alin. (2) din Directiva 2008/57/CE a Parlamentului European
şi a Consiliului. In acest registru se precizează caracteristicile principale
ale fiecărui subsistem sau ale fiecărei părţi de subsistem implicate, de
exemplu, parametrii de bază, şi conformitatea acestora cu caracteristicile
prescrise de STI aplicabile. In acest scop, fiecare STI specifică cu exactitate
care informaţie trebuie inclusă în registrul de infrastructură.
CAPITOLUL VIII
Dispoziţii tranzitorii
ARTICOLUL 33
Proiect de sisteme de
referinţă
In urma adoptării sistemului de referinţă prevăzut la
art. 36 alin. (1) din Directiva 2008/57/CE a Parlamentului European şi a
Consiliului, Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii informează Comisia
Europeană în cazul intenţiei de a adopta o dispoziţie naţională sau în cazul
dezvoltării pe teritoriul României a unui proiect care ar încălca sistemul de
referinţă.
CAPITOLUL IX
Dispoziţii finale
ARTICOLUL 34
Motivare
Orice decizie privind evaluarea conformităţii sau a
aptitudinilor de utilizare a constituenţilor de interoperabilitate, luată ca
urmare a prezentei hotărâri, verificarea subsistemelor care formează sistemul
feroviar şi orice decizie adoptată în conformitate cu art. 7, 12, 14 şi 19
trebuie să precizeze în detaliu motivele pe care se bazează. Partea în cauză
este notificată în cel mai scurt timp posibil, în acelaşi timp indicându-se
soluţiile posibile în baza legislaţiei în vigoare şi termenele acordate pentru
punerea în aplicare a acestor soluţii.
ARTICOLUL 35
Abrogare
La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, se
abrogă Hotărârea Guvernului nr. 1.533/2003 privind interoperabilitatea
sistemului de transport feroviar de mare viteză, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 18 din 9 ianuarie 2004, cu modificările şi
completările ulterioare, şi Hotărârea Guvernului nr. 850/2003 privind
interoperabilitatea sistemului feroviar convenţional, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 529 din 23 iulie 2003, cu modificările şi completările
ulterioare. Trimiterile la hotărârile abrogate se interpretează ca trimiteri la
prezenta hotărâre şi se citesc în conformitate cu tabelul de corespondenţă
prevăzut în anexa nr. 11.
*
Prezenta hotărâre transpune în totalitate prevederile
Directivei 2008/57/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 17 iunie
2008 privind interoperabilitatea sistemului feroviar în Comunitate (reformare),
publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 191 din 18 iulie 2008,
precum şi ale Directivei 2009/131/CE a Comisiei din 16 octombrie 2009 de
modificare a anexei VII la Directiva 2008/57/CE a Parlamentului European şi a
Consiliului privind interoperabilitatea sistemului feroviar în Comunitate,
publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 273 din 17 octombrie 2009.
PRIM-MINISTRU
EMIL BOC
Contrasemnează:
Ministrul transporturilor şi infrastructurii,
Radu Mircea Berceanu
Şeful Departamentului pentru Afaceri Europene,
Bogdan Mănoiu
ANEXA Nr. 1
DOMENIUL DE APLICARE
1. Sistemul feroviar convenţional
1.1. Reţea
Infrastructura sistemului de transport feroviar
convenţional este formată din linii ale reţelei de transport feroviar prevăzute
în Legea nr. 203/2003 privind realizarea, dezvoltarea şi modernizarea reţelei
de transport de interes naţional şi european, republicată, necesare pentru a se
realiza conectarea cu sistemul de transport feroviar convenţional
transeuropean.
In sensul hotărârii, această reţea poate fi împărţită
în următoarele categorii:
- linii prevăzute pentru traficul de călători;
- linii prevăzute pentru traficul mixt, călători şi
marfă;
- linii destinate în mod
special sau modernizate pentru servicii de transport feroviar de marfă;
- noduri feroviare de călători;
- noduri feroviare de marfă, inclusiv terminale
intermodale;
- linii de legătură între
elementele de mai sus.
Această reţea include sisteme de gestionare a
traficului, de localizare şi de circulaţie a trenurilor: instalaţiile tehnice
pentru prelucrarea datelor şi telecomunicaţiile destinate serviciilor de
transport de călători de lung parcurs şi transportului de marfă în cadrul
reţelei, în vederea garantării unei exploatări sigure şi armonioase a reţelei,
precum şi a unei gestionări eficiente a traficului.
1.2. Vehicule
Sistemul feroviar convenţional cuprinde toate vehiculele
apte să circule pe întreaga reţea feroviară transeuropeană convenţională sau pe
o parte a acesteia, incluzând:
- trenurile automotoare electrice sau cu motoare
termice;
- locomotive cu motoare termice sau locomotive
electrice;
- vagoanele de călători;
- vagoanele de marfă, inclusiv vehiculele pentru
transportul camioanelor.
Echipamentul de construcţie şi menţinere a
infrastructurilor feroviare mobile poate fi inclus.
Fiecare dintre categoriile de mai sus poate fi divizată
în:
- vehicule pentru utilizare
internaţională;
- vehicule pentru utilizare naţională.
2. Sistemul feroviar
de mare viteză 2.1. Reţea
Reţeaua sistemului feroviar de mare viteză va fi aceea
a liniilor de mare viteză ale reţelei transeuropene de transport prevăzute în
Legea nr. 203/2003, republicată.
Liniile de mare viteză includ:
- linii special construite pentru mare viteză, echipate
pentru viteze în general egale sau mai mari de 250 km/h;
- linii special modernizate
pentru mare viteză, echipate pentru viteze de ordinul a 200 km/h;
- linii special modernizate
pentru mare viteză, care au caracteristici speciale din cauza constrângerilor
de ordin topografic, de relief sau de sistematizare urbană şi pe care viteza
trebuie adaptată fiecărui caz în parte. Această categorie include şi liniile de
interconectare între reţelele de mare viteză şi cele convenţionale, liniile din
staţii, liniile de acces către terminale, depouri etc, pe care materialul
rulant de mare viteză circulă cu viteza convenţională.
Această reţea include sisteme de gestionare a
traficului, de localizare şi circulaţie, instalaţiile tehnice pentru
prelucrarea datelor şi
telecomunicaţiile destinate serviciilor pe aceste linii, în vederea garantării
unei exploatări sigure şi armonioase a reţelei, precum şi a unei gestionări
eficiente a traficului.
2.2. Vehicule
Sistemul feroviar de mare viteză include vehicule
proiectate să ruleze:
- fie la viteze de cel puţin 250 km/h pe linii special
construite pentru mare viteză, permiţând în acelaşi timp rularea la viteze de
peste 300 km/h în circumstanţe adecvate;
- fie la viteze de ordinul a 200 km/h pe liniile
prevăzute în secţiunea 2.1, atunci când sunt compatibile cu nivelurile de
performanţă ale acestor linii.
In plus, vehiculele destinate să ruleze cu o viteză
maximă mai mică de 200 km/h care este posibil să se deplaseze pe întreaga reţea
transeuropeană de mare viteză sau pe o parte a acesteia, atunci când sunt
compatibile cu nivelurile de performanţă ale reţelei respective, îndeplinesc
cerinţele pentru funcţionarea în condiţii de siguranţă pe reţeaua respectivă.
In acest scop, STI pentru vehiculele convenţionale specifică, de asemenea,
cerinţe pentru funcţionarea în condiţii de siguranţă a vehiculelor
convenţionale pe reţelele de mare viteză.
3. Compatibilitatea sistemului feroviar
Calitatea serviciilor feroviare
din Europa depinde, printre altele, de o coerenţă excelentă între
caracteristicile reţelei (în sensul cel mai larg, părţile fixe ale tuturor
subsistemelor implicate) şi cele ale vehiculelor (incluzând componentele de
bord ale tuturor subsistemelor implicate). Nivelurile de performanţă,
siguranţa, calitatea serviciilor şi costurile depind de acest factor.
4. Extinderea sferei de aplicare
4.1. Subcategorii de reţele şi vehicule
Domeniul de aplicare a STI este extins progresiv la
întregul sistem feroviar prevăzut la art. 1 alin. (4)
din hotărâre. Pentru a garanta eficacitatea interoperabilităţii din punctul de
vedere al costurilor, se vor crea, dacă va fi necesar, mai multe subcategorii
ale tuturor categoriilor de reţele şi vehicule menţionate în prezenta anexă.
Dacă este necesar, specificaţiile funcţionale şi tehnice menţionate la art. 5
alin. (3) din hotărâre pot varia în funcţie de subcategorie.
4.2. Garanţii în
materie de costuri
Analiza cost-beneficiu a măsurilor propuse va lua în
considerare, printre altele, următoarele elemente:
- costul măsurii propuse;
- beneficiile pentru
interoperabilitate ale extinderii domeniului de aplicare la anumite
subcategorii de reţele şi vehicule;
- reducerea costurilor de
capital şi a taxelor datorate economiilor de scară şi unei mai bune utilizări a
vehiculelor;
- reducerea costurilor
investiţiilor şi a celor de întreţinere/operare datorită competiţiei sporite
între producători şi societăţile de întreţinere;
- avantaje asupra mediului datorită îmbunătăţirilor tehnice ale sistemului feroviar;
- o funcţionare mai sigură.
De asemenea, această evaluare va indica impactul
probabil pentru toţi operatorii economici implicaţi.
ANEXA Nr. 2
SUBSISTEME
1. Lista subsistemelor
In sensul hotărârii, sistemul care constituie sistemul
feroviar poate fi divizat în următoarele subsisteme:
a) fie zone structurale:
- infrastructură;
- energie;
- control-comandă şi semnalizare;
- material rulant;
b) fie zone funcţionale:
- gestionarea şi operarea traficului;
- întreţinere;
- aplicaţii telematice pentru serviciile de transport
feroviar de călători şi marfă.
2. Descrierea subsistemelor
Pentru fiecare subsistem sau parte a unui subsistem,
lista constituenţilor şi a aspectelor privind interoperabilitatea este propusă
de Agenţia Feroviară Europeană în momentul elaborării proiectului de STI
relevantă.
Fără a aduce atingere alegerii aspectelor şi
constituenţilor referitori la interoperabilitate sau ordinii în care acestea vor
face obiectul STI, subsistemele includ îndeosebi:
2.1. Infrastructură
Linia ferată, macazurile, lucrările de artă (poduri,
tuneluri etc), infrastructura asociată staţiilor (peroane, zone de acces,
incluzând nevoile persoanelor cu mobilitate redusă etc), echipament de
siguranţă şi de protecţie
2.2. Energie
Sistemul de electrificare,
inclusiv liniile aeriene, şi partea de la bord a echipamentului de măsurare a
consumului de energie electrică
2.3. Control-comandă şi
semnalizare
Toate echipamentele necesare pentru a asigura siguranţa
şi pentru a comanda şi controla mişcările trenurilor autorizate să circule în
reţea
2.4. Operarea şi gestionarea traficului
Procedurile şi echipamentul asociat care permit o
operare coerentă a diferitelor subsisteme structurale, atât în cursul unei
operări normale, cât şi al unei operări deteriorate, incluzând în special
conducerea trenurilor, planificarea şi gestionarea traficului
Calificările profesionale care pot fi solicitate pentru
efectuarea serviciilor transfrontaliere
2.5. Aplicaţii telematice
In conformitate cu anexa nr. 1 la hotărâre, acest subsistem cuprinde două elemente:
a) aplicaţii pentru serviciile
de călători, incluzând sistemele care oferă călătorilor informaţii înaintea şi
în cursul călătoriei, sistemele de rezervare şi plată, gestionarea bagajelor şi
gestionarea legăturilor între trenuri şi cu alte tipuri de transport;
b) aplicaţii pentru servicii de
transport de marfă, incluzând sistemele de informare (monitorizarea în timp
real a mărfurilor şi a trenurilor), sistemele de selectare şi de alocare,
sistemele de rezervare, plată şi facturare, gestionarea legăturilor cu alte
tipuri de transport şi eliberarea documentelor electronice de însoţire.
2.6. Materialul rulant
Structură, sisteme de control-comandă pentru toate
echipamentele trenurilor, dispozitive de captare a curentului, unităţi de
tracţiune şi de transformare a energiei, mecanisme de frânare, cuplare şi
rulare (boghiuri, osii etc.) şi suspensii, uşi, interfeţe om/maşină (mecanic, personal
de bord şi călători, incluzând nevoile persoanelor cu mobilitate redusă),
dispozitive de siguranţă pasive sau active şi dispozitive necesare pentru
sănătatea călătorilor şi a personalului de bord
2.7. Intreţinere
Procedurile, echipamentul conex, instalaţiile logistice
de întreţinere şi componentele de rezervă care permit întreţinerea corectivă şi
preventivă cu caracter obligatoriu avute în vedere pentru asigurarea
interoperabilitătii sistemului feroviar şi garantarea performanţelor cerute
ANEXA Nr. 3
CERINŢE ESENŢIALE
1. Cerinţe generale
1.1. Siguranţă
1.1.1. Proiectarea, construcţia
sau asamblarea, întreţinerea şi supravegherea componentelor critice pentru
siguranţă şi, în special, a elementelor implicate în circulaţia trenurilor
trebuie să garanteze siguranţa la un nivel care să corespundă obiectivelor
fixate pentru reţea, inclusiv pentru situaţii-limită speciale.
1.1.2. Parametrii implicaţi în
contactul roată/şină trebuie să respecte cerinţele de stabilitate necesare
pentru garantarea deplasării sigure la viteza maximă autorizată. Parametrii
echipamentului de frânare trebuie să garanteze posibilitatea de oprire într-o
anumită distanţă de frânare la viteza maximă autorizată.
1.1.3. Componentele folosite trebuie să reziste la
solicitările normale sau excepţionale specificate pe timpul duratei lor de
serviciu. Consecinţele în materie de siguranţă ale unor defecţiuni accidentale
trebuie limitate prin mijloace adecvate.
1.1.4. Proiectarea
instalaţiilor fixe şi a materialului rulant, precum şi alegerea materialelor
utilizate trebuie să urmărească limitarea producerii, a propagării şi a
efectelor focului şi fumului în caz de incendiu.
1.1.5. Orice dispozitive destinate a fi manevrate de
utilizatori trebuie proiectate astfel încât să nu fie afectate funcţionarea
sigură a dispozitivelor sau sănătatea şi siguranţa utilizatorilor, în cazul
unei utilizări previzibile care nu respectă instrucţiunile afişate.
1.2. Fiabilitate şi disponibilitate
Monitorizarea şi întreţinerea componentelor fixe sau
mobile care sunt implicate în deplasările trenurilor trebuie să fie organizate,
efectuate şi cuantificate astfel încât să menţină funcţionarea lor în
condiţiile proiectate.
1.3. Sănătate
1.3.1. Materialele susceptibile
să pună în pericol sănătatea persoanelor care au acces la ele, datorită modului
de utilizare, nu trebuie utilizate în trenuri şi infrastructuri feroviare.
1.3.2. Aceste materiale trebuie selectate, instalate şi
utilizate astfel încât să limiteze emisiile de fumuri sau gaze nocive şi
periculoase, în special în caz de incendiu.
1.4. Protecţia
mediului
1.4.1. Impactul asupra mediului al constituirii şi funcţionării sistemului feroviar transeuropean
convenţional trebuie să fie evaluat
şi luat în considerare în etapa de proiectare a sistemului, în conformitate cu
dispoziţiile Uniunii Europene în vigoare.
1.4.2. Materialele folosite în trenuri şi
infrastructuri trebuie să împiedice emisiile de fumuri sau gaze nocive şi
periculoase pentru mediu, în special în caz de incendiu.
1.4.3. Materialul rulant şi sistemele de alimentare cu
energie trebuie proiectate şi produse astfel încât să fie compatibile din punct
de vedere electromagnetic cu instalaţiile, echipamentele şi reţelele publice
sau private cu care ar putea să interfereze.
1.4.4. Funcţionarea sistemului
feroviar trebuie să respecte reglementările existente privind poluarea sonoră.
1.4.5. Funcţionarea sistemului
feroviar nu trebuie să provoace un nivel inadmisibil de vibraţii ale solului
pentru activităţile şi zonele apropiate infrastructurii, într-un stadiu normal
de întreţinere.
1.5. Compatibilitate
tehnică
Caracteristicile tehnice ale infrastructurii şi ale instalaţiilor fixe trebuie să fie compatibile între
ele şi cu cele ale trenurilor ce urmează a se folosi în sistemul feroviar.
In cazul în care conformitatea cu aceste caracteristici
se dovedeşte dificilă pe anumite secţiuni ale reţelei, se pot aplica soluţii
temporare, care să asigure compatibilitatea în viitor.
2. Cerinţe specifice
fiecărui subsistem
2.1. Infrastructură
2.1.1. Siguranţă
Trebuie adoptate măsuri adecvate pentru a preveni
accesul la instalaţii sau pătrunderile neautorizate.
Trebuie adoptate măsuri de
limitare a pericolelor la care sunt expuse persoanele, în special la trecerea
trenurilor prin staţii.
Infrastructura la care publicul are acces trebuie
proiectată şi realizată astfel încât să limiteze orice pericole pentru siguranţa persoanelor (stabilitate, incendiu, acces, evacuare, peroane etc).
Este necesar să se adopte dispoziţii corespunzătoare
care să ţină seama de condiţiile speciale de siguranţă în tunelurile şi pe
viaductele foarte lungi.
2.2. Energie
2.2.1. Siguranţă
Funcţionarea sistemelor de
alimentare cu energie trebuie să nu afecteze siguranţa trenurilor şi a
persoanelor (utilizatori, personal de exploatare, locuitori din zona limitrofă
căii ferate şi terţe părţi).
2.2.2. Protecţia mediului
Funcţionarea sistemelor de alimentare cu energie
electrică sau termică nu trebuie să perturbe mediul dincolo de limitele
specificate.
2.2.3. Compatibilitatea tehnică
Sistemele utilizate pentru alimentarea cu
electricitate/energie termică trebuie:
- să permită trenurilor atingerea nivelurilor de
performanţă specificate;
- în cazul sistemelor de alimentare cu energie
electrică, să fie compatibile cu dispozitivele de captare din dotarea
trenurilor.
2.3. Control-comandă
şi semnalizare
2.3.1. Siguranţă
Instalaţiile şi procedurile de control-comandă şi
semnalizare trebuie să permită trenurilor să se deplaseze la un nivel de
siguranţă care să corespundă obiectivelor fixate pentru reţea. Sistemele de
control-comandă şi semnalizare trebuie să permită în continuare circulaţia, în
condiţii de siguranţă, a trenurilor cărora li s-a permis să circule în condiţii
necorespunzătoare.
2.3.2. Compatibilitatea tehnică
Intreaga infrastructură nouă şi întregul material
rulant nou, produse sau dezvoltate după adoptarea sistemelor compatibile de
control-comandă şi semnalizare, trebuie să fie adaptate pentru utilizarea
acestor sisteme.
Echipamentul de control-comandă şi semnalizare instalat
în cabinele mecanicilor de locomotivă trebuie să permită funcţionarea normală,
în condiţiile specificate, pe tot parcursul sistemului
feroviar.
2.4. Materialul rulant
2.4.1. Siguranţă
Structura materialului rulant şi a legăturilor dintre
vehicule trebuie să fie proiectată astfel încât să protejeze compartimentele
călătorilor şi ale mecanicilor de locomotivă în caz de coliziune sau de deraiere.
Echipamentele electrice trebuie să nu afecteze
siguranţa şi funcţionarea instalaţiilor de control-comandă şi semnalizare.
Tehnicile de frânare şi tensiunile exercitate trebuie
să fie compatibile cu concepţia liniilor, a lucrărilor de artă şi a sistemelor
de semnalizare.
Trebuie adoptate măsuri pentru prevenirea accesului la
componentele aflate sub tensiune, pentru a nu periclita siguranţa persoanelor.
în caz de pericol, dispozitivele trebuie să permită
călătorilor să informeze mecanicul de locomotivă şi personalului însoţitor să
îl contacteze.
Uşile de acces trebuie să fie dotate cu un sistem de
deschidere şi închidere care să garanteze siguranţa călătorilor.
Trebuie prevăzute şi semnalizate ieşiri de siguranţă.
Este necesar să se adopte dispoziţii corespunzătoare
care să ţină seama de condiţiile speciale de siguranţă în tunelurile foarte
lungi.
Un sistem de iluminare în caz de urgenţă, de
intensitate şi durată suficientă, este obligatoriu la bordul trenurilor.
Trenurile trebuie să fie dotate cu un sistem de
sonorizare care să permită personalului de bord să se adreseze călătorilor.
2.4.2. Fiabilitate şi
disponibilitate
Proiectarea echipamentelor esenţiale, a echipamentelor
de rulare, tracţiune şi frânare şi a sistemului de control-comandă trebuie să
permită, într-o situaţie deteriorată specifică, continuarea călătoriei fără
consecinţe nefavorabile pentru echipamentele care rămân în funcţiune.
2.4.3. Compatibilitatea tehnică
Echipamentul electric trebuie să fie compatibil cu
funcţionarea instalaţiilor de control-comandă şi semnalizare.
In cazul tracţiunii electrice, caracteristicile
dispozitivelor de captare a curentului trebuie să permită trenurilor să se
deplaseze în condiţiile sistemelor de alimentare cu energie ale sistemului
feroviar.
Caracteristicile materialului
rulant trebuie să permită deplasarea acestuia pe orice linie pe care este
prevăzută funcţionarea sa, ţinându-se seama de condiţiile climatice relevante.
2.4.4. Controale
Trenurile trebuie dotate cu un dispozitiv de
înregistrare. Datele captate de acest dispozitiv şi
prelucrarea informaţiilor trebuie armonizate.
2.5. Intreţinere
2.5.1. Sănătate şi securitate
Instalaţiile tehnice şi procedurile folosite în
centrele de întreţinere trebuie să asigure funcţionarea în condiţii de
siguranţă a subsistemului şi să nu constituie un pericol pentru sănătate şi
siguranţă.
2.5.2. Protecţia mediului
Instalaţiile tehnice şi procedurile utilizate în
centrele de întreţinere nu trebuie să depăşească nivelurile de noxe admisibile
pentru mediul înconjurător.
2.5.3. Compatibilitatea tehnică
Instalaţiile de întreţinere pentru materialul rulant
trebuie să permită realizarea operaţiunilor de siguranţă, sănătate şi confort
pentru toate vehiculele pentru care au fost proiectate.
2.6. Operarea şi
gestionarea traficului
2.6.1. Siguranţă
Alinierea normelor de funcţionare în reţea şi
calificările mecanicilor de locomotivă, ale personalului de bord şi ale
personalului din centrele de control trebuie să asigure operarea în condiţii de
siguranţă, ţinându-se seama de diferenţa dintre cerinţele serviciilor
transfrontaliere şi cele ale serviciilor interne.
Lucrările de întreţinere şi intervalele dintre acestea,
formarea şi calificările personalului din centrele de întreţinere şi revizie,
precum şi sistemul de asigurare a calităţii adoptat de operatorii respectivi în
centrele de întreţinere şi revizie trebuie să asigure un nivel înalt de siguranţă.
2.6.2. Fiabilitate şi
disponibilitate
Lucrările de întreţinere şi perioadele de efectuare a
acestora, formarea şi calificările personalului din centrele de întreţinere şi
revizie, precum şi sistemul de asigurare a calităţii adoptat de operatorii
respectivi în centrele de întreţinere şi revizie trebuie să asigure un nivel
înalt de fiabilitate şi disponibilitate a sistemului.
2.6.3. Compatibilitatea tehnică
Alinierea normelor de funcţionare în reţea şi
calificările mecanicilor de locomotivă, ale personalului de bord şi ale
impiegaţilor de mişcare trebuie să asigure eficienţa funcţionării în sistemul
feroviar, ţinându-se seama de diferenţa dintre cerinţele serviciilor
transfrontaliere şi cele ale serviciilor interne.
2.7. Aplicaţii
telematice pentru serviciile de transport feroviar de călători şi marfă
2.7.1. Compatibilitatea tehnică
Cerinţele esenţiale pentru aplicaţiile telematice
garantează o calitate minimă a serviciilor de transport feroviar de călători şi
marfă, mai ales în ceea ce priveşte compatibilitatea tehnică.
Trebuie adoptate măsuri pentru a asigura:
- faptul că bazele de date,
programele informatice şi protocoalele de comunicare a datelor sunt realizate
într-un mod care să permită schimbul de date la nivel maxim între diferitele
aplicaţii şi diferiţii operatori, excluzând datele comerciale confidenţiale;
- facilitarea accesului la informaţii pentru
utilizatori.
2.7.2. Fiabilitate şi
disponibilitate
Metodele de utilizare, gestionare, actualizare şi
întreţinerea acestor baze de date, programe informatice şi protocoale de
comunicare a datelor trebuie să garanteze eficienţa acestor sisteme şi
calitatea serviciilor.
2.7.3.'Sănătate
Interfeţele dintre aceste sisteme şi utilizatori
trebuie să fie în concordanţă cu normele minime privind ergonomia şi protecţia
sănătăţii.
2.7.4. Siguranţă
Pentru stocarea sau transmiterea informaţiilor privind
siguranţa trebuie asigurate niveluri corespunzătoare de integritate şi
fiabilitate.
ANEXA Nr. 4
DECLARAŢIA „CE"
DE CONFORMITATE ŞI APTITUDINI DE UTILIZARE A CONSTITUENŢILOR DE INTEROPERABILITATE
1. Constituenţii de
interoperabilitate
Declaraţia „CE" se aplică constituenţilor de
interoperabilitate implicaţi în interoperabiiitatea sistemului feroviar, astfel
cum se prevede la art. 3 din hotărâre. Aceşti constituenţi de
interoperabilitate pot fi:
1.1. Constituenţi cu utilizare
multiplă
Aceştia sunt constituenţi care nu sunt specifici
sistemului feroviar şi pot fi folosiţi ca atare în alte domenii.
1.2. Constituenţi cu utilizare
multiplă având caracteristici specifice
Aceştia sunt constituenţi care nu sunt specifici ca
atare sistemului feroviar, dar care trebuie să dispună de niveluri de
performanţă specifice atunci când sunt folosiţi în domeniul feroviar.
1.3. Constituenţi specifici
Aceşti constituenţi sunt specifici aplicaţiilor
feroviare.
2. Domeniul de aplicare
Sub incidenţa declaraţiei „CE" intră:
- evaluarea de către unul sau
mai multe organisme autorizate a conformităţii intrinseci a unui constituent de
interoperabilitate, analizat în mod izolat, în raport cu specificaţiile tehnice
pe care trebuie să le respecte;
- evaluarea/aprecierea de către
unul sau mai multe organisme autorizate a eligibilităţii pentru utilizarea
propusă a unui constituent de interoperabilitate, analizat în mediul său
feroviar şi, în special în cazurile în care sunt implicate interfeţe, în raport
cu specificaţiile tehnice, îndeosebi cu cele de natură funcţională, care
urmează a fi verificate.
Procedurile de evaluare puse în aplicare de către
organismele autorizate în etapele de proiectare şi de producţie vor utiliza
modulele definite în Decizia 93/465/CEE a Consiliului din 22 iulie 1993 privind modulele diverselor faze ale procedurilor de evaluare a conformităţii şi normele de aplicare şi
utilizare a mărcii de conformitate CE, care sunt propuse spre a fi utilizate în
cadrul directivelor de armonizare tehnică, în conformitate cu condiţiile
prevăzute în STI.
3. Conţinutul
declaraţiei „CE"
Declaraţia de conformitate sau aptitudini de utilizare
„CE" şi documentele însoţitoare trebuie să fie datate şi semnate.
Declaraţia se redactează în aceeaşi limbă ca şi
instrucţiunile şi trebuie să conţină următoarele:
- trimiterile la directivă;
- denumirea şi adresa
producătorului sau ale reprezentantului său autorizat cu sediul în Uniunea
Europeană: se vor indica denumirea comercială şi adresa completă; în cazul
reprezentantului autorizat, se va indica şi denumirea comercială a
producătorului;
- descrierea elementului constitutiv de
interoperabilitate (origine, tipul etc);
- descrierea procedurii
utilizate pentru declararea conformităţii sau a aptitudinilor de utilizare
(art. 13 din hotărâre);
- toate prescripţiile relevante
pe care trebuie să le îndeplinească constituentul de interoperabilitate şi, în
special, condiţiile de utilizare;
- denumirea şi adresa organismului sau a organismelor
autorizat/autorizate implicat/implicate în procedura urmată în privinţa
conformităţii sau a aptitudinilor de utilizare şi data certificatului de
verificare, împreună cu durata şi condiţiile de valabilitate ale
certificatului, atunci când este cazul;
- trimitere la specificaţiile europene, atunci când
este cazul;
- identificarea semnatarului
împuternicit să angajeze producătorul sau pe reprezentantul autorizat al
acestuia stabilit în Uniunea Europeană.
ANEXA Nr. 5
DECLARAŢIA DE
VERIFICARE „CE" A SUBSISTEMELOR
Declaraţia de verificare „CE" şi documentele
însoţitoare trebuie să fie datate şi semnate.
Declaraţia trebuie să fie redactată în aceeaşi limbă ca
şi dosarul tehnic şi trebuie să conţină următoarele:
- trimiterile la hotărâre;
- denumirea şi adresa entităţii
contractante sau ale producătorului ori ale reprezentantului său autorizat cu
sediul în Uniunea Europeană: se vor indica denumirea comercială şi adresa
completă; în cazul reprezentantului autorizat, se va indica şi denumirea
comercială a entităţii contractante sau a producătorului;
- o scurta descriere a subsistemului;
- denumirea şi adresa organismului autorizat care a
realizat verificarea „CE" prevăzută la art. 18 din hotărâre;
- trimiterile la documentele conţinute în dosarul
tehnic;
- toate dispoziţiile relevante, provizorii sau
definitive pe care trebuie să le respecte subsistemele şi, în special, orice
restricţii sau condiţii de funcţionare, dacă este necesar;
- în cazul unei declaraţii provizorii: perioada de
valabilitate a declaraţiei „CE";
- identificarea semnatarului.
ANEXA Nr. 6
PROCEDURA DE VERIFICARE „CE" PENTRU SUBSISTEME
1. Introducere
Verificarea „CE" este procedura prin care un
organism notificat verifică şi certifică faptul că subsistemul:
- respectă prevederile hotărârii;
- respectă celelalte reglementări care decurg din
Tratat şi poate fi dat în funcţionare.
2. Etape
Subsistemul este verificat în
fiecare dintre următoarele etape:
- proiectarea generală;
- producţie: construcţia subsistemului, incluzând, în
special, activităţile de construcţii civile, producerea, asamblarea
constituenţilor, reglaje generale;
- încercarea finală a subsistemului.
Pentru stadiul de proiectare, inclusiv testele de tip,
şi pentru stadiul de producţie, solicitantul poate, într-o primă etapă, să
solicite o evaluare.
In acest caz, această evaluare/aceste evaluări
conduce/conduc la una sau mai multe declaraţii intermediare
de verificare (DIV) emisă/emise de organismul
notificat ales de către solicitant. Acest organism, la rândul său, întocmeşte o
„declaraţie CE de conformitate intermediară a subsistemului" pentru
etapele relevante.
3. Certificat
Organismul notificat
responsabil pentru verificarea „CE" evaluează proiectarea şi producţia
subsistemului şi întocmeşte certificatul de verificare destinat solicitantului,
care, la rândul său, întocmeşte declaraţia de verificare „CE" destinată
autorităţii de supraveghere din statul membru al Uniunii Europene în care
subsistemul este amplasat şi/sau operează.
Dacă sunt disponibile, organismul notificat ia în
considerare „declaraţiile intermediare de verificare" şi, pentru a emite
declaraţia de verificare „CE":
- verifică dacă subsistemul:
- este vizat de declaraţiile
intermediare de verificare relevante în ceea ce priveşte proiectarea şi
producţia, dacă solicitantul a cerut organismului notificat certificare pentru
aceste două etape; sau
- corespunde, aşa cum este fabricat, tuturor aspectelor
incluse în DIV emisă solicitantului, dacă acesta a cerut organismului de
notificare certificare doar pentru etapa de proiectare;
- verifică dacă acestea includ în mod corect cerinţa
din STI şi evaluează elementele de proiectare şi producţie care nu sunt incluse
în STI referitoare la proiectare şi/sau producţie.
4. Dosar tehnic
Dosarul tehnic care însoţeşte declaraţia de verificare
trebuie întocmit după cum urmează:
- pentru infrastructură: planurile de construcţie a
structurii, documentele de aprobare pentru excavaţii şi armături, rapoartele de
încercare şi control privind betonul etc;
- pentru alte subsisteme: schiţele de ansamblu şi cele
în detaliu conforme cu execuţia, diagramele electrice şi hidraulice, diagramele
circuitelor de control, descrierea sistemelor de automatizare şi de prelucrare
a datelor, manualele de exploatare şi de întreţinere etc;
- lista constituenţilor de interoperabilitate,
prevăzuţi la art. 3 din hotărâre, care sunt încorporaţi în subsistem;
- copii ale declaraţiilor de conformitate „CE" sau
aptitudinilor de utilizare propuse care trebuie furnizate cu privire la
constituenţii menţionaţi mai sus în conformitate cu prevederile art. 13 din
hotărâre, însoţite, dacă este cazul, de notele de calcul corespunzătoare şi de
o copie a documentelor referitoare la încercările şi examinările efectuate de
organismele notificate, pe baza specificaţiilor tehnice generale;
- dacă sunt disponibile,
declaraţia/declaraţiile intermediară/intermediare de verificare şi, în acest
caz, declaraţia/declaraţiile CE de conformitate intermediară pentru subsisteme
care însoţeşte/însoţesc certificatele de verificare CE şi care include/includ
rezultatul verificării valabilităţii lor de către organismul notificat;
- certificatul de la organismul notificat responsabil cu verificarea „CE", însoţit de notele de
calcul corespunzătoare şi contrasemnat de acesta, specificând că proiectul
respectă prevederile hotărârii şi menţionând orice reţineri înregistrate pe
parcursul executării activităţilor şi care nu au fost retrase; certificatul
urmează să fie însoţit şi de rapoartele de control şi de audit întocmite de
acelaşi organism, în exercitarea atribuţiilor sale, astfel cum se precizează la
pct. 5.3 şi 5.4.
5. Monitorizare
5.1. Scopul monitorizării „CE" este de a verifica
respectarea, în timpul producţiei subsistemului, a obligaţiilor care rezultă
din dosarul tehnic.
5.2. Organismul notificat
responsabil pentru verificarea producţiei trebuie să aibă în permanenţă acces
la şantierele de construcţii, la atelierele de producţie, la magazii şi la
instalaţiile de prefabricare sau încercare, dacă este cazul, precum şi, în
general, la toate incintele unde consideră că îi este necesar accesul pentru
îndeplinirea atribuţiilor sale. Solicitantul trebuie să trimită acestui
organism toate documentele necesare în acest scop şi, în special, planurile de
implementare şi documentaţia tehnică referitoare la subsistem.
5.3. Organismul notificat
responsabil pentru verificarea implementării trebuie să efectueze periodic
auditări pentru a confirma respectarea prevederilor hotărârii. Acest organism
trebuie să ofere celor responsabili de implementare un raport de audit. De
asemenea, poate fi necesară prezenţa sa în anumite etape ale lucrărilor de
construcţie.
5.4. In plus, organismul notificat
poate efectua vizite inopinate pe şantiere sau la atelierele de producţie. In
timpul unor astfel de vizite, organismul notificat poate efectua auditări
complete sau parţiale. Organismul trebuie să prezinte celor responsabili de
implementare un raport de control şi, dacă este cazul, un raport de audit.
5.5. In vederea eliberării
declaraţiei „CE" de aptitudini de utilizare prevăzute în secţiunea 2 din
anexa nr. 4 la hotărâre, organismul notificat poate să monitorizeze un
subsistem pe care este montat un constituent de
interoperabilitate, pentru a evalua, atunci când acest lucru este necesar
conform STI relevante, caracterul adecvat pentru utilizare în contextul
feroviar propus.
6. Prezentare
Dosarul complet descris la pct. 4 trebuie să fie
prezentat solicitantului, spre susţinerea DIV, dacă aceasta există, eliberată
de organismul notificat responsabil, sau a certificatului de conformitate eliberat de organismul
notificat responsabil de verificarea subsistemului în stare de funcţionare.
Dosarul trebuie să fie ataşat DIV şi/sau declaraţiei de verificare „CE",
pe care solicitantul o trimite autorităţii de supraveghere din statul membru în
cauză.
O copie a dosarului trebuie să fie păstrată de
solicitant pe toată durata de funcţionare a subsistemului. Aceasta trebuie
trimisă celorlalte state membre ale Uniunii Europene care solicită acest lucru.
7. Publicare
Fiecare organism notificat trebuie să publice periodic
informaţii relevante privind:
- cererile de verificare „CE" primite;
- DIV emise sau refuzate;
- certificatele de verificare emise sau refuzate;
- certificatele de conformitate refuzate.
8. Limba
Dosarele şi corespondenţa referitoare la procedurile de
verificare „CE" trebuie redactate într-o limbă oficială a statului membru
în care este stabilit solicitantul sau într-o limbă acceptată de solicitant.
ANEXA Nr. 7
PARAMETRII CARE TREBUIE VERIFICAŢI LA PUNEREA ÎN FUNCŢIUNE A VEHICULELOR NECONFORME
CU STI SI CLASIFICAREA NORMELOR NAŢIONALE
1. Lista parametrilor
1.1. Documentaţie generală
Documentaţia generală, inclusiv descrierea vehiculului
nou, reînnoit sau modernizat şi utilizarea preconizată a acestuia, informaţii
privind proiectarea, activităţile de reparaţie, exploatarea şi întreţinerea,
fişa tehnică etc.
1.2. Caracteristici structurale
şi mecanice
Integritatea mecanică şi
interfaţa dintre vehicule, inclusiv dispozitivele de ciocnire şi tractare,
coridoarele de trecere, rezistenţa structurii vehiculului şi a dotărilor, de
exemplu, scaunele, capacitatea de încărcare, siguranţa pasivă, inclusiv
rezistenţa interioară şi exterioară la şoc
1.3. Interacţiunea şi
calibrarea şinelor
Interfeţele mecanice ale infrastructurii, inclusiv
comportamentul static şi dinamic, jocuri şi toleranţe, gabaritul, mecanismul de
rulare etc.
1.4. Echipament de frânare
Articole de frânare, inclusiv
sistemul de antipatinare, sistemul de control al frânării, performanţele
frânării de serviciu, frâna de staţionare şi frâna de urgenţă
1.5. Articole pentru călători
Instalaţii destinate uzului călătorilor şi mediul
configurat pentru aceştia, inclusiv ferestrele şi uşile pentru pasageri,
exigenţele pentru persoanele cu mobilitate redusă etc.
1.6. Condiţii de mediu şi
efecte aerodinamice
Impactul mediului asupra vehiculului şi impactul
vehiculului asupra mediului, inclusiv condiţiile aerodinamice, interfaţa dintre
vehicul şi zona limitrofă căii ferate a sistemului feroviar, precum şi
interfaţa cu mediul extern
1.7. Avertizarea externă, marcajele, cerinţe privind
funcţiile şi integritatea software
Avertizări externe, marcaje, funcţiile şi integritatea
software, de exemplu, funcţii legate de siguranţă cu impact asupra
comportamentului trenului, inclusiv asupra magistralei trenului
1.8. Reţeaua de alimentare cu curent electric şi
sistemele de control de la bord
Sistemele de propulsie, de alimentare cu curent electric şi de control de la bord, la care se adaugă
interfaţa vehiculului cu infrastructura de alimentare cu curent electric şi
toate aspectele legate de compatibilitatea electromagnetică
1.9. Dotări, interfeţe şi mediu
pentru personal
Dotările, interfeţele,' condiţiile de lucru şi mediu
pentru personal existente la bord, inclusiv cabinele' mecanicului de
locomotivă, interfaţa mecanic/maşină
1.10. Protecţia împotriva
incendiilor şi evacuarea
1.11. Intreţinere
Dotări şi interfeţe pentru întreţinere existente la bord
1.12. Control-comandă şi semnalizare la bord
Toate echipamentele existente la bord, necesare pentru
a garanta siguranţa şi controlul-comanda mişcărilor trenurilor autorizate să
circule pe reţea şi efectele acestora asupra zonei limitrofe căii ferate a
sistemului feroviar
1.13. Cerinţe operaţionale specifice
Cerinţe operaţionale specifice pentru vehicule,
inclusiv modul de funcţionare în caz de avarie,
recuperarea vehiculului etc.
1.14. Articole referitoare la marfă
Exigenţe specifice referitoare la marfă şi mediu,
inclusiv dotările specifice mărfurilor periculoase
notă: Explicaţiile şi informaţiile de la pct. 1 au
caracter informativ şi nu reprezintă definiţii ale parametrilor.
2. Clasificarea normelor
Normele naţionale referitoare la parametrii enumeraţi
în pct. 1 sunt alocate uneia dintre următoarele 3 grupe de mai jos. Normele şi
restricţiile de natură strict locală nu se includ aici; verificarea lor implică
verificări care vor fi stabilite de comun acord între operatorii de transport
feroviar şi administratorii de infrastructură.
Grupa A
Grupa A include:
- standardele internaţionale;
- normele naţionale considerate a fi echivalente la
nivel de siguranţă feroviara cu normele naţionale ale altor state membre ale
Uniunii Europene.
Grupa B
Grupa B include toate normele care nu intră în domeniul
de aplicare al grupei A sau al grupei C ori care nu au putut fi clasificate
încă în vreuna dintre aceste grupe.
Grupa C
Grupa C include normele care sunt strict necesare şi
care sunt asociate cu caracteristicile infrastructurii tehnice în vederea
asigurării unei utilizări în condiţii de siguranţă şi interoperabilitate a
reţelei vizate, de exemplu, gabaritul.
ANEXA Nr. 8
CRITERIILE MINIME
care trebuie avute în vedere de Ministerul
Transporturilor si Infrastructurii atunci când
notifică organismele
1. Organismul în cauză,
directorul său şi personalul responsabil de efectuarea verificărilor nu pot
interveni, fie direct, fie ca reprezentanţi autorizaţi, în proiectarea,
producţia, construcţia, comercializarea sau întreţinerea constituenţilor de
interoperabilitate ori a subsistemelor şi nici în utilizarea lor. Aceasta nu
exclude posibilitatea unui schimb de informaţii tehnice între producător şi
organismul în cauză.
2. Organismul în cauză şi
personalul responsabil pentru verificări trebuie să efectueze aceste verificări
la cel mai înalt nivel posibil de integritate profesională şi competenţă
tehnică şi să se situeze în afara oricăror presiuni şi interese, în special de
ordin financiar, care le-ar putea afecta judecata sau rezultatele controlului,
în special din partea persoanelor sau a grupurilor de persoane afectate de
rezultatele verificărilor.
In special, organismul şi personalul care sunt
responsabili de verificări trebuie să fie independente, din punct de vedere
funcţional, faţă de Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română desemnată pentru
a emite autorizaţii de punere în funcţiune în temeiul hotărârii, faţă de
Organismul de Licenţe Feroviar Român care acordă licenţe în temeiul Ordinului
ministrului transporturilor nr. 535/2007 privind aprobarea normelor pentru
acordarea licenţei de transport feroviar şi a certificatelor de siguranţă în
vederea efectuării serviciilor de transport feroviar pe căile ferate din
România şi certificate de siguranţă în temeiul Legii nr. 55/2006 privind siguranţa
feroviară, cu modificările ulterioare, şi faţă de Organismul de Investigaţii
Feroviar Român.
3. Organismul în cauză trebuie
să folosească personalul şi să posede mijloacele necesare pentru a îndeplini în
mod adecvat atribuţiile tehnice şi administrative legate de verificări; acest organism ar trebui să aibă, de
asemenea, acces la echipamentul necesar pentru verificări excepţionale.
4. Personalul responsabil de
verificări trebuie să deţină:
- o pregătire tehnică şi profesională adecvată;
- cunoştinţe satisfăcătoare
privind cerinţele legate de verificările pe care le efectuează şi experienţă
suficientă în efectuarea lor;
- capacitatea de a întocmi
certificatele, înregistrările şi rapoartele din care este constituit dosarul formal al controalelor efectuate.
5. Independenţa personalului
responsabil de verificări trebuie garantată. Niciun funcţionar nu trebuie
remunerat în funcţie de numărul de verificări efectuate sau de rezultatele
acestora.
6. Organismul în cauză trebuie
să încheie asigurări de răspundere civilă, în afară de cazul în care această
răspundere este asigurată de către stat în cadrul legislaţiei interne sau de
cazul în care verificările sunt efectuate direct de către stat prin Ministerul
Transporturilor şi Infrastructurii.
7. Personalul organismului în cauză este obligat să
păstreze secretul profesional cu privire la informaţiile obţinute pe parcursul
exercitării sarcinilor sale, dar nu şi faţă de autorităţile administrative sau
organele care anchetează accidente din statul membru al Uniunii Europene în
care se efectuează aceste activităţi şi nici faţă de organele de anchetă
responsabile de investigarea accidentelor cauzate de defectarea constituenţilor
de interoperabilitate sau a subsistemelor verificate, în temeiul hotărârii sau
al oricărei alte dispoziţii de drept intern pentru punerea în aplicare a
hotărârii.
ANEXA Nr. 9
DOSARUL
pentru depunerea unei cereri de derogare
Atunci când depune o cerere de derogare, Ministerul
Transporturilor şi Infrastructurii trebuie să prezinte următoarele documente:
a) o scrisoare oficială prin
care Comisiei Europene i se comunică derogarea propusă;
b) un dosar, anexat la scrisoare, care să includă cel
puţin:
- o descriere a lucrării, a bunurilor şi a serviciilor
care fac obiectul derogării, în care se precizează datele-cheie, locaţia
geografică şi zona operaţională şi tehnică;
- o referire exactă la STI sau la părţi ale acestora
pentru care este necesară o derogare;
- o referire exactă şi detalii ale dispoziţiilor
alternative care vor fi aplicate;
- pentru cereri efectuate în temeiul art. 9 alin. (1)
lit. a) din hotărâre, justificarea etapei avansate de dezvoltare a proiectului;
- justificarea derogării, incluzând motivele principale
de natură tehnică, economică, comercială, operaţională şi/sau administrativă;
- alte informaţii care justifică cererea de derogare;
- o descriere a măsurilor pe
care le propune Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii pentru a promova
interoperabilitatea finală a proiectului. In cazul unei derogări minore,
această descriere nu este necesară.
Documentaţia trebuie furnizată în format tipărit şi
electronic, pentru a putea fi distribuită membrilor comitetului.
ANEXA Nr. 10
PARTEA A
Hotărâri abrogate, prevăzute la art. 35 din hotărâre:
- Hotărârea Guvernului nr. 1.533/2003 privind
interoperabilitatea sistemului de transport feroviar de mare viteză, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 9 ianuarie 2004, cu modificările şi completările
ulterioare;
- Hotărârea Guvernului nr. 850/2003 privind interoperabilitatea
sistemului feroviar convenţional, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 529 din 23 iulie
2003, cu modificările şi completările ulterioare.
ANEXA Nr. 11
TABEL DE CORESPONDENŢĂ
Hotărârea Guvernului nr. 1.533/2003
|
Hotărârea Guvernului nr. 850/2003
|
Hotărârea Guvernului nr. 877/2010
|
Art. 1 alin. (1)
|
Art. 1 alin. (1)
|
Art. 1 alin. (1)
|
Art. 1 alin. (2)
|
Art. 1 alin. (2)
|
Art. 1 alin. (2)
|
-
|
|
Art. 1 alin. (3)
|
-
|
|
Art. 1 alin. (4)
|
Art. 2 teza introductivă
|
Art. 2 teza introductivă
|
Art. 2 teza introductivă
|
Art. 2 lit. a)-l)
|
Art. 2 lit. a)-l)
|
Art. 2 lit. a) şi b) şi e)-m)
|
|
|
Art. 2 lit. c) şi d)
|
Art. 2 lit. n)
Art. 2 lit. o)
Art. 2 lit. m)
Art. 2 lit. p)
|
Art. 2 lit. m)
Art. 2 lit. n)
Art. 2 lit. o)
Art. 2 lit. p)
|
Art. 2 lit. n)
Art. 2 lit. o)
Art. 2 lit. p)
Art. 2 lit. q)
Art. 2 lit. r)-z)
|
Art. 3, 4 şi 5
|
Art. 3, 4 şi 5
|
Art. 3, 4 şi art. 5 alin. (1)-(3)
|
Art. 6 alin. (1)-(4)
|
Art. 6 alin. (1)-(4)
|
Art. 6 alin. (1)-(2)
|
-
|
-
|
Art. 7 şi 8
|
Art. 7
|
Art. 7
|
Art. 9
|
Art. 8
|
Art. 8
|
Art. 10 alin. (1)
|
Art. 9
|
Art. 9
|
Art. 10 alin. (2)
|
Art. 10 alin. (1)-(3)
|
Art. 10 alin. (1)-(3)
|
Art. 11 alin. (1)-(3)
Art. 11 alin. (4)
Art. 11 alin. (5)
|
Art. 11-13
|
Art. 11-13
|
Art. 12-14
|
Art. 14 alin. (1) si (2)
Art. 14 alin. (3)
Art. 14 alin. (4) şi (5)
|
Art. 14 alin. (1) si (2)
Art. 14 alin. (3)
Art. 14 alin. (4) şi (5)
|
Art. 15 alin. (1) si (2)
Art. 20 Art. 30
|
-
|
-
|
Art. 15 alin. (2) şi (3)
|
Art. 15 şi 16
|
Art. 15 şi 16
|
Art. 16 şi 17
|
Art. 16 alin. (3)
|
Art. 16 alin. (3)
|
Art. 17 alin. (3)
|
-
|
-
|
-
|
Art. 18
|
Art. 18 alin. (1)-(3)
|
Art. 18 alin. (1)-(3)
Art. 18 alin. (4) şi (5)
|
Art. 19
|
Art. 19
|
Art. 19
|
Art. 20
|
Art. 20
|
Art. 28
|
-
|
-
|
Art. 21-27
|
Art. 21
|
Art. 21
|
Menţiune privind transpunerea
|
-
|
-
|
Art. 29 alin. (4) şi (5)
|
Art. 22
|
Art. 22
|
Art. 34
|
Art. 23
|
Art. 27
|
-
|
-
|
-
|
Art. 35
|
Anexele 1-6
|
Anexele 1-6
|
Anexele 1-6
|
-
|
-
|
Anexa 7
|
Anexa 7
|
Anexa 7
|
Anexa 8
|
-
|
-
|
Anexele 9-11
|