HOTARARE Nr.
860 din 13 august 2008
privind aprobarea Strategiei
nationale in domeniul protectiei si promovarii drepturilor copilului 2008-2013
si a Planului operational pentru implementarea Strategiei nationale in domeniul
protectiei si promovarii drepturilor copilului 2008-2013
ACT EMIS DE:
GUVERNUL ROMANIEI
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 646 din 10 septembrie 2008
In temeiul art. 108 din Constituţia României,
republicată,
Guvernul României adoptă
prezenta hotărâre.
Art. 1. - Se aprobă Strategia naţională în domeniul
protecţiei şi promovării drepturilor copilului 2008-2013, prevăzută în anexa
nr. 1.
Art. 2. - Se aprobă Planul operaţional pentru
implementarea Strategiei naţionale în domeniul protecţiei şi promovării
drepturilor copilului 2008-2013, prevăzut în anexa nr. 2.
Art. 3. -Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din
prezenta hotărâre.
Art. 4. - Pe data intrării în vigoare a prezentei
hotărâri se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 1.058/2005 privind aprobarea
Planului naţional de acţiune pentru implementarea legislaţiei în domeniul
protecţiei drepturilor copilului, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 856 din 22 septembrie 2005.
PRIM-MINISTRU
CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU
Contrasemnează:
Ministrul muncii, familiei şi egalităţii de şanse,
Paul Păcuraru
p. Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului,
Gabriela Tonk
Ministrul culturii şi cultelor,
Adrian Iorgulescu
Ministrul sănătăţii publice,
Gheorghe Eugen Nicolăescu
Ministrul educaţiei, cercetării şi tineretului,
Cristian Mihai Adomniţei
Ministrul internelor şi reformei administrative,
Cristian David
Ministrul afacerilor externe,
Lazăr Comănescu
Ministrul economiei şi finanţelor,
Varujan Vosganian
ANEXA Nr. 1
STRATEGIA NAŢIONALĂ
în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor
copilului 2008-2013
Strategia naţională în domeniul protecţiei şi
promovării drepturilor copilului, denumită în continuare strategie, se desfăşoară pe perioada
2008-2013, datorită necesităţii cuprinderii întregii problematici a drepturilor
copilului în toate sectoarele care vizează copilul în societatea românească,
fapt care nu s-a mai realizat până în prezent la o asemenea dimensiune. Pentru
implementarea prezentei strategii s-au avut în vedere 3 etape, care se vor
concretiza în tot atâtea planuri operaţionale pentru următoarele perioade de
timp: 2008-2009, 2010-2011 şi 2012-2013. Planurile operaţionale 2009-2011 şi
2012-2013 vor fi elaborate după evaluarea celui precedent şi vor fi aprobate
prin hotărâre de guvern.
Prin derularea sa în perioada 2008-2013, se realizează
armonizarea acţiunilor prevăzute în prezenta strategie şi în planurile
operaţionale aferente cu Planul naţional de dezvoltare, care reprezintă un
instrument de prioritizare a investiţiilor publice pentru dezvoltare şi prin
care se realizează o programare a dezvoltării economice şi sociale a statului român, similar statelor membre ale
Uniunii Europene pentru obiectivul 1 de intervenţie a fondurilor structurale.
Totodată, se asigură armonizarea cu alte strategii şi planuri de acţiune care
sunt prevăzute pentru aceeaşi perioadă, sunt complementare acestora şi sunt
prevăzute în cap. VIII „Domeniile principale de interes şi direcţiile de
acţiune".
CAPITOLUL I
Obiectivul general al strategiei
Mobilizarea resurselor necesare, responsabilizarea
factorilor relevanţi şi asigurarea unui parteneriat eficient în vederea
protecţiei şi respectării drepturilor copilului, precum şi a îmbunătăţirii
condiţiei copilului şi valorizării sale în societatea românească
Prezenta strategie are în vedere cei aproximativ 4,4
milioane de copii ai României şi se referă la implementarea drepturilor
acestora, aşa cum sunt ele definite în Convenţia ONU şi în alte documente
internaţionale ratificate de România, în toate domeniile de interes pentru copii: social, familial, educaţional,
de sănătate etc. Totodată sunt vizaţi şi copiii cetăţeni români aflaţi în
străinătate, precum şi copiii fără cetăţenie aflaţi pe teritoriul României,
copiii refugiaţi şi copiii cetăţeni străini aflaţi pe teritoriul României, în
situaţii de urgenţă.
In definirea şi implementarea prezentei strategii,
Guvernul României reafirmă cu tărie interesul special şi prioritatea acordată
copiilor prin continuarea reformei pe un palier superior, trecând de la
accentul pe protecţia copilului aflat în dificultate la protecţia drepturilor
tuturor copiilor. In lumina acestei preocupări constante, Guvernul garantează
dezvoltarea deplină şi armonioasă a fiecărui copil în spiritul valorilor
culturale şi spirituale ale poporului român.
Prezenta strategie subliniază rolul primordial al
părinţilor şi al familiei în creşterea, îngrijirea şi educarea copilului şi
faptul că eforturile societăţii trebuie îndreptate în direcţia întăririi şi
susţinerii familiei în asumarea responsabilităţilor faţă de copil. Totodată, se
recunoaşte faptul că responsabilizarea familiei în spiritul noului pachet
legislativ în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului nu se
poate realiza fără o abordare sistemică a problemelor cu care se confruntă
copiii şi familiile acestora. Astfel, resursele pentru depăşirea unor situaţii
dificile trebuie căutate pe rând în familia extinsă, reţeaua socială a familiei
(de exemplu: prieteni, vecini, persoane apropiate), profesioniştii care
intervin la un moment dat în viaţa copilului (de exemplu: medic de familie,
educator, preot), comunitatea, prin intervenţia structurilor consultative,
autorităţilor locale şi serviciilor sociale primare, de prevenire şi, în ultimă
instanţă, în intervenţia specializată.
Prin implementarea prezentei strategii se va asigura
creşterea calităţii vieţii copilului în România, urmărindu-se ca toate
serviciile pentru copil, din oricare dintre domeniile de interes pentru acesta,
să respecte standarde minime naţionale prevăzute prin reglementări legale, care
să fie verificate în mod periodic într-un sistem competent, coerent şi unitar.
Prezenta strategie propune soluţii concrete pentru
problemele existente, pornind de la identificarea resurselor necesare -
materiale, umane, financiare - şi ajungând la monitorizarea utilizării
acestora. Pe de altă parte, se subliniază importanţa tuturor instituţiilor
care, prin activitatea lor, au legătură cu copiii şi care trebuie să
conştientizeze faptul că sunt deopotrivă responsabile pentru protejarea
intereselor şi a drepturilor copiilor. Responsabilitatea implementării
drepturilor copilului nu se poate limita la o singură instituţie, ci fiecare
dintre acestea trebuie să considere copilul o prioritate în orice demers pe
care îl efectuează.
Prezenta strategie asigură un cadru coerent pentru
intervenţia instituţiilor responsabile şi promovează colaborarea între aceste
instituţii, organizaţii neguvernamentale, profesionişti şi beneficiari,
realizarea unor parteneriate reale, viabile şi eficiente.
CAPITOLUL II
Contextul elaborării prezentei strategii
Premisele reformei în domeniul protecţiei şi
promovării drepturilor copilului
România a ratificat încă din anul 1990 Convenţia
Naţiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, dar, până la adoptarea
pachetului legislativ în anul 2004, nu a existat cadrul legal comprehensiv şi
nici mecanismele concrete de verificare a implementării acesteia şi
monitorizare a drepturilor copilului. Totodată, nu s-a nominalizat clar o
instituţie centrală care să deţină un mandat puternic în acest scop, reforma
concentrându-se pe un singur drept, respectiv protecţia specială. Referitor la
acest ultim aspect, rapoartele Comisiei Europene au arătat că „România a
înregistrat progrese semnificative în domeniul protecţiei copilului" în
ultimii ani şi de aceea prezenta strategie propune şi continuarea reformei protecţiei speciale, punând accent
pe diversificarea şi creşterea calităţii serviciilor de prevenire şi a celor de
protecţie a copilului separat de părinţi.
Avându-se în vedere că drepturile copilului au rămas în
fapt într-un con de umbră şi luându-se în considerare cu maximă
responsabilitate recomandările Naţiunilor Unite pentru realizarea unei
monitorizări a drepturilor copilului prin întărirea capacităţii Autorităţii
Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului în acest sens, s-a considerat
că este momentul oportun pentru începerea unei reforme reale în domeniul
protecţiei şi promovării drepturilor copilului. In fapt, este prima strategie
care se adresează tuturor drepturilor copilului.
De altfel, şi în cazul dreptului la protecţie specială,
până în anul 1997, găsirea soluţiilor potrivite pentru problemele copiilor
„abandonaţi în instituţii", moştenite de România de la guvernarea
anterioară anului 1990, a fost lentă din cauza multiplelor lacune ale
societăţii în ansamblul ei, aflată în perioadă de tranziţie: centralismul,
legislaţie neadecvată în raport cu nevoile reale ale copilului şi familiei,
lipsa personalului cu pregătire în domeniul asistenţei sociale, lipsa
serviciilor sociale, practicile greşite de exercitare a autorităţii adultului
faţă de copil, insuficienţa informaţiilor privind efectul separării timpurii a
copilului de familia sa etc.
De la crearea sistemului de protecţie a copilului, în
perioada 1997-2004, s-au produs schimbări semnificative ale condiţiilor oferite
de instituţii, respectiv s-au restructurat centrele de plasament organizate
după principii învechite, s-a închis marea majoritate a instituţiilor mai mari
de 150 de locuri (196 de instituţii), s-au dezvoltat servicii noi, de tip
familial, s-au format profesionişti în meseriile proprii îngrijirii copilului, s-au adoptat standarde minime obligatorii pentru cea
mai mare parte a serviciilor existente etc.
Campaniile naţionale şi locale privind situaţia
copilului instituţionalizat au avut rezultate pozitive atât în ceea ce priveşte
sensibilizarea populaţiei, cât şi conştientizarea ei că toţi copiii au nevoie
de protecţia adulţilor pentru a-şi exercita drepturile şi libertăţile lor
civile.
Un rol important în ameliorarea sistemului din România
l-au avut şi îl au organizaţiile neguvernamentale, care au creat, pilotat şi
transferat servicii către autorităţile administraţiei publice locale, alături
de importul de expertiză (know-how), programe de profesionalizare a resurselor
umane, implicare a comunităţii etc. Totodată, au contribuit la cristalizarea
sistemului de protecţie a copilului, prin structuri înfiinţate prin
proiecte-pilot, care, ulterior, au devenit direcţiile pentru protecţia
copilului. De la înfiinţarea sistemului, organizaţiile neguvernamentale şi-au
perfecţionat metodele de dialog cu autorităţile centrale şi locale, precum şi
metodologiile de implementare, în parteneriat, a strategiilor în domeniu.
La sfârşitul acestei perioade s-a constatat că oferta
de servicii primare, la nivel comunitar, este practic inexistentă (conform
legii, acestea trebuiau să se dezvolte în cadrul sistemului de asistenţă
socială), reţeaua de servicii specializate este încă insuficientă, iar
capacitatea instituţiilor responsabile este redusă în ceea ce priveşte
intervenţia în situaţia încălcării drepturilor copilului.
Anul 2004 este caracterizat de
o schimbare radicală de atitudine, reflectată în intensificarea cooperării
dintre sectoare şi a coordonării eforturilor în ameliorarea situaţiei copilului
în România, şi semnifică o maturizare a societăţii româneşti, în ansamblul ei,
la acest fapt contribuind din plin şi considerarea problematicii copiilor ca
fiind de interes naţional, în a cărei rezolvare trebuie implicate toate
persoanele fizice sau juridice care au într-adevăr ceva de spus, dar mai ales
de făcut. Familia rămâne structura aptă şi responsabilă să servească cel mai
bine la creşterea şi educarea copilului şi la transmiterea valorilor
tradiţionale şi culturale. Atitudinea flexibilă, mobilitatea şi disponibilitatea noilor structuri
centrale şi locale de a adapta permanent programele la dinamica nevoilor
societăţii româneşti explică progresele înregistrate în acest domeniu, odată cu
elaborarea şi trecerea rapidă la aplicarea în practică a strategiilor
guvernamentale.
Legislaţia actuală privind promovarea şi protecţia
drepturilor copilului, care se aplică începând cu anul 2005, a valorificat
experienţa etapelor de reformă anterioare şi aduce elemente noi care ne apropie
de practicile ţărilor dezvoltate şi, totodată, răspunde unor fenomene care au
căpătat amploare în ultimii ani: diverse forme de exploatare a copilului, cu
precădere exploatarea prin muncă şi exploatarea sexuală în scop comercial,
traficul de copii, migraţia ilegală, copiii refugiaţi etc. Astfel, se face
trecerea de la un sistem axat pe protecţia copilului în dificultate la un
sistem care vizează promovarea şi respectarea drepturilor tuturor copiilor.
Pachetul legislativ din domeniul protecţiei şi
promovării drepturilor copilului, adoptat de Parlamentul României în iunie
2004, cuprinde: Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor
copilului, Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei, Legea nr.
274/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Oficiului Român
pentru Adopţii, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legea nr.
275/2004 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 12/2001
privind înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Copilului şi
Adopţie.
Printre actele juridice internaţionale care au stat la
baza elaborării legislaţiei româneşti în domeniu, inclusiv a prezentei strategii,
se numără, printre altele, următoarele:
• Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale şi protocoalele adiţionale la această convenţie,
ratificată prin Legea nr. 30/1994;
• Carta socială europeană
revizuită, adoptată la Strasbourg la 3 mai 1996, ratificată prin Legea nr.
74/1999;
• Convenţia cu privire la drepturile copilului,
ratificată prin Legea nr. 18/1990, republicată;
• Protocolul facultativ la Convenţia cu privire la
drepturile copilului, referitor la vânzarea de copii, prostituţia copiilor şi
pornografia infantilă, semnat la New York la 6 septembrie 2000, ratificată prin
Legea nr. 470/2001;
• Convenţia Consiliului Europei privind lupta împotriva
traficului de fiinţe umane, adoptată la 3 mai 2005, deschisă spre semnare şi
semnată de România la Varşovia la 16 mai 2005, ratificată prin Legea nr.
300/2006;
• Convenţia europeană asupra cetăţeniei, adoptată la
Strasbourg la 6 noiembrie 1997, ratificată prin Legea nr. 396/2002;
• Convenţia de la Haga din 25 octombrie 1980 asupra
aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii, ratificată prin Legea
nr. 100/1992;
• Convenţia europeană asupra recunoaşterii şi
executării hotărârilor în materie de încredinţare a copiilor şi de restabilire
a încredinţării copiilor, adoptată la Luxembourg la 20 mai 1980, ratificată
prin Legea nr. 216/2003;
• Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr.
182/1999 privind interzicerea celor mai grave forme ale muncii copiilor şi
acţiunea imediată în vederea eliminării lor, adoptată la cea de-a 87-a sesiune
a Conferinţei Generale a Organizaţiei Internaţionale a Muncii la Geneva la 17
iunie 1999, ratificată prin Legea nr. 203/2000;
• Memorandumul de înţelegere dintre Guvernul României
şi Organizaţia Internaţională a Muncii privind eliminarea muncii copilului,
semnat la Geneva la 18 iunie 2002, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.
1.156/2002;
• Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr.
105/1957 privind abolirea muncii forţate, ratificată
prin Legea nr. 140/1998;
• Convenţii ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii,
ratificate prin Decretul nr. 83/1975;
• Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii
transnaţionale organizate, Protocolul privind prevenirea, reprimarea şi
pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor şi copiilor, precum
şi Protocolul împotriva traficului ilegal de migranţi pe calea terestră, a
aerului şi pe mare, adiţional la Convenţia Naţiunilor Unite împotriva
criminalităţii transnaţionale organizate, adoptate la New York la 15 noiembrie
2000, ratificată prin Legea nr. 565/2002;
• Recomandarea nr. 19/2006 a Consiliului de Miniştri al
Consiliului Europei către statele membre, referitoare la politicile care
vizează susţinerea parentalităţii pozitive;
• Recomandarea nr. 5/2005 a
Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei privind drepturile copiilor
instituţionalizaţi;
• Recomandarea nr. 1.286/1996 a Adunării Parlamentare a
Consiliului Europei privind o strategie europeană pentru copii;
• Rezoluţia nr. 97/1996 a Consiliului Europei şi a
reprezentanţilor guvernelor ţărilor membre în cadrul Consiliului privind
Egalizarea Şanselor pentru Persoanele cu Handicap;
• Regulile standard ale ONU
privind egalizarea şanselor pentru persoanele cu handicap, adoptate cu ocazia
celei de a 48-a sesiuni din 20 decembrie 1993 (Rezoluţia 48/96).
Prezenta strategie cuprinde obiectivele prioritare care
garantează ameliorarea situaţiei copiilor din sistemul de protecţie specială,
accelerarea dezvoltării serviciilor comunitare, tratamentul corect şi echitabil
al tuturor copiilor în societatea noastră, în exercitarea drepturilor de către
copii.
Punctul de noutate al prezentei strategii este
promovarea abordării participative şi multisectoriale a problematicii copilului
în România, facilitând respectarea interesului superior
al copilului în toate domeniile.
Situaţia prezentă
Conform ultimelor date statistice, la 1 iulie 2005 în
România erau 4.403.545 copii cu vârste cuprinse între 0-18 ani (sursa: Anuarul
Statistic 2006), dintre care 51,21 % băieţi şi 48,79%
fete.
Informaţiile şi datele statistice care vor fi
menţionate în continuare sunt furnizate de diferitele instituţii centrale, în
funcţie de modalităţile proprii de monitorizare, motiv pentru care nu a putut
fi ales un moment unic de raportare şi ocazie, totodată, cu care s-a constatat,
că nu există corelare între acestea. Mai mult, nu există nici corelare cu
prevederile Convenţiei ONU cu privire drepturile copilului.
Singurele ocazii în care autoritatea centrală din
domeniul protecţiei copilului a centralizat informaţiile existente la nivel
naţional privind toate drepturile copilului au fost cele două rapoarte de ţară
referitoare la implementarea Convenţiei ONU cu privire la drepturile copilului,
conform prevederilor art. 44: primul în anul 1993 şi al doilea în anul 1999.
In lipsa unei autorităţi care să monitorizeze
drepturile copilului, datele din celelalte domenii, cu excepţia protecţiei
speciale a copilului, aşa cum sunt ele solicitate de Organizaţia Naţiunilor
Unite în primul rând, dar şi pentru fundamentarea politicilor în acest domeniu,
nu sunt sintetizate şi nu sunt disponibile în mod periodic. Mai mult, lipsa
unui mecanism unitar şi coerent de monitorizare, inclusiv utilizarea unui
limbaj şi a unor concepte care nu au acelaşi înţeles pentru toţi interlocutorii
implicaţi în monitorizarea drepturilor copilului, conduc la existenţa unor
informaţii contradictorii.
Prezenta strategie promovează reglementarea acestui
aspect, inclusiv schimbarea unora dintre procedurile actuale care nu sunt în
acord cu convenţia mai sus menţionată. De exemplu, utilizarea de către
Institutul Naţional de Statistică a grupelor de vârstă relevante pentru analiza
unor drepturi ale acestora: se utilizează grupa de vârstă 15-19 ani,
ignorându-se faptul că vârsta până la care o persoană este considerată copil în
Convenţie, precum şi vârsta legală a majoratului în România este cea de 18 ani.
Mai jos sunt redate câteva dintre informaţiile puse la
dispoziţie de către instituţiile responsabile pe diferite arii în care se
implementează drepturi ale copilului:
a) Dreptul copiilor la educaţie este garantat de Constituţia României. Accesul la învăţământul
primar şi gimnazial este prevăzut de legea învăţământului şi este gratuit
pentru toţi copiii din România. Cu toate că familiile sunt scutite de taxe
şcolare pentru învăţământul obligatoriu, există însă o serie de cheltuieli
obligatorii, legate de procesul de învăţământ, pe care nu toate familiile le
pot acoperi, de exemplu: uniforme (pentru clasele I-IV sau la solicitarea
unităţii de învăţământ), rechizite (inclusiv condiţionarea achiziţionării altor
manuale alternative decât cele puse la dispoziţie de unitatea de învăţământ şi
preţul mult prea mare al unora dintre acestea), transport etc. Totodată, există
deficienţe în a susţine participarea elevilor din mediul rural la învăţământul
secundar şi superior prin diferite programe sociale. Incă trebuie promovate o
participare şcolară, la parametri normali, a copiilor din comunităţile de rromi
şi oferirea unei educaţii de calitate.
Pentru copiii şcolari care au dificultăţi în
exercitarea dreptului la educaţie, mai ales pentru cei din mediul rural,
Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului a dezvoltat programe naţionale
pentru facilitarea accesului în şcoli, constând în asigurarea gratuităţii
pentru transport şi oferirea de hrană şi rechizite. In anul 2004, au beneficiat
de acest tip de suport 2.424.874 de copii, iar 380 de copii au fost sprijiniţi
pentru continuarea educaţiei. Cu toate acestea, statisticile Ministerului
Educaţiei, Cercetării şi Tineretului arată că 31.284 de copii au abandonat
şcoala în cursul anului 2004, iar 13.787 de copii din totalul populaţiei de
vârstă şcolară nu au fost şcolarizaţi la împlinirea vârstei de 7 ani. Aceleaşi
statistici arată că, în România, funcţionează un număr de 2.633 şcoli cu
predare (şi) în limba minorităţilor naţionale: 1.963 în limba maghiară, 404 în
limba rromani, 166 în limba germană, 35 în limba slovacă, 32 în limba sârbă, 10
în limba ucraineană, 8 în limba cehă, 7 în limba croată, 3 în limba turcă şi 1
în limba tătară.
Educaţia timpurie reprezintă un domeniu-cheie în ceea
ce priveşte incluziunea socială şi dezvoltarea umană, contribuind semnificativ
la reducerea ratei abandonului. Părinţii sunt principalii responsabili de
educaţia timpurie a copilului, însă există încă o lipsă relativ acută de
educare parentală a părinţilor şi derularea de programe de educare timpurie în
sistemul formal.
b) Dreptul la sănătate este recunoscut de legislaţia în vigoare, toţi copiii până la
vârsta de 18 ani având calitatea de asigurat fără plata contribuţiei în cadrul
sistemului de asigurări sociale de sănătate. Această calitate le conferă
dreptul de a beneficia de asistenţă medicală profilactică şi curativă în
condiţiile prevederilor actelor normative care reglementează materia
asigurărilor sociale de sănătate. Conform datelor Ministerului Sănătăţii
Publice (sursa fiind Casa Naţională de Asigurări de Sănătate), din anul 2004,
circa 5 milioane de copii sunt înscrişi la medicul de familie, dintre care
circa 40.000 provin din sistemul de protecţie a copilului. Discrepanţa dintre
datele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi ale Institutului Naţional de
Statistică provine, în principal, din utilizarea grupei de vârstă 15-19 ani.
Totodată, Ministerul Sănătăţii Publice derulează un program naţional pentru
asistenţa medicală comunitară, în vederea acoperirii zonelor în care lipsesc
medicii de familie, dar şi pentru a reduce ponderea deceselor la domiciliu a
copiilor din mediul rural (82,9% în mediul rural faţă de 17,1% în mediul urban,
conform rezultatelor studiului UNICEF efectuat în anul 2002).
Ultimii ani au adus în atenţia opiniei publice problema
procurării medicamentelor gratuite şi compensate, situaţie care afectează în
egală măsură populaţia de copii şi cea de adulţi şi vârstnici, precum şi copiii
aflaţi în evidenţa sistemului de protecţie. Totodată, continuă să existe probleme legate de
procurarea protezelor şi ortezelor pentru copiii cu dizabilităţi, precum şi de
plata unor operaţii complexe în ţară şi în străinătate.
c) Având în vedere că odihna şi socializarea
reprezintă drepturi fundamentale ale copiilor, în cursul anului 2004 numărul de
copii aflaţi în evidenţa sistemului de protecţie, care au fost beneficiari ai
taberelor şcolare a fost 12.639, iar prin intermediul Agenţiei Naţionale a
Taberelor au beneficiat 175 de copii. Din datele statistice furnizate de
Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului reiese faptul că, din totalul
populaţiei şcolare de 3.056.549, numai 287.608 au frecventat activităţile
palatelor şi cluburilor copiilor în anul 2004. In relaţie cu dreptul la odihnă
se pune deseori şi problema încărcăturii programelor şcolare şi a temelor
pentru acasă.
d) Dreptul copilului la protecţie
împotriva violenţei, abuzului, neglijării şi exploatării, inclusiv abuz şi
exploatare sexuală, exploatare economică şi forme grave de muncă a copilului,
folosirea ilicită şi traficul de stupefiante şi substanţe psihotrope, răpirea,
vânzarea şi traficul de copii (art. 19, 32, 33,
34, 35 şi 36 din Convenţia Naţiunilor Unite cu privire la drepturilor
copilului). Preocupările statelor pentru combaterea acestui fenomen au căpătat
amploare în ultimii ani, iar în continuare sunt redate câteva dintre eforturile
realizate în România:
• conform studiului naţional
realizat de Institutul Naţional de Statistică în anul 2000, cu finanţare din
partea Organizaţiei Internaţionale a Muncii, un număr de circa 40.000 de copii
sunt exploataţi prin muncă (conform declaraţiilor adulţilor);
• în evidenţele Ministerului Internelor şi Reformei
Administrative pe anul 2004 figurează un număr de 1.344 de copii care au fost
victimele infracţiunilor la viaţa sexuală, iar 3.681 de copii au fost victime
ale diferitelor tipuri de infracţiuni;
• în primele 6 luni ale anului 2005, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului a
primit 660 de sesizări pentru repatrierea copiilor aflaţi pe teritoriul altor
state, dintre care 352 de copii au fost deja repatriaţi;
• conform Legii nr. 272/2004, toate direcţiile generale
de asistenţă socială şi protecţia copilului trebuie să îşi înfiinţeze telefonul
copilului pentru sesizarea cazurilor de abuz, neglijare şi exploatare a
copilului. In anul 2001 erau deja înfiinţate 27 de astfel de linii telefonice,
marea majoritate având numărul 983, şi doar 9 dintre ele având caracter
permanent. Până în prezent s-au realizat 39 de linii telefonice create cu acest
scop, dintre care 34 au caracter permanent. Numărul sesizărilor de abuz şi
neglijare în perioada ianuarie-aprilie 2005 a fost de 1.766, din care s-au
dispus măsuri de protecţie specială pentru 504 dintre acestea.
e) Dreptul la protecţie
împotriva torturii şi tratamentelor crude, inumane sau degradante pentru copiii care săvârşesc fapte penale, precum şi dreptul la
protecţie al copiilor privaţi de libertate. Referitor la copiii
delincvenţi, în evidenţele Ministerului Internelor şi Reformei Administrative
pe anul 2004 s-a înregistrat un număr de 1.318 copii care au comis infracţiuni
la viaţa sexuală, 754 de copii care au săvârşit acte de tâlhărie şi 11.095 de
copii care au săvârşit acte de furt. Conform evidenţelor Ministerului
Justiţiei, în cadrul sistemului penitenciar existau 1.197 de copii, dintre care
doar 352 se aflau în centre de reeducare şi penitenciare pentru minori şi
tineri (acestea fiind în număr de 5 din totalul de 59 de unităţi din cadrul
sistemului penitenciar). Totodată, un număr de 10.376 de copii au beneficiat de
serviciile de probaţiune.
f) Reglementarea dreptului la identitate în legislaţia românească a presupus şi presupune în continuare
intervenţia unor multipli factori şi modificarea unor acte normative din
diferite domenii (actele de stare civilă, evidenţă, domiciliu, reşedinţă şi
actele de identitate, protecţia şi promovarea drepturilor copilului); exemple
de aspecte care trebuie să fie reglementate: stabilirea unei identităţi provizorii pentru copilul
părăsit/găsit/fără identitate, monitorizarea copiilor fără identitate reveniţi
în familie direct din unităţile sanitare. De altfel, în prezent nu este
cunoscută amploarea problemei referitoare la copiii fără identitate, astfel
încât să se poată lua măsurile necesare pentru respectarea acestui drept.
Datele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului arată că
circa 130 de copii părăsiţi în maternităţi şi secţii de pediatrie în prima
jumătate a anului 2005 nu aveau identitate.
g) Dreptul copilului de a nu
fi separat de părinţi decât în situaţiile în care
separarea este în interesul superior al acestuia. Din populaţia totală de
copii, aproximativ 2% erau beneficiari ai serviciilor sociale din cadrul
sistemului de asistenţă socială şi protecţia copilului, la data de 31 decembrie
2006, după cum urmează: 18.140 de copii beneficiau de servicii de prevenire a
separării de părinţi, 23.847 de copii beneficiau de protecţie specială în
familia extinsă, 26.105 copii beneficiau de îngrijire în centre de plasament
publice şi private şi 24.024 de copii beneficiau de protecţie specială în
familii substitutive (asistenţi maternali, alte persoane/familii şi familii
potenţial adoptatoare).
Analiza datelor statistice din protecţia copilului
arată că, în perioada 2000-2006, numărul copiilor protejaţi în centrele de
plasament publice a scăzut de la 53.335 la 21.198, iar numărul copiilor
protejaţi la asistenţi maternali a crescut de la 5.157 la 19.809. In ceea ce
priveşte serviciile de protecţie specială a copiilor separaţi de părinţi, la
sfârşitul anului 2006, funcţionau 1.140 de centre de plasament publice şi 405
centre de plasament private. Centrele de plasament publice cuprindeau: 467 de apartamente,
361 de căsuţe de tip familial, 132 de instituţii modulate şi 180 de instituţii
organizate clasic. Referitor la această ultimă categorie, 30 de instituţii
aveau peste 100 de copii, dintre care 22 sunt foste internate ale şcolilor
speciale, 6 protejează încă peste 150 de copii (instituţii aflate în judeţele
laşi şi Vâlcea,) şi două dintre ele au peste 200 de copii - limita maximă
înregistrată fiind 282 (instituţii aflate în judeţul laşi ).
Inchiderea instituţiilor de tip clasic şi sprijinirea
copiilor pentru a fi menţinuţi în îngrijirea propriilor familii au fost
susţinute de crearea, dezvoltarea şi diversificarea serviciilor alternative, un
accent deosebit punându-se pe serviciile comunitare. Astfel, la sfârşitul
anului 2006, funcţionau 578 de servicii alternative: 60 de centre maternale, 99
de centre de zi, 47 de servicii de asistenţă şi sprijin pentru tinerii care
provin din centrele de plasament, 59 de centre de consiliere şi sprijin pentru
părinţi, 43 de servicii de prevenire a abandonului în perioada preconceptivă şi
servicii de monitorizare, asistenţă şi sprijin al femeii gravide predispuse la
abandonul copilului, 38 de centre de pregătire şi sprijinire a reintegrării şi
integrării copilului în familie, 90 de centre de îngrijire de zi şi recuperare
a copilului cu handicap, 20 de servicii de orientare, supraveghere şi
sprijinire a reintegrării sociale a copilului delincvent, 8 centre de asistenţă
şi sprijin pentru readaptarea psihologică a copilului cu probleme psihosociale,
11 servicii pentru sprijinirea copilului în exercitarea drepturilor sale,
inclusiv a dreptului la exprimarea liberă a opiniei, 35 de servicii pentru
copiii străzii, 44 de centre de consiliere şi sprijin pentru copilul maltratat,
abuzat, neglijat, inclusiv victimă a violenţei în familie, şi 24 de alte
servicii.
La sfârşitul lunii decembrie 2006, se înregistra un
număr de 6.492 de tineri cu vârsta de peste 18 ani protejaţi în centrele de plasament, în
condiţiile legii, şi un număr de 15.417 de copii cu vârsta cuprinsă între 14-17
ani protejaţi în centrele de plasament. Noua lege permite ocrotirea tinerilor
peste 18 ani în sistemul de protecţie specială, indiferent dacă îşi continuă
studiile sau nu, pentru o perioadă de 2 ani. In cursul anului 2004, 384 de
tineri provenind din centrele de plasament au beneficiat de consiliere gratuită
din partea agenţiilor judeţene pentru ocuparea forţei de muncă, în vederea
căutării unui loc de muncă. In consecinţă, adolescenţii şi tinerii din sistemul
de protecţie specială, mai
ales cei din serviciile rezidenţiale, constituie un grup care necesită în
continuare o atenţie sporită, cu precădere în ceea ce priveşte dezvoltarea şi
întărirea colaborării interinstituţionale pentru integrarea lor
socioprofesională.
In cursul anului 2006, situaţia
copiilor părăsiţi în unităţile sanitare, raportată de direcţiile
generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, se prezenta astfel: 2.216
copii au fost înregistraţi ca fiind părăsiţi în maternităţi şi secţii de
pediatrie, dintre care, în acelaşi an, 591 au fost reintegraţi în familie,
1.051 au fost plasaţi în familii substitutive şi 117 au fost protejaţi în
centre de plasament publice şi private. Potrivit datelor Ministerului Sănătăţii
Publice la data de 1 noiembrie 2005, în conformitate cu prevederile Legii nr.
272/2004, în unităţile sanitare publice care aveau în structură
secţii/compartimente de nou-născuţi şi/sau de pediatrie, erau angajaţi 60 de
asistenţi sociali, iar în 225 de situaţii erau desemnate persoane cu atribuţii
în domeniul social.
In prezent, datorită integrării politicilor de
protecţie a copilului în cadrul politicilor familiale şi de asistenţă socială,
situaţie reflectată în noua legislaţie şi în structurile administrative, planul
de servicii/planul individualizat de protecţie prevede atât serviciile necesare
copilului şi familiei sale, cât şi prestaţiile legale de care familia cu copii
poate să beneficieze. Acestea din urmă constau, în principal, în alocaţia
pentru copiii nou-născuţi, alocaţia de stat, alocaţia familială complementară,
alocaţia de susţinere pentru familia monoparentală, alocaţia de plasament al
copilului din sistemul de protecţie specială, indemnizaţia de creştere a
copilului sub 2 ani. Incă există copii care nu beneficiază de aceste drepturi
deoarece părinţii lor nu le solicită pentru că nu le cunosc.
h) Dreptul copiilor cu
handicap fizic şi mental de a beneficia de condiţii de viaţă normale şi decente care să le garanteze demnitatea, să le favorizeze autonomia şi să
le faciliteze participarea activă la viaţa colectivităţii
In vederea asigurării premiselor exercitării acestui
drept în condiţii optime, autorităţile competente au luat o serie de măsuri
menite să pună în practică, de o manieră efectivă, legislaţia specifică în
acest domeniu.
Astfel, la sfârşitul anului
2005, din totalul de 66.674 de copii încadraţi
într-un grad de handicap aflaţi în evidenţa
serviciilor de evaluare complexă din cadrul direcţiilor generale de asistenţă
socială şi protecţia copilului, 26.485 au beneficiat de asistenţi personali,
57.002 aveau elaborate planuri de servicii personalizate, 10.001 au beneficiat
de servicii alternative (centre de zi, recuperare/reabilitare şi consiliere),
20.082 au frecventat o formă de învăţământ (dintre care 5.968 au fost integraţi
în învăţământul de masă şi 1.709 au urmat învăţământ la domiciliu; numărul
profesorilor de sprijin, conform statisticilor Ministerului Educaţiei,
Cercetării şi Tineretului, fiind de 386), 6.809 au beneficiat de protecţie
specială în centre de plasament publice şi private, 2.913 au beneficiat de îngrijire
la asistenţi maternali. Datele Ministerului Educaţiei, Cercetării şi
Tineretului arată că 27.945 de copii au frecventat o formă de învăţământ
special, dintre care 14.179 au fost integraţi în învăţământul de masă cu
servicii de sprijin, 871 au urmat învăţământ la domiciliu, iar ceilalţi au
beneficiat de un regim egal cu copiii din sistemul de învăţământ obişnuit. După
cum se observă, până în prezent nu s-a realizat o corelare între datele din
sistemul de protecţie cu cele din sistemul educaţional.
Pe primul trimestru al anului 2006, din numărul total
de 3.383 de copii infectaţi HIV/bolnavi SIDA aflaţi în evidenţa
serviciilor de evaluare complexă, 2.673 au fost îngrijiţi în propria familie,
57 au beneficiat de îngrijire la asistenţi maternali, 513 au beneficiat de
protecţie specială în servicii rezidenţiale publice şi private, 1.657 au
frecventat o formă de învăţământ - 342 în învăţământul special, dintre care 109
acordat în cadrul serviciilor rezidenţiale şi 1.315 în învăţământul de masă, dintre care 87
acordat în servicii rezidenţiale, 3.192 au beneficiat de tratament
antiretroviral.
Conform datelor statistice ale Comisiei Naţionale de
Luptă Anti-SIDA, în care cazurile sunt grupate pe copii (0-14 ani) şi adulţi
(peste 14 ani), la 31 decembrie 2006:
• total cazuri bolnavi SIDA (cumulativ din anul de
diagnostic 1985): 10.264 de cazuri, dintre care 7.384 de cazuri copii bolnavi
SIDA, 2.880 de cazuri adulţi bolnavi SIDA, 183 de copii şi adulţi pierduţi din
evidenţă, 3.766 de decese copii şi 1.022 de decese adulţi;
• total cazuri infectaţi HIV (cumulativ din anul de
diagnostic 1985): 6.613 cazuri, dintre care 4.488 de cazuri copii, 2.125 de
cazuri adulţi si 384 de cazuri copii si adulţi pierduţi din evidentă infectaţi
HIV.'
Până în prezent nu s-a realizat o corelare între datele
din sistemul de protecţie cu cele din sistemul de sănătate. Mai mult, contrar
Convenţiei ONU, copiii cu vârsta peste 14 ani intră în raportările pentru
adulţi.
In concluzie, prezenta strategie va acoperi un domeniu
pentru care România s-a angajat în urmă cu 15 ani, dar
nu s-a realizat complet până în prezent. Implementarea prezentei strategii,
inclusiv întărirea capacităţii instituţionale a Autorităţii Naţionale pentru
Protecţia Drepturilor Copilului - la recomandarea expresă a Organizaţiei
Naţiunilor Unite - va conduce la cunoaşterea amplorii încălcării drepturilor
copilului în societatea românească, monitorizarea respectării acestora şi
măsuri concrete legislative şi administrative în vederea promovării şi
respectării lor atât de către familie şi persoane fizice, cât şi de către
instituţii şi autorităţi.
CAPITOLUL III
Misiunea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor
Copilului
Constituită în baza prevederilor Legii nr. 275/2004
pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 12/2001 privind
înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Copilului şi Adopţie,
Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului, denumită în
continuare Autoritatea, este organizată şi funcţionează ca organ de specialitate al
administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea
Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi asigură respectarea, pe
teritoriul României, a drepturilor copilului, prin intervenţia, în condiţiile
legii, în procedurile administrative şi judiciare privind respectarea şi
promovarea drepturilor copilului.
Conform prevederilor art. 100 din Legea nr. 272/2004,
Autoritatea realizează monitorizarea respectării principiilor şi drepturilor
stabilite de legea menţionată anterior şi de Convenţia ONU cu privire la
drepturile copilului, ratificată prin Legea nr. 18/1990, republicată, precum şi
coordonarea şi controlul activităţii de protecţie şi promovare a drepturilor
copilului.
In analiza celui de-al doilea raport periodic al României conform art. 44 din Convenţia ONU cu privire la
drepturile copilului, Comitetul pentru Drepturile Copilului recomandă
consolidarea Autorităţii, prin punerea la dispoziţie a resurselor umane şi
materiale necesare, precum şi a unui mandat puternic care să asigure
coordonarea efectivă a activităţilor destinate implementării Convenţiei.
Pachetul legislativ intrat în vigoare la 1 ianuarie 2005 constituie baza legală
în asigurarea acestui mandat.
Monitorizarea drepturilor copilului presupune două aspecte:
1. Monitorizarea
implementării drepturilor copilului, aşa cum sunt
ele prevăzute în Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului, care se
concretizează prin:
a) analiza situaţiei prin studii, investigaţii, cercetări,
rapoarte periodice realizate de diverse organizaţii/instituţii pe această temă,
precum şi prin colectarea
sistematică a datelor dezagregate
pentru toate domeniile acoperite de Convenţie care privesc toate persoanele sub
18 ani, cu accent deosebit în cazul celor care au nevoie de protecţie specială
etc. Această analiză este necesară pentru obţinerea de informaţii cu privire la
modul de cuprindere a drepturilor în legislaţia pentru copil şi în cea conexă
drepturilor copilului, precum şi cu privire la modul de respectare a acestor prevederi;
b) formularea unei strategii naţionale coerente
susţinute de derularea de programe interne şi internaţionale în vederea
coordonării eforturilor de promovare şi protecţie a drepturilor copilului,
respectiv prezenta strategie. Aceasta sprijină efectiv implementarea
drepturilor copilului, inclusiv prin recomandări punctuale pentru
autorităţile/instituţiile responsabile sau iniţiative legislative de
modificare/completare a legislaţiei. Totodată, se are în vedere întărirea mecanismelor
de implementare a legislaţiei relevante pentru Convenţie, luându-se în
considerare nevoile de formare profesională, crearea de servicii pe baza unor
standarde minime naţionale, mecanismele de monitorizare şi alocarea de resurse
adecvate.
2. Monitorizarea şi
controlul încălcării drepturilor copilului se
concretizează în analiza tuturor petiţiilor, sesizărilor şi autosesizărilor
(inclusiv din presa naţională şi locală), evaluarea/verificarea situaţiilor
sesizate, aplicarea/propunerea de sancţiuni pentru persoanele fizice şi juridice, întocmirea unor rapoarte privind respectarea drepturilor
copilului.
Extinderea şi sublinierea atribuţiilor privind
monitorizarea drepturilor copilului de către Autoritate au fost un demers logic
în evoluţia instituţiei centrale care, încă de la începuturile sale, din anul
1990, avea rolul de a monitoriza respectarea drepturilor copilului, deşi în
fapt s-a focalizat preponderent pe protecţia copilului aflat în situaţie de
risc sau în dificultate.
In consecinţă, prezenta strategie se bazează pe
experienţa acumulată în evoluţia acestei instituţii şi din aplicarea
strategiilor anterioare, pornind de la Comitetul pentru sprijinirea
instituţiilor de ocrotire a copilului, înfiinţat în anul 1990 şi transformat
ulterior, în anul 1993, în Comitetul Naţional pentru Protecţia Copilului.
Activitatea Comitetului viza toţi copiii din România, coordonarea demersurilor
realizate în favoarea copilului şi supravegherea modului de aplicare a
Convenţiei ONU cu privire la drepturile copilului. Această ultimă atribuţie s-a
regăsit şi la instituţiile care au succedat Comitetului, înfiinţate odată cu
reforma din domeniul protecţiei copilului: Departamentul pentru Protecţia
Copilului (1997), Agenţia Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului (1999)
şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului şi Adopţie (2001).
Conform Hotărârii Guvernului nr. 1.432/2004 privind
atribuţiile, organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia
Drepturilor Copilului, cu modificările şi completările ulterioare, Autoritatea
îndeplineşte atribuţii în următoarele domenii principale:
a) protecţia şi promovarea drepturilor copilului;
b) prevenirea separării copilului de părinţi şi
protecţia specială a copilului separat temporar sau definitiv de părinţi.
In implementarea efectivă a
prezentei strategii, pe lângă activităţile care îi revin în mod direct,
Autoritatea îndeplineşte două roluri: coordonare şi monitorizare:
- coordonează eforturile de implementare a prezentei
strategii, fiind un adevărat catalizator al tuturor instituţiilor responsabile;
- monitorizează implementarea prezentei strategii.
CAPITOLUL IV
Principiile implementării prezentei strategii
La baza prezentei strategii stau următoarele principii:
1. Promovarea şi respectarea interesului superior al copilului. Acesta este principiul primordial şi
de aceea el trebuie să stea la baza tuturor acţiunilor care îl privesc pe
copil, înţeles ca persoană cu
drepturi şi responsabilităţi, căruia i se acordă prioritatea cuvenită în toate
aspectele vieţii sale de către părinţi, reprezentanţi legali, precum şi alte
persoane fizice sau juridice cu care interacţionează. Prezenta strategie
promovează activităţi care converg prioritar către respectarea tuturor
drepturilor copilului, român sau străin, pe teritoriul României.
2. Universalitatea, nediscriminarea şi egalitatea de şanse. Prezenta strategie asigură respectarea şi promovarea drepturilor
tuturor copiilor prevăzute în Convenţia cu privire la drepturile copilului,
ratificată prin Legea nr. 18/1990, republicată, fără nicio discriminare,
indiferent de rasă, culoare, sex, limbă, religie, de opiniile politice ori de
alte opinii, naţionalitate, apartenenţa etnică sau de originea socială, de
situaţia materială, de gradul şi tipul unei deficienţe, statutul la naştere ori
de statutul dobândit, de orientarea sexuală, de dificultăţile de formare şi
dezvoltare sau de alt gen ale copilului, ale părinţilor ori reprezentanţilor
legali. Respectarea acestui principiu asigură tuturor copiilor oportunităţi şi
drepturi egale.
3. Primordialitatea responsabilităţii părinţilor. Prin
afirmarea/recunoaşterea acesteia se doreşte schimbarea accentului de pe
responsabilitatea statului paternalist pe aceea a familiei, cu precădere a
părinţilor, titulari de drepturi şi obligaţii faţă de copiii lor.
4. Abordarea sistemică, subsidiaritatea şi solidaritatea. Statul intervine atunci când resursele familiale şi comunitare nu
au satisfăcut sau au satisfăcut insuficient nevoile copilului. In România,
sistemul de protecţie a copilului funcţionează descentralizat la nivelul
judeţelor, respectiv al sectoarelor municipiului Bucureşti. Prezenta strategie
continuă întărirea capacităţii instituţionale atât a direcţiilor generale de
asistenţă socială şi protecţia copilului, aflate în subordinea consiliilor
judeţene, respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului
Bucureşti, cât şi a serviciilor publice de asistenţă socială de la nivelul
municipiilor şi oraşelor şi a persoanelor cu atribuţii de asistenţă socială de
la nivelul comunelor. Prezenta strategie asigură cadrul instituţional şi
prefigurează instrumentele necesare întăririi coeziunii sociale şi mobilizării
comunităţilor locale pentru crearea şi susţinerea serviciilor comunitare.
5. Intervenţia intersectorială şi interdisciplinară. Abordarea problematicii drepturilor
copilului se realizează prin colaborarea şi coordonarea intervenţiilor tuturor
factorilor responsabili, în contextul integrării acestei probleme în politicile
sociale, familiale, educaţionale, de sănătate şi altele.
6. Promovarea parteneriatului. In toate tipurile de activităţi prezenta strategie promovează
realizarea de parteneriate de o mare diversitate între instituţii, între
instituţii şi profesionişti, între profesionişti, între profesionişti şi
beneficiari etc. Acest fapt presupune participarea, cu drepturi şi obligaţii
clar definite, în scopul permanent de a apăra drepturile copilului, a tuturor
actorilor care acţionează direct sau indirect în acest domeniu.
7. Asigurarea transparenţei, participării şi consultării. Prezenta strategie este rezultatul unui
larg proces de consultare, în mod transparent şi consecvent, cu toţi actorii
sociali relevanţi, inclusiv cu membrii societăţii civile. Implementarea sa se
va realiza, de asemenea, în mod transparent, printr-o politică activă de
informare şi participare a societăţii civile alături de instituţiile
guvernamentale, în vederea realizării obiectivelor. Totodată, principiul
transparenţei va fi prezent şi în procesul de utilizare a fondurilor.
8. Asigurarea stabilităţii, continuităţii şi complementarităţii. Copilul are nevoie de un mediu familial stabil, iar serviciile
oferite pentru el şi familia sa trebuie gândite astfel încât să se asigure
continuitate şi complementaritate, respectiv serviciile trebuie să fie
disponibile în orice moment al vieţii lui şi în sprijinul autonomiei la vârsta
adultă, precum şi să acopere diversitatea nevoilor sale specifice. Acelaşi
lucru trebuie să fie valabil
şi pentru copilul separat de părinţi, iar profesioniştii trebuie să aibă în
vedere găsirea de soluţii cu caracter de permanenţă.
CAPITOLUL V
Grupurile-ţintă ale prezentei strategii
Aceasta este prima strategie care vizează toţi copiii
României, aflaţi pe teritoriul României sau aflaţi în străinătate, precum şi
copiii fără cetăţenie aflaţi pe teritoriul României, copiii refugiaţi şi copiii
cetăţeni străini aflaţi pe teritoriul României, în situaţii de urgenţă.
Prin prezenta strategie se urmăreşte realizarea cât mai
plenară a drepturilor copiilor şi conştientizarea primordialităţii acestora în
toate acţiunile societăţii. De aceea, prezenta strategie doreşte să
reglementeze aspecte care ţin de drepturile copiilor în general, dar şi de
egalizarea şanselor pentru realizarea acestor drepturi pentru grupuri
vulnerabile de copii şi tineri care necesită o atenţie sporită:
- Copiii aflaţi la risc de
separare de părinţi. Din acest grup fac parte şi
copiii din familii aflate în situaţie de criză (de exemplu: calamităţi
naturale, lipsa unei locuinţe, pierderea veniturilor) pentru care modalitatea
de intervenţie trebuie să fie rapidă. Pentru aceşti copii, planul de servicii
va trebui să cuprindă şi măsuri imediate care, deocamdată, nu sunt expres
prevăzute în lege, de natură să susţină familia până la punerea în drepturi şi
ieşirea din situaţia care a generat criza.
- Copiii separaţi
de părinţi. Pentru copiii aflaţi în plasament la o
persoană sau familie, la asistent maternal sau într-un serviciu rezidenţial,
planul individualizat de protecţie trebuie să aibă drept finalitate o soluţie
cu caracter permanent: reintegrarea în familie, adopţia naţională sau
integrarea socioprofesională.
Copii separaţi de părinţi sunt şi copiii ai căror
părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate. Pentru unii dintre aceştia
situaţia separării de părinţi este cu atât mai gravă cu cât sunt lăsaţi în
grija unor membri ai familiei extinse sau a unor cunoştinţe de familie,
nenominalizate ca reprezentanţi legali ai copiilor, fapt care conduce la
imposibilitatea, pentru aceşti copii, de a beneficia de drepturile care li se
cuvin, potrivit legii, sau de intrarea lor, ca unică alternativă, în sistemul
de protecţie specială.
- Copiii părăsiţi în
unităţi sanitare. Pentru copiii nou-născuţi
sănătoşi sau cu diferite dizabilităţi, dar şi pentru copiii de diferite vârste,
părăsiţi în diferite unităţi sanitare, trebuie să se dispună plasamentul în
regim de urgenţă în termen de 6 zile de la constatarea părăsirii acestuia, dacă
starea de sănătate o permite.
- Tinerii beneficiari ai
unei măsuri de protecţie. Tânărul care a dobândit
capacitate deplină de exerciţiu şi a beneficiat de o măsură de protecţie
specială, dar care nu îşi continuă studiile şi nu are posibilitatea revenirii
în propria familie, fiind confruntat cu riscul excluderii sociale, beneficiază,
la cerere, pe o perioadă de până la 2 ani, de protecţie specială, în scopul
facilitării integrării sale sociale.
- Copiii abuzaţi, neglijaţi
sau supuşi exploatării. Abuzul, neglijarea şi
exploatarea sunt forme de rele tratamente produse de către părinţi sau de orice
altă persoană aflată în poziţie de răspundere, putere sau în relaţie de
încredere cu copilul, care produc vătămare actuală sau potenţială asupra
sănătăţii acestuia şi îi pun în pericol viaţa, dezvoltarea şi demnitatea. In
această categorie sunt incluşi şi copiii traficaţi, exploataţi prin muncă,
exploataţi sexual în scopuri comerciale, copiii expuşi migratiei ilegale,
copiii neacompaniaţi aflaţi pe teritoriul altor state, copiii repatriaţi,
copiii refugiaţi.
Copiii străzii sunt
incluşi, de asemenea, în această categorie. Din acest grup fac parte copiii
care trăiesc şi/sau muncesc pe stradă, împreună sau nu cu familia lor,
respectiv:
a) copiii străzii - cei care trăiesc permanent în
stradă şi nu întreţin niciun fel de legături cu familia;
b) copii în stradă - cei care se află circumstanţial în
stradă şi care păstrează legături ocazionale cu familia;
c) copii pe stradă - cei care se află permanent pe
stradă trimişi de familie pentru a câştiga bani prin diverse munci, cerşit sau
mici furturi;
d) familii cu copii în stradă.
- Copiii delincvenţi (copiii
în conflict cu legea). Din acest grup fac parte atât copiii care au săvârşit o faptă
penală, dar nu răspund penal, cât şi cei care răspund penal. Astfel, copiii
care nu răspund penal sunt cei care nu au împlinit vârsta de 14 ani şi cei cu
vârsta între 14 şi 16 ani, dacă se dovedeşte că au săvârşit fapta fără
discernământ; copiii care răspund penal sunt cei care au vârsta între 14 şi 16
ani, dacă se dovedeşte că au săvârşit fapta cu discernământ, şi cei care au
împlinit vârsta de 16 ani.
- Copiii cu dizabilităţi,
infectaţi HIV/bolnavi SIDA şi cu boli cronice grave. Din acest grup fac parte copiii încadraţi într-un grad de handicap,
copiii din învăţământul special şi cei integraţi în învăţământul de masă,
copiii infectaţi HIV sau bolnavi SIDA, precum şi cei cu boli cronice grave (de
exemplu, cancer). Abordarea acestui grup de copii se bazează pe Clasificarea
internaţională a funcţionării, dizabilităţii şi sănătăţii, aprobată în anul
2001 de Organizaţia Mondială a Sănătăţii.
- Copiii cu tulburări de
comportament. In contextul
actual, acest grup de copii se află la risc de a fi separaţi de familie şi,
uneori, de a fi integraţi în învăţământul special din cauza lipsei de servicii
adecvate în toate cele 3 sisteme cu care aceştia interferează, respectiv
sănătate, educaţie şi protecţia copilului. Prezenta strategie are în vedere şi
ameliorarea în fapt a situaţiei reale a acestei categorii de copii.
- Copiii aparţinând
minorităţilor etnice. Din cadrul acestui grup, se
va acorda o atenţie sporită copiilor din comunitatea rromă.
Prezenta strategie se adresează şi părinţilor, atât în
calitate de beneficiari direcţi ai serviciilor sociale, alături de copii, cât
şi în vederea responsabilizării lor în creşterea, îngrijirea şi educarea
propriilor copii. Totodată, prezenta strategie are în vedere profesioniştii
care interacţionează cu copiii, precum şi comunitatea locală.
CAPITOLUL VI
Instituţiile responsabile cu implementarea prezentei strategii
Prezenta strategie se aplică prin coordonarea
eforturilor acelor instituţii responsabile şi persoanelor cu atribuţii în
domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului, rolul coordonării şi
monitorizării revenindu-i Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor
Copilului.
Un accent deosebit se pune pe colaborarea dintre instituţiile administraţiei publice centrale şi locale, cu respectarea
deopotrivă a descentralizării şi subsidiarităţii. Totodată, se subliniază că
instituţiile publice sunt responsabile în aplicarea prezentei strategii şi, în
consecinţă, vor fi monitorizate şi vor răspunde în acest sens. Acest lucru nu
exclude ci, dimpotrivă, presupune urmărirea consecventă a întăririi rolului
primordial al părinţilor, precum şi stabilirea de parteneriate durabile cu
reprezentanţii societăţii civile.
A. Autorităţile administraţiei publice
locale -judeţene, municipale, orăşeneşti şi
comunale - au obligaţia de a implica colectivitatea locală în procesul de
identificare a nevoilor comunităţii şi de soluţionare la nivel local a
problemelor sociale care privesc copiii.
La nivelul autorităţilor
deliberative:
Consiliul local
Conform art. 36 din Legea administraţiei publice locale
nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,
consiliul local are iniţiativă şi hotărăşte în condiţiile legii în toate
problemele de interes local, iar printre atribuţiile sale se numără: aprobă, în
condiţiile legii, la propunerea primarului, înfiinţarea, organizarea şi statul
de funcţii ale aparatului de specialitate al primarului, ale instituţiilor şi
serviciilor publice de interes local, precum şi reorganizarea şi statul de
funcţii ale regiilor autonome de interes local; aprobă strategiile privind
dezvoltarea economică, socială şi de mediu a unităţii
administrativ-teritoriale; hotărăşte darea în administrare, concesionarea sau
închirierea bunurilor proprietate publică a comunei, oraşului sau municipiului,
după caz, precum şi a serviciilor publice de interes local, în condiţiile
legii; asigură, potrivit competenţelor sale şi în condiţiile legii, cadrul
necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind
serviciile sociale pentru protecţia copilului, a persoanelor cu handicap, a
persoanelor vârstnice, a familiei şi a altor persoane sau grupuri aflate în
nevoie socială.
Serviciile publice de asistenţă socială
Serviciile publice de asistenţă
socială sunt organizate la nivelul municipiilor şi oraşelor de către consiliile
municipale şi orăşeneşti, în exercitarea atribuţiilor ce le revin potrivit
prevederilor Legii nr. 47/2006 privind sistemul naţional de asistenţă socială.
La nivelul consiliilor locale comunale, în raport cu problematica socială din
unitatea administrativ-teritorială respectivă, funcţionează persoane cu
atribuţii de asistenţă socială. Serviciile publice de asistenţă socială, precum
şi persoanele cu atribuţii de asistenţă socială din aparatul propriu al
consiliilor locale comunale iau măsuri şi desfăşoară activităţi de asistenţă
socială în domeniul protecţiei copilului, familiei, persoanelor singure,
persoanelor vârstnice, persoanelor cu handicap, precum şi a oricăror persoane
aflate în nevoie. Acestea au responsabilitatea creării, menţinerii şi
dezvoltării serviciilor sociale cu caracter primar, în funcţie de nevoile
sociale identificate, cu scopul prioritar de a menţine funcţionalitatea socială
a persoanei, urmărind reinserţia în mediul propriu de viaţă, familial şi
comunitar.
Comisia pentru protecţia copilului
Comisia pentru protecţia copilului funcţionează în
subordinea consiliului judeţean şi, respectiv, a consiliului local al
sectorului municipiului Bucureşti, ca organ de specialitate al acestora, fără
personalitate juridică. Aceasta desfăşoară o activitate decizională în materia
protecţiei şi promovării drepturilor copilului. Preşedintele comisiei este
secretarul general al judeţului, respectiv secretarul sectorului municipiului
Bucureşti.
La nivelul autorităţilor executive:
Preşedintele consiliului judeţean
Potrivit prevederilor art. 102 din Legea nr. 215/2001,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, preşedintele
consiliului judeţean reprezintă judeţul în relaţiile cu celelalte autorităţi
publice şi răspunde în faţa consiliului judeţean de buna funcţionare a
administraţiei publice judeţene.
Potrivit prevederilor art. 104 alin. (6) lit. e) din
Legea nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,
preşedintele consiliului judeţean coordonează şi controlează organismele
prestatoare de servicii publice şi de utilitate publică de interes judeţean,
înfiinţate de consiliul judeţean şi subordonate acestuia.
De asemenea, potrivit art. 91
alin. 5 lit. d) din Legea nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, consiliul judeţean acordă consultanţă în domeniile
specifice, în condiţiile legii, unităţilor administrativ-teritoriale din judeţ,
la cererea acestora.
Secretarul general al judeţului/al sectorului
municipiului Bucureşti
Potrivit prevederilor art. 5 alin. (1) din Hotărârea
Guvernului nr. 1.437/2004 privind organizarea şi metodologia de funcţionare a
comisiei pentru protecţia copilului, secretarul general al judeţului/al
sectorului municipiului Bucureşti este preşedintele comisiei pentru protecţia
copilului.
Direcţia generală de asistenţă socială şi
protecţia copilului
Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia
copilului este instituţie publică cu personalitate juridică, înfiinţată în
subordinea consiliului judeţean, respectiv a consiliului local al sectorului
municipiului Bucureşti. Rolul acestei instituţii este de a asigura la nivel
judeţean, respectiv la nivelul sectorului municipiului Bucureşti, aplicarea
politicilor şi strategiilor de asistenţă socială în domeniul protecţiei
copilului, familiei, persoanelor singure, persoanelor vârstnice, persoanelor cu
handicap, precum şi a oricăror persoane aflate în nevoie şi are
responsabilitatea dezvoltării şi diversificării serviciilor sociale
specializate, în funcţie de nevoile sociale identificate, cu scopul prioritar
de a menţine funcţionalitatea socială a persoanei, urmărind reinserţia în
mediul propriu de viaţă, familial şi comunitar.
Primarul
In Legea nr. 215/2001,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se prevede la art. 61
că primarul îndeplineşte o funcţie de autoritate publică şi asigură respectarea
drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, a prevederilor
Constituţiei, precum şi punerea în aplicare a legilor, a decretelor
Preşedintelui României, a hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului, a hotărârilor
consiliului local; dispune măsurile necesare şi acordă sprijin pentru aplicarea
ordinelor şi instrucţiunilor cu caracter normativ ale miniştrilor, ale
celorlalţi conducători ai autorităţilor administraţiei publice centrale, ale
prefectului, precum şi a hotărârilor consiliului judeţean, în condiţiile legii.
Primarul conduce serviciile publice locale şi, potrivit
prevederilor art. 64 din Legea nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, acesta îndeplineşte funcţia de ofiţer de stare civilă
şi de autoritate tutelară şi asigură funcţionarea serviciilor publice locale de
profil, coordonează realizarea serviciilor publice de interes local prestate
prin intermediul aparatului de specialitate sau prin intermediul organismelor
prestatoare de servicii publice şi de utilitate publică de interes local, ia măsuri
pentru prevenirea şi, după caz, gestionarea situaţiilor de urgenţă, ia măsuri
pentru organizarea executării şi executarea în concret a activităţilor pentru
furnizarea serviciilor publice de interes local privind serviciile sociale
pentru protecţia copilului, a persoanelor cu handicap, a persoanelor vârstnice,
a familiei şi a altor persoane sau grupuri aflate în nevoie socială.
Legea nr. 272/2004 şi Codul familiei, republicat, cu
modificările şi completările ulterioare, prevăd responsabilităţi sporite în sarcina
primarului, acesta fiind obligat să asigure respectarea
drepturilor fundamentale ale copilului din comunitatea în care este ales.
B. Instituţii ale
administraţiei publice centrale de specialitate
Ministerul Internelor şi Reformei Administrative
Se recunoaşte rolul important al poliţiei în
intervenţia în vederea prevenirii separării copilului de părinţi, cu precădere
în situaţiile de abuz, neglijare şi exploatare, inclusiv cele de violenţă în
familie îndreptată asupra copilului, prin supravegherea familiilor cu risc în
acest sens şi sesizarea obligatorie a autorităţilor administraţiei publice
locale prevăzute de lege pentru a interveni în aceste cazuri. Totodată, se
recunoaşte rolul poliţiei în intervenţia, alături de ceilalţi parteneri
relevanţi, în cadrul unor echipe multidisciplinare şi interinstituţionale, care
vor trebui să fie formalizate.
Se pune accent pe colaborarea necondiţionată în
stabilirea, cu celeritate, a identităţii copiilor care trebuie să revină în
ţară prin repatriere sau readmisie, precum şi în cazul copiilor părăsiţi în
unităţile sanitare ori fără acte de identitate.
Agenţia Naţională Antidrog
Având în vedere amploarea recent descoperită a
fenomenului consumului de alcool, tutun şi droguri în rândul populaţiei de copii şi adolescenţi, se
subliniază importanţa realizării unei sinergii a eforturilor de prevenire, în
special pe partea de informare şi educare a publicului larg şi mai ales a
grupurilor vulnerabile.
Ministerul Afacerilor Externe
Luând în considerare fenomenul complex al migraţiei
ilegale, traficului de copii, prezenţei copiilor români neacompaniaţi pe
teritoriul altor state, copiilor repatriaţi şi copiilor refugiaţi, se
conturează clar rolul Ministerului Afacerilor Externe în protecţia drepturilor
copilului, prin asumarea responsabilităţilor legate în primul rând de
comunicarea cu autorităţile străine, dar şi de colaborarea cu autorităţile
române în materie, cu precădere cu Ministerul Internelor şi Reformei
Administrative, Ministerul Justiţiei şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia
Drepturilor Copilului. Ministerul Afacerilor Externe poate contribui la
sensibilizarea factorilor responsabili din ţările de destinaţie ale traficului
de copii pentru o implicare mai solidă a autorităţilor respective, cu precădere
în repatrierea copiilor.
Ministerul Culturii şi Cultelor
In activitatea sa, Ministerul
Culturii şi Cultelor promovează libertatea de expresie şi de creaţie, şansele
egale şi accesul liber la cultură, libertatea conştiinţei şi a credinţelor
religioase. Pe baza acestor libertăţi şi drepturi fundamentale, Ministerul
Culturii şi Cultelor poate promova multiculturalismul şi protejarea culturii
minorităţilor, precum şi stimularea vieţii culturale în cadrul comunităţilor
locale.
Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului
Educaţia pentru toţi copiii afirmată atât de Convenţia
ONU cu privire la drepturile copilului, cât şi de legislaţia internă în materie
de educaţie este unul dintre drepturile care vor fi urmărite să se dezvolte cât
mai plenar pe parcursul prezentei strategii. Se au în vedere copiii cu
dizabilităţi, HIV/SIDA şi boli cronice grave, precum şi copiii care au
discontinuităţi în frecventarea învăţământului obligatoriu sau au abandonat
şcoala din diverse motive. Totodată, sunt avuţi în vedere părinţii acestor
copii, cadrele didactice care interacţionează cu aceştia, precum şi relaţia cu
ceilalţi copii şi părinţii lor, relaţia cu celelalte servicii din comunitate şi
autorităţile responsabile. In consecinţă, se va urmări realizarea unor şcoli
incluzive, deschise pentru toţi copiii.
In strânsă relaţie cu educaţia pentru toţi copiii este
şi realizarea unor programe constante în ceea ce priveşte promovarea
drepturilor copilului în unităţile de învăţământ atât prin efortul direct al
sistemului educaţional, cât şi cu sprijinul sistemului de asistenţă socială şi
protecţia copilului şi al societăţii civile.
Formarea iniţială a profesioniştilor care
interacţionează cu copilul este un aspect de interes major pentru prezenta
strategie. Se va urmări ca toate categoriile de profesionişti - cu prioritate
din domeniul asistenţei sociale şi protecţiei copilului, al educaţiei,
sănătăţii, internelor şi justiţiei - să fie pregătiţi corespunzător, în acord
şi în spirit cu noua legislaţie privind protecţia şi promovarea drepturilor
copilului. Totodată, se are în vedere armonizarea tuturor sistemelor existente
de formare profesională (educaţional, de sănătate, formare profesională a
adulţilor şi administraţie), iniţială şi continuă, care să răspundă cerinţelor
actuale din domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului.
Ministerul Muncii,
Familiei şi Egalităţii de Şanse
Prin departamentele şi instituţiile aflate în
subordinea sa, Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse joacă un rol
important în implementarea prezentei strategii. In continuare vor fi amintiţi
principalii actori care vor interveni în acest sens:
- Direcţia
Generală Incluziune şi Asistenţă Socială va
continua demersurile necesare reformei instituţionale pentru realizarea unui
cadru coerent care va contribui la implementarea prezentei strategii (de
exemplu, crearea Observatorului Social), precum şi demersurile pentru armonizarea legislaţiei în materie
prin valorificarea experienţei acumulate de instituţiile care au o reformă
avansată (de exemplu, ANPDC) sau care au demarat o reformă amplă (de exemplu,
ANPH şi ANPF) şi cu respectarea domeniilor specifice de activitate care au o
dinamică aparte şi o necesitate de dezvoltare în acord cu normele internaţionale
(ANPDC, ANPH, ANPF şi ANES). Totodată, va promova realizarea unor acte
normative care să susţină complementaritatea şi continuumul de servicii, mai
ales pentru tinerii care părăsesc sistemul de protecţie a copilului.
- Autoritatea
Naţională pentru Persoanele cu Handicap (ANPH)
coordonează la nivel central activităţile de
protecţie specială şi de promovare a drepturilor persoanelor cu handicap,
elaborează politicile, strategiile şi standardele în domeniul promovării
drepturilor persoanelor cu handicap, asigură urmărirea aplicării
reglementărilor din domeniul propriu şi controlul activităţilor de protecţie
specială a persoanelor cu handicap.
- Autoritatea
Naţională pentru Protecţia Familiei (ANPF) va continua politica de dezvoltare a serviciilor necesare în
domeniul prevenirii şi combaterii violenţei în familie, de promovare a
colaborării nemijlocite cu autorităţile şi serviciile specializate pentru
copiii victime ale abuzului, neglijării şi exploatării, precum şi armonizarea
propriului cadru legislativ, cu precădere cu cel din domeniul asistenţei
sociale şi protecţiei copilului şi cel al justiţiei, mai ales în ceea ce
priveşte standardele de calitate pentru serviciile adresate victimelor
violenţei în familie (adăposturi şi centre de recuperare) şi agresori (centre
de consiliere).
- Autoritatea
Naţională pentru Egalitatea de Şanse (ANES) va dezvolta politica din domeniu, luând în
considerare, pentru problemele care privesc copiii din această perspectivă,
experienţa şi recomandările ANPDC. Un exemplu este analiza legislaţiei în
vigoare, inclusiv a Codului familiei, republicat, cu modificările şi
completările ulterioare, în vederea eliminării discriminării existente între
băieţi şi fete cu privire la vârsta minimă de căsătorie, luând în considerare
şi derogările de vârstă (cum ar fi în cazul unei sarcini) - aşa cum reiese şi
din recomandările Comitetului pentru Drepturile
Copilului (Recomandarea nr. 22).
- Autoritatea Naţională
pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM) împreună cu agenţiile din subordine va continua să îşi adapteze
acţiunile în funcţie de cerinţele pieţei şi de nevoile tinerilor din familie şi
ale celor care părăsesc sistemul de protecţie a copilului, va participa la
realizarea unui cadru legislativ şi administrativ unitar şi coerent în ceea ce
priveşte modul de abordare a unităţilor publice şi private din propriul sistem;
totodată, va colabora cu ANPDC în vederea monitorizării eficiente a copiilor ai
căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate, astfel încât să fie
posibilă luarea măsurilor necesare pentru ca aceştia să poată menţine legătura
şi să fie evitate consecinţele negative ale separării lor de părinţi.
- Inspecţia Muncii va continua şi va dezvolta demersurile
în domeniul prevenirii şi combaterii exploatării prin muncă.
Ministerul Justiţiei
In aplicarea justiţiei pentru copii, Ministerul
Justiţiei va avea în vedere, cu prioritate, crearea la nivelul întregului
teritoriu de secţii/complete specializate pentru copil şi familie, analizarea
posibilităţii de înfiinţare a tribunalelor specializate pentru cauze cu minori
şi de familie, precum şi realizarea unor dispoziţii procedurale speciale,
simplificarea celor existente şi sporirea garanţiilor procesuale acordate
copiilor, corespunzător standardelor româneşti şi europene în materia respectării
drepturilor copilului. Totodată, se va conştientiza importanţa vitală a
aplicării principiului celerităţii în luarea deciziilor, precum şi a lucrului
în echipă cu celelalte instituţii prevăzute de lege, cu precădere cu direcţiile generale de
asistenţă socială şi protecţia copilului, poliţia şi parchetul.
Ministerul Sănătăţii Publice
Dreptul la sănătate este consfinţit în Constituţia
României tuturor cetăţenilor, iar prin Legea nr. 46/2003 privind drepturile
pacientului sunt legiferate drepturile şi obligaţiile pacientului. In ceea ce
priveşte dreptul la sănătate, ca drept fundamental al omului, Ministerul
Sănătăţii Publice pune un accent deosebit pe menţinerea stării de sănătate a
populaţiei, sprijinirea sănătăţii familiilor, a copiilor, a categoriilor de
populaţie defavorizate. In consens cu politica în domeniul sănătăţii a Uniunii
Europene şi în acord cu documentele internaţionale ratificate sau la care
România este parte, au fost iniţiate programe de acţiuni şi măsuri de reformă.
In dezvoltarea reformei sistemului de sănătate un pas important a fost
adoptarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu
modificările şi completările ulterioare. Potrivit prevederilor capitolului
privind sănătatea publică, Ministerul Sănătăţii Publice desfăşoară, prin
programele naţionale de sănătate, activităţi în scopul prevenirii
îmbolnăvirilor, promovării şi asigurării sănătăţii populaţiei, inclusiv a
copiilor. Prin aceste programe se asigură, pornindu-se de la o bază
nediscriminatorie, accesul la servicii de prevenire a îmbolnăvirilor şi de
promovare a sănătăţii, la informarea şi educarea populaţiei pentru a lua
decizii pentru propriul comportament şi păstrarea sănătăţii.
In noua structură organizatorică care ţine cont de
procesul de descentralizare în domeniul sănătăţii, ca parte integrantă a
procesului de reformă în sănătate prin adoptarea Legii nr. 95/2006, cu
modificările şi completările ulterioare, Ministerul Sănătăţii Publice a demarat
şi a extins sfera de activitate de la protecţia şi promovarea sănătăţii
populaţiei şi crearea de strategii sanitare la implicarea nemijlocită în
domeniul protecţiei copilului, familiei, printr-o abordare complexă corelată cu
reforma întregului domeniu de protecţie socială.
Sistemul de îngrijiri medicale din România, care este
aproape în totalitate public, oferă acces egal la îngrijiri medicale pentru
fiecare persoană, indiferent de sex, vârstă şi domiciliu.
Se recunoaşte rolul esenţial al Ministerului Sănătăţii
Publice în promovarea dreptului la sănătate al tuturor copiilor şi, în acest
sens, se va urmări integrarea serviciilor medicale din cadrul sistemului
asistenţei sociale şi protecţiei copilului, prin coordonare metodologică, în
cadrul sistemului de sănătate pentru a elimina dublarea eforturilor şi
paralelismele. Colaborarea cu Ministerul Sănătăţii Publice este foarte
importantă pentru cunoaşterea şi de către personalul medical a schimbărilor
apărute în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului, prin
armonizarea legislaţiei în domeniu, promovarea drepturilor copilului în rândul
personalului medico-sanitarşi, nu în ultimul rând, prin conştientizarea
colaborării cu autorităţile administraţiei publice locale, mai ales în ceea ce
priveşte sesizarea obligatorie a cazurilor prevăzute de lege (copiii părăsiţi
în unităţile sanitare şi cazurile de abuz, neglijare şi exploatare).
Un accent deosebit se va pune pe dezvoltarea serviciilor comunitare destinate recuperării/reabilitării
copilului cu dizabilităţi, în conformitate cu nevoile şi resursele locale.
Educaţia permanentă şi formarea continuă a
profesioniştilor din domeniul sănătăţii este un alt aspect de interes pentru
prezenta strategie, astfel încât aceştia să ajungă să fie în permanenţă la
curent cu reforma din domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului.
Secretariatul General al Guvernului
O serie de autorităţi care au responsabilităţi în
domeniile principale de interes ale prezentei strategii se află în subordinea
primului-ministru sau a Guvernului, după caz. Dintre acestea le amintim pe
următoarele:
- Departamentul pentru
Relaţii Interetnice. Luându-se în considerare
misiunea acestui departament, care funcţionează în
subordinea primului-ministru, de a promova diversitatea etnică din România,
precum şi de a combate rasismul şi xenofobia, se vor avea în vedere programe
comune în scopul păstrării şi promovării identităţii etnice, culturale,
lingvistice şi religioase a copiilor aparţinând minorităţilor naţionale. Prin
aceasta, prezenta strategie reafirmă poziţia Autorităţii Naţionale pentru
Protecţia Drepturilor Copilului de a avea în grijă toţi copiii României.
- Agenţia
Naţională pentru Romi (instituţie care
funcţionează în subordinea Guvernului). Prezenta strategie este prima care
recunoaşte drept grup-ţintă copiii aparţinând minorităţilor naţionale, cu
sublinierea expresă a categoriei aparţinând comunităţii rome. In consecinţă, se
pune accent pe includerea socială, ca deziderat pentru toţi copiii, şi luarea
unor măsuri specifice pentru creşterea accesului la serviciile medicale şi
educaţionale ale copiilor romi, luându-se în considerare particularităţile
specifice ale acestora.
- Oficiul Român pentru
Adopţii. Având în vedere accentul pus pe adopţia naţională, prezenta
strategie subliniază necesitatea dezvoltării serviciilor de adopţie şi postadopţie,
conform standardelor minime obligatorii aprobate, precum şi realizarea, de
către Oficiul Român pentru Adopţii, de metodologii specifice şi proceduri de
lucru care să vină în sprijinul profesioniştilor şi să promoveze adopţia pe
plan intern. In ceea ce priveşte adopţia internaţională, Oficiul Român pentru
Adopţii, instituţie care funcţionează în subordinea Guvernului, coordonează şi
supraveghează procedurile derulate pe parcursul întregului proces şi realizează
cooperarea internaţională în domeniu. Astfel, în vederea îndeplinirii
obligaţiilor asumate de statul român în materia adopţiei prin convenţiile şi
tratatele internaţionale la care România este parte, Oficiul Român pentru
Adopţii colaborează cu toate instituţiile implicate în domeniu.
Autoritatea Naţională pentru Tineret. In spiritul dreptului la timp liber şi recreere, se subliniază
aplicarea standardelor minime obligatorii aprobate în ceea ce priveşte
organizarea taberelor, a activităţilor sportive şi de socializare a tuturor
adolescenţilor/tinerilor din familie, inclusiv a celor aflaţi în evidenţa
sistemului de protecţie a copilului, precum şi a politicilor pentru tineret,
combaterea marginalizării sociale, organizarea de proiecte interculturale şi de
dezvoltare a aptitudinilor tinerilor.
Avocatul Poporului este
instituţia care are drept scop apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor
în raporturile acestora cu autorităţile administraţiei publice şi al cărei
mandat cuprinde ca domeniu distinct de activitate pe acela de soluţionare a
cererilor privind încălcări ale drepturilor copilului, familiei, tinerilor,
persoanelor cu handicap. Şapte birouri teritoriale sunt funcţionale: Alba
Iulia, Bacău, Braşov, Constanţa, Târgu Mureş şi Suceava. Principalele probleme
sesizate în prima parte a anului 2005 s-au referit la insuficienţa resurselor
materiale necesare creşterii copiilor, refuzul centrelor de plasament pentru
continuarea protecţiei pentru tinerii înscrişi la studii postuniversitare,
schimbarea plasamentului copiilor de la un asistent maternal la altul, rele
tratamente aplicate copiilor în unele centre de plasament, discriminarea
copiilor proveniţi din centrele de plasament în raport cu cei din familie,
lipsa unei proceduri judiciare speciale care să permită judecarea cu celeritate
a speţelor cu privire la copii. Prezenta strategie precizează locul Avocatului
Poporului în relaţie cu atribuţiile de monitorizare a drepturilor copilului de
către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului.
Consiliul Naţional al Audiovizualului
In calitate de garant al interesului public în domeniul
comunicării audiovizuale, Consiliul Naţional al Audiovizualului are obligaţia
să asigure protejarea demnităţii umane şi a copiilor prin exercitarea
dreptului de control asupra conţinutului programelor. Având în vedere persistenţa situaţiilor de încălcare a
drepturilor copilului în cadrul unor programe audiovizuale, prezenta strategie
va asigura legătura permanentă dintre Consiliul Naţional al Audiovizualului şi
Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului în vederea
monitorizării drepturilor copilului şi luării măsurilor adecvate în cazul
încălcării lor, precum şi realizarea unor activităţi specifice Consiliului în
acest domeniu.
Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării Prin intermediul acestei instituţii se realizează principalele
acţiuni de prevenire şi sancţionare a tuturor formelor de discriminare privind
exercitarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale copiilor şi adulţilor.
Pornind de la principiul nediscriminării, prezenta strategie îi conferă
Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării un rol-cheie atât pentru
realizarea unor activităţi specifice din domeniul său, cât şi pentru
concretizarea parteneriatului cu Autoritatea Naţională pentru Protecţia
Drepturilor Copilului în vederea monitorizării drepturilor copilului.
Consiliul Naţional pentru Formarea Profesională a
Adulţilor Această autoritate autonomă, care este
organizată şi funcţionează în sistem tripartit, va contribui la definirea ariei
ocupaţionale şi la dezvoltarea sistemului de formare profesională continuă din
domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului, prin aportul tuturor
factorilor interesaţi, inclusiv al partenerilor sociali, prin intermediul
comitetului sectorial din domeniul „Sănătate, igienă, asistenţă socială".
CAPITOLUL VII
Partenerii în implementarea prezentei strategii
Pentru modernizarea şi
susţinerea reformei sistemului de protecţie şi promovare a drepturilor
copilului, o cerinţă importantă este aceea a implicării unui număr cât mai mare
de parteneri la nivel naţional, regional, judeţean şi local, care să
împărtăşească aceleaşi principii şi valori în activităţile desfăşurate pentru
bunăstarea copilului.
Principalii parteneri în implementarea prezentei
strategii sunt reprezentanţii societăţii civile, prin intermediul
organizaţiilor neguvernamentale, universităţi şi alte instituţii de învăţământ,
institute de cercetare etc. Se urmăreşte realizarea unui dialog pe bază
permanentă cu federaţiile din domeniul asistenţei sociale şi protecţiei
copilului, care s-au dovedit un interlocutor serios şi eficient pentru
consultarea organizaţiilor neguvernamentale şi primirea de sesizări şi
recomandări din partea acestora, însumând opinii similare sau convergente şi
reprezentând o „voce" puternică în domeniu.
Prezenta strategie subliniază necesitatea contractării
serviciilor sociale de către organizaţiile neguvernamentale şi propune soluţii
concrete pentru realizarea acestui deziderat. S-a constatat, în mod obiectiv,
că gestionarea serviciilor sociale de către direcţiile generale de asistenţă
socială şi protecţia copilului este o activitate dificilă şi anevoioasă, acest
fapt datorându-se mai multor factori: organigramă mare (de ordinul sutelor),
lipsa specialiştilor (sunt situaţii în care specialiştii sunt înlocuiţi de
funcţionari publici, lucru inacceptabil în interacţiunea directă cu copiii şi
cu clienţii, în general, sau specializarea şi promovarea pregătirii continue a
personalului este ţinută pe ultimul loc), posibilităţi reduse de menţinere sau
atingere a standardelor minime obligatorii. Ultimii doi factori sunt valabili
şi pentru situaţia serviciilor publice de asistenţă socială.
In strânsă legătură cu contractarea serviciilor
sociale, se urmăresc întărirea statutului de utilitate publică acordat
ONG-urilor şi clarificarea aspectelor care ţin de drepturile conferite de acest
statut, inclusiv cele referitoare la contractarea de servicii. Unii dintre
partenerii importanţi din domeniul protecţiei copilului sunt Biserica Ortodoxă
Română şi cultele religioase recunoscute de lege, ale căror vocaţie socială şi eficacitate în acţiune le sunt
recunoscute, dar, până în prezent, nu există un cadru instituţional în baza
căruia să se perfecteze această colaborare la nivel naţional. Serviciile sociale
oferite de Biserică devin tot mai adaptate la caracteristicile şi nevoile
specifice fiecărei categorii de persoane, în funcţie de mediul de provenienţă a
acestora: instituţii de protecţie, aşezăminte sociale bisericeşti sau propriul
domiciliu. Prezenta strategie urmăreşte instituţionalizarea colaborării cu
Biserica, inclusiv pentru promovarea drepturilor copilului.
Un rol care trebuie să capete consistenţă aparţine
sindicatelor şi patronatelor, mai ales în ceea ce priveşte integrarea
socioprofesională a tinerilor, precum şi prevenirea şi combaterea exploatării
prin muncă.
Rolul organismelor internaţionale (Comisia Europeană,
UNICEF şi alte agenţii ale Naţiunilor Unite, USAID, Biroul Internaţional al
Muncii, Banca Mondială, Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei etc.) şi al
reprezentanţilor altor state, prin intermediul ambasadelor (de exemplu,
Franţa), este unul cu dublă semnificaţie: atât de partener constant pe
parcursul reformei, cât şi de cofinanţatorîn vederea susţinerii reformei şi,
implicit, în implementarea prezentei strategii.
CAPITOLUL VIII
Domeniile principale de interes şi direcţiile de
acţiune
Operaţionalizarea prezentei
strategii constă în determinarea domeniilor sale principale de interes şi a
direcţiilor aferente de acţiune. Pentru a fi relativ uşor de implementat şi
monitorizat, s-au desprins din cadrul legislativ existent şi din nevoia
exprimată constant din teritoriu un domeniu principal de interes şi un
subdomeniu al acestuia.
A. Domeniu principal de interes: Protecţia şi promovarea
drepturilor copilului:
1. responsabilizarea familiei pentru creşterea,
îngrijirea şi educarea propriilor copii;
2. promovarea şi respectarea drepturilor şi
libertăţilor civile ale copiilor;
3. creşterea accesului la serviciile de sănătate şi
adaptarea serviciilor medicale şi de promovare a sănătăţii la nevoile copiilor;
4. realizarea unui acces egal la educaţie pentru toţi
copiii;
5. respectarea dreptului copilului la odihnă şi
promovarea activităţilor recreative şi culturale;
6. monitorizarea drepturilor copilului;
7. respectarea dreptului copilului la protecţie, prin
intervenţie multidisciplinară şi interinstituţională, împotriva abuzului,
neglijării şi exploatării;
8. promovarea formării profesionale.
B. Subdomeniu de interes: Prevenirea separării
copilului de părinţi şi protecţia specială a copilului separat de părinţi:
9. responsabilizarea comunităţilor locale pentru
prevenirea separării copilului de părinţi şi în susţinerea familiilor pentru
creşterea, îngrijirea şi educarea propriilor copii;
10. continuarea reformei serviciilor sociale pentru
copil şi familie;
11. protecţia unor grupuri vulnerabile de copii şi
tineri care necesită o atenţie specială (copiii străzii, copiii delincvenţi,
copiii cu dizabilităţi, HIV/SIDA şi boli cronice grave/terminale, tinerii care
urmează să părăsească sistemul de protecţie).
Direcţiile de acţiune numerotate de la 1 la 11 sunt
detaliate în termeni de obiective operaţionale, activităţi, responsabili,
parteneri, termene-limită şi indicatori în primul Plan operaţional 2008-2009
pentru implementarea Strategiei naţionale în domeniul protecţiei şi promovării
drepturilor copilului, care este parte integrantă a prezentei strategii.
Activităţile prevăzute în Planul operaţional 2008-2009
aduc modificări, detaliază sau sunt complementare celor care se realizează în
mod permanent la nivel central şi local în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului, precum şi în alte
domenii conexe şi, totodată, celor prevăzute în alte acte normative în care
Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului este desemnată
instituţie responsabilă sau partener:
a) Strategia naţională pentru protecţia, integrarea şi
incluziunea socială a persoanelor cu handicap în perioada 2007-2013, aprobată
prin Hotărârea Guvernului nr. 1.175/2005, conţine o serie de prevederi legate
de îmbunătăţirea comunicării şi colaborării interinstituţionale din acest
domeniu, precum şi crearea de servicii adecvate pentru persoanele cu handicap.
b) Planul de acţiune pentru implementarea Strategiei
naţionale antidrog în perioada 2005-2008, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.
323/2005, prevede acţiuni în colaborare cu sistemul de protecţie a drepturilor
copilului, care se adresează în principal prevenirii în familie şi prevenirii
comunitare prin intermediul unor activităţi de pregătire a părinţilor şi
campanii de sensibilizare a opiniei publice.
c) Planul naţional de acţiune
pentru implementarea legislaţiei în domeniul protecţiei drepturilor copilului,
aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.058/2005, urmăreşte în principal
aplicarea prevederilor din pachetul legislativ adoptat în iunie 2004, prin
stabilirea unor acţiuni cum ar fi:
- verificarea existenţei avizului Autorităţii Naţionale
pentru Protecţia Drepturilor Copilului pentru toate proiectele de acte
normative care fac referire la drepturile copilului;
- crearea unei baze de date la nivel naţional privind respectarea drepturilor copilului;
- elaborarea unei metodologii privind modalităţile de
colaborare între specialiştii de la nivel local şi judeţean;
- analizarea şi revizuirea actelor normative care
reglementează statutul asistentului maternal.
d) Strategia naţională
împotriva traficului de persoane pentru perioada 2006-2010, aprobată prin
Hotărârea Guvernului nr. 1.654/2006, şi Planul naţional de acţiune 2006-2007 în
vederea implementării Strategiei naţionale împotriva traficului de persoane
pentru perioada 2006-2010, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.720/2006, au
drept scop reducerea dimensiunilor fenomenului traficului de persoane şi
reducerea efectelor negative pe care acestea le au asupra cetăţenilor şi asupra
societăţii în general. Prin implementarea obiectivelor strategice România va
beneficia de un sistem naţional integrat de servicii publice care să asigure
monitorizarea, evaluarea şi prevenirea traficului de persoane, identificarea
victimelor, protecţia şi reintegrarea socială a acestora, concomitent cu
eficientizarea activităţii de identificare şi pedepsire a traficanţilor.
e) Planul naţional antisărăcie şi promovare a
incluziunii sociale, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 829/2002, cu
modificările ulterioare, conţine obiective şi acţiuni menite să sprijine
autorităţile publice locale în elaborarea şi aplicarea unor programe
antisărăcie şi promovarea incluziunii sociale şi să contribuie la formarea unei
culturi a acţiunii sociale prin creşterea capacităţii de a identifica şi de a
soluţiona problemele sociale. Fiind conceput ca o strategie pe termen lung,
acesta este un program de construcţie socială în vederea eliminării surselor de
excluziune şi discriminare şi a asigurării accesului la servicii sociale
fundamentale.
f) Strategia naţională privind imigraţia pentru
perioada 2007-2010, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 1.122/2007, prevede
promovarea admisiei şi şederii legale a străinilor pe teritoriul României prin
implementarea adecvată a prevederilor legislative aliniate la standardele Uniunii Europene.
g) Strategia naţională de management integrat al
frontierei de stat a României în perioada 2007-2010, aprobată prin Hotărârea
Guvernului nr. 324/2007, urmăreşte alinierea la principiile comunitare în ceea
ce priveşte securizarea frontierei de stat, prin care să se asigure creşterea gradului de securitate a
României şi a cetăţenilor săi şi fluidizarea traficului legal de persoane,
precum şi realizarea acquis-ului Schengen şi accederea în acest spaţiu;
h) Strategia Guvernului României de îmbunătăţire a situaţiei rromilor, 2001-2010, aprobată prin
Hotărârea Guvernului nr. 430/2001, cu modificările şi completările ulterioare,
are drept scop institutionalizarea obiectivelor politice şi responsabilizarea
autorităţilor publice centrale şi locale în aplicarea măsurilor concrete de
îmbunătăţire a situaţiei cetăţenilor români de etnie rromă, sprijinirea formării
şi promovării unei elite intelectuale şi economice din rândul rromilor care să
funcţioneze ca facilitator al politicilor de integrare socială şi modernizare,
precum şi eliminarea stereotipurilor, prejudecăţilor şi practicilor care
încurajează discriminarea cetăţenilor români de etnie rromă.
CAPITOLUL IX
Rezultatele aşteptate
A. Protecţia şi promovarea drepturilor copilului:
a) existenţa unui sistem naţional de monitorizare a
respectării drepturilor copilului;
b) diversificarea modalităţilor de informare a
publicului larg privind respectarea drepturilor copilului şi promovarea unei
atitudini proactive în activităţile de diseminare;
c) întărirea capacităţilor parentale prin asumarea
responsabilităţilor faţă de creşterea, îngrijirea şi educarea propriilor copii;
d) crearea unui mecanism legal şi interinstituţional de
(re)stabilire rapidă a identităţii pentru copiii cărora li s-a încălcat acest
drept;
e) existenţa unor mecanisme şi proceduri adecvate de
punere în practică a normelor care privesc menţinerea relaţiilor copiilor cu
propriii părinţi în caz de separare, divorţ, părinţi plecaţi la muncă în
străinătate, executarea unei pedepse privative de libertate, părinţi cu
domiciliul în alte state, internări prelungite etc;
f) realizarea cadrului legislativ şi administrativ
necesar pentru abordarea unitară a unităţilor publice şi private care mediază
munca în străinătate, în vederea monitorizării copiilor ai căror părinţi sunt
plecaţi la muncă în străinătate, cu scopul evitării consecinţelor negative ale
separării copiilor de părinţi;
g) scăderea numărului de cazuri în care se încalcă
dreptul copilului la demnitate, imagine şi intimitate în mass-media şi prin
intermediul internetului;
h) creşterea nivelului de implicare a copiilor în
luarea deciziilor care îi privesc atât în familie, cât şi în societate în
general, precum şi în sesizarea încălcării drepturilor lor;
i) dezvoltarea şi diversificarea modalităţilor de
promovare şi menţinere a specificului etnic şi cultural al copiilor aparţinând
minorităţilor naţionale;
j) realizarea unui sistem eficient de promovare şi
ocrotire a sănătăţii copiilor şi a familiilor acestora;
k) creşterea procentului de copii cu handicap care au
accesat servicii de recuperare/reabilitare şi creşterea calităţii serviciilor
pentru copiii cu handicap din instituţii;
l) reducerea numărului de copii
neşcolarizaţi şi care au abandonat şcoala pe motive socioeconomice;
m) creşterea procentului de copii cu dizabilităţi şi
dificultăţi de adaptare şcolară (re)integraţi în învăţământul de masă;
n) integrarea drepturilor copilului în sistemul şi în
procesul efectiv de învăţământ, asa cum sunt ele prevăzute în Legea nr. 272/2004;
o) creşterea capacităţii copiilor/tinerilor de a lua
decizii cu privire la orientarea şcolară şi profesională şi dezvoltarea unei
cariere corespunzător calităţilor şi preferinţelor exprimate de aceştia;
p) diversificarea şi adaptarea modalităţilor de petrecere a timpului liber pentru copii;
r) direcţionarea educaţiei, în special a celei
timpurii, către dezvoltarea la potenţial maxim a personalităţii copilului, a
talentelor şi abilităţilor sale fizice şi mentale;
s) crearea şi dezvoltarea unui sistem unitar, coerent
şi comprehensiv de prevenire, semnalare/sesizare şi intervenţie în cazurile de
abuz, neglijare şi exploatare a copilului, inclusiv exploatare sexuală în scop
comercial, exploatare prin muncă, trafic de copii, migraţie ilegală, violenţă
în familie şi alte forme de violenţă asupra copilului;
t) definirea ariei ocupaţionale, a calificărilor şi
ocupaţiilor specifice, precum şi a standardelor ocupaţionale din domeniul
protecţiei şi promovării drepturilor copilului;
u) promovarea sistemului de evaluare
şi certificare a competenţelor dobândite în contexte nonformale şi informale de
învăţare;
v) existenţa unui sistem naţional de formare iniţială
şi continuă în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului a
profesioniştilor care interacţionează cu copilul;
x) clarificarea aspectelor care ţin de drepturile
conferite de statutul de utilitate publică al organizaţiilor neguvernamentale
care activează în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului;
y) creşterea compatibilităţii informaţiilor şi
experienţei României în domeniul protecţiei speciale a copiilor în raport cu
alte ţări din regiune.
B. Prevenirea
separării copilului de părinţi şi protecţia specială a copilului separat de
părinţi:
a) creşterea capacităţii autorităţilor administraţiei
publice locale în asumarea problematicii copiilor din punct de vedere
financiar, al profesionalizării resurselor umane şi dezvoltării serviciilor în
funcţie de nevoile specifice identificate;
b) creşterea numărului de centre de zi şi alte
servicii de prevenire a separării copilului de părinţi, servicii de sprijin al
familiilor, înfiinţate la nivelul comunităţilor locale în vederea apropierii
serviciilor de beneficiari;
c) creşterea eficienţei parteneriatelor centrale şi
locale, interinstituţionale, public-private, inclusiv prin crearea cadrului
legal necesar pentru contractarea serviciilor sociale publice pentru copii de
către organismele private acreditate;
d) creşterea numărului de servicii rezidenţiale pe
model familial, concomitent cu scăderea numărului instituţiilor de tip clasic,
precum şi a serviciilor rezidenţiale cu un număr de peste 100 de copii;
e) scăderea numărului de copii părăsiţi de părinţi în
unităţile sanitare;
f) creşterea calităţii serviciilor prin dezvoltarea
sistemului de standardizare, acreditare, licenţiere şi inspecţie;
g) dezvoltarea şi diversificarea serviciilor de tip
familial;
h) scăderea duratei de şedere a copiilor în sistemul de
protecţie specială prin realizarea cadrului legal necesar pentru integrarea
copilului separat de familia sa într-un mediu stabil permanent, în cel mai
scurt timp posibil de la luarea sa în evidenţă în cadrul sistemului de
protecţie a copilului;
i) existenţa unei contribuţii semnificative a ANPDC la
asigurarea compatibilităţii, complementarităţii şi continuumului de servicii
pentru copiii şi adulţii cu dizabilităţi;
j) creşterea numărului de servicii specializate pentru
copiii separaţi de părinţi care necesită o atenţie specială (copiii străzii,
copiii delincvenţi, copiii cu dizabilităţi, HIV/SIDAşi cu boli cronice
grave/pronostic limitat, tinerii);
k) scăderea numărului de copii ai străzii;
l) reglementarea aspectelor
care ţin de finanţarea sistemului de prevenire a separării copilului de familie
şi sistemului de protecţie a copilului, la nivelul consiliilor judeţene, al
consiliilor locale de la nivelul municipiilor, oraşelor şi comunelor, precum şi
al consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti.
CAPITOLUL X
Bugetul necesar implementării prezentei strategii
In vederea atingerii rezultatelor
aşteptate prin implementarea prezentei strategii, se estimează o creştere a
necesarului de resurse financiare. Un argument în plus pentru a justifica
efortul financiar al Guvernului şi al autorităţilor administraţiei publice
locale este faptul că, dacă strategiile anterioare s-au concentrat pe dreptul
la protecţie specială a copiilor, prezenta strategie vizează un grup-ţintă mult
mai mare şi toate drepturile copilului.
Implementarea prezentei strategii se finanţează din
următoarele surse:
- bugetul de stat, prin
bugetele ministerelor, autorităţilor şi instituţiilor responsabile prin
finanţarea programelor de interes naţional pentru protecţia şi promovarea
drepturilor copilului - contribuie la realizarea activităţilor care vizează, în
general, elaborarea şi aprobarea actelor normative, precum şi a programelor
(cadru) de formare profesională, a standardelor şi metodologiilor, care intră
în sfera de activităţi curente ale instituţiilor responsabile;
- bugetul judeţului - contribuie, în principal, la
înfiinţarea şi dezvoltarea serviciilor de protecţie specială a copilului
separat de părinţi, precum şi a celor specializate care se adresează copilului
la risc de separare şi altor categorii de copii menţionate la cap. V „Grupurile
ţintă ale prezentei strategii";
- bugetul local al sectoarelor municipiului Bucureşti
- contribuie, în principal, la înfiinţarea şi dezvoltarea serviciilor
menţionate anterior în cazul bugetului judeţului, precum şi a serviciilor
pentru prevenirea separării copiilor de familie;
- bugetele locale ale comunelor, oraşelor şi
municipiilor - contribuie, în principal, la înfiinţarea şi dezvoltarea
serviciilor pentru prevenirea separării copiilor de familie;
- fonduri externe: programe bilaterale, fonduri
rambursabile şi fonduri nerambursabile, în condiţiile legii - contribuie la
înfiinţarea serviciilor pentru copii şi familie, la derularea de campanii de
sensibilizare/conştientizare a publicului, la realizarea de studii şi cercetări
în domeniu, precum şi la finanţarea punctuală a consultanţei în cazul
activităţilor care vizează elaborarea şi aprobarea actelor normative, precum şi
a programelor (cadru) de formare profesională, a standardelor şi
metodologiilor; aceste fonduri provin în principal de la organismele
internaţionale menţionate în cap. VII „Partenerii în
implementarea prezentei strategii";
- donaţii, sponsorizări sau alte contribuţii din
partea persoanelor fizice ori juridice din ţară şi din străinătate, în
condiţiile legii;
- alte surse de finanţare, în conformitate cu legislaţia
în vigoare.
Toate sursele menţionate vor fi analizate în detaliu cu
ocazia stabilirii modalităţilor concrete de evaluare şi monitorizare a
prezentei strategii, aşa cum este precizat în cap. XII.
CAPITOLUL XI
Oportunităţi şi constrângeri
Oportunităţi:
- conştientizarea, de către publicul larg şi de
autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, a necesităţii
îmbunătăţirii sistemului de protecţie a copilului din România, care a
reprezentat în egală măsură şi condiţie pentru integrarea României în Uniunea
Europeană;
- sprijinul larg oferit României de organisme
internaţionale şi reprezentanţi ai altor state pentru armonizarea practicilor
de îngrijire a copilului şi dezvoltarea serviciilor destinate acestora la cele
utilizate în ţări dezvoltate;
- experienţa acumulată până în prezent în domeniul
promovării şi creării de modele ale serviciilor pentru copii şi familii atât în
sectorul public, cât şi în cel privat;
- existenţa cadrului legislativ comprehensiv, modern
şi armonizat standardelor europene în domeniul protecţiei şi promovării
drepturilor copilului;
- existenţa precizărilor clare în legislaţie privind
responsabilizarea comunităţilor locale în luarea măsurilor pentru înfiinţarea
serviciilor sociale de proximitate pentru copii şi familii;
- numărul important de organizaţii neguvernamentale
care sunt implicate în domeniu şi profesionalismul acestora;
- deschiderea instituţiilor centrale şi locale faţă de
colaborarea în domeniul problematicii copiilor cu organizaţiile neguvernamentale
şi mediul de afaceri;
- unificarea problematicii copilului şi familiei la
nivel judeţean;
- interesul declarat al Guvernului pentru realizarea
cadrului legal necesar pentru contractarea serviciilor sociale pentru copii de
către organizaţiile neguvernamentale;
- existenţa standardelor minime obligatorii pentru
serviciile de prevenire a separării copilului de familie şi pentru serviciile
de protecţie specială a copilului separat de părinţi;
- implicarea constantă a instituţiilor centrale,
concretizată în grupuri interministeriale, pentru găsirea celor mai bune căi şi
instrumente de lucru care să asigure protecţia reală a copiilor, precum şi
promovarea drepturilor acestora;
- experienţa existentă în derularea programelor de
interes naţional;
- profesionalizarea dialogului
dintre diverşii furnizori de servicii şi instituţiile centrale şi locale
implicate în domeniu.
Constrângeri
In raport cu sistemul instituţional:
- rezistenţa la descentralizare a structurilor
administrative, până la nivelul autorităţilor publice locale, motivată de lipsa
experienţei acestora din urmă în managementul şi organizarea serviciilor
sociale;
- lipsa unei experienţe în implicarea comunităţii, a
mediului de afaceri şi a cetăţenilor în acţiuni sociale, de binefacere;
- ritmul lent de reformă din
alte sectoare de activitate complementare sistemului de protecţie a copilului -
educaţie, sănătate, administraţie locală.
In raport cu resursele umane:
- lipsa de atractivitate a serviciilor din mediul rural
faţă de personalul calificat în domeniile de asistenţă socială, psihologie,
kinetoterapie etc;
- sistemul actual de salarizare care facilitează
migraţia către alte domenii de activitate;
- rezistenţa la schimbare a personalul preluat din
vechile instituţii de ocrotire şi educare;
- statutul neomogen al
personalului la nivel naţional, respectiv o parte fiind funcţionari publici,
aceştia nu îşi pot exercita pe deplin profesia pentru care s-au pregătit;
- lipsa unui sistem coerent de formare profesională
continuă şi slaba ofertă existentă pe piaţă în acest domeniu.
In raport cu finanţarea:
- ritmul lent al reformelor economice, care determină
menţinerea la cote ridicate a ratei de sărăcie şi apariţia fenomenului
migraţiei în străinătate, care afectează situaţia familiilor şi copiilor;
- incapacitatea consiliilor
locale de a face plăţi în mod constant şi integral către beneficiari;
- percepţia eronată a partenerilor externi asupra
faptului că nivelul de succes al României în domeniul protecţiei copilului se
suprapune peste domeniul promovării şi respectării drepturilor copilului, ceea
ce a condus deja la diminuarea fondurilor externe.
CAPITOLUL XII
Evaluarea şi monitorizarea prezentei strategii
In conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr.
1.432/2004 privind atribuţiile, organizarea şi funcţionarea Autorităţii
Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului, cu modificările şi
completările ulterioare, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor
Copilului coordonează activităţile şi măsurile de implementare a obiectivelor
cuprinse în prezenta strategie şi evaluează impactul aplicării obiectivelor
strategice.
Monitorizarea şi evaluarea implementării prezentei
strategii constau, în principal, în verificarea atingerii obiectivelor
operaţionale. In acest sens se vor elabora instrumente de monitorizare şi
evaluare a Planului operaţional 2008-2009 pentru implementarea prezentei
strategii. Instrumentele de monitorizare s-au elaborat în cursul anului 2006 şi
au detaliat indicatorii în termeni cantitativi şi/sau calitativi.
Evaluarea se va realiza în mod
periodic, anual şi la încheierea perioadelor de implementare a planurilor
operaţionale, incluzând atât o componentă internă, cât şi una externă. Evaluarea internă va fi
efectuată de către persoane desemnate din cadrul Autorităţii Naţionale pentru
Protecţia Drepturilor Copilului. Evaluarea externă se va realiza la încheierea
perioadelor de implementare a planurilor operaţionale şi, pentru asigurarea
obiectivitătii, va fi efectuată de către persoane sau instituţii specializate. Evaluarea
externă va cuprinde şi elemente de impact şi recomandări, pe de o parte, pentru
reajustarea activităţilor, iar pe de altă parte, pentru realizarea strategiilor
viitoare din acest domeniu.
La încheierea etapelor consemnate prin planurile
operaţionale se va lua în considerare revizuirea per
ansamblu a prezentei strategii.
Monitorizarea se va realiza în mod sistematic şi
complex de către persoane desemnate din cadrul Autorităţii Naţionale pentru
Protecţia Drepturilor Copilului.
In sprijinul măsurării indicatorilor din planul
operaţional şi al rezultatelor aşteptate ale implementării prezentei strategii
se vor utiliza sistemul naţional de monitorizare a protecţiei copilului
(CMTIS), precum şi alte mijloace de monitorizare.
ANEXA Nr. 2
PLANUL OPERAŢIONAL
pentru implementarea
Strategiei naţionale în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului
2008-2013
A. Domeniu principal de interes: Protecţia şi
promovarea drepturilor copilului
1. Responsabilizarea familiei pentru creşterea,
îngrijirea şi educarea propriilor copii
|
Obiective operaţionale
|
Activităţi
|
Responsabili
|
Parteneri
|
Termen
|
Indicatori/Rezultate
|
|
1.1. Educarea adolescenţilor şi a părinţilor în spiritul
valorilor familiale, al responsabilităţilor parentale şi al noii viziuni
referitoare la protecţia drepturilor copilului în familie
|
1.1.1. Introducerea unei discipline opţionale referitoare la
educaţia premaritală a adolescenţilor şi tinerilor în învăţământul liceal,
profesional, în şcolile de arte şi meserii
|
MECT
|
ANPDC, ISJ, ORI
|
Trim. IV 2009
|
Programa-cadru referitoare la educaţia
premaritală, aprobată
|
|
|
1.1.2. Introducerea în legislaţie a obligativităţii consilierii
premaritale pentru cei aflaţi la vârsta minimă legală pentru căsătorie şi
care doresc să se căsătorească. Acordarea consilierii premaritale în aceste
cazuri va fi stabilită prin act normativ şi va putea fi realizată inclusiv în
centrele de consiliere pentru părinţi şi copii din cadrul sistemului de
protecţie a copilului
|
ANPDC
|
MJ
|
Trim. III 2009
|
Actul normativ prin care se reglementează
obligativitatea consilierii
premaritale
|
|
|
1.1.3. Elaborarea şi aprobarea unei metodologii pentru „Şcoala
părinţilor", care se derulează în centrele de consiliere pentru părinţi
şi copii şi în centrele sau cabinetele de asistenţă psihopedagogică
|
ANPDC, MECT
|
ONG
|
Trim. IV 2008
|
Ordin comun prin care se aprobă metodologia pentru „Şcoala
părinţilor"
|
|
Obiective operaţionale
|
Activităţi
|
Responsabili
|
Parteneri
|
Termen
|
Indicatori/Rezultate
|
|
|
1.1.4. Dezvoltarea reţelei de centre de consiliere pentru părinţi
şi copii la nivelul municipiilor şi oraşelor mari. Realizarea programului
„Şcoala părinţilor" în toate centrele de consiliere pentru părinţi,
centrele maternale şi în centrele de zi
|
CL, CLS
|
ANPDC, ONG
|
Trim. IV 2008
|
Numărul serviciilor de consiliere pentru părinţi şi copii
nou-înfiinţate. Conţinutul rapoartelor de inspecţie cu precizări referitoare
la desfăşurarea programului „Şcoala părinţilor"
|
|
1.2. Sensibilizarea populaţiei în ceea ce priveşte atât
dispoziţiile legale privind primordialitatea responsabilităţii părinţilor
referitoare la creşterea, îngrijirea şi educarea copiilor, cât şi în ceea ce
priveşte sancţiunile ce decurg din nerespectarea obligaţiilor părinteşti
|
1.2.1. Derularea campaniilor de educaţie privind drepturile
copilului
|
ANPDC
|
CL, CJ/CLS,
ONG,
organisme
internaţionale
mass-media
|
2008-2010
|
Studiul de evaluare a impactului celor două campanii
|
|
|
1.2.2. Continuarea şi dezvoltarea colaborării interinstituţionale
privind promovarea mesajelor pentru părinţi despre practicile pozitive de
educare şi creştere a copilului, axate pe ascultarea, consultarea şi libera
exprimare a acestuia, în cadrul campaniilor/programelor/ activităţilor de
informare- educare-comunicare desfăşurate de fiecare instituţie responsabilă
în parte
|
ANPDC, MECT
|
CNAS, DGASPC, ISJ, ONG, organisme
internaţionale
|
2008-2013
|
Conţinutul materialelor informative;
rapoartele activităţilor desfăşurate
|
|
1.3. Responsabilizarea părinţilor care nu locuiesc cu copiii lor
(în caz de divorţ, plecare la muncă în străinătate etc.)
|
1.3.1. Identificarea şi diseminarea
bunelor practici ale instanţelor în cazul stabilirii pensiei de întreţinere
datorate de părintele care realizează venituri din propriile afaceri,
activităţi independente sau care domiciliază şi îşi desfăşoară activitatea pe
teritoriul altor state
|
MJ, ANPDC
|
MMFES
|
Trim. III 2009
|
Studiu privind modalităţile de obligare la plata pensiei de
întreţinere în cazul părinţilor care realizează venituri din propriile
afaceri, activităţi
independente sau care domiciliază şi îşi desfăşoară activitatea
pe teritoriul altor state
|
|
|
|
|
|
|
|
Rezultate:
• diversificarea modalităţilor de informare a
publicului larg privind respectarea drepturilor copilului şi promovarea unei
atitudini proactive în activităţile de diseminare;
• întărirea capacităţilor parentale prin asumarea
responsabilităţilor faţă de creşterea, îngrijirea şi educarea propriilor copii.
2. Promovarea şi respectarea drepturilor şi
libertăţilor civile ale copiilor
|
Obiective operaţionale
|
Activităţi
|
Responsabili
|
Parteneri
|
Termen
|
Indicatori/Rezultate
|
|
2.1. Respectarea dreptului la opinie al copilului
|
2.1.1. Elaborarea normelor metodologice privind audierea copilului
în cadrul CPC
|
ANPDC
|
DGASPC, CJ
|
Trim. III 2008
|
Metodologia aprobată prin ordin al
secretarului de stat al ANPDC
|
|
2.2. Reducerea semnificativă a numărului de copii fără acte de
identitate
|
2.2.1. Asigurarea gratuităţii expertizei medico-legale pentru
înregistrarea naşterii copilului, conform prevederilor art. 12 alin. (2) din
Legea nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului prin
prevederea sumelor necesare cu această destinaţie, în baza situaţiei din anul
precedent, în cadrul bugetelor consiliilor locale de la nivelul municipiilor,
oraşelor şi comunelor, respectiv consiliilor locale ale sectoarelor
municipiului Bucureşti
|
CL, CLS
|
ANPDC
|
Trim. III 2008
|
Linia bugetară specifică în cadrul bugetului CL, CLS reflectată
în bugetul de stat aprobat pentru anul 2008
|
|
|
2.2.2. Realizarea unui sistem de raportare a cazurilor de copii
fără acte de identitate din comunităţi, precum şi a comunităţilor cu risc
descoperite cu ocazia acţiunii la nivel naţional
|
ANPDC
|
CJ/CLS -
DGASPC,
CL,
organisme
internaţionale
|
Trim. I 2009
|
Raportul naţional realizat în baza rapoartelor judeţene şi ale
sectoarelor municipiului Bucureşti, întocmit deANPDC
|
|
|
2.2.3. Monitorizarea comunităţilor la
nivelul cărora au fost identificate cazuri de copii fără identitate şi
intervenţia în toate situaţiile în care se constată încălcarea dreptului la
identitate
|
ANPDC, CJ, CL
|
Instituţia prefectului, ASP, IJP, DGASPC
|
Trim. II 2009
|
Raportul naţional în baza rapoartelor judeţene şi ale sectoarelor
municipiului Bucureşti, întocmit deANPDC
|
|
2.3. Conştientizarea populaţiei, precum şi a autorităţilor/
instituţiilor privind importanţa menţinerii relaţiilor dintre copii şi
părinţi în cazul copiilor separaţi temporar de părinţii lor
|
2.3.1. Elaborarea şi aprobarea unei metodologii-cadru de lucru
pentru SPAS-uri privind informarea şi consilierea părinţilor care pleacă la
muncă în străinătate privind drepturile şi obligaţiile ce le revin şi
importanţa menţinerii legăturilor personale cu copiii care rămân în ţară
|
ANPDC
|
MECT, SPAS, DGASPC, ONG
|
Trim. III 2008
|
Metodologia aprobată prin ordin al
secretarului de stat al ANPDC
|
|
|
2.3.2. Informarea părinţilor privind drepturile şi obligaţiile pe
care le au faţă de copiii lor
|
ANPDC
|
DGASPC, SPAS, ONG
|
Trim. IV 2008
|
Materiale informative diseminate
|
|
|
2.3.3. Popularizarea în spaţiul european a legislaţiei româneşti
privind protecţia drepturilor copilului şi în special privind obligativitatea
menţinerii legăturilor dintre părinţi şi copii în situaţiile prevăzute de
lege: părinţi plecaţi la muncă în străinătate, părinţi cu domicilii în state
diferite, deplasarea în străinătate a copiilor cu unul dintre părinţi
|
MAE
|
ANPDC, ONG, organisme internaţionale
|
2008-2013
|
Materiale informative diseminate şi alte mijloace de informare
utilizate
|
|
Obiective operaţionale
|
Activităţi
|
Responsabili
|
Parteneri
|
Termen
|
Indicatori/Rezultate
|
|
|
2.3.4. îmbunătăţirea procedurii juridice în situaţiile de
încredinţare a copilului în caz de divorţ, în sensul obligativităţii
instanţei de a se pronunţa cu privire la dreptul copilului de a menţine legături
personale cu celălalt părinte prin nominalizarea modalităţilor şi a
condiţiilor în care se realizează acestea, precum şi a măsurilor asigurătorii
şi garanţiilor adecvate pentru a asigura exercitarea normală a relaţiilor
personale şi înapoierea imediată a copiilor la terminarea perioadei de vizită
|
MJ
|
ANPDC
|
Trim. III 2009
|
Completarea Codului de procedură civilă
|
|
|
2.3.5. Elaborarea cadrului normativ de
implementare a prevederilor Convenţiei asupra relaţiilor personale care
privesc copiii, adoptată la Strasbourg la 15 mai 2003, ratificată de România
prin Legea nr. 87/2007, cu prevederea ca în cazuri de divorţ, la recomandarea
judecătorilor, atât părinţii, cât şi copiii să fie incluşi în programe de
consiliere
|
ANPDC, MJ
|
MAE,
MMFES,
ONG,
organisme
internaţionale
|
Trim. I 2009
|
Modificarea şi completarea cadrului normativ existent; alte acte
normative adoptate; acorduri bilaterale
|
|
2.4. Realizarea unui cadru legislativ
coerent referitor la respectarea, protejarea dreptului la imagine, intimitate
şi viaţă privată a copilului
|
2.4.1. Realizarea unui studiu în vederea identificării tuturor
situaţiilor care afectează imaginea şi implicit demnitatea copilului, care să
includă, printre altele, şi definirea clară şi fără echivoc a situaţiilor
care pot genera încălcarea acestui drept
|
ANPDC
|
CNA, CND,
asociaţii de
presă,
DGASPC,
universităţi,
ONG,
organisme
internaţionale
|
Trim. II 2009
|
Studiul
|
|
|
2.4.2. Elaborarea unui plan de acţiune
cuprinzând măsurile legislative şi administrative rezultate din recomandările
studiului
|
ANPDC
|
CNA, CND, asociaţii de presă, DGASPC, ONG, MC
|
Trim. IV 2009
|
Hotărârea Guvernului prin care se aprobă planul de acţiune
|
|
|
2.4.3. Monitorizarea emisiunilor radio-TV
pentru copii şi a celor dedicate promovării drepturilor copiilor,
monitorizarea emisiunilor care încalcă prevederile legale cu privire la
respectarea dreptului la imagine, intimitate şi viaţa privată a copilului şi
transmiterea semestrială a rapoartelor laANPDC
|
CNA
|
ANPDC
|
2008-2013
|
Realizarea modificărilor legislative/administrative necesare;
rapoartele semestriale
|
|
|
2.4.4. Monitorizarea site-urilorde internet şi transmiterea
semestrială a rapoartelor la ANPDC
|
MT
|
ANPDC, MC
|
2008-2013
|
Realizarea modificărilor
legislative/administrative necesare; rapoarte semestriale
|
|
|
2.4.5. Includerea printre criteriile de acordare a licenţelor
pentru frecvenţele de emisie a spaţiului alocat emisiunilor radio-TV dedicate
promovării drepturilor copiilor
|
CNA
|
ANPDC
|
Trim. I 2009
|
Realizarea modificărilor legislative necesare
|
|
Obiective operaţionale
|
Activităţi
|
Responsabili
|
Parteneri
|
Termen
|
Indicatori/Rezultate
|
|
2.5. Promovarea şi facilitarea în cadrul familiei, în
instituţiile de tip rezidenţial, în şcoli şi alte instituţii, precum şi în
procedurile judiciare şi administrative a respectării opiniilor copiilor şi
participarea lor în toate problemele care îi privesc
|
2.5.1. Realizarea unui studiu cu privire la exercitarea dreptului
copilului ia libera exprimare, consultarea şi
participarea copilului în unităţile de învăţământ preşcolar, şcolar şi
liceal, instituţiile rezidenţiale, unităţile sanitare, justiţie şi altele
|
MECT - ISE
|
ANPDC, ISJ,
universităţi, OPA,
organisme
internaţionale
|
Trim. IV 2009
|
Raportul final al studiului
|
|
|
2.5.2. Elaborarea unor proceduri clare privind modul de
exercitare a dreptului copilului de a solicita şi primi informaţii, precum şi
de a fi consultat şi de a-şi exprima opinia în cadrul diferitelor instituţii
care furnizează servicii pentru copii şi punerea acestora la dispoziţia
clienţilor, sub forme adaptate nevoilor acestora, de către instituţiile în
cauză
|
ANPDC
|
MMFES, MSP, MECT, MIRA, MJ, ANT, ANA, CJ/CLS
|
Trim. 12010
|
Ordinul comun de aprobare a procedurilor şi materialele elaborate
de ministerele responsabile, pentru a fi aduse ia cunoştinţă
|
|
|
2.5.3. Iniţierea realizării şi promovarea unui cod de conduită
conţinând principiile etice pe care trebuie să le respecte specialiştii care
în activitatea desfăşurată interacţionează cu copiii
|
MMFES, ANPDC
|
MSP, MECT,
MIRA, MJ,
ANT, ANA,
universităţi, organizaţii
profesionale, ONG, organisme
internaţionale
|
Trim. III 2009
|
Coduri de conduită
|
|
2.6. Conştientizarea copiilor privind importanţa exercitării
dreptului de a cere şi primi informaţii, de a-şi exprima opinia, de a depune
plângeri, de a se asocia şi participa la viaţa comunităţii, de a-şi menţine
specificul etnic şi cultural
|
2.6.1. Modificarea procedurilor ANPDC de consultare cu privire la
exercitarea drepturilor copilului prin introducerea
consultării obligatorii a organizaţiilor de copii şi tineri
|
ANPDC, ANT
|
MECT,
CJ/CLS,
ONG
|
Trim. IV 2008
|
Includerea acestei activităţi în Regulamentul de organizare şi
funcţionare a ANPDC şi planificarea acestei activităţi
|
|
|
2.6.2. Elaborarea unor materiale
informative pentru copii cu privire la modalităţile de a sesiza nerespectarea
drepturilor copilului şi diseminarea acestora
|
ANPDC
|
MECT, ANT
|
2008-2013
|
Materiale informative diseminate
|
|
|
2.6.3. Realizarea unor programe destinate menţinerii identităţii
etnice, lingvistice şi culturale în rândul copiilor minorităţilor etnice
(organizarea unor universităţi de vară multiculturale; respectarea unor
elemente de tradiţie în şcoli şi alte instituţii, cum ar fi realizarea unor
serbări cu specificul etniei, portul hainelor tradiţionale; mediatizarea unor
poveşti de succes ale copiilor şi familiilor din cadrul etniei respective
etc.)
|
DRI, ANR, ANT
|
ANPDC, MECT, MCC, CNCD, ONG, organizaţii
neguvernamentale ale minorităţilor, mass-media
|
2008-2013
|
Lista programelor şi rapoartele
programelor
|
Rezultate:
• crearea unui mecanism legal şi interinstituţional de
(re)stabilire rapidă a identităţii pentru copiii cărora li s-a încălcat acest
drept;
• realizarea unui cadru legislativ coerent în ceea ce
priveşte menţinerea relaţiilor copiilor cu propriii părinţi, în caz de
separare, divorţ, părinţi plecaţi la muncă în străinătate, executarea unei
pedepse privative de libertate, părinţi cu domiciliul în alte state, internări
prelungite etc;
• scăderea numărului de cazuri în care se încalcă
dreptul copilului la demnitate, imagine şi intimitate în mass-media prin
intermediul internetului;
• creşterea nivelului de implicare a copiilor în luarea
deciziilor care îi privesc atât în familie, cât şi în societate în general,
precum şi în sesizarea încălcării drepturilor lor;
• dezvoltarea şi diversificarea modalităţilor de
promovare şi menţinere a specificului etnic şi cultural al copiilor aparţinând
minorităţilor naţionale.
3. Creşterea
accesului la serviciile de sănătate şi adaptarea serviciilor medicale şi de promovare a
sănătăţii la nevoile copiilor
|
Obiective operaţionale
|
Activităţi
|
Responsabili
|
Parteneri
|
Termen
|
Indicatori/Rezultate
|
|
3.1. Creşterea eficienţei în acordarea serviciilor sociomedicale
de promovare şi ocrotire a sănătăţii copiilor şi a familiilor acestora, în
general, şi în special în zonele rurale şi în cazul familiilor sărace
|
3.1.1. Monitorizarea la nivel naţional a sistemului de vizitare
la domiciliu în vederea asigurării educaţiei pentru sănătate în primul an de
viaţă al copilului prin intermediul medicilor de
familie, asistentelor medicale comunitare, mediatorilor sanitari, altor
persoane autorizate, inclusiv prin programe de voluntariat
|
MSP, CNAS
|
ANPDC, CJ/CLS, CL, ASP, ONG, organisme internaţionale
|
Trim. IV 2008
|
Situaţia statistică a CNAS
|
|
|
3.1.2. Promovarea şi sprijinirea programelor de educaţie sexuală
şi informare a tinerilor în scopul prevenirii sarcinilor nedorite şi evitării
riscului de abandon al copiilor
|
MECT
|
MSP si ANPDC,
ONG, organisme
internaţionale
|
2008-2013
|
Raportul grupului de lucru pe această
temă, cu soluţiile identificate
|
|
3.2. Creşterea accesului copiilor cu handicap la serviciile de
recuperare/ reabilitare
|
3.2.1. Revizuirea şi completarea ordinului secretarului de stat
al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Copilului şi Adopţie, al
ministrului educaţiei şi cercetării, al ministrului sănătăţii şi familiei şi
al preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap nr.
18/3.989/416/142/2003 privind aprobarea Ghidului metodologic pentru evaluarea
copilului cu dizabilităţi şi încadrarea într-un grad de handicap
|
ANPDC, MECT, MSP si AN PH
|
DGASPC, CPC, ONG, universităţi,
organisme
internaţionale
|
Trim. III 2008
|
Ordinul comun de revizuire şi completare
|
|
|
3.2.2. Revizuirea reglementărilor legale cu privire la acordarea
serviciilor medicale şi de reabilitare destinate copilului cu handicap din
cadrul serviciilor specializate înfiinţate si dezvoltate de CJ/CLS
|
ANPDC, MSP
|
CJ/CLS
|
Trim. IV 2009
|
Reglementarea acordării serviciilor medicale şi de reabilitare,
prin hotărâre de Guvern
|
|
|
3.2.3. Elaborarea şi aprobarea normelor metodologice privind
întocmirea şi monitorizarea planului de recuperare pentru copilul cu handicap
|
ANPDC
|
MECT, MSP, ANPH, DGASPC, CPC, ONG
|
Trim. II 2009
|
Ordinul comun prin care se aprobă normele
metodologice
|
|
|
3.2.4. Iniţierea şi participarea la studii şi cercetări privind
cele mai bune practici privind îngrijirea copiilor cu handicap grav în
instituţii, precum şi practici privind contenţionarea
|
ANPDC
|
MECT, MSP, ANPH, DGASPC, ONG
|
Trim. IV 2008
|
Numărul anual de studii şi cercetări privind îngrijirea copiilor
cu handicap grav în instituţii, precum şi cu privire la practicile privind
contenţionarea
|
|
Obiective operaţionale
|
Activităţi
|
Responsabili
|
Parteneri
|
Termen
|
Indicatori/Rezultate
|
|
|
3.2.5. Elaborarea şi aprobarea normelor
metodologice privind îngrijirea copiilor cu handicap psihic
|
ANPDC
|
MECT, MSP, ANPH, DGASPC, CPC, ONG
|
Trim. IV 2008
|
Ordinul comun prin care se aprobă normele metodologice
|
|
|
3.2.6. Dezvoltarea şi diversificarea serviciilor de
recuperare/reabilitare pentru copilul cu handicap, cu HIV/SIDA, boli cronice
grave/terminale (servicii specializate de zi, servicii de respira, centre tip
hospice şi alte servicii de tip paleativ, asistenţi maternali specializaţi,
servicii mobile de recuperare/reabilitare la domiciliu, centre de dezvoltare
pentru intervenţia precoce etc. -în funcţie de nevoile specifice ale
judeţului/sectorului)
|
MSP, MECT si CJ/CLS
|
ANPDC, CNAS, ISJ, ASP, ONG
|
2008-2013
|
Creşterea numărului de copii cu nevoi speciale care beneficiază
de servicii de recuperare/ reabilitare, în funcţie de nevoile lor
|
|
|
3.2.7. Monitorizarea activităţilor destinate copiilor cu HIV/SIDA
aflaţi în evidenţa direcţiilor generale de asistenţă socială şi protecţia
copilului, derulate în cadrul Programului Fondul
Global
|
ANPDC
|
MSP, CJ/CLS,
ONG, organisme
internaţionale
|
Permanent
|
Stadiul de implementare a activităţilor din cadrul programului
|
|
|
3.2.8. Realizarea şi derularea unor programe de formare a părinţilor
copiilor cu handicap, precum şi a celorlalte categorii de persoane care
îngrijesc în sistem familial copilul cu handicap (tutore, asistent personal,
asistent maternal etc.) cu privire la importanţa recuperării/reabilitării şi
metode/tehnici de lucru cu copilul la domiciliu
|
ANPDC, ANPH
|
MSP, CJ/CLS,
ONG;
|
2008-2013
|
Ordinul de aprobare a programei-cadru de formare; reţea de
formatori la nivel naţional
|
|
|
3.2.9. Analiza legislaţiei referitoare la beneficiile sociale ale
copilului cu handicap cu scopul găsirii unei soluţii pentru adaptarea acestor
beneficii la nevoile concrete ale copilului
|
ANPDC şi ANPH
|
CJ/CLS, ONG, organisme internaţionale
|
Trim. IV 2008
|
Actul normativ prin care se aprobă soluţia identificată
|
|
|
3.2.10. Infiinţarea secţiilor de psihiatrie infantilă în judeţele
unde în prezent nu există
|
ANPDC, MSP
|
ANPDC
|
Trim. IV 2008
|
Numărul de secţii de psihiatrie înfiinţate
|
Rezultate:
• realizarea unui sistem eficient de promovare şi
ocrotire a sănătăţii copiilor şi a familiilor acestora;
• creşterea procentului de copii cu handicap care au
accesat servicii de recuperare/reabilitare şi creştere a calităţii serviciilor
pentru copii cu handicap din instituţii.
4. Realizarea unui
acces egal la educaţie, inclusiv la educaţia timpurie, pentru toţi copiii
|
Obiective operaţionale
|
Activităţi
|
Responsabili
|
Parteneri
|
Termen
|
Indicatori
|
|
4.1. Creşterea capacităţii consiliilor locale în a preveni şi
reduce neşcolarizarea şi abandonul şcolar datorat unor cauze socioeconomice
|
4.1.1. Elaborarea şi aprobarea unor proceduri şi instrumente
privind identificarea şi sesizarea cazurilor de abandon şcolar şi a celor cu
risc de abandon şcolar, inclusiv ca urmare a exploatării prin muncă, de către
unităţile şcolare către SPAS/persoane cu atribuţii în asistenţa socială.
|
MECT, ANPDC şi Poliţia Română
|
ISJ, CL/CLS, ONG
|
Trim. IV 2009
|
Ordinul comun prin care se aprobă
procedurile şi instrumentele Număr de cazuri sesizate anual
|
|
Obiective operaţionale
|
Activităţi
|
Responsabili
|
Parteneri
|
Termen
|
Indicatori
|
|
|
Sesizarea cazurilor de copii neşcolarizaţi de către SPAS/persoane
cu atribuţii în asistenţa socială unităţilor şcolare şi ISJ
|
|
|
|
|
|
|
4.1.2. Introducerea obligativităţii pentru autorităţile publice
locale de a analiza cazurile de copii neşcolarizaţi şi ale celor care au
abandonat şcoala în vederea soluţionării cazurilor şi realizării
activităţilor de prevenire în cazul comunităţilor cu risc ridicat.
Transmiterea informaţiilor referitoare la cazurile de neşcolarizare şi
abandon şcolar (număr, cauze, soluţii, activităţi de prevenire etc.)
trimestrial la ISJ, DGASPC si, ulterior, la MECT şi ANPDC
|
CL/CLS
|
DGASPC, ISJ, ANPDC
|
2008-2013
|
Rapoartele trimestriale de monitorizare
|
|
|
4.1.3. Includerea copiilor neşcolarizaţi şi a celor care au
abandonat şcoala în programe de sprijin adaptate situaţiei lor, precum şi
activităţi de consiliere, realizate în parteneriat de CL/CLS, unităţile
şcolare şi/sau ISJ şi alte instituţii relevante
|
CL/CLS şi ISJ
|
Unităţile şcolare,
DGASPC,ANR -
birouri regionale,
ONG, serviciile de probaţiune
|
2008-2013
|
Rapoartele trimestriale de monitorizare
|
|
|
4.1.4. Promovarea programelor privind
creşterea numărului de centre de zi în şcoli, precum şi al şcolilor cu regim
de semiinternat, cu precădere în zonele în care există un număr crescut de
copii care au întrerupt procesul educaţional din cauza dificultăţilor de
acces la unităţile de învăţământ şcolar
|
MECT, CL/CLS
|
ISJ şi unităţile de învăţământ, CJ/CLS - DGASPC, ONG, organisme
internaţionale
|
2008-2013
|
Creşterea numărului de centre de zi în şcoli, precum şi al
şcolilor cu regim de semiinternat
|
|
|
4.1.5. Stimularea participării active a copiilor în prevenirea
abandonului şcolar (educarea de la egal la egal)
|
MECT
|
ISJ, ONG, organisme internaţionale
|
2008-2013
|
Numărul de copii care au participat la program - raportul
programului de acţiune
|
|
|
4.1.6. Introducerea programului de consultare, informare reciprocă, schimb de experienţe „De vorbă cu părinţii" în toate
unităţile de învăţământ preşcolar şi gimnazial, în special cele cu risc de
abandon şcolar
|
MECT
|
ISJ, ANR, ONG, organisme internaţionale
|
Trim. IV 2009
|
Numărul de părinţi participanţi la întâlniri/cursuri
|
|
|
4.1.7. Realizarea de activităţi de informare a comunităţilor
dezavantajate, cu precădere din zonele rurale şi/sau izolate, în scopul
stimulării frecventării de către copii a învăţământului obligatoriu
|
MECT si ANR
|
ONG,
organisme
internaţionale
|
Trim. IV 2009
|
Numărul de activităţi de informare; numărul de persoane informate
|
|
|
4.1.8. Extinderea reţelei de mediatori şcolari şi a centrelor de
zi organizate în şcoli, în vederea creşterii numărului de copii rromi incluşi
în învăţământul obligatoriu
|
MECT
|
ANPDC,
ANR,
CL/CLS,
DGASPC,
ONG,
organisme
internaţionale
|
Trim. IV 2010
|
Numărul de mediatori şcolari şi numărul de centre de zi
|
|
Obiective operaţionale
|
Activităţi
|
Responsabili
|
Parteneri
|
Termen
|
Indicatori
|
|
|
4.1.9. Creşterea eficacităţii şi eficienţei programelor de
educaţie de gen
|
ANR si MECf
|
ANPDC,
CL/CLS,
DGASPC, ISJ, ONG, organisme
internaţionale
|
Trim. IV 2010
|
Numărul copiilor care au beneficiat de educaţie de gen
|
|
4.2. Creşterea accesului copiilor cu handicap şi al celor cu
dificultăţi de adaptare şcolară la servicii educaţionale adaptate nevoilor
lor în vederea realizării educaţiei incluzive
|
4.2.1. Realizarea unui cadru unitar şi coerent în ceea ce
priveşte evaluarea copiilor cu handicap, precum şi a celor cu dificultăţi de
adaptare şcolară, în vederea orientării şcolare/ profesionale: aprobarea
criteriilor de orientare şcolară/ profesională; stabilirea şi utilizarea
aceluiaşi set de instrumente de evaluare de câtre serviciile de evaluare
complexă şi comisiile interne de evaluare continuă; realizarea în etape a
etalonării instrumentelor de evaluare; achiziţionarea şi punerea la
dispoziţia specialiştilor a instrumentelor de evaluare; prevederea unor
sancţiuni pentru cei care încalcă legislaţia privind orientarea şcolară etc.
|
ANPDC şi MECT
|
Serviciile de
evaluare
complexă din
cadrul DGASPC,
CPC, ISJ, ONG,
universităţi,
organisme
internaţionale
|
Trim. IV 2008
Trim. I 2009
|
Hotărârea Guvernului prin care se reglementează cadrul de
evaluare a copiilor cu handicap, precum şi a celor cu dificultăţi de adaptare
şcolară, în vederea orientării şcolare/ profesionale şi de stabilire a
setului de instrumente de evaluare. Ordin comun de aprobare a instrumentelor
de evaluare etalonate
|
|
|
4.2.2. Elaborarea şi aprobarea unei metodologii comprehensive de
integrare a copiilor cu handicap în învăţământul de masă, cu prevederi referitoare
atât la responsabilităţile sistemului de învăţământ (evaluarea necesarului de
profesori de sprijin şi angajarea şi formarea lor în etape, formarea cadrelor
didactice din şcolile de masă în spiritul includerii sociale, modalităţi de
stimulare a şcolilor pentru a deveni şcoli integratoare sau incluzive etc),
precum şi ale sistemului de protecţie a copilului (servicii şi programe de
sprijin pentru copiii cu handicap integraţi, părinţii acestora şi părinţii
celorlalţi copii din şcolile integratoare sau incluzive, profesorii de
sprijin)
|
ANPDC şi MECT
|
Serviciile de
evaluare complexă, CPC, ISJ, ONG,
universităţi
|
Trim. II 2009
|
Ordinul comun pentru aprobarea metodologiei
|
|
|
4.2.3. Diversificarea serviciilor educaţionale
pentru copiii cu handicap şi pentru cei cu dificultăţi de adaptare şcolară,
concomitent cu creşterea numărului de servicii educaţionale în şcolile de
masă, posibilităţi crescute de învăţare la domiciliu pentru cei nedeplasabili
şi deschiderea învăţământului special pentru copiii cu handicap asociat şi
grav, precum şi stabilirea unui sistem clar de identificare şi recunoaştere a
serviciilor educaţionale care sunt oferite de alţi furnizori de servicii
decât cei din sistemul educaţional
|
MECT
|
ANPDC, CJ/ CLS, ONG
|
2008-2013
|
Creşterea anuală a numărului de copii integraţi în învăţământul
de masă, al celor care învaţă la domiciliu,fiind nedeplasabili, şi al celor
cu dizabilităţi asociate şi grave integraţi în învăţământul special
|
|
4.3. Promovarea respectării drepturilor copilului în cadrul sistemului
educaţional
|
4.3.1. Elaborarea şi aprobarea unui ghid privind metodologia de
organizare şi desfăşurare a activităţilor realizate cu copilul pe durata
şederii în internate şcolare
|
MECT si ANPDC
|
ONG,
organisme
internaţionale
|
Trim. IV 2008
|
Ordinul comun prin care se aprobă ghidul
|
|
Obiective operaţionale
|
Activităţi
|
Responsabili
|
Parteneri
|
Termen
|
Indicatori
|
|
|
4.3.2. Analiza legislaţiei, precum şi a programelor educaţionale
şi sociale de susţinere a copiilor în învăţământul obligatoriu, cu scopul
identificării unor soluţii ca aceştia să beneficieze de gratuitatea prevăzută
de lege în orice situaţie (se vor analiza inclusiv aspectele legate de
uniformele şcolare, manualele alternative, rechizitele, fondul clasei, precum
şi identificarea unor sancţiuni clare în cazul nerespectării legii)
|
MECT, ANPDC si MMFES
|
ONG
|
Trim. IV 2009
|
Actele normative care reglementează aspectele legate de
gratuitatea învăţământului obligatoriu
|
|
|
4.3.3. Armonizarea legislaţiei specifice învăţământului cu
prevederile Legii nr. 272/2004 şi formarea personalului didactic în vederea
recunoaşterii şi semnalării cazurilor de abuz/neglijare/exploatare şi
includerea în fişele de post ale acestuia a unor atribuţii exprese cu privire
la această problematică
|
MECT
|
ANPDC,
organisme
internaţionale
|
Trim. III 2009
|
Acte normative modificate/ completate Numărul de cursuri de
formare
|
|
|
4.3.4. Dezvoltarea reţelei de transport şcolar
|
MECT
|
ANPDC, ISJ,
CL/CJ
|
Trim. III 2008
|
Numărul de beneficiari ai serviciilor de transport şcolar
|
|
|
4.3.5. Creşterea numărului de clase de alfabetizare şi
organizarea unor cursuri pentru copiii care au depăşit cu mai mult de 2 ani
vârsta corespunzătoare clasei
|
MECT
|
ANPDC
|
Trim. III 2008
|
Numărul de clase de alfabetizare înfiinţate; numărul de beneficiari
|
|
4.4. Diversificarea de servicii de informare şi orientare şcolară
şi profesională, precum şi de dezvoltare a carierei
|
4.4.1. Promovarea instrumentelor de evaluare a cunoştinţelor,
abilităţilor şi preferinţelor copiilor în şcoli şi în serviciile rezidenţiale
pentru a iniţia cât mai devreme procesul de orientare profesională şi
vocaţională
|
DGASPC, IS
|
MECT si ANPDC; ANOFM,
universităţi, ONG,
organisme
internaţionale
|
Trim. IV 2008
|
Numărul de copii care au beneficiat de consiliere în vederea
orientării profesionale şi vocaţionale
|
Rezultate:
• reducerea numărului de copii neşcolarizaţi şi care au
abandonat şcoala pe motive socioeconomice;
• creşterea procentului de copii cu dizabilităţi şi
dificultăţi de adaptare şcolară (re)integraţi în învăţământul de masă;
• integrarea drepturilor copilului în sistemul şi în
procesul efectiv de învăţământ, aşa cum sunt ele prevăzute în Legea nr.
272/2004;
• creşterea capacităţii copiilor/tinerilor de a lua
decizii cu privire la orientarea şcolară şi profesională şi dezvoltarea unei
cariere corespunzător calităţilor şi preferinţelor exprimate de aceştia.
5. Respectarea
dreptului copilului la odihnă şi promovarea activităţilor recreative şi
culturale
|
Obiective operaţionale
|
Activităţi
|
Responsabili
|
Parteneri
|
Termen
|
Indicatori/Rezultate
|
|
5.1. Promovarea acţiunilor care vizează respectarea dreptului
copilului la odihnă, precum şi a activităţilor recreative şi culturale
|
5.1.1. Analiza dreptului copilului la odihnă din perspectiva
legislaţiei în vigoare şi a respectării acestuia în instituţiile destinate
protecţiei, îngrijirii educării şi reeducării copiilor
|
ANPDC
|
MSP, MECT, MJ, CJ/CLS- DGASPC, ONG
|
Trim. II 2009
|
Raportul final privind analiza dreptului copilului la odihnă
|
|
Obiective operaţionale
|
Activităţi
|
Responsabili
|
Parteneri
|
Termen
|
Indicatori/Rezultate
|
|
|
5.1.2. Modificarea şi completarea cadrului legislativ cu privire
la dreptul copilului la odihnă în funcţie de recomandările raportului final
privind analiza dreptului la odihnă
|
ANPDC
|
MSP, MECT MJ, CJ/CLS- DGASPC, ONG
|
Trim. III 2009
|
Actele normative de modificare şi completare a cadrului
legislativ cu privire la dreptul copilului la odihnă
|
|
|
5.1.3. Identificarea bunelor practici privind organizarea şi
petrecerea timpului liber (organizarea şi participarea la spectacole,
organizarea de activităţi de cunoaştere a patrimoniului ştiinţific şi
cultural, tabere, dezvoltarea de hobby-uri, schimburi interculturale etc.) şi
promovarea acestora de către personal din unităţile preşcolare şi şcolare,
precum şi în sistemul de protecţie a copilului
|
MECT, ANPDC şi ANT
|
MCC, DRI, ANR, ISJ, CJ/CLS, CL, cluburile copiilor, ONG,
organisme internaţionale
|
2008-2010
|
Modele de bune practici diseminate
|
|
|
5.1.4. Pregătirea unui personal specializat pentru animaţia
activităţilor de timp liber, inclusiv promovarea implicării
copiilor/tinerilor în calitate de animatori de grup, voluntari şi în
activităţi educative de la egal la egal
|
ANT, MECT
|
ANPDC, MCC, ONG, organisme internaţionale
|
Trim. IV 2010
|
Realizarea modificărilor legislative/ administrative necesare;
rapoartele finale ale programelor de formare, precum şi ale programelor de
acţiune
|
|
|
5.1.5. Sprijinirea iniţiativelor care susţin acordarea de burse,
premii şi distincţii pentru promovarea iniţiativelor ce au în vedere copiii
cu talent artistic/sportiv/ cu performanţe în diverse domenii din
comunităţile locale prin promovarea responsabilităţii sociale corporative
|
MCC si ANT
|
ANPDC, ONG, organisme internaţionale
|
2008-2013
|
Numărul de copii din comunităţile locale care au primit burse,
premii şi distincţii
|
Rezultate:
• diversificarea şi adaptarea modalităţilor de
petrecere a timpului liber pentru copii;
• direcţionarea educaţiei, în special a celei timpurii,
către dezvoltarea la potenţial maxim a personalităţii copilului, a talentelor
şi abilităţilor sale fizice şi mentale.
6. Monitorizarea drepturilor copilului
|
Obiective operaţionale
|
Activităţi
|
Responsabili
|
Parteneri
|
Termen
|
Indicatori/Rezultate
|
|
6.1. Intărirea capacităţii instituţionale aANPDC în vederea
îndeplinirii adecvate a obligaţiilor ce îi revin, potrivit actelor normative
interne şi internaţionale, în monitorizarea modului în care sunt promovate,
respectate şi implementate drepturile copilului
|
6.1.1. Detalierea atribuţiilor şi posibilităţilor de intervenţie
ale ANPDC în ceea ce priveşte evaluarea modului de respectare şi a gradului
de implementare, de către toate persoanele juridice şi fizice, a drepturilor
copilului; operaţionalizarea mandatului ANPDC, conferit prin lege, în ceea ce
priveşte coordonarea efectivă a activităţilor de protecţie şi promovare a
drepturilor copilului destinate implementării plenare a Convenţiei ONU cu
privire la drepturile copilului în România
|
ANPDC
|
MMFES
|
2008-2013
|
Modificarea şi completarea actului
normativ privind organizarea şi funcţionarea ANPDC
şi numărul şi
pregătirea personalului
angajat
|
|
Obiective operaţionale
|
Activităţi
|
Responsabili
|
Parteneri
|
Termen
|
Indicatori/Rezultate
|
|
|
6.1.2. Publicarea de către ANPDC a unui raport anual referitor la
monitorizarea drepturilor copilului
|
ANPDC
|
MECT, MSP, MAE, MIRA, MJ, CNA, CNCD, Avocatul Poporului,
mass-media,
CJ/CLS - DGASPC,
ONG, organisme
internaţionale
|
Anual
|
Raportul publicat
|
|
|
6.1.3. Realizarea unui studiu privind indicatorii utilizaţi pe
plan internaţional pentru monitorizarea drepturilor copilului şi
posibilitatea adaptării acestora pe plan intern
|
ANPDC
|
MECT, MSP, MAE, MIRA, institute de cercetare, ONG, organisme internaţionale
|
Trim. II 2009
|
Studiul
|
|
|
6.1.4. Intărirea şi iniţierea extinderii sistemului naţional
informatizat de monitorizare de la nivelul ANPDC pentru a asigura colectarea
sistematică a datelor privind toate domeniile acoperite de Convenţia ONU cu
privire la drepturile copilului, inclusiv prin includerea indicatorilor
relevanţi pentru măsurarea respectării tuturor drepturilor în acord cu
celelalte ministere, autorităţi şi instituţii (de exemplu, prin linkuri).
Aceste date şi noul sistem de monitorizare vor fi utilizate pentru a
monitoriza şi evalua progresele înregistrate de România în implementarea
Convenţiei ONU cu privire la drepturile copilului
|
ANPDC
|
MECT, MSP, MAE, MIRA, CNA, CNCD, Avocatul Poporului, CJ/CLS, ONG,
organisme internaţionale
|
2008-2013
|
Formatul soft şi utilizarea acestuia de către ANPDC şi celelalte
autorităţi/instituţii
|
|
|
6.1.5. Analiză privind situaţia actuală în ceea ce priveşte
organizarea şi funcţionarea completelor/secţiilor pentru minori şi familie,
avându-se în vedere aspecte care privesc problema spaţiilor în care urmează
să funcţioneze aceste instituţii, logistica, recrutarea şi formarea
magistraţilor şi a grefierilor
|
ANPDC, MJ
|
MMFES, MIRA, CSM
|
Trim. III 2009
|
Studiul privind organizarea şi funcţionarea completelor/
secţiilor pentru minori şi familie
|
|
|
6.1.6. Crearea unor dispoziţii procedurale speciale, diferite de
cele aplicabile majorilor, corespunzător standardelor europene în materia
respectării drepturilor copilului
|
MJ, ANPDC
|
MMFES, CSM
|
Trim. IV 2009
|
Modificările şi completările aduse Codului civil, Codului de
procedură civilă, Codului penal, Codului de procedură penală, alte acte
normative
|
|
|
6.1.7. Analiza indicatorilor menţionaţi în planul operaţional în
vederea identificării nevoii de studii/evaluări rapide pentru stabilirea
instrumentelor de monitorizare şi evaluare a impactului strategiei
|
ANPDC
|
Toţi partenerii
menţionaţi în planul operaţional, organisme
internaţionale
|
Trim. I 2009
|
Lista cu studiile necesare
|
|
Obiective operaţionale
|
Activităţi
|
Responsabili
|
Parteneri
|
Termen
|
Indicatori/Rezultate
|
|
|
6.1.8. Realizarea studiilor/evaluărilor rapide identificate la
pct. 6.1.7
|
ANPDC
|
Partenerii identificaţi cu ocazia analizei menţionate la pct.
6.1.7, organisme internaţionale
|
Trim. II 2009
|
Rapoartele finale ale studiilor
|
|
|
6.1.9. Realizarea de schimburi de experienţă şi promovarea
modelului reformei în domeniul protecţiei copilului în celelalte sectoare din
sistemul asistenţei sociale şi în alte ţări
|
ANPDC
|
MMFES,ANPH,
ANPF,ANES, ONG, organisme
internaţionale
|
2008-2013
|
Programe de colaborare cu celelalte instituţii din subordinea
MMFES şi cu omologi din alte ţări
|
|
|
6.1.10. Organizarea unei conferinţe naţionale privind justiţia
pentru minori în România
|
ANPDC
|
MJ, CSM, MMFES, INM, instanţe judecătoreşti
|
Trim. IV 2008
|
Raportul cu privire la desfăşurarea conferinţei
|
|
6.2. Sprijinirea activităţilor de implementare a drepturilor
copilului
|
6.2.1. Reglementarea aspectelor legate de gratuitatea consilierii juridice de către SPAS pentru copiii şi familiile de pe
raza unităţii administrativ-teritoriale
|
ANPDC
|
MIRA, ONG,
organisme
internaţionale
|
Trim. I 2009
|
Actul normativ aprobat
|
|
|
6.2.2. Integrarea dimensiunii de gen în promovarea drepturilor
copilului în vederea asigurării egalităţii de şanse
|
ANPDC şi ANES
|
MECT, MSP, ONG, organisme internaţionale
|
Trim. 112010
|
Acte normative aprobate
|
Rezultate:
• existenţa unui sistem naţional de monitorizare a
respectării drepturilor copilului în vederea coordonării eficiente a
implementării Convenţiei ONU cu privire la drepturile copilului în România şi
redactarea rapoartelor de ţară conform art. 44 din convenţia menţionată;
• creşterea compatibilităţii informaţiilor şi
experienţei României în domeniul protecţiei speciale a copiilor în raport cu
alte ţări din regiune.
7. Respectarea
dreptului copilului la protecţie, prin intervenţie multidisciplinară şi
interinstituţională, împotriva abuzului, neglijării, exploatării şi a oricăror
forme de violenţă
|
Obiective operaţionale
|
Activităţi
|
Responsabili
|
Parteneri
|
Termen
|
Indicatori/Rezultate
|
|
7.1. Creşterea gradului de conştientizare a populaţiei, în
general, şi a profesioniştilor, în special, în vederea prevenirii şi
semnalării/ sesizării cazurilor de abuz, neglijare şi exploatare a copilului,
inclusiv exploatare sexuală în scop comercial, exploatare prin muncă, trafic
de copii, migraţie ilegală, violenţă în familie şi alte forme de violenţă
asupra copilului
|
7.1.1. Promovarea şi sprijinirea derulării programelor de
prevenire a diverselor forme de abuz, neglijare şi exploatare a copilului,
inclusiv a traficului de copii şi a migraţiei ilegale, în toate mediile cu
care copilul se află în relaţie: familie, şcoală, instituţii de protecţie,
locuri de detenţie, locuri de muncă, comunitatea în ansamblul său
|
CJ/CL
|
ANPDC, MECT, MIRA
|
2008-2013
|
Numărul de programe tematice implementate, numărul anual de
beneficiari ai acestor programe
|
|
Obiective operaţionale
|
Activităţi
|
Responsabili
|
Parteneri
|
Termen
|
Indicatori/Rezultate
|
|
|
7.1.2. Realizarea unui studiu privind
consecinţele separării copiilor de către părinţii plecaţi la muncă în
străinătate
|
ONG
|
ANPDC, MMFES-DMS,
DGASPC,ONG,
organisme
internaţionale
|
Trim. III 2008
|
Raportul final al studiului
|
|
7.2. Imbunătăţirea, dezvoltarea şi diversificarea intervenţiei şi
a reţelei de servicii specializate pentru reabilitarea şi reintegrarea
socială a copiilor victime ale abuzului, neglijării şi exploatării copilului
|
7.2.1. Finalizarea şi aprobarea metodologiei-cadru pentru
prevenirea şi intervenţia în echipe multidisciplinare şi în reţea
interinstituţională în situaţiile de abuz, neglijare, exploatare şi traficare
a copilului
|
ANPDC
|
MIRA, MSP, MECT, MJ, ONG, organisme internaţionale
|
Trim. III 2009
|
Hotărârea Guvernului prin care se aprobă metodologia-cadru
|
|
|
7.2.2. Incheierea convenţiilor de colaborare între instituţiile
relevante de pe plan judeţean în vederea implementării metodologiei-cadru
pentru prevenirea şi intervenţia în echipe multidisciplinare şi în reţea
interinstituţională în situaţiile de abuz, neglijare, exploatare şi traficare
a copilului
|
CJ/CLS
|
MIRA, IJP,
ASP, ISJ şi alte servicii deconcentrate
ale
ministerelor şi
autorităţilor
administraţiei centrale,
DGASPC
|
Trim. IV 2009
|
Convenţii de colaborare încheiate
|
|
|
7.2.3. Iniţierea programelor de diseminare în rândul
profesioniştilor, la nivel naţional, a metodologiei-cadru pentru prevenirea
şi intervenţia în echipe multidisciplinare şi în reţea interinstituţională în
situaţiile de abuz, neglijare, exploatare şi traficare a copilului
|
ANPDC
|
MIRA, MSP, MECT, MJ, ONG, organisme
internaţionale
|
2009-2010
|
Numărul de programe iniţiate; numărul de profesionişti, pe
categorii profesionale
|
|
|
7.2.4. Actualizarea, finalizarea şi aprobarea programei-cadru de
formare a echipelor multidisciplinare şi interinstituţionale pentru
prevenirea şi intervenţia în situaţiile de abuz, neglijare, exploatare şi
traficare a copilului
|
ANPDC
|
CNFPA, MECT, ONG, organisme internaţionale
|
Trim. IV 2009
|
Ordinul secretarului de stat al ANPDC pentru aprobarea
programei-cadru
|
|
|
7.2.5. Promovarea perfecţionării
personalului instituţiilor semnatare ale convenţiei de colaborare, care intră
în componenţa echipelor multidisciplinare, prin derularea de programe de
perfecţionare pentru specialişti
|
CJ/CLS
|
MIRA, IJP,
ASP şi alte
servicii
deconcertate ale
ministerelor şi autorităţilor
administraţiei centrale, DGASPC, ONG,
organisme
internaţionale
|
Trim. IV 2008
|
Cel puţin 500 de specialişti pregătiţi la nivel naţional - date
din centralizările ANPDC
|
|
Obiective operaţionale
|
Activităţi
|
Responsabili
|
Parteneri
|
Termen
|
Indicatori/Rezultate
|
|
|
7.2.6. Ameliorarea condiţiilor oferite de serviciile specializate
pentru prevenirea şi combaterea abuzului, neglijării, exploatării şi
traficării copiilor, în vederea realizării standardelor minime obligatorii
(de exemplu, dotarea serviciilor cu oglindă unidirecţională şi echipamente de
înregistrare audiovideo)
|
CJ/CLS
|
ANPDC,
DGASPC,
ONG
|
Trim. 12010
|
Raportul anual al ANPDC
|
|
|
7.2.7. Promovarea şi sprijinirea înfiinţării de servicii pentru
intervenţia specializată în situaţiile de abuz, neglijare şi exploatare a
copilului
|
CJ/CLS, CL
|
ANPDC,
DGASPC,
ONG
|
Trim. I 2010
|
Numărul de servicii înfiinţate anual
|
|
|
7.2.8. Elaborarea şi aprobarea metodologiei privind
intervievarea/audierea copilului pentru care se propun servicii de prevenire
a separării copilului de părinţii săi sau servicii pentru realizarea
protecţiei speciale a copilului separat, temporar sau definitiv, de părinţii
săi
|
ANPDC
|
CJ/CLS, DGASPC, serviciile de probatiune, ONG
|
Trim. IV 2008
|
Ordinul
secretarului de stat al ANPDC
|
|
|
7.2.9. Elaborarea standardelor minime obligatorii pentru toate
serviciile specializate pentru reabilitarea copilului victimă a abuzului,
neglijării, exploatării şi traficării
|
ANPDC
|
ONG, asociaţii
profesionale,
organisme
internaţionale
|
Trim. IV 2009
|
Ordin comun al secretarului de stat al ANPDC, al ministrului
internelor şi reformei administrative şi al ministrului sănătăţii publice
pentru aprobarea standardelor minime obligatorii
|
|
7.3. Asigurarea unui cadru legislativ şi instituţional unitar
pentru prevenirea şi combaterea abuzului, neglijării şi exploatării
copilului, inclusiv a exploatării sexuale în scop comercial, exploatării prin
muncă, traficului de copii, migraţiei ilegale, a torturii, pedepselor crude,
inumane sau degradante şi altor forme de violenţă asupra copilului
|
7.3.1. Imbunătăţirea procedurii speciale care priveşte ordonanţa
preşedinţială, pentru punerea în aplicare a art. 94 din Legea nr. 272/2004
|
MJ
|
ANPDC, MIRA, CSM
|
Trim. IV 2009
|
Actul normativ prin care se aprobă procedura
|
|
|
7.3.2. Asigurarea completelor de
permanenţă care să judece în urgenţă cauzele ce privesc copiii care se află
în situaţii de pericol iminent, datorate abuzului şi neglijării
|
CSM
|
MMFES, ANPDC
|
Trim. III 2010
|
Modificarea Regulamentului de ordine interioară a instanţelor de
judecată
|
|
Obiective operaţionale
|
Activităţi
|
Responsabili
|
Parteneri
|
Termen
|
Indicatori/Rezultate
|
|
|
7.3.3. Modificarea Codului de procedură penală în vederea
elaborării şi aprobării unor proceduri speciale care să garanteze respectarea
drepturilor copilului în faţa instanţei (audiere, evaluare psihologică etc.)
|
ANPDC, MJ
|
MMFES
|
Trim. IV 2009
|
Codul de procedură penală revizuit
|
|
|
7.3.4. Asigurarea gratuităţii eliberării certificatelor
medico-legale pentru copiii victime ale abuzului, neglijării şi exploatării,
inclusiv exploatării sexuale în scop comercial, exploatării prin muncă,
traficului, migraţiei ilegale şi altor forme de violenţă asupra copilului,
prin:
- realizarea cadrului legal necesar;
- prevederea sumelor necesare cu această destinaţie, în baza
situaţiei din anul precedent, în cadrul bugetelor instanţelor judecătoreşti
care solicită aceste expertize
|
ANPDC, MJ
|
MJ
|
Trim. IV 2008
|
- Actul normativ prin care se aprobă asigurarea gratuităţii certificatelor
medico-legale pentru copiii victime
- Linia bugetară specifică în cadrul
bugetului MJ cu destinaţie pentru instanţele judecătoreşti, reflectată în
bugetul de stat aprobat pentru anul 2008
|
|
|
7.3.5. Reglementarea relaţiei dintre sesizarea obligatorie din
partea profesioniştilor care interacţionează cu copilul aflat în situaţie de
abuz, neglijare sau exploatare şi păstrarea secretului profesional, acolo
unde există vid legislativ
|
ANPDC
|
MMFES, MECT, MSP, MIRA, MJ
|
Trim. II 2009
|
Actul normativ prin care se reglementează relaţia dintre
sesizarea obligatorie şi secretul profesional
|
|
|
7.3.6. Elaborarea şi aprobarea unui nou plan naţional de acţiune
pentru prevenirea şi combaterea traficului de copii şi a exploatării sexuale
a copiilor în scopuri comerciale, pentru perioada 2008-2010, corelat cu
Strategia naţională împotriva traficului de persoane pentru perioada 2006-
2010, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 1.654/2006
|
ANPDC
|
Instituţiile membre ale subgrupului
privind traficul de
copii (Agenţia Naţională împotriva Traficului de
Persoane, MMFES, MECT, MJ, MSP, MAE)
|
Trim. I 2009
|
Planul naţional de acţiune pentru prevenirea şi combaterea
traficului de copii şi a exploatării sexuale a copiilor în scopuri
comerciale, pentru perioada 2008- 2010, aprobat prin hotărâre a Guvernului
|
|
|
7.3.7. Elaborarea şi aprobarea unui nou plan naţional de acţiune
pentru eliminarea exploatării prin muncă a copiilor, pentru o perioadă
începând cu anul 2008
|
ANPDC
|
Instituţiile membre ale Comitetului
naţional director
pentru prevenirea şi combaterea exploatării copiilor prin muncă
|
Trim. I 2009
|
Hotărârea Guvernului prin care se aprobă Planul naţional de
acţiune pentru eliminarea exploatării copiilor prin muncă, pentru o perioadă
stabilită începând cu anul 2008
|
|
|
7.3.8. Elaborarea şi aprobarea listei cu muncile periculoase
pentru copii
|
IM si ANPDC
|
Instituţii membre ale CNDPCECM, organisme internaţionale
|
Trim. IV 2008
|
Hotărârea Guvernului prin care se aprobă lista muncilor
periculoase
|
|
Obiective operaţionale
|
Activităţi
|
Responsabili
|
Parteneri
|
Termen
|
Indicatori/Rezultate
|
|
|
7.3.9. înfiinţarea unui singur grup interministerial, coordonat
de ANPDC, care să gestioneze problematica abuzului, neglijării şi exploatării
copilului, inclusiv a exploatării sexuale în scop comercial, exploatării prin
muncă, traficului de copii, migraţiei ilegale şi altor forme de violenţă
exercitate asupra copilului
|
ANPDC
|
MAE, MIRA, MSP, MECT, MJ, ONG, organisme internaţionale
|
Trim. IV 2008
|
Hotărârea Guvernului prin care se aprobă înfiinţarea, organizarea
şi funcţionarea Grupului interministerial pentru copii
|
|
|
7.3.10. Organizarea unui seminar la nivel
central cu ministerele şi autorităţile implicate în prevenirea şi combaterea
abuzului, neglijării şi exploatării copilului, în vederea conştientizării
intervenţiei în echipă multidisciplinară şi interinstituţională
|
MIRA si ANPDC
|
MSP, MECT, MJ, UNCJR
|
Trim. I 2009
|
Raportul seminarului
|
|
|
7.3.11. Realizarea unui studiu naţional privind problematica
abuzului, neglijării, exploatării şi altor forme de violenţă asupra copilului
|
ANPDC
|
MAE, MIRA, MSP, MECT, MJ, ONG
|
Trim. I 2009
|
Raportul final al studiului naţional
|
|
|
7.3.12. Iniţierea măsurilor legislative şi administrative conform
recomandărilor studiului naţional privind problematica abuzului, neglijării,
exploatării şi a altor forme de violenţă asupra copilului
|
ANPDC
|
MAE, MIRA, MSP, MECT, MJ, ONG, organisme
internaţionale
|
Trim. IV 2009
|
Actele normative şi alte documente administrative
|
Rezultat:
• Crearea şi dezvoltarea unui sistem unitar, coerent şi
comprehensiv de prevenire, semnalare/sesizare şi intervenţie în cazurile de
abuz, neglijare şi exploatare a copilului, inclusiv exploatare sexuală în scop
comercial, exploatare prin muncă, trafic de copii, migraţie ilegală, violenţă
în familie şi alte forme de violenţă asupra copilului.
8. Promovarea formării profesionale
|
Obiective operaţionale
|
Activităţi
|
Responsabili
|
Parteneri
|
Termen
|
Indicatori/Rezultate
|
|
8.1. Armonizarea sistemelor existente de formare profesională,
iniţială şi continuă, pentru a răspunde cerinţelor actuale din domeniul
protecţiei şi promovării drepturilor copilului
|
8.1.1. Colaborarea dintre ANPDC şi
sistemele educaţional, al sănătăţii, formării profesionale a adulţilor şi
administraţiei, în vederea introducerii în legislaţie a obligativităţii
formării iniţiale şi continue, în domeniul protecţiei şi promovării
drepturilor copilului, a profesioniştilor care interacţionează cu copilul (asistenţi
sociali, medici, asistente medicale, preoţi, cadre didactice, jurişti,
poliţişti etc.) şi transmiterea programelor-cadru de formare aprobate de
ministerele şi autorităţile corespunzătoare la ANPDC pentru consultare si
recomandări
|
ANPDC, MECT, MSP, MMFES si MIRA-INA, fiecare minister/ instituţie
pe domeniul său de activitate
|
CNFPA, CSM, INM
|
Trim. IV 2010
|
Protocoale de colaborare între instituţiile centrale implicate
|
|
|
8.1.2. Introducerea în legislaţia din
domeniul educaţional a obligativităţii formării iniţiale, în domeniul
protecţiei şi promovării drepturilor copilului, a profesioniştilor care
interacţionează cu copilul (asistenţi sociali, medici, asistente medicale,
preoţi, cadre didactice, jurişti, poliţişti etc.) şi transmiterea
programelor-cadru de formare aprobate de MECT corespunzătoare la ANPDC pentru
consultare şi recomandări
|
MECT
|
ANPDC
|
Trim. IV 2010
|
Programe-cadru de formare la nivelul
universităţilor şi colegiilor de profil
|
|
Obiective operaţionale
|
Activităţi
|
Responsabili
|
Parteneri
|
Termen
|
Indicatori/Rezultate
|
|
|
8.1.3. Colaborarea în vederea informării reciproce privind
programele educaţionale/de pregătire care vizează protecţia şi promovarea
drepturilor copiilor
|
ANPDC
|
MECT, MSP, MMFES, CNFPA, MIRA-INA, CSM, INM
|
Trim. IV 2008
|
Convenţii de colaborare
|
|
|
8.1.4. Intocmirea unei liste anuale cu programele educaţionale/de
pregătire pentru copii, părinţi, profesionişti care interacţionează cu
copilul, ce vizează protecţia şi promovarea
drepturilor copiilor
|
ANPDC
|
MECT, MSP, MMFES, CNFPA, MIRA-INA, CSM, INM
|
Trim. IV 2008, ulterior anual
|
Lista anuală cu programele educaţionale care vizează protecţia şi
promovarea drepturilor copiilor
|
|
|
8.1.5. Redactarea unui raport anual cu privire la derularea programelor educaţionale/de pregătire care vizează
protecţia şi promovarea drepturilor copiilor
|
ANPDC
|
MECT, MSP, MMFES, CNFPA, MIRA-INA, CSM, INM
|
Trim. I 2009, ulterior anual în trim. I
|
Raportul anual cu privire la derularea programelor educaţionale
care vizează protecţia şi promovarea drepturilor copiilor
|
|
8.2. Crearea unui sistem de formare profesională în domeniul
protecţiei şi promovării drepturilor copilului
|
8.2.1. Intărirea capacităţii instituţionale a ANPDC în domeniul
formării şi dezvoltării profesionale în protecţia şi promovarea drepturilor
copilului prin continuarea pregătirii personalului care desfăşoară activităţi
directe cu copilul din instituţiile ce furnizează servicii pentru copii
|
ANPDC
|
MMFES
|
Trim. IV 2008
|
Actele normative care modifică şi
completează legislaţia în vigoare. Hotărârea Guvernului privind aprobarea
Strategiei naţionale sectoriale de formare profesională în domeniul
protecţiei drepturilor copilului
|
|
|
8.2.2. Inventarierea furnizorilor publici şi privaţi de formare
profesională în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului şi a
programelor educaţionale derulate de aceştia, precum şi actualizarea sa
anuală
|
ANPDC
|
MECT, MSP,
MMFES,
CNFPA,
MIRA-INA,
CSM, INM,
ONG
|
Trim. I 2009, ulterior actualizare anuală
în trim. I
|
Baza de date cu furnizorii publici şi
privaţi de formare profesională în domeniul protecţiei şi promovării
drepturilor copilului
|
|
|
8.2.3. Infiinţarea unor centre regionale - publice,
public-private, private de formare profesională în domeniul protecţiei şi promovării
drepturilor copilului, aflate în coordonarea metodologică a ANPDC
|
ANPDC
|
CJ/CLS,
DGASPC,
ONG
|
Trim. IV 2009
|
Primul centru regional funcţional în 2007
|
|
|
8.2.4. Realizarea şi aprobarea unei strategii naţionale
sectoriale de formare şi dezvoltare profesională în domeniul protecţiei şi
promovării drepturilor copilului; strategia de formare va oferi cadrul
necesar unei pregătiri adecvate şi sistematice, precum şi familiarizarea cu
drepturile copilului pentru toţi profesioniştii care interacţionează cu copiii sau iau decizii care îi privesc (inclusiv parlamentari)
|
ANPDC
|
MECT, MSP,
MMFES,
CNFPA,
MIRA-INA,
CSM, INM,
ONG
|
Trim. IV 2009
|
Hotărârea Guvernului prin care se aprobă Strategia naţională de
formare profesională în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului
|
Rezultat:
• Existenţa unui sistem naţional coerent de formare
iniţială şi continuă în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului
a profesioniştilor care interacţionează cu copilul.
B. Subdomeniu de interes: Prevenirea separării copilului de părinţi şi protecţia specială a copilului
separat de părinţi
9. Responsabilizarea comunităţilor locale pentru
prevenirea separării copilului de părinţi şi susţinerea familiilor pentru
creşterea, îngrijirea şi educarea propriilor copii
|
Obiective operaţionale
|
Activităţi
|
Responsabili
|
Parteneri
|
Termen
|
Indicatori/Rezultate
|
|
9.1. Creşterea responsabilităţii comunităţii locale în prevenirea
separării copilului de familie
|
9.1.1. Elaborarea unei metodologii de înfiinţare, organizare şi
funcţionare a structurilor comunitare consultative
|
ANPDC
|
CJ/CLS, CL, ONG, organisme internaţionale
|
Trim. IV 2009
|
Ordinul secretarului de stat prin care se
aprobă metodologia de înfiinţare, organizare şi funcţionare a structurilor
comunitare consultative
|
|
|
9.1.2. Actualizarea, finalizarea şi
aprobarea unei programe- cadru pentru formarea structurilor comunitare
consultative
|
ANPDC
|
CJ/CLS, CL, ONG, organisme internaţionale
|
Trim. IV 2009
|
Ordinul secretarului de stat prin care se
aprobă programa-cadru pentru formarea structurilor
comunitare consultative
|
|
|
9.1.3. Infiinţarea structurilor comunitare consultative la
nivelul întregii ţări şi pregătirea acestora în vederea sprijinirii activităţii
de prevenire a separării copilului de familie
|
CL, CLS
|
ANPDC CJ/CLS-
DGASPC, ONG, organisme internaţionale
|
Trim. IV 2009
|
Numărul de structuri comunitare
consultative înfiinţate
|
|
|
9.1.4. Reglementarea punerii în practică a atribuţiei DGASPC de
coordonare a activităţii CL in domeniul protecţiei drepturilor copilului,
inclusiv privind modalităţile concrete de comunicare
|
ANPDC
|
CJ/CLS- DGASPC
|
Trim. III 2008
|
Actul normativ aprobat
|
|
|
9.1.5. Incurajarea voluntariatului la nivelul comunităţilor
locale pentru desfăşurarea de activităţi de sprijin al familiilor şi
copilului în situaţie de risc, cu precădere în situaţii de criză
|
CL, CLS
|
CJ/CLS - DGASPC, ONG, BOR, organisme internaţionale
|
2008-2013
|
Numărul de voluntari implicaţi în activităţile de sprijin
|
|
|
9.1.6. Promovarea programelor de formare a asistenţilor
sociali/persoanelor cu atribuţii în asistenţă socială la nivelul tuturor
comunităţilor locale cu privire la modul de întocmire a planului de servicii,
în baza Ordinului secretarului de stat al Autorităţii Naţionale pentru
Protecţia Drepturilor Copilului nr. 286/2006 pentru aprobarea Normelor
metodologice privind întocmirea Planului de servicii şi a Normelor
metodologice privind întocmirea Planului individualizat de protecţie
|
CL
|
ANPDC, CJ -
DGASPC,
ONG
|
Trim. IV 2010
|
Numărul asistenţilor sociali/persoanelor cu atribuţii în
asistenţă socială angajate şi formate la nivelul comunelor
|
|
|
9.1.7. Infiinţarea şi diversificarea serviciilor de zi
|
CL
|
ANPDC, CJ - DGASPC, ONG, BOR, organisme internaţionale
|
2008-2013
|
Numărul serviciilor de zi înfiinţate
|
|
Obiective operaţionale
|
Activităţi
|
Responsabili
|
Parteneri
|
Termen
|
Indicatori/Rezultate
|
|
|
9.1.8. Reglementarea finanţării de la nivelul CL/CLS pentru
asigurarea protecţiei drepturilor copilului
|
ANPDC
|
CJ
|
Trim.l 2009
|
Măsurile
legislative/administrative aprobate
|
Rezultate:
• creşterea capacităţii autorităţilor administraţiei
publice locale în asumarea problematicii copiilor din punct de vedere
financiar, al profesionalizării resurselor umane şi dezvoltării serviciilor în
funcţie de nevoile specifice identificate;
• reglementarea aspectelor care ţin de finanţarea
sistemului de prevenire a separării copilului de familie şi a sistemului de
protecţie la nivelul consiliilor judeţene, al consiliilor locale de la nivelul
municipiilor, oraşelor şi comunelor, precum şi al consiliilor locale ale
sectoarelor municipiului Bucureşti;
• creşterea numărului de centre de zi şi alte servicii
de prevenire a separării copilului de părinţi, de sprijin al familiilor,
înfiinţate la nivelul comunităţilor locale, în vederea apropierii serviciilor
de beneficiari.
10. Continuarea reformei serviciilor sociale pentru copil şi familie
|
Obiective operaţionale
|
Activităţi
|
Responsabili
|
Parteneri
|
Termen
|
Indicatori/Rezultate
|
|
10.1. Lărgirea
parteneriatului
public-privat şi
permanentizarea
dialogului cu
organizaţiile
neguvernamentale
|
10.1.1. Realizarea unei baze permanente
de comunicare a ANPDC cu organizaţiile neguvernamentale şi alte organisme ale
societăţii civile, în special asociaţii de copii şi tineret
|
ANPDC
|
Federaţii ale organizaţiilor neguvernamentale şi alte federaţii
din domeniu, asociaţii de copii şi tineri
|
2008-2013
|
Includerea modalităţilor de comunicare permanentă cu
organizaţiile neguvernamentale în documentele interne ale ANPDC, inclusiv în
strategia de comunicare
|
|
|
10.1.2. Organizarea unei conferinţe naţionale pe tema întăririi
parteneriatului public-privat prin contractarea de servicii sociale de
protecţie a copilului şi creşterea în acest mod a accesului, în mod
nediscriminatoriu şi cu o mai mare transparenţă, al furnizorilor privaţi de
servicii sociale la fondurile publice, pe baza respectării principiilor etice
şi a standardelor de calitate în vigoare
|
ANPDC
|
UNCJR, CJ/CL, federaţiile organizaţiilor neguvernamentale,
organisme internaţionale
|
Trim. III 2008
|
Raportul final al conferinţei naţionale
|
|
|
10.1.3. Aprobarea cadrului normativ pentru
contractarea de servicii sociale pentru copii de către organizaţiile
neguvernamentale
|
ANPDC
|
CJ/CLS, ONG, organisme internaţionale
|
Trim. I 2008
|
Actul normativ pentru contractarea de
servicii sociale pentru copii de către organizaţiile neguvernamentale
|
|
|
10.1.4. Realizarea unui proiect-pilot pentru sprijinirea
implementării cadrului normativ pentru contractarea de servicii sociale de
protecţie a copilului de către organizaţiile neguvernamentale
|
ANPDC si
CJ/CLS, CL
|
ONG,
organisme
internaţionale
|
Trim. II 2008
|
Raportul final al proiectului
|
|
|
10.1.5. Atribuirea de contracte de servicii prin hotărâre a
CJ/CLS pe baze competiţionale şi concurenţiale, conform prevederilor cadrului
normativ
|
CJ/CLS, CL
|
ONG
|
2008-2013
|
Numărul de servicii contractate
|
|
|
10.1.6. Realizarea unui studiu privind costul mediu pe copil
pentru fiecare tip de serviciu social pentru copii
|
ANPDC
|
CJ/ CLS, ONG, organisme internaţionale
|
Trim. I 2008
|
Raportul final al studiului
|
|
Obiective operaţionale
|
Activităţi
|
Responsabili
|
Parteneri
|
Termen
|
Indicatori/Rezultate
|
|
|
10.1.7. Stabilirea costului mediu pe copil pentru fiecare tip de
serviciu social pentru copii, în baza studiului menţionat la pct.10.1.6
|
ANPDC
|
MMFES
|
Trim. II 2008
|
Actul normativ prin care se aprobă costul mediu pe copil pentru
fiecare tip de serviciu social pentru copii
|
|
10.2. Creşterea calităţii serviciilor sociale pentru copil şi
familie
|
10.2.1. Armonizarea legislaţiei privitoare la acreditare şi
licenţiere, în acord cu legislaţia referitoare la inspecţie, raportată la
standardele minime obligatorii în domeniul protecţiei şi promovării
drepturilor copilului
|
MMFES,
ANPDC
şiANPF
|
CJ/CLS, CL, ONG.ANPH
|
2008-2013
|
Actele normative care reglementează aspectele privitoare la
acreditare, licenţiere şi inspecţie, modificate şi completate
|
|
|
10.2.2. Finalizarea şi aprobarea
ghidurilor metodologice de implementare a aplicării standardelor minime
obligatorii în domeniul protecţiei copilului
|
ANPDC
|
CJ/ CLS-DGASPC,
ONG, organisme
internaţionale
|
Trim. II 2008
|
Ordinele secretarului de stat al ANPDC prin care se aprobă ghidurile metodologice
|
|
|
10.2.3. Elaborarea şi aprobarea celorlalte standarde minime
obligatorii în domeniul protecţiei copilului, prevăzute de lege (privind
serviciile pentru copilul care săvârşeşte fapte penale şi nu răspunde penal,
serviciile pentru copilul care răspunde penal (14-18 ani), centrele destinate
protecţiei şi asistenţei de urgenţă a copiilor victime ale traficului), precum
şi a altor norme, metodologii şi proceduri pentru servicii specializate
|
ANPDC
|
CJ/ CLS-DGASPC,
ONG, organisme
internaţionale
|
Trim. IV 2008
|
Actele normative de aprobare
|
|
|
10.2.4. Elaborarea normelor igienico-sanitare necesare
funcţionării serviciilor rezidenţiale organizate pe model familial (case,
apartamente, module) astfel încât să se poată aplica standardele minime
obligatorii aprobate în domeniul protecţiei copilului
|
MSP
|
ANPDC, CJ/CLS- DGASPC, ONG
|
Trim. IV 2008
|
Actul normativ revizuit
|
|
|
10.2.5. Diversificarea şi specializarea reţelei de asistenţi
maternali pentru a răspunde nevoilor imediate, de urgenţă sau unor
caracteristici deosebite ale copiilor protejaţi (copilul 0-2 ani; copilul cu
handicap neuropsihomotor şi/sau senzorial; copilul cu HIV/SIDA; copii
aparţinând minorităţilor naţionale; copiii străzii; preluarea în regim de
urgenţă), precum şi a reţelei de servicii, programe şi activităţi de sprijin
pentru asistenţii maternali
|
CJ/CLS-
DGASPC
|
ANPDC, ONG
|
Trim. IV 2008
|
Statistici ANPDC
|
|
|
10.2.6. Reglementarea statutului familiilor substitutive, altele
decât asistentul maternal şi familia potenţial adoptatoare, precum şi al
familiei extinse în care se face plasamentul copiilor şi al aşa-numiţilor
„părinţi sociali"
|
ANPDC
|
CJ/ CLS, ONG
|
Trim. IV 2008
|
Acte normative de reglementare
|
|
Obiective operaţionale
|
Activităţi
|
Responsabili
|
Parteneri
|
Termen
|
Indicatori/Rezultate
|
|
|
10.2.7. Inchiderea/ restructurarea pe model familial, conform
standardelor în vigoare, a instituţiilor de tip clasic
|
CJ/CLS
|
ANPDC, DGASPC,
ONG
|
Trim. IV 2008-2013
|
Numărul instituţiilor de tip clasic închise/ restructurate
|
|
|
10.2.8. Analiza legislaţiei care reglementează organizarea şi
funcţionarea instituţiilor care acordă servicii sociale de creştere,
îngrijire şi educare a copilului care a săvârşit o faptă penală, dar nu
răspunde penal, precum şi a instituţiilor în care copiii care răspund penal
execută o pedeapsă privativă de libertate, în vederea armonizării
conceptelor, a standardelor de calitate şi a statutului acestora în relaţie
cu măsurile de protecţie specială şi a măsurilor care privesc executarea unor
pedepse privative de libertate şi elaborarea proiectelor de acte normative
care reglementează aceste servicii
|
ANPDC
|
MECT, MJ, ONG, organisme internaţionale
|
Trim. IV 2008
|
Raportul programului
|
Rezultate:
• creşterea eficienţei parteneriatelor centrale şi
locale, interinstituţionale, public-private, inclusiv prin crearea cadrului
legal necesar pentru contractarea serviciilor sociale publice pentru copii de către
organismele private acreditate;
• creşterea numărului de servicii rezidenţiale pe model
familial, concomitent cu scăderea numărului instituţiilor de tip clasic, precum
şi al serviciilor rezidenţiale cu un număr peste 100 de copii;
• scăderea duratei de asistare a copiilor în sistemul
de protecţie specială prin realizarea cadrului legal necesar pentru integrarea
copilului separat de familia sa într-un mediu stabil permanent în cel mai scurt
timp posibil de la luarea sa în evidenţă în cadrul sistemului de protecţie a
copilului;
• scăderea numărului de copii părăsiţi de părinţi în
unităţile sanitare;
• creşterea calităţii serviciilor prin dezvoltarea
sistemului de standardizare, acreditare, licenţiere şi inspecţie;
• existenţa unei contribuţii semnificative din partea
ANPDC la asigurarea compatibilităţii, complementarităţii şi continuumului de
servicii pentru copiii şi adulţii cu dizabilităţi;
• dezvoltarea şi diversificarea
serviciilor de tip familial.
11. Protecţia
grupurilor vulnerabile de copii şi tineri care necesită o atenţie specială
(copiii străzii, copiii delincvenţi, copiii cu handicap, HIV/SIDA şi boli
cronice grave/terminale, tinerii care urmează să părăsească sistemul de
protecţie)
|
Obiective operaţionale
|
Activităţi
|
Responsabili
|
Parteneri
|
Termen
|
Indicatori/Rezultate
|
|
11.1. Crearea unui sistem de monitorizare şi control al
fenomenului „copiii străzii"
|
11.1.1 Elaborarea şi aprobarea unei
metodologii şi a unui set de instrumente în vederea respectării dreptului la
protecţie specială a copiilor străzii fără identitate până la eliberarea
documentelor de identitate
|
ANPDC şi MIRA
|
CJ/CLS -DGASPC,
ONG
|
Trim. IV 2008
|
Ordinul comun prin care se aprobă
metodologia şi setul de instrumente
|
|
|
11.1.2. Elaborarea şi aprobarea unor proceduri de identificare
care să permită determinarea cât mai corectă a numărului de copii şi
realizarea integrării intervenţiei serviciilor sociale stradale şi a
centrelor de coordonare şi informare pentru copiii străzii
|
ANPDC şi MIRA
|
CJ/CLS -DGASPC,
ONG
|
Trim. IV 2008
|
Ordinul comun prin care se aprobă
metodologia şi setul de instrumente
|
|
|
11.1.3. Realizarea unui studiu naţional în vederea identificării
celei mai adecvate modalităţi de coordonare a eforturilor din acest domeniu şi
a modelelor de bune practici în integrarea socială a copiilor străzii. In
cadrul studiului se va urmări şi realizarea unei cartografieri cu zonele în
care se găsesc aceşti copii, în funcţie de sezon şi
alte variabile
|
ANPDC
|
MIRA, CJ/CLS-
DGASPC, ONG, organisme internaţionale
|
Trim. I 2008
|
Raportul final al studiului naţional
|
|
Obiective operaţionale
|
Activităţi
|
Responsabili
|
Parteneri
|
Termen
|
Indicatori/Rezultate
|
|
|
11.1.4. Implementarea programului „Iniţiativa copiii
străzii" în vederea dezvoltării şi diversificării serviciilor destinate
copiilor străzii şi familiilor acestora (centre de zi, centre de consiliere
pentru copiii străzii şi pentru părinţi, adăposturi de zi şi de noapte etc.)
în acord cu standardele minime obligatorii în vigoare
|
ANPDC
|
CJ/CLS- DGASPC, organisme internaţionale
|
Trim. IV 2008
|
Aproximativ 20 de servicii înfiinţate pentru copiii străzii şi
familiile acestora
|
|
|
11.1.5. Realizarea unui sistem de monitorizare a situaţiei şi
numărului de copii ai străzii în vederea coordonării intervenţiei specifice
şi diminuarea fenomenului
|
ANPDC
|
CJ/CLS- DGASPC, SPAS
|
Trim. IV 2008
|
Date statistice periodice la nivelul ANPDC
|
|
11.2. Dezvoltarea şi diversificarea serviciilor şi activităţilor
de prevenire a delincventei juvenile, precum şi a celor de reabilitare a
copiilor delincvenţi
|
11.2.1. Sprijinirea şi promovarea programelor de prevenire a
delincventei juvenile în şcoli, instituţii de tip rezidenţial, alte
instituţii
|
ANPDC
|
MIRA, MECT, CL/CJ, OPA
|
2008-2013
|
Numărul programelor implementate, numărul anual de beneficiari
|
|
|
11.2.2. Dezvoltarea reţelei specializate de servicii rezidenţiale
şi centre de zi pentru copilul care a săvârşit o faptă penală şi nu răspunde
penal
|
CJ/CLS
|
ANPDC, ONG, organisme internaţionale
|
Trim. II 2009
|
Numărul de servicii specializate pentru copilul care a săvârşit o
faptă penală şi nu răspunde penal
|
|
|
11.2.3. Elaborarea şi aprobarea unor standarde minime obligatorii
privind calitatea îngrijirii copilului în centrele de reeducare şi penitenciare
|
ANPDC şi MJ
|
ONG,
organisme
internaţionale
|
Trim. IV 2009
|
Ordinul comun prin care se aprobă standardele minime obligatorii
|
|
|
11.2.4. Realizarea unui proiect-pilot pentru dezvoltarea unui
program/ serviciu de monitorizare şi sprijin postdetenţie, utilizând „tutori
de reintegrare" care să colaboreze cu serviciile de probaţiune existente
şi cu serviciile de asistenţă socială
|
ANPDC, serviciile
de probaţiune
|
MJ, CJ/CLS-
DGASPC,
ONG,
organisme
internaţionale
|
Trim. II 2009
|
Raportul final al proiectului-pilot
publicat şi diseminat
|
|
|
11.2.5. Elaborarea şi aprobarea unor proceduri de lucru comune
pentru serviciile de probaţiune şi DGASPC, în vederea asigurării protecţiei
copilului care a săvârşit o faptă penală şi răspunde penal, dar execută
sancţiunea în stare de libertate
|
ANDPC şi MJ
|
DGASPC, serviciile de probaţiune, ONG
|
Trim. IV 2008
|
Ordinul comun prin care se aprobă
metodologia şi setul de instrumente
|
|
11.3. Creşterea calităţii îngrijirii copiilor cu handicap,
HIV/SIDA şi boli cronice
grave/terminale aflaţi în protecţie specială
|
11.3.1. Inchiderea/restructurarea pe model familial a
instituţiilor de tip clasic pentru copiii cu handicap (inclusiv copii cu
cerinţe educative speciale), HIV/SIDA
|
CJ/CLS
|
ANPDC, ONG
|
Trim. IV
|
Numărul de instituţii incluse/ restructurate
|
|
Obiective operaţionale
|
Activităţi
|
Responsabili
|
Parteneri
|
Termen
|
Indicatori/Rezultate
|
|
|
11.3.2. Dezvoltarea şi diversificarea serviciilor specializate
pentru copiii cu handicap, HIV/SIDA şi boli cronice grave/prognostic limitat
aflaţi în protecţie specială (asistenţi maternali, centre de zi şi de
recuperare/ reabilitare, centre de plasament de tip familial)
|
CJ/CLS
|
ANPDC, ONG, BOR, organisme internaţionale
|
2008-2013
|
Numărul de servicii înfiinţate
|
|
11.4 Asigurarea complementarităţii şi continuumului de servicii
pentru tinerii cu handicap aflaţi în evidenţa sistemului de protecţie a
copilului, în vederea dobândirii abilităţilor de trai independent şi/sau
integrării lor socioprofesionale
|
11.4.1. Realizarea unui studiu la nivel naţional cu privire la gradul
integrării sociale a copiilor şi tinerilor cu handicap
|
ANPDC şi ANPH
|
CJ/CLS- DGASPC, CPC, ONG, organisme internaţionale
|
Trim. I 2009
|
Raportul final al studiului
|
|
|
11.4.2. Armonizarea cadrului legislativ din domeniul protecţiei
drepturilor copilului cu cel din domeniul protecţiei persoanelor cu handicap
în sensul asigurării complementarităţii şi continuumului de servicii pentru
tinerii cu dizabilităţi aflaţi în evidenţa sistemului de protecţie a
copilului, în vederea dobândirii abilităţilor de trai independent şi/sau
integrării lor socioprofesionale - în baza recomandărilor studiului naţional
|
ANPDC şiANPH
|
CJ/CLS- DGASPC, CPC, ONG
|
Trim. III 2008
|
Actele normative aprobate
|
|
|
11.4.3. Dezvoltarea şi diversificarea serviciilor necesare
tinerilor cu handicap care au beneficiat de o măsură de protecţie specială şi
nu îşi continuă studiile, nu au posibilitatea revenirii în propria familie,
fiind confruntaţi cu riscul excluderii sociale, în vederea dobândirii
abilităţilor de trai independent şi/sau integrării lor socioprofesionale
|
CJ/CLS
|
ANPDC, ANPH, ONG
|
2008-2013
|
Numărul de servicii nou-înfiinţate pentru tinerii cu handicap
|
|
11.5. Sprijinirea integrării socioprofesionale a
tinerilor care urmează să părăsească sistemul de protecţie, precum şi
a tinerilor care părăsesc sistemul sancţionator custo-dial şi a celor
aflaţi în evidenţele serviciilor de probaţiune
|
11.5.1. Aplicarea standardelor minime obligatorii privind
serviciul de dezvoltare a deprinderilor de viaţă independentă
|
CJ/CLS, ONG,
serviciile
de
probaţiune
|
ANPDC MJ- Direcţia de probaţiune
|
2008-2013
|
Rapoartele de inspecţie
|
|
|
11.5.2. Elaborarea şi aprobarea de norme metodologice privind
aplicarea prevederilor art. 51 din Legea nr. 272/2004
|
ANPDC
|
CJ/CLS si ONG
|
Trim. IV 2008
|
Hotărârea Guvernului prin care se aprobă normele metodologice
|
|
Obiective operaţionale
|
Activităţi
|
Responsabili
|
Parteneri
|
Termen
|
Indicatori/Rezultate
|
|
|
11.5.3. Realizarea unui ghid de orientare
profesională şi de dezvoltare a deprinderilor de viaţă independentă
|
MECT
|
ANPDC, ONG, organisme internaţionale
|
Trim. III 2008
|
Ghidul diseminat
|
|
|
11.5.4. Corelarea activităţilor desfăşurate în cadrul serviciilor
pentru dezvoltarea deprinderilor de viaţă independentă din sistemul de
protecţie specială a copilului cu cele realizate de autorităţile publice şi
instituţiile care au atribuţii privind integrarea socioprofesională
a tinerilor după părăsirea sistemului de protecţie, a tinerilor care
părăsesc sistemul sancţionator custodial şi a celor aflaţi în evidenţele
serviciilor de probaţiune, în baza prevederilor strategiei din domeniu,
inclusiv prin încheierea unor protocoale de colaborare
|
CJ/CLS- DGASPC
|
DMPS, ISJ, AJOFM, ONG, serviciile de
probaţiune
|
2008-2013
|
Protocoale de colaborare. Numărul anual de tineri integraţi
socioprofesional
|
|
|
11.5.5. Susţinerea acţiunilor de incluziune socială a
tinerilor aflaţi în dificultate şi confruntaţi cu riscul
excluderii profesionale, precum şi a tinerilor absolvenţi ai
instituţiilor de învăţământ, inclusiv a celui special, în rândul tinerilor
beneficiari ai măsurilor de protecţie specială
|
CJ/CL- DGASPC
|
AJOFM, serviciile de probaţiune
|
2008-2013
|
Date statistice ANPDC
|
Rezultate:
• creşterea numărului de servicii specializate pentru
copiii separaţi de părinţi care necesită o atenţie specială (copiii străzii,
copiii delincvenţi, copiii cu dizabilităţi, HIV/SIDA şi cu boli cronice
grave/prognostic limitat, tinerii) concomitent cu diversificarea acestor
servicii;
• scăderea numărului de copii ai străzii.
Listă abrevieri:
AJOFM -Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea
Forţei de Muncă;
ANA -Agenţia
Naţională Antidrog;
ANOFM -Agenţia Naţională pentru Ocuparea
Forţei de Muncă;
ANFP -Agenţia
Naţională pentru Protecţia Familiei;
ANR -Agenţia Naţională pentru Romi;
ANT -Agenţia Naţională pentru
Tineret;
ANPH -Autoritatea Naţională pentru
Persoanele cu Handicap;
ANPDC -Autoritatea
Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului;
BDCE - Banca de Dezvoltare a
Consiliului Europei;
BIM - Biroul Internaţional al
Muncii;
BOR - Biserica Ortodoxă Română;
CJ/CL/CLS - consiliul
judeţean/consiliul local/consiliul local al sectorului
CNA -
Consiliul Naţional al Audiovizualului;
CNCD - Consiliul Naţional pentru
Combaterea Discriminării;
CNFPA - Consiliul Naţional pentru
Formarea Profesională a
Adulţilor;
CPC -
Comisia pentru Protecţia Copilului;
CSM - Consiliul Superior al
Magistraturii;
DRI - Departamentul pentru Relaţii
Interetnice;
DECP - Direcţia
de Evidenţă Centralizată a Populaţiei;
DGASPC - Direcţia
Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului;
DMS - Departamentul pentru Munca în
Străinătate;
DMPS - Direcţia de Muncă şi Protecţie
Socială;
ASP -Autoritatea de Sănătate
Publică;
IJP - Inspectoratul Judeţean de
Poliţie;
IM -Inspecţia Muncii;
INA - Institutul Naţional de
Administraţie;
INM -
Institutul Naţional al Magistraturii;
ISE - Institutul de Ştiinţe ale
Educaţiei;
ISJ - Inspectoratul Şcolar
Judeţean;
MIRA - Ministerul Internelor şi
Reformei Administrative;
MAE - Ministerul Afacerilor Externe;
MCC - Ministerul Culturii şi
Cultelor;
MECT - Ministerul Educaţiei,
Cercetării şi Tineretului;
MJ - Ministerul Justiţiei;
MMFES - Ministerul
Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse;
MSP - Ministerul Sănătăţii Publice;
ONG - Organizaţie neguvernamentală;
SPAS - Serviciul Public de Asistenţă
Socială;
CNDPCECM - Comitetul naţional director pentru
prevenirea şi combaterea
exploatării copiilor prin muncă.