Anunţă-mă când se modifică Fişă act Comentarii (0) Trimite unui prieten Tipareste act

HOTARARE din 22 iunie 2004

HOTARARE    din 22 iunie 2004

in cauza Pini si Bertani si Manera si Atripaldi impotriva Romaniei

ACT EMIS DE: CURTEA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 1245 din 23 decembrie 2004


SmartCity3


                               HOTARARE
                           din 22 iunie 2004

    in cauza Pini si Bertani si Manera si Atripaldi impotriva Romaniei*)
                (Cererile nr. 78028/01 si 78030/01)

    *) Hotararea din 22 iunie 2004 este reprodusa in facsimil.

    In cauza Pini si Bertani si Manera si Atripaldi impotriva Romaniei,
    Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Sectia a II-a), statuand in cadrul unei camere formate din: domnii J.-P. Costa, presedinte; A.B. Baka, L. Loucaides, C. Birsan, K. Jungwiert, V. Butkevych, doamna W. Thomassen, judecatori si domnul T.L. Early, grefier adjunct de sectie, dupa ce a deliberat in camera de consiliu, la datele de 25 noiembrie 2003, 10 februarie, 6 aprilie si 25 mai 2004, pronunta hotararea urmatoare, adoptata la aceasta ultima data:

    PROCEDURA
    1. La originea cauzei se afla doua cereri (nr. 78028/01 si 78030/01) indreptate impotriva Romaniei, prin care patru cetateni italieni, domnul Carlo Pini si doamna Annalisa Bertani (numiti in continuare primii reclamanti) si domnul Salvatore Manera si doamna Rosalba Atripaldi (numiti in continuare al doilea cuplu de reclamanti), au sesizat Curtea Europeana a Drepturilor Omului la datele de 10 martie si 20 aprilie 2001, in temeiul articolului 34 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (Conventia).
    2. Reclamantii sunt reprezentati de domnul S. Papa, avocat din Reggio Emilia. Guvernul roman (Guvernul) este reprezentat de agentul guvernamental, domnul B. Aurescu, subsecretar de stat la Ministerul Afacerilor Externe.
    3. Reclamantii au sustinut, in principal, invocand articolul 8 din Conventie, incalcarea dreptului lor la respectarea vietii de familie, pe motivul neexecutarii hotararilor pronuntate de Tribunalul Judetean Brasov privitor la adoptia a doua minore romance, care i-ar fi privat pe acestia de orice contact cu copiii lor. Ei au sustinut, in plus, ca autoritatile romane au refuzat sa permita fiicelor lor adoptive sa paraseasca Romania, incalcand astfel articolul 2 alineatul 2 din Protocolul nr. 4 la Conventie.
    4. Cererile au fost repartizate primei sectii a Curtii (conform art. 52 alin. 1 din Regulament). In cadrul acestei sectii, camera desemnata sa examineze cauza (conform art. 27 alin. 1 din Conventie) a fost constituita potrivit art. 26 alin. 1 din Regulament.
    5. La data de 1 noiembrie 2001, Curtea a modificat structura sectiilor sale (art. 25 alin. 1 din Regulament). Cererile au fost repartizate celei de-a doua sectii a Curtii, reorganizata astfel (art. 52 alin. 1).
    6. La 25 iunie 2002, camera a decis ca aceste cereri vor fi tratate cu prioritate (articolul 41 din Regulament) si, la 16 septembrie 2003, a decis sa le conexeze (art. 42 alin. 1 din Regulament).
    7. La 2 octombrie 2002 si 7 octombrie 2003, presedintele camerei a autorizat urmatorii terti sa intervina in cadrul procedurii scrise si orale (articolele 36 alineatul 2 din Conventie si 44 alineatul 2 din Regulament): Complexul educational <<Poiana Soarelui>> din Brasov, prin reprezentantul sau, domnul N. Mindrila; doamna Baroana Nicholson de Winterbourne, cetatean britanic, raportor al Parlamentului european; domnul I. Tiriac, membru fondator al centrului educational <<Poiana Soarelui>>; domnul V. Arhire, avocat in Baroul Bucuresti, in calitate de reprezentant al minorelor Florentina Goroh (numita in continuare Florentina) si Mariana Estoica (numita in continuare Mariana). Tertii intervenienti au depus observatii scrise, la care partile au raspuns (conform art. 44 alin. 5 din Regulament).
    Guvernul italian, invitat la 18 septembrie 2003 sa participe la audiere si/sau sa prezinte observatii scrise, nu si-a manifestat dorinta de a-si exercita acest drept (art. 36 alin. 1 din Conventie si art. 61 din Regulament).
    8. Audierea dedicata atat problemelor privind admisibilitatea cat si celor privind fondul a avut loc in sedinta publica la Palatul Drepturilor Omului din Strasbourg, la 25 noiembrie 2003 (art. 59 alin. 3 si art. 54 alin. 3 din Regulament).

    S-au prezentat:
    - din partea Guvernului
    domnul Bogdan Aurescu, subsecretar de stat, agent, doamna Roxana Rizoiu, director, Directia Agentului Guvernamental, coagent, domnul Razvan Rotundu, coagent;
    - din partea reclamantilor
    domnul Stefano Papa, avocat, domnul Carlo Pini, doamna Annalisa Bertani, domnul Salvatore Manera, doamna Rosalba Atripaldi, reclamanti;
    - din partea tertilor intervenienti
    domnul Nicolai Mindrila, doamna Baroana Emma Nicholson de Winterbourne, domnul Ioan Tiriac, domnul Vasile Arhire, avocat.

    9. Prin Decizia din 25 noiembrie 2003, camera a declarat cererile partial admisibile (art. 54 alin. 3 din Regulament). Ea a unit cu fondul problemele ridicate de Guvern referitor la aplicabilitatea articolul 8 din Conventie si sa se sesizeze din oficiu cu privire la incalcarea articolului 6 alineatul 1 din Conventie in privinta neexecutarii hotararilor definitive privind adoptia, invocate de reclamanti exclusiv din perspectiva articolului 8 din Conventie.
    10. Atat reclamantii, cat si Guvernul au depus observatii scrise cu privire la fondul cauzei (conform art. 59 alin. 1 din Regulament). Fiecare dintre parti a prezentat comentarii scrise asupra observatiilor celeilalte parti.

    IN FAPT
    I. Circumstantele cauzei
    11. Reclamantii s-au nascut, respectiv, in 1957, 1952, 1951 si 1953 si au domiciliul la Reggio Emilia (primii reclamanti) si la Mantova (al doilea cuplu de reclamanti). La data introducerii cererii, ei aveau calitatea de parinti adoptivi ai Florentinei si Marianei, cetatene romane, nascute la 31 martie, respectiv 17 aprilie 1991, avand domiciliul la Brasov, in cadrul Complexului educational <<Poiana Soarelui>> din Brasov (numit in continuare CEPSB).

    A. Procedurile de adoptie

    1. Adoptia Florentinei

    12. Prin Sentinta definitiva din 17 iunie 1994, Tribunalul Judetean Iasi a constatat abandonul Florentinei, atunci in varsta de trei ani. Cu acest prilej, drepturile parintesti au fost delegate institutiei de asistenta sociala L.
    13. La 6 septembrie 1994, prin decizia Comisiei pentru protectia copilului din Iasi, minora a fost plasata la CEPSB.
    14. La 15 mai 2000, dupa intrarea in vigoare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 25/1997 cu privire la adoptie (numita in continuare O.U.G. nr. 25/1997), Guvernul roman a insarcinat asociatia privata C. cu gasirea unei familii sau unei persoane care sa o adopte pe Florentina. Acesta a insarcinat si Comitetul roman pentru adoptii sa sustina asociatia C. in efectuarea unui raport psihosocial asupra minorei.
    15. Primii reclamanti au informat asociatia C. in legatura cu dorinta lor de a adopta un copil roman, iar aceasta le-a trimis o fotografie a Florentinei. Ei au intalnit minora pentru prima data la 3 august 2000, la CEPSB. Prin intermediul asociatiei C., ei au aflat ulterior de dorinta minorei de a li se alatura si de pasiunea ei pentru muzica.
    16. La 30 august 2000, la propunerea asociatiei C., Comitetul roman pentru adoptii a avizat favorabil adoptia Florentinei de catre primii reclamanti, iar, la 21 septembrie 2000, ca urmare a cererii de adoptie a acestora din urma, a trimis dosarul Tribunalului Judetean Brasov, in conformitate cu art. 14 alin. 2 din O.U.G. nr. 25/1997.
    17. La 28 septembrie 2000, instanta a admis cererea. Aceasta a constatat ca numita Comisie pentru protectia copilului Brasov avizase favorabil adoptia si isi confirmase consimtamantul in fata instantei. Aratand si faptul ca minora se afla la CEPSB, a solicitat serviciului de stare civila sa modifice certificatul de nastere al Florentinei si sa ii elibereze acesteia un nou certificat de nastere.
    18. Comitetul roman pentru adoptii a introdus apel impotriva acestei sentinte. La 13 decembrie 2000, Curtea de Apel Brasov a respins acest apel ca tardiv. Aceasta decizie a ramas definitiva.
    19. La 5 februarie 2001, Comitetul roman pentru adoptii a certificat faptul ca adoptia Florentinei s-a facut in conformitate cu prevederile legale interne, precum si cu Conventia de la Haga din 29 mai 1993 asupra protectiei copiilor si cooperarii in materia adoptiei internationale, si a eliberat reclamantilor un certificat de conformitate in acest sens.
    20. La 14 februarie 2001, Comisia pentru adoptii internationale a autorizat intrarea si sederea permanenta a minorei in Italia, si a dispus comunicarea acestei decizii, intre altele, Ambasadei Italiei la Bucuresti.
    21. La o data neprecizata, Procurorul General al Romaniei a introdus recurs in anulare impotriva sentintei Tribunalului Judetean Brasov si impotriva deciziei Curtii de Apel Brasov. La data de 5 iunie 2001, Curtea Suprema de Justitie a respins recursul ca inadmisibil.

    2. Adoptia Marianei

    22. La 28 septembrie 2000, in urma unei proceduri similare celei descrise la alineatele 16 - 18 anterioare, Tribunalul Judetean Brasov a admis cererea facuta de cel de-al doilea cuplu de reclamanti in vederea adoptiei Marianei. Instanta a constatat ca minora, declarata abandonata prin Decizia definitiva din 22 octombrie 1998, se afla la CEPSB si a solicitat serviciului de stare civila sa modifice certificatul de nastere al acesteia, si sa-i elibereze un nou certificat.
    23. Comitetul roman pentru adoptii a introdus apel impotriva acestei sentinte. La 28 decembrie 2000, Curtea de Apel Brasov a respins acest apel ca tardiv. Aceasta decizie a ramas definitiva.
    24. La 28 decembrie 2000, Comitetul roman pentru adoptii a certificat faptul ca adoptia Florentinei s-a facut in conformitate cu prevederile legale interne, precum si cu Conventia de la Haga din 29 mai 1993 asupra protectiei copiilor si cooperarii in materia adoptiei internationale, si a eliberat reclamantilor un certificat de conformitate in acest sens.

    B. Incercari de executare a hotararilor de incuviintare a adoptiei

    1. Decizia in cazul Florentinei
    a) Cererea de predare a certificatului de nastere pe calea ordonantei presedintiale
    25. La o data neprecizata, primii reclamanti au sesizat Judecatoria Brasov cu o cerere de predare a certificatului de nastere al minorei si incredintarea acesteia pe calea ordonantei presedintiale, in contradictoriu cu CEPSB. La 24 octombrie, instanta a solutionat favorabil aceasta cerere.
    26. CEPSB a introdus apel impotriva acestei sentinte si a solicitat suspendarea executarii, sustinand ca in speta nu sunt intrunite conditiile necesare unei cereri de ordonanta presedintiala, ca hotararea de adoptie nu este definitiva si ca aceasta fusese pronuntata cu incalcarea dispozitiilor legale.
    27. La 7 martie 2001, instanta a respins apelul, cu motivarea ca interesul copilului si faptul ca parintii adoptivi isi aveau domiciliul in strainatate justifica examinarea de urgenta a cererii si ca cererea reclamantilor putea fi solutionata pe calea unei ordonante presedintiale. Instanta a constatat, de asemenea, ca, potrivit documentelor din dosar, hotararea de adoptie este definitiva si a dobandit autoritate de lucru judecat. In consecinta, instanta a apreciat ca problemele de fond referitoare la adoptie nu mai puteau fi reexaminate in cadrul ordonantei presedintiale. Instanta a respins cererea de suspendare a executarii, pe motiv ca aceasta nu se justifica, avand in vedere hotararea sa de a respinge apelul.
    28. Recursul introdus de CEPSB a fost, de asemenea, respins prin Decizia definitiva din 7 iunie 2001 a Curtii de Apel Brasov.
    b) Procedura de executare a ordonantelor presedintiale
    29. Primii reclamanti au solicitat executarea hotararilor din 28 septembrie 2000 si 7 iunie 2001 de catre executori judecatoresti de pe langa Judecatoria Brasov. La 22 februarie 2001, acestia din urma au somat CEPSB cu privire la obligatia de a preda reclamantilor certificatul de nastere al minorei si de a transfera parintilor adoptivi drepturile parintesti pana la data de 2 martie 2001. Prin urmare, presedintele instantei a dispus suspendarea executarii pe durata procedurii de contestatie la executare introduse de CEPSB (alin. 30 - 32 anterioare).
    c) Prima contestatie la executare
    30. La 23 februarie 2001, CEPSB a introdus contestatie la executare in privinta Deciziei din 28 septembrie 2000, motivand aceasta prin lipsa de claritate a dispozitivului si prin faptul ca hotararea de incuviintare a adoptiei a fost pronuntata fara respectarea dispozitiilor legale in materie. CEPSB a solicitat, de asemenea, suspendarea executarii.
    31. La 30 martie 2001, instanta a respins contestatia, cu motivarea ca dispozitivul hotararii este clar si nu pune nici o problema de executare. Cu privire la cel de-al doilea capat de cerere, instanta a decis ca hotararea contestata dobandise autoritate de lucru judecat si ca, prin urmare, fondul cauzei nu putea fi examinat din nou in cadrul unei contestatii la executare. Instanta a respins, de asemenea, cererea de suspendare a executarii introdusa de CEPSB.
    32. CEPSB a introdus apel la Tribunalul Judetean Brasov, care, la data de 2 iulie 2001, l-a respins ca neintemeiat.
    d) Reluarea executarii
    33. La 12 iunie 2001, primii reclamanti au solicitat executorilor judecatoresti de pe langa Judecatoria Brasov sa reia executarea, avand in vedere si respingerea, intre timp, a recursului in anulare introdus de Procurorul General.
    34. La 13 iunie 2001, executorii judecatoresti au somat CEPSB in legatura cu obligatia sa de a preda reclamantilor certificatul de nastere al minorei si de a o incredinta parintilor adoptivi pana la 15 iunie 2001.
    35. La 19 iulie 2001, acestia au somat din nou CEPSB, cerandu-i sa se conformeze pana la 8 august 2001.
    e) A doua contestatie la executare
    36. CEPSB a introdus contestatie la executare impotriva reclamantilor la Judecatoria Brasov, aratand ca ordonanta presedintiala reglementeaza situatii provizorii, in vreme ce, in prezenta cauza, executarea ordonantei presedintiale ar avea, din contra, consecinte permanente. Paratii s-au opus cererii si au solicitat obligarea la plata unei amenzi pentru neexecutarea unei hotarari definitive, precum si la daune.
    37. La 8 august 2001, instanta a admis cererea de suspendare provizorie a executarii, pana la termenul din 22 august 2001. La aceasta ultima data, instanta a prelungit suspendarea executarii pana la termenul urmator, fixat pentru 11 septembrie 2001. La data stabilita, instanta a acordat o noua prelungire a suspendarii pana la termenul din 25 septembrie 2001, data la care a respins cererile CEPSB si ale reclamantilor ca neintemeiate. Instanta a considerat ca problema ridicata de CEPSB privea fondul cauzei, in care se pronuntase deja o hotarare ce dobandise autoritate de lucru judecat. Aceasta a respins cererea primilor reclamanti, cu motivarea ca reaua credinta a CEPSB si intinderea prejudiciului nu au fost dovedite.
    f) Reluarea executarii
    38. La 5 noiembrie 2001, executorii judecatoresti au somat CEPSB in legatura cu obligatia sa de a preda primilor reclamanti certificatul de nastere al Florentinei si de a o incredinta acestora si l-au avertizat ca, in caz contrar, vor proceda la executare silita.
    g) A treia contestatie la executare
    39. La o data neprecizata, CEPSB a sesizat Judecatoria Brasov cu o contestatie la executare potrivit unei proceduri de urgenta, in contradictoriu cu primii reclamanti, pe motiv ca pe rolul Tribunalului Judetean Brasov se afla o actiune in desfiintarea adoptiei, precum si o cerere de revizuire a hotararii de incuviintare a adoptiei si ca a fost depusa o plangere penala referitoare la procesul de adoptie. CEPSB a solicitat si suspendarea executarii.
    40. La 14 decembrie 2001, instanta a respins contestatia, pe motiv ca o contestatie la executare a fost deja respinsa, prin urmare, nu se justifica examinarea in regim de urgenta a unei actiuni similare. Pe fond, instanta a constatat ca, atat hotararea de incuviintare a adoptiei, cat si hotararea pronuntata pe calea ordonantei presedintiale formulate de reclamanti erau definitive si executorii, iar faptul ca o actiune in anularea sau revizuirea acestora este pe rol nu este relevant.
    h) Cererea de suspendare a executarii
    41. La o data neprecizata, CEPSB a solicitat presedintelui Judecatoriei Brasov suspendarea executarii. La 25 ianuarie 2002, aceasta cerere a fost respinsa.
    i) Reluarea executarii
    42. La 30 ianuarie 2002, ora 14, executorii judecatoresti de pe langa Judecatoria Brasov s-au prezentat la sediul CEPSB, insotiti de reprezentanti ai fortei publice. Paznicul nu le-a permis accesul si a incuiat usa cu cheia. Dupa o jumatate de ora, directorul CEPSB si adjunctul acestuia s-au prezentat la intrarea cladirii si au informat executorii si fortele de ordine ca minora nu se afla in institutie, ci este plecata intr-o excursie, in afara orasului. In urma verificarilor, Florentina nu a fost gasita in cladire.
    43. Executorii i-au atras atentia directorului CEPSB asupra obligatiei sale de a-i permite Florentinei sa plece impreuna cu reclamantii.
    44. La 27 martie 2002, executorii au somat CEPSB sa restituie certificatul de nastere al minorei si sa ii permita acesteia sa se alature reclamantilor in termen de zece zile. Ei au informat institutia si ca, in cazul unui refuz, vor proceda la executarea silita.
    45. La 3 septembrie 2002, ora 10:45, un executor judecatoresc, insotit de primii reclamanti si de avocatul acestora, s-a deplasat la CEPSB. In procesul-verbal intocmit cu acest prilej, executorul a mentionat ca paznicii institutiei i-au sechestrat pe toti cei prezenti in interiorul cladirii. El a adaugat ca a telefonat la sectia de politie si ca, dupa ce i-a explicat incidentul comisarului D., acesta i-a raspuns ca ar fi trebuit sa telefoneze la sectia de politie inainte de a proceda la executare. Executorul a notat, in final, ca a fost imposibil de acordat ajutorul legal necesar executarii si ca a intampinat opozitie la executare. El a consemnat ca incercarea de executare s-a incheiat la ora 13.
    j) Cererea de suspendare a executarii pe calea ordonantei presedintiale
    46. CEPSB a sesizat Judecatoria Brasov cu o cerere de suspendare a executarii pe calea ordonantei presedintiale, pe motiv ca a sesizat instanta cu o noua contestatie la executare. La 8 aprilie 2002, instanta a respins cererea ca neintemeiata.
    k) A patra contestatie la executare
    47. CEPSB a introdus contestatie la executare la Judecatoria Brasov impotriva primilor reclamanti, pe motiv ca o actiune in anularea adoptiei se afla pe rolul Curtii de Apel Brasov. Rezultatul acestei proceduri nu a fost comunicat Curtii.
    l) Cererea de suspendare a executarii pe calea ordonantei presedintiale
    48. CEPSB a sesizat Judecatoria Brasov cu o cerere in suspendarea executarii pe calea ordonantei presedintiale, pe motiv ca sesizase instanta cu o noua contestatie la executare. Prin Hotararea din 4 septembrie 2002, instanta a admis cererea si a dispus provizoriu suspendarea executarii.
    49. Din documentele depuse la dosar reiese ca termenul pentru care a fost acordata aceasta suspendare a expirat la 3 aprilie 2003. O noua suspendare la executare a fost dispusa in continuare, din 23 august pana la 12 septembrie 2003.

    2. Decizia in cazul Marianei

    a) Cererea de predare a certificatului de nastere al minorei pe calea ordonantei presedintiale
    50. La o data neprecizata, al doilea cuplu de reclamanti a sesizat Judecatoria Brasov cu o cerere de Cererea de predare a certificatului de nastere al minorei si de incredintare a acesteia pe calea ordonantei presedintiale, in contradictoriu cu CEPSB. La 24 octombrie 2000, instanta a admis aceasta cerere.
    51. Aceasta sentinta a fost mentinuta in apelul introdus de parat, prin Decizia definitiva a Tribunalului Judetean Brasov, pronuntata la 22 august 2001.
    b) Prima contestatie la executare
    52. La 1 februarie 2001, CEPSB a introdus la Judecatoria Brasov o contestatie la executarea Deciziei din 28 septembrie 2000, motivand aceasta prin lipsa de claritate a dispozitivului si prin faptul ca hotararea de adoptie a fost pronuntata fara respectarea dispozitiilor legale in materie. CEPSB a solicitat, de asemenea, suspendarea executarii.
    53. Instanta a admis aceasta ultima cerere si a suspendat executarea pana la 30 martie 2001, data la care a respins contestatia, cu motivarea ca dispozitivul hotararii este clar si ca nu pune nici o problema de executare. Cu privire la cel de-al doilea capat de cerere, instanta a decis ca hotararea contestata dobandise autoritate de lucru judecat si ca, prin urmare, fondul cauzei nu putea fi examinat din nou in cadrul unei contestatii la executare.
    54. Aceasta sentinta a fost mentinuta in apelul introdus de CEPSB, prin Decizia definitiva a Tribunalului Judetean Brasov, pronuntata la 2 iulie 2001.
    c) Procedura de executare
    55. Cel de-al doilea cuplu de reclamanti a solicitat executarea hotararilor din 28 septembrie 2000 si 24 octombrie 2000 de catre executori judecatoresti de pe langa Judecatoria Brasov. Acestia din urma au somat CEPSB la datele de 22 februarie, 13 iunie si 19 iulie 2001 cu privire la obligatia de a preda reclamantilor certificatul de nastere al Marianei si de a transfera catre acestia drepturile parintesti.
    d) A doua contestatie la executare
    56. La 15 iunie 2001, CEPSB a introdus contestatie la executare impotriva celui de-al doilea cuplu de reclamanti. Aceasta institutie a cerut in mai multe randuri Judecatoriei Brasov suspendarea executarii, aratand ca ordonanta presedintiala reglementeaza situatii provizorii, in vreme ce, in prezenta cauza, executarea ordonantei presedintiale ar avea, din contra, consecinte permanente. Cel de-al doilea cuplu de reclamanti s-a opus cererii si a solicitat obligarea la plata unei amenzi pentru neexecutarea unei hotarari definitive, precum si la daune.
    57. Instanta a dispus suspendarea executarii din 15 iunie pana la 11 iulie 2001, din 8 august pana la 11 septembrie 2001 si din 14 pana la 25 septembrie 2001, data la care a respins atat contestatia CEPSB, cat si cererea celui de-al doilea cuplu de reclamanti, ca neintemeiate. Instanta a considerat ca problema ridicata de CEPSB privea fondul cauzei, care fusese deja solutionat prin Hotararea din 28 septembrie 2000, care dobandise autoritate de lucru judecat. Aceasta a respins cererea parintilor adoptivi, cu motivarea ca reaua credinta a CEPSB si intinderea prejudiciului nu au fost dovedite.
    e) Reluarea executarii
    58. La 5 noiembrie si 5 decembrie 2001, executorii judecatoresti au somat CEPSB in legatura cu obligatia sa de a preda celui de-al doilea cuplu de reclamanti certificatul de nastere al Marianei si de a o incredinta acestora, si i-au avertizat ca, in caz contrar, vor proceda la executare silita.
    f) A treia contestatie la executare
    59. La o data neprecizata, CEPSB a sesizat Judecatoria Brasov cu o contestatie la executare potrivit unei proceduri de urgenta, in contradictoriu cel de-al doilea cuplu de reclamanti, pe motiv ca o actiune in desfiintarea adoptiei se afla pe rolul Tribunalului Judetean Brasov, precum si o cerere de revizuire a hotararii de incuviintare a adoptiei si ca a fost depusa o plangere penala referitoare la procesul de adoptie. CEPSB a solicitat si suspendarea executarii.
    60. La 14 decembrie 2001, instanta a respins cererea, pe motiv ca o contestatie in executare a fost deja respinsa, prin urmare, nu se justifica introducerea unei cereri similare. Pe fond, instanta a constatat ca, atat hotararea de adoptie, cat si ordonanta presedintiala in cazul cererii formulate de cel de-al doilea cuplu de reclamanti erau definitive si executorii, iar faptul ca o actiune in anularea sau revizuirea acestora este pe rol nu este relevant.
    g) Reluarea executarii
    61. La 25 martie 2002, executorii judecatoresti au somat din nou CEPSB in legatura cu obligatia sa de a preda celui de-al doilea cuplu de reclamanti certificatul de nastere al minorei si de a o incredinta acestora.
    62. La datele de 30 ianuarie si 9 aprilie 2002, un executor s-a deplasat la CEPSB, insotit de ce de-al doilea cuplu de reclamanti si de organe de politie. Acesta a constatat ca Mariana nu se afla in cladire.
    h) A patra contestatie la executare
    63. CEPSB a introdus contestatie la executare la Judecatoria Brasov in contradictoriu cu cel de-al doilea cuplu de reclamanti, pe motiv ca o actiune in desfiintarea adoptiei se afla pe rolul Curtii de Apel Brasov. Rezultatul acestei proceduri nu a fost comunicat Curtii.
    i) Cererea de suspendare a executarii pe calea ordonantei presedintiale
    64. CEPSB a sesizat Judecatoria Brasov cu o actiune in suspendarea executarii hotararii de incuviintare a adoptiei calea ordonantei presedintiale, pe motiv ca sesizase instanta cu o noua contestatie la executare. Prin Sentinta din 4 septembrie 2002, instanta a admis cererea si a dispus provizoriu suspendarea executarii.
    65. Din documentele aflate la dosar reiese ca termenul pentru care a fost acordata aceasta suspendare a expirat la 3 aprilie 2003. O noua suspendare la executare a fost dispusa in continuare, din 23 august pana la 12 septembrie 2003.

    C. Cererile de desfiintare a adoptiei Florentinei si Marianei introduse de CEPSB

    66. La o data neprecizata, CEPSB a introdus la Tribunalul Judetean Brasov doua cereri de desfiintare a adoptiei fiecareia dintre minore in contradictoriu cu reclamantii, cu Comitetul roman pentru adoptii si cu Comisia pentru protectia copilului din Brasov, sustinand ca adoptiile nu sunt legale fara acordul sau prealabil.
    67. La 14 februarie 2002, instanta a respins cererea, cu motivarea ca pentru adoptie este necesar numai acordul Comisiei pentru protectia copilului Brasov, care exercita, in temeiul art. 8 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 25/1997 cu privire la adoptie (numita in continuare O.U.G. nr. 25/1997), drepturi parintesti asupra celor adoptati. Or, instanta a aratat ca respectiva Comisie a avizat favorabil adoptia si si-a exprimat acordul in fata instantei sesizate cu cererea reclamantilor de incuviintare a adoptiei.
    68. CEPSB a introdus recurs impotriva acestei hotarari. In cursul sedintei din 2 aprilie 2002 la Curtea de Apel, Comitetul roman pentru adoptii a evidentiat faptul ca numeroasele cereri introduse de partea adversa pe rolul instantelor interne reprezinta un abuz de drept, intrucat acestea nu urmaresc interesul superior al copilului, si anume, integrarea sa in sanul unei familii, ci au rolul de a intarzia si de a impiedica procesul de adoptie, prelungind astfel situatia actuala de institutionalizare a minorelor.
    69. CEPSB a solicitat transmiterea cauzelor in fata Curtii Constitutionale, pentru ca aceasta instanta sa se pronunte asupra exceptiei de neconstitutionalitate a articolului 7 alineatele 1 a) si 2 din O.U.G. nr. 25/1997, referitor la consimtamantul cu privire la adoptie. La 10 decembrie 2002, Curtea Constitutionala a respins ca inadmisibila exceptia de neconstitutionalitate ridicata, cu motivarea ca se pronuntase deja, prin Decizia din 12 noiembrie 2002, asupra constitutionalitatii prevederilor legale invocate de CEPSB.
    70. Prin Decizia definitiva din 11 februarie 2004, Curtea de Apel Ploiesti a anulat, pentru neindeplinirea unor conditii de forma, recursul introdus de CEPSB impotriva Sentintei din 14 februarie 2002. Instanta a constatat ca CEPSB a omis sa motiveze cererea de recurs in termenul prevazut de lege si a decis, in aceasta privinta, ca exceptia de neconstitutionalitate a anumitor prevederi ale O.U.G. nr. 25/1997, ridicata in cadrul sedintei din 2 aprilie 2002, nu exonera CEPSB de obligatia indeplinirii conditiilor de forma prevazute de lege. Hotararea din 14 februarie 2002 a devenit definitiva, nemaiputand fi atacata printr-o cale ordinara de atac.

    D. Plangerea penala pentru lipsirea de libertate a minorelor

    71. La o data neprecizata, reclamantii au sesizat Parchetul de pe langa Judecatoria Brasov printr-o plangere penala impotriva directorului CEPSB pentru lipsirea de libertate a minorelor.
    72. La 6 august 2001, Parchetul i-a informat pe reclamanti cu privire la Rezolutia sa din 9 iulie 2001 de neincepere a urmaririi penale in cauza.
    73. La 18 februarie 2002, reclamantii au depus o noua plangere penala la Parchetul de pe langa Tribunalul Judetean Brasov impotriva conducerii CEPSB, acuzand-o in principal de lipsirea de libertate, in mod ilegal, a fiicelor lor adoptive, cu incalcarea art. 189 din Codul penal. Ei si-au exprimat si dezacordul cu privire la Rezolutia din 9 iulie 2001 de neincepere a urmaririi penale.
    74. Un raport intocmit de Politia Brasov la 15 iulie 2002 mentioneaza faptul ca, in cadrul anchetei incepute ca urmare a plangerii penale a reclamantilor, organe de politie s-au deplasat la CEPSB, unde au procedat la audierea Florentinei si a directorului institutiei. Politistii au consemnat in raport ca minora, in varsta de peste 10 ani la data audierii, si-a exprimat dorinta de a ramane la centrul educational, refuzand sa se alature familiei parintilor adoptivi, pe care nici nu a cunoscut-o.
    75. La 28 noiembrie 2002, Parchetul de pe langa Tribunalul Judetean Brasov a dispus neinceperea urmaririi penale in favoarea directorului CEPSB.

    E. Actiunile introduse de minore in revocarea adoptiei lor

    1. Actiunea introdusa de Florentina

    76. La 4 noiembrie 2002, Florentina, reprezentata de un avocat si de S.G., directorul CEPSB, in calitate de tutore, a introdus la Tribunalul Judetean Brasov, in contradictoriu cu reclamantii, cu Comitetul roman pentru adoptii si cu Comisia pentru protectia copilului Brasov, o actiune in desfacerea adoptiei indreptata impotriva reclamantilor, in temeiul art. 22 din O.U.G. nr. 25/1997. Ea a solicitat, in subsidiar si in caz de mentinere a hotararii de incuviintare a adoptiei, trei miliarde de lei cu titlu de despagubiri pentru prejudiciul moral. Aratand ca ea nu si-a vazut parintii adoptivi, nici inainte, nici dupa pronuntarea hotararii de adoptie, a mentionat ca singura data cand i-a vazut pe reclamanti a fost la 3 septembrie 2002, data la care acestia au venit pentru a o lua de la CEPSB, impotriva vointei sale, insotiti de avocatul lor si de executorul judecatoresc.
    77. Prin Sentinta din 9 iunie 2003, Tribunalul Judetean Prahova, caruia cauza ii fusese transmisa spre judecare ca urmare a deciziei Curtii Supreme de Justitie, a respins cererea Florentinei ca neintemeiata. Bazandu-se pe probele scrise depuse de parti la dosar, instanta a decis ca este in interesul reclamantei ca hotararea de adoptie sa nu fie desfacuta. Tribunalul a retinut ca ea nu a reusit sa dovedeasca, prin intermediul tutorelui, ca parintii sai adoptivi au manifestat dezinteres in privinta sa, ci, dimpotriva, din documentele prezente la dosar, reiese ca acestia au facut numeroase demersuri pentru ca ea sa ii poata insoti in Italia. Tribunalul a inlaturat, in consecinta, declaratiile lui C.V. si D.M., care sustinusera cererea minorei cu titlu de "mama sociala", respectiv, "matusa sociala" a minorei din cadrul CEPSB.
    78. In continuare, instanta a constatat ca adoptia indeplineste cerintele legale, si a subliniat faptul ca respectiva Comisie pentru protectia copilului Brasov, care, in temeiul art. 8 din O.U.G. nr. 25/1997, exercita drepturi parintesti asupra minorei la data la care instanta a fost sesizata prin cererea de incuviintare a adoptiei, a stabilit ca aceasta ar fi in interesul minorei si a avizat favorabil adoptia.
    79. Aceasta sentinta a fost mentinuta, in recurs, prin Decizia definitiva a Curtii de Apel Ploiesti din 22 septembrie 2003, pronuntata in sedinta publica, la care Florentina a fost prezenta si asistata de un avocat si de tutorele sau.
    80. Prin Decizia definitiva din 16 decembrie 2003, Curtea de Apel Ploiesti a respins contestatia in anulare depusa de Florentina impotriva Hotararii definitive a aceleiasi instante din 22 septembrie 2003.

    2. Actiunea introdusa de Mariana

    81. La 4 septembrie 2002, Mariana a introdus la Tribunalul Judetean Brasov o actiune in desfacerea adoptiei in contradictoriu cu reclamantii, cu Comitetul roman pentru adoptii si cu Comisia pentru protectia copilului Brasov, in temeiul art. 22 din O.U.G. nr. 25/1997.
    82. In cadrul sedintei din 31 octombrie 2003, in sala de consiliu, Mariana a declarat, in prezenta tutorelui sau, ca ea nu isi cunoaste parintii adoptivi si ca nu doreste sa plece in alta tara, deoarece e multumita de regimul de viata de la CEPSB, unde beneficiaza de conditii bune.
    83. Prin Sentinta din 31 octombrie 2003, instanta i-a admis cererea, bazandu-se, in special, pe declaratiile "mamelor si matusilor" Marianei din cadrul CEPSB, care au confirmat ca ea se afla aici din 1994 sau 1995 si beneficiaza de o educatie adecvata si de conditii de viata bune. Constatand lipsa legaturilor afective, care ar fi trebuit sa se stabileasca intre adoptatori si adoptata dupa pronuntarea Deciziei definitive din 28 septembrie 2000, tribunalul a desfacut adoptia Marianei de catre cel de-al doilea cuplu de reclamanti si a decis ca minora isi va redobandi numele pe care il purta inainte de 28 septembrie 2000.
    84. Cu toate ca hotararea era susceptibila de recurs, reclamantii nu s-au folosit de aceasta cale de atac, astfel incat hotararea a ramas definitiva.

    F. Alte demersuri, plangeri si petitii ale reclamantilor in vederea executarii hotararilor de adoptie

    85. La 27 februarie 2001, asociatia C. a solicitat Comisiei pentru protectia copilului Brasov anularea deciziei de plasare a minorelor la CEPSB. La 2 martie 2001, Comisia a informat asociatia C. ca, urmare a hotararilor definitive de incuviintare a adoptiei minorelor de catre reclamanti, pronuntate la 28 septembrie 2000, masura de plasare este implicit anulata si ca o cerere formulata in acest sens ar fi fara obiect.
    86. La 16 iulie 2001, Directia generala pentru protectia copilului si pentru adoptii i-a informat pe reclamanti, la cererea acestora, ca nu este competenta sa faca demersurile necesare pentru predarea minorelor. Aceasta a explicat ca atributiile sale in materie au incetat la data eliberarii certificatului de conformitate a adoptiei cu normele nationale si internationale in domeniu.
    87. La 27 august 2001, reclamantii au depus o plangere pentru neexecutarea hotararilor definitive de catre autoritatile romane la Comisia pentru cercetarea abuzurilor din cadrul Senatului insarcinata cu examinarea abuzurilor din administratie. Ei au aratat cu acelasi prilej ca aceiasi procurori care avizasera favorabil adoptia au propus, apoi, Procurorului General al Romaniei sa introduca recurs in anulare impotriva hotararii definitive.
    88. La 6 septembrie 2001, ei au solicitat sprijinul Ambasadei Italiei la Bucuresti in cauza, iar, la 12 septembrie 2001, pe cel al Comisiei pentru adoptii internationale.
    89. La 13 septembrie 2001, reclamantii au depus o petitie adresata Presedintelui Romaniei, Primului-ministru si ministrului justitiei.
    90. La 23 februarie, 5 martie, 19 aprilie, 6 august, 12 septembrie si 15 noiembrie 2001, ei s-au plans Ministerului Justitiei in legatura cu situatia creata de neexecutarea hotararilor de adoptie.
    91. La 27 octombrie 2000, 19 februarie, 5 iunie si 15 aprilie 2001, ei s-au deplasat in Romania, in speranta de a-si revedea fiicele adoptive, dar fara rezultat.
    92. Reclamantii le-au trimis constant scrisori in limba romana si cadouri, incurajand minorele sa le raspunda in romana, limba pe care ei au invatat-o in asteptarea revederii, si comunicandu-le ca dorinta lor cea mai mare este sa le vada langa ei, pentru a le putea dovedi dragostea si afectiunea lor.

    G. CEPSB si situatia actuala a minorelor

    93. Din observatiile transmise de parti reiese ca CEPSB unde locuiesc minorele, este o institutie privata, autorizata de Directia generala pentru protectia copilului Brasov, ale carui scopuri sunt cresterea copiilor orfani sau abandonati, ingrijirea si asigurarea educatiei lor.
    94. Rapoartele intocmite de autoritatea nationala insarcinata cu supravegherea activitatii institutiilor sociale atesta ca: CEPSB beneficiaza de bune conditii materiale si de igiena; asistenta medicala este asigurata prin controale regulate, efectuate de catre medici, si prin supravegherea permanenta a personalului medical; institutia desfasoara programe specifice, care includ activitati educative, sport si joc pentru copiii institutionalizati; acestia frecventeaza scoli situate in apropierea institutiei si sunt integrati in sistemul national de educatie; minorii plasati care fac dovada unor aptitudini speciale in domeniile sportiv sau artistic sunt incurajati sa si le dezvolte; sunt organizate numeroase activitati cu caracter practic; centrul e structurat sub forma de grupuri de 7 - 8 copii, sub supravegherea directa a unor angajati care indeplinesc functia de "parinti sociali"; institutia are un psiholog angajat cu titlu permanent.
    95. La 7 septembrie 2000 si 4 februarie 2002, un angajat al CEPSB care lucra ca brutar, a fost condamnat de Judecatoria Brasov la pedeapsa cu inchisoarea pentru abuz sexual asupra mai multor minori plasati la CEPSB, cu varste de 9, 11 si 12 ani. Minorele Florentina si Mariana nu au fost implicate in aceste incidente.
    96. Dintr-o serie de articole aparute in ziarul local "M." din Brasov rezulta ca, urmare a vizitei sale la CEPSB, la 9 ianuarie 2001, doamna Baroana Nicholson de Winterbourne, raportor al Parlamentului european, ar fi apreciat ca minorii plasati in aceasta institutie nu ar trebui sa plece in strainatate pentru a se alatura familiilor adoptive, avand in vedere ca la CEPSB s-a creat o adevarata familie, in care copiii sunt bine crescuti si educati. Aceste articole evidentiau si faptul ca domnul Ioan Tiriac, fondatorul centrului, ar fi afirmat ca nici unul dintre copiii plasati la CEPSB nu va parasi institutia, caci toti cei de aici formeaza o familie si ca ar fi timpul sa se puna capat "exportului" de copii romani.
    97. Din datele puse la dispozitie de catre parti rezulta ca minorele Florentina si Mariana merg in mod regulat la scoala, viziteaza persoanele apropiate lor si participa la deplasari in strainatate organizate de CEPSB. In plus, Florentina este eleva la un liceu de arta, unde ia lectii de vioara si de pian, iar Mariana este incurajata de personalul CEPSB sa isi dezvolte aptitudinile in domeniul dansului si sportului.
    98. Fotocopii dupa pasaportul Florentinei atesta ca aceasta a efectuat in iulie 2003 o calatorie in Ungaria si Austria.
    99. O inregistrare filmata pusa la dispozitie de Guvern si realizata cu ajutorul unui psiholog, in interiorul institutiei unde locuiesc minorele, arata ca fetele nu au primit informatii concrete si exacte referitoare la procedura de adoptie in curs sau la identitatea parintilor adoptivi. Nu rezulta ca ele ar fi fost pregatite pentru o eventuala plecare din centru cu scopul de a se alatura familiei reclamantilor. Florentina, mai ales, si-a exprimat, pe parcursul inregistrarii, dorinta de a face parte dintr-o familie traditionala, dand, totusi, dovada de ezitare in legatura cu adoptarea sa de catre reclamanti, pe care a declarat ca a dorit-o, la inceput.
    Nu este sigur daca minorele au primit, inaintea venirii reclamantilor la CEPSB, in septembrie 2002, scrisorile adresate lor de acestia, in limba romana, timp de mai multi ani.
    Din inregistrarea respectiva rezulta ca fetele nu doresc, in prezent, sa plece in Italia pentru a fi alaturi de reclamanti, despre care nu au decat informatii vagi, si ca ele prefera sa ramana la CEPSB, unde par sa fi stabilit legaturi sociale si afective cu ceilalti copii plasati si cu "mamele sociale" si "matusile sociale".

    II. DREPTUL SI PRACTICA INTERNA SI INTERNATIONALA APLICABILE

    A. Dreptul si practica internationala aplicabile

    100. Prevederile legale si practica internationala aplicabile dispun dupa cum urmeaza:

    1. Conventia de la Haga din 29 mai 1993 asupra protectiei copiilor si cooperarii in materia adoptiei internationale, ratificata de Romania la 18 octombrie 1994

    Art. 4
    "Adoptiile vizate prin conventie nu pot avea loc decat daca autoritatile competente ale statului de origine:
    a) au stabilit ca copilul este adoptabil;
    b) au constatat, dupa luarea in considerare a posibilitatilor plasamentului copilului in statul sau de origine, ca o adoptie internationala corespunde interesului superior al copilului;
    c) s-au asigurat ca: 1. persoanele, institutiile si autoritatile al caror consimtamant este cerut pentru adoptie au primit sfaturile necesare si au fost corespunzator informate asupra consecintelor consimtamantului lor, in special asupra mentinerii sau ruperii, ca urmare a unei adoptii, a legaturilor de drept intre copil si familia sa de origine; 2. si-au dat in mod liber consimtamantul in formele legale cerute si ca acest consimtamant a fost dat sau constatat in scris; 3. consimtamintele nu au fost obtinute prin contra-plata sau contraprestatie de orice fel si ca au fost retrase; si 4. consimtamantul mamei, daca este cerut, nu a fost dat decat dupa nasterea copilului; si
    d) s-au asigurat, tinand seama de varsta si de maturitatea copilului, ca: 1. acesta s-a bucurat de sfaturi si a fost bine informat asupra consecintelor adoptiei si ale consimtamantului sau la adoptie, daca acesta este cerut; 2. dorintele si parerile copilului au fost luate in considerare; 3. consimtamantul copilului la adoptie, cand este cerut, s-a dat in mod liber, in formele legal cerute si ca acest consimtamant a fost dat sau constatat in scris; si 4. acest consimtamant nu a fost obtinut prin contra-plata sau contraprestatie de orice fel.
    Art. 9
    "Autoritatile centrale vor lua, fie direct fie cu concursul autoritatilor publice sau al unor organisme agreate corespunzator in statul lor, toate masurile cuvenite, in special pentru: (...) b) a inlesni, a urmari si a activiza procedura in vederea adoptiei; c) a promova in statele lor dezvoltarea unor servicii de indrumare si de urmarire in continuare a adoptiei; (...)"
    Art. 10
    "Pot beneficia de agrement si il pot pastra numai organismele care demonstreaza aptitudinile lor de a inlesni in mod corect misiunile ce li s-ar putea incredinta.
    Art. 17
    "Orice hotarare de incredintare a unui copil unor viitori parinti adoptivi nu se poate lua in statul de origine decat: a) daca autoritatea centrala a acestui stat s-a asigurat de acordul viitorilor parinti adoptivi; b) daca autoritatea centrala a statului primitor a incuviintat aceasta hotarare, atunci cand legea acestui stat sau autoritatea centrala a statului de origine o cere; c) daca autoritatile centrale ale celor doua state au incuviintat ca procedura in vederea adoptiei sa urmeze mai departe; si d) daca s-a constatat, conform art. 5, ca viitorii parinti adoptivi sunt calificati si apti sa adopte si ca copilul este sau va fi autorizat sa intre si sa locuiasca permanent in statul primitor."
    Art. 18
    "Autoritatile centrale ale celor doua state vor lua toate masurile necesare astfel incat copilul sa primeasca incuviintarea de iesire din statul de origine, precum si pe cea de intrare si de a locui permanent in statul primitor."
    Art. 19
    "1. Deplasarea copilului spre statul primitor nu poate avea loc in cazul in care au fost indeplinite conditiile prevazute la art. 17.
    2. Autoritatile centrale ale celor doua state vegheaza ca deplasarea sa se efectueze in deplina siguranta, in conditii corespunzatoare si, daca este cu putinta, in compania parintilor adoptivi sau a viitorilor parinti adoptivi.
    3. Daca aceasta deplasare nu va avea loc, rapoartele prevazute la art. 15 si 16 se vor restitui autoritatilor expeditoare.

    2. Conventia Natiunilor Unite cu privire la drepturile copiilor din 20 noiembrie 1989, ratificata de Romania la 28 septembrie 1990

    Art. 21
    "Statele parti care recunosc si/sau autorizeaza adoptia vor veghea ca interesele supreme ale copilului sa primeze si: a) vor veghea ca adoptia unui copil sa fie autorizata numai de autoritatile competente care verifica, in conformitate cu legea si cu procedurile aplicabile, precum si pe baza tuturor informatiilor pertinente si credibile, ca adoptia se poate realiza luand in considerare statutul copilului in raport cu parintii, cu rudele si cu reprezentantii sai legali si, daca este cazul, ca persoanele interesate si-au dat consimtamantul cu privire la adoptie in cunostinta de cauza in urma unei consilieri corespunzatoare; b) recunosc ca adoptia in strainatate poate fi considerata ca un mijloc alternativ de asigurare a ingrijirii necesare copilului, daca acesta, in tara de origine, nu poate fi incredintat spre plasament familial sau spre adoptie ori nu poate fi ingrijit in mod corespunzator (...)".

    Conventia europeana in materia adoptiei de copii, incheiata la Strasbourg la 24 aprilie 1967, si ratificata de Romania la 25 martie 1993

    Art. 4
    "Adoptia nu este valabila decat daca este pronuntata de o autoritate judiciara sau administrativa, denumita in continuare autoritate competenta."
    Art. 5
    "1. Adoptia nu este pronuntata decat daca cel putin consimtamintele urmatoare au fost acordate si nu au fost retrase: a) consimtamantul mamei si, in cazul in care copilul este legitim, cel al tatalui sau, daca nu exista nici tata, nici mama care sa poata consimti, consimtamantul oricarei persoane sau al oricarui organism care ar fi abilitat sa exercite drepturile parintesti in aceasta privinta; b) consimtamantul sotului adoptatorului.
    2. Nu este permis autoritatii competente: a) de a renunta sa ia consimtamantul uneia dintre persoanele vizate la paragraful 1 de mai sus; sau b) de a trece peste refuzul consimtamantului uneia dintre persoanele sau organismele vizate la mentionatul paragraf 1, decat pentru motive exceptionale determinate prin legislatie.
    Art. 10
    "1. Adoptia confera adoptatorului, cu privire la copilul adoptat, drepturile si indatoririle de orice natura care sunt cele ale unui tata sau ale unei mame cu privire la copilul sau legitim.
    Adoptia confera adoptatului, fata de adoptator, drepturile si indatoririle de orice natura ale unui copil legitim fata de tatal sau de mama sa.
    2. De indata ce se nasc drepturile si indatoririle vizate la paragraful 1 al prezentului articol, drepturile si indatoririle de aceeasi natura dintre adoptat si tatal sau mama sa sau orice alta persoana sau organisme inceteaza sa existe."

    3. Raportul catre Parlamentul european, din data de 24 iulie 2001, asupra cererii de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana

    101. In Raportul sau catre Parlamentul european, doamna Baroana Nicholson de Winterbourne, dupa ce a constatat cu satisfactie progresele inregistrate de Romania pe calea consolidarii statului de drept si respectarii drepturilor omului, a subliniat, in calitatea sa de raportor, ca situatia copiilor din Romania necesita noi ameliorari. Aceasta a aratat ca situatia copiilor institutionalizati ramane o cauza majora de ingrijorare si o problema legata de drepturile fundamentale care influenteaza procesul de aderare.

    B. Dreptul si practica interna aplicabile

    102. Prevederile legale si practica interna aplicabile sunt urmatoarele:

    1. Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 25 din 9 iunie 1997 cu privire la adoptie (publicata in Monitorul Oficial din 12 iunie 1997), aprobata prin Legea nr. 87 din 25 aprilie 1998

    Art. 1
    "1. Adoptia este o masura speciala de protectie a drepturilor copilului, prin care se stabileste filiatia intre cel care adopta si copil, precum si rudenia dintre copil si rudele adoptatorului. (...)
    3. Adoptia isi produce efectele de la data ramanerii irevocabile a hotararii judecatoresti."
    Art. 7
    "1. Pentru incuviintarea adoptiei sunt necesare: a) consimtamantul, exprimat in forma autentica, al parintilor sau, dupa caz, al parintelui la adoptia copilului (...); b) avizul favorabil al Comisiei pentru protectia copilului de la domiciliul copilului; c) consimtamantul copilului care a implinit varsta de 10 ani; d) consimtamantul persoanei sau al familiei care adopta.
    2. (...) in cazul in care copilul este declarat judecatoreste abandonat prin hotarare judecatoreasca ramasa definitiva, consimtamantul prevazut la alin. (1) lit. a) nu este necesar."
    Art. 18
    "1. Instanta solutioneaza cererea pentru incuviintarea adoptiei, in camera de consiliu, in complet constituit din doi judecatori. (...) 2. Judecarea cererii se face cu citarea Comisiei pentru protectia copilului, care a avizat favorabil incuviintarea adoptiei, care il reprezinta pe copil, a persoanei sau a familiei care doreste sa adopte, a Comitetului Roman pentru Adoptii si cu participarea procurorului. (...) 3. Instanta poate administra orice proba admisa de lege. 4. Consimtamantul copilului care a implinit varsta de 10 ani va fi cerut in instanta."
    Art. 21
    "1. Copilul dobandeste prin adoptie numele celui care adopta. (...) Pe baza hotararii irevocabile de incuviintare a adoptiei, serviciul de stare civila competent va intocmi, in conditiile legii, un nou act de nastere al copilului, in care adoptatorii vor fi trecuti ca fiind parintii sai firesti. Vechiul act de nastere se va pastra, mentionandu-se pe marginea acestuia intocmirea noului act. (...)".
    Art. 22
    1. Adoptia este supusa, potrivit legii, nulitatii sau desfacerii.
    2. Adoptia poate fi desfacuta la cererea copilului care a implinit varsta de 10 ani sau a Comisiei pentru protectia copilului de la domiciliul acestuia, daca desfacerea este in interesul superior al copilului.
    3. Instanta se va pronunta si cu privire la numele copilului dupa desfacerea adoptiei."

    2. Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 26 din 9 iunie 1997 privind protectia copilului afla in dificultate (publicata in Monitorul Oficial la 12 iunie 1997)

    Art. 7
    "In vederea respectarii interesului superior al copilului aflat in dificultate, comisia poate stabili urmatoarele masuri: (...) e) plasamentul copilului la serviciul public specializat sau la un organism privat autorizat."
    Art. 8
    "In cazul in care copilul a fost declarat abandonat prin hotarare judecatoreasca ramasa definitiva (...) drepturile parintesti asupra copilului se exercita de catre consiliul judetean, prin Comisia pentru protectia copilului."

    3. Hotararea Guvernului nr. 502 din 12 septembrie 1997 privind organizarea si functionarea Comitetului roman pentru adoptii

    Art. 1
    "1. Comitetul Roman pentru Adoptii se organizeaza si functioneaza ca organ de specialitate in subordinea Guvernului, in scopul supravegherii si sprijinirii actiunilor de protectie a drepturilor copilului prin adoptie si al realizarii cooperarii internationale in acest domeniu.
    2. Comitetul Roman pentru Adoptii este autoritatea centrala romana insarcinata sa aduca la indeplinire obligatiile prevazute de Conventia asupra protectiei copiilor si cooperarii in materia adoptiei internationale, incheiata la Haga la 29 mai 1993 (...)".

    4. Hotararea Guvernului nr. 770 din 3 iulie 2003 privind organizarea si functionarea Autoritatii Nationale pentru Protectia Copilului si Adoptie

    Art. 1
    "Autoritatea Nationala pentru Protectia Copilului si Adoptie, denumita in continuare Autoritatea, se organizeaza si functioneaza ca organ de specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridica, in subordinea Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei."
    Art. 7
    "Autoritatea indeplineste urmatoarele atributii principale: (...) f) propune autoritatilor competente suspendarea sau incetarea activitatilor care pun in pericol grav si iminent sanatatea sau dezvoltarea fizica ori psihica a copilului si retragerea autorizatiei de functionare a persoanelor juridice responsabile;
    g) actioneaza pentru prevenirea sau, dupa caz, inlaturarea efectelor oricaror acte sau fapte care incalca principiile si normele conventiilor internationale la care Romania este parte, in domeniul drepturilor copilului si al adoptiei (...)".

    5. Codul familiei

    Art. 75
    "De la data la care decizia prin care s-a pronuntat adoptia a devenit definitiva, drepturile si obligatiile celui adoptat fata de cel care a adoptat sunt aceleasi pe care le are copilul din casatorie fata de parintii sai (...)".
    Art. 100
    "Copilul minor locuieste la parintii sai."
    Art. 103
    "Parintii au dreptul sa ceara inapoierea copilului de la orice persoana care il tine fara drept. Instanta judecatoreasca va respinge cererea, daca inapoierea este contrara intereselor copilului. Acesta va fi ascultat daca a implinit varsta de 10 ani."
    103. Aceste dispozitii au fost abrogate si inlocuite de Ordonanta de urgenta nr. 25 din 9 iunie 1997 cu privire la adoptie (a se vedea anterior alin. 102, nr. 1).

    6. Codul penal

    Art. 189
    "1. Lipsirea de libertate a unei persoane in mod ilegal se pedepseste cu inchisoare de la unu la 5 ani.
    2. In cazul (...) in care victima este minora, pedeapsa este inchisoarea de la 5 la 12 ani."

    7. Codul de procedura penala

    Art. 275
    "1. Orice persoana poate face plangere impotriva masurilor si actelor de urmarire penala, daca prin acestea s-a adus o vatamare intereselor sale legitime."
    Art. 278
    "Plangerea impotriva masurilor luate sau actelor efectuate de procuror sau efectuate pe baza dispozitiilor date de acesta se rezolva de prim-procurorul parchetului."

    8. Decizia nr. 308 din 12 noiembrie 2002 a Curtii Constitutionale

    104. Curtea Constitutionala a admis exceptia de neconstitutionalitate si constata ca dispozitiile art. 7 alin. 1 lit. a) si alin. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 25/1997 cu privire la regimul juridic al adoptiei sunt neconstitutionale in masura in care, fiind vorba de un copil declarat abandonat prin hotarare judecatoreasca, acestea nu prevad luarea consimtamantului prealabil al persoanei sau al organismului abilitat sa exercite drepturile parintesti asupra minorului.

    9. Constitutia

    Art. 11
    "2. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern."
    Art. 20
    "1. Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte.
    2. Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile."

    10. Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 121 din 8 octombrie 2001 pentru suspendarea temporara a tuturor procedurilor referitoare la adoptiile internationale

    Art. 1
    "Se suspenda, pe o perioada de 12 luni de la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta, toate procedurile avand ca obiect adoptia copiilor romani de catre o persoana sau o familie cu cetatenie straina ori de catre o persoana sau o familie cu cetatenie romana si cu domiciliul sau cu resedinta in strainatate."
    Art. 2
    "In perioada prevazuta la articolul 1, Autoritatea Nationala pentru Protectia Copilului si Adoptie si Ministerul Justitiei vor reanaliza regimul juridic al adoptiilor internationale, in scopul armonizarii legislatiei interne cu reglementarile si practicile internationale in domeniu."

    IN DREPT

    I. Cu privire la pretinsa incalcare a articolului 8 din Conventie

    105. Reclamantii se plang in legatura cu neexecutarea hotararilor definitive pronuntate de instantele interne cu privire la adoptia Florentinei si Marianei, si considera aceasta o atingere adusa dreptului la respectarea vietii sale de familie, garantat de articolul 8 din Conventie, ale carui prevederi aplicabile dispun:
    "1. Orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale (...) de familie (...)
    2. Nu este admis amestecul unei autoritati publice in exercitarea acestui drept decat in masura in care acest amestec este prevazut de lege si daca constituie o masura care, intr-o societate democratica, este necesara pentru (...) protejarea drepturilor si libertatilor altora."

    A. Argumentele partilor

    1. Reclamantii
    a) Asupra existentei unei legaturi care caracterizeaza o "viata de familie", in sensul art. 8 alin. 1 din Conventie
    106. Reclamantii considera ca relatia stabilita intre ei si fiicele lor adoptive constituie o legatura de familie, protejata de art. 8 din Conventie, care se aplica, prin urmare, in speta. Acestia fac referire la hotararile Abdulaziz, Cabales si Balkandali impotriva Marii Britanii (Hotararea din 28 mai 1985, seria A nr. 94), Eriksson impotriva Suediei, (Hotararea din 22 iunie 1989, seria A nr. 156), Marckx impotriva Belgiei (Hotararea din 13 iunie 1979, seria A nr. 31) si Ignaccolo-Zenide impotriva Romaniei (nr. 31679/96, C.E.D.O. 2000-I).
    107. In opinia lor, Curtea a stabilit deja ca prin "familie" se intelege relatia dintre doua persoane care se considera casatorite si care doresc sincer sa locuiasca impreuna si sa duca o viata familiala normala, motivand ca legatura astfel creata este suficient de solida pentru a determina aplicarea art. 8 (Hotararea in cauza Abdulaziz, Cabales si Balkandali impotriva Marii Britanii, sus-mentionata, alin. 63). Or, in baza hotararilor definitive de incuviintare a adoptiei, reclamantii arata ca relatia stabilita intre ei si copiii adoptivi constituie a fortiori o legatura de familie.
    108. In plus, acestia arata ca le-au cunoscut pe minorele Florentina si Mariana si ca, in ciuda faptului ca CEPSB le-a interzis dreptul de a le mai vizita, ei au continuat sa se gandeasca la fete, dovedindu-le afectiunea lor si trimitandu-le frecvent scrisori si cadouri.
    109. Facand referire in mod special la vizita lor din 3 august 2000, ei contesta afirmatiile Florentinei si Marianei si se indoiesc ca acestea ar fi fost facute de cele doua minore, avand in vedere climatul de ostilitate si opozitie intretinut de CEPSB. Reclamantii arata ca o inregistrare video dovedeste ca fetele au fost incantate de vizita lor si ca si-au exprimat dorinta sa plece cu ei, avand in vedere ca le-a facut placere timpul petrecut impreuna cu acestia.
    110. Admitand ca minorele au putut dezvolta in cadrul CEPSB legaturi afective cu ceilalti copii sau cu "mamele sociale", ei arata ca un minor are nevoie de sprijin atunci cand trebuie sa paraseasca un mediu pe care l-a considerat, vreme de mai multi ani, ca mediul sau de viata, pentru a se alatura noii sale familii, fapt ce nu s-a petrecut in speta. Or, in opinia reclamantilor, natura insasi a institutiei adoptiei implica sprijinirea copilului in aceasta etapa delicata a vietii sale.
    b) Cu privire la respectarea vietii de familie
    111. Reclamantii subliniaza ca toate conventiile internationale cu privire la drepturile copilului au afirmat, fara echivoc, faptul ca familia reprezinta cel mai bun cadru pentru dezvoltarea personalitatii copilului. Referindu-se, in continuare, la un raport al Parlamentului european (a se vedea "Dreptul international aplicabil", alin. 101 anterior), ei arata ca una din prioritatile asumate de Guvernul Romaniei in vederea aderarii la Uniunea Europeana este rezolvarea problemei copiilor institutionalizati. Or, indiferent de calitatile CEPSB, reclamantii sunt de parere ca aceasta institutie nu poate, in orice caz, sa tina locul unei familii, avand in vedere ca nu le ofera copiilor decat "parinti-substitut cu contract", care nu sunt decat simpli angajati, si e posibil oricand sa fie concediati sau sa demisioneze.
    112. Oricum, reclamantii evidentiaza faptul ca rolul unei astfel de institutii nu este acela de a impiedica procesul de adoptie si ca ea nu ar trebui sa se implice intr-o campanie de defaimare, facand afirmatii neverificate despre parintii adoptivi, reluate de presa, care i-a calificat drept "traficanti de copii."
    113. Dorinta de a discredita cu orice pret cetatenii straini care vor sa adopte copii romani da nastere, dupa parerea reclamantilor, la indoieli cu privire la calitatea acestei institutii, cu atat mai mult cu cat aceasta are suficiente posibilitati de a gasi alti minori in locul celor care parasesc CEPSB in temeiul hotararilor de incuviintare a adoptiei pronuntate de autoritatile competente. Ei apreciaza ca astfel de indoieli sunt cu atat mai justificate daca se ia in considerare recenta condamnare a unui angajat al institutiei pentru abuz sexual impotriva a trei dintre minorii institutionalizati (a se vedea alin. 95 anterior).
    114. Ei subliniaza, in final, ca, daca minorele nu au aflat de hotararile de incuviintare a adoptiei decat la data de 3 septembrie 2002 si atunci, "din intamplare", cum sustin ele, aceasta dovedeste ca CEPSB nu le-a informat niciodata in legatura cu acest fapt.
    115. Referitor la pretinsa lipsa a consimtamantului CEPSB cu privire la adoptie, reclamantii arata ca procedurile de adoptie a Florentinei si Marianei au fost conforme cu legislatia romana si cu prevederile internationale in materie, avand in vedere ca, in temeiul art. 8 din Ordonanta de urgenta nr. 26/1997 privind protectia copilului aflat in dificultate, drepturile parintesti asupra copiilor declarati abandonati prin hotarare judecatoreasca, cum a fost cazul in speta, sunt exercitate de Comisia pentru protectia copilului Brasov, care a avizat favorabil adoptia minorelor si si-a exprimat consimtamantul in fata instantei care s-a pronuntat cu privire la cererile de adoptie.

    2. Guvernul
    a) Asupra existentei unei legaturi care caracterizeaza o "viata de familie", in sensul art. 8 alin. 1 din Conventie
    116. Guvernul considera, in principal, ca articolul 8 din Conventie nu poate fi aplicat situatiei reclamantilor, care nu se pot prevala de existenta unei "vieti de familie", susceptibile de a fi protejata prin dispozitia sus-mentionata. El arata ca, in ciuda faptului ca reclamantii au fost recunoscuti drept parinti adoptivi ai Florentinei si Marianei prin hotarari judecatoresti definitive, acest fapt nu atrage dupa sine aplicabilitatea art. 8 in speta, in masura in care nu a existat o viata de familie concreta. Guvernul subliniaza, in aceasta privinta, ca reclamantii nu si-au intalnit niciodata fiicele adoptive in calitate de parinti si nu au intretinut niciodata relatii concrete de viata familiala cu acestea.
    117. Chiar daca au vizitat CEPSB la data de 3 august 2000, nu se poate considera, in opinia Guvernului, ca aceasta vizita a dat nastere unei legaturi suficient de puternice pentru a da nastere unei vieti de familie. Acesta mentioneaza ca adoptiile s-au facut prin intermediul asociatiei C. si ca minorele nu au locuit niciodata impreuna cu reclamantii si nu i-au considerat niciodata parintii lor.
    118. Guvernul considera ca, in realitate, reclamantii nu au dovedit un interes real de a le cunoaste pe fete si de a se asigura, in primul rand, de binele acestora, si subliniaza in aceasta privinta ca, in cadrul procesului de adoptie a copiilor romani, primii reclamanti nu s-au deplasat in Romania decat de cinci ori, iar cel de-al doilea cuplu de reclamanti de trei ori, dintre care, o singura data inaintea pronuntarii Hotararii de adoptie din 28 septembrie 2000.
    119. Guvernul arata ca reclamantii se gasesc inca in pozitia de parinti "potentiali", avand in vedere ca nici o legatura de sange si nici o viata de familie nu ii leaga de facto pe reclamanti de copilul lor. In cazul de fata, existenta unei legaturi de rudenie formale, stabilite printr-o hotarare judecatoreasca nu ar trebui sa antreneze, dupa parerea Guvernului, protectia garantata de art. 8 din Conventie, tinand cont de faptul ca practica organelor Conventiei a favorizat intotdeauna o abordare bazata pe elemente de substanta, si nu una formala, intemeiata pe definitia notiunii de familie in dreptul intern.
    120. Invocand in special hotararile in cauzele Frette impotriva Frantei (Cererea nr. 36515/97, C.E.D.O. 2002-I) si Salgueiro da Silva Mouta impotriva Portugaliei (Cererea nr. 33290/96, C.E.D.O. 1999-IX), Guvernul considera ca un parinte adoptiv care incearca sa stabileasca legaturi efective cu cel adoptat nu poate fi, din perspectiva articolului 8, pus pe acelasi plan cu o persoana care invoca existenta unor relatii familiale bazate pe filiatia naturala sau pe legaturi afective deja existente. El e de parere ca, in primul caz, viitorul parinte se lupta sa obtina un drept, in timp ce parintele natural incearca sa pastreze acest drept.
    121. Concluzia Guvernului este ca nu poate fi vorba de o viata de familie, in sensul articolului 8, in cadrul unei relatii bazate pe adoptie, conceputa ca fiind o familie doar pentru parintii adoptivi, intr-un mod unilateral, cata vreme copilul refuza sa aiba o viata de familie cu parintii adoptivi.
    b) Cu privire la respectarea "vietii de familie" a reclamantilor
    122. In subsidiar, Guvernul e de parere ca particularitatile situatiei de fapt din aceste cauze au ca efect modificarea intinderii obligatiilor pozitive ce revin statului cu privire la conceptul de "respectare a vietii de familie". El subliniaza, mai intai, ca legaturile familiale stabilite intre minorele Florentina si Mariana si personalul institutiei nu se rezuma doar la o simpla relatie intre asistentul social si pacientii sai, ci ca acestea ating nivelul de profunzime al celor stabilite in cadrul unei relatii clasice. "Mama" si "matusa" pe care fiecare dintre fete le are in cadrul centrului sunt "martorii" evolutiei lor, care au participat la momentele cele mai importante din copilaria lor, factor extrem de important, in opinia Guvernului, pentru evolutia lor.
    123. El arata ca sentimentele minorelor fata de aceste persoane, ca si fata de ceilalti copii din institutie, sunt dintre cele mai calde, sincere si solide. Or, ruperea, intr-o maniera brutala si deliberata, a unor astfel de legaturi consolidate in timp, ar putea avea consecinte devastatoare pentru psihismul unui copil.
    124. Subliniind faptul ca factorii responsabili din centru fac eforturi pentru gasirea parintilor biologici ai minorelor, Guvernul considera ca miza este foarte mare in prezenta cauza, fiind vorba de o adoptie internationala. El arata, in aceasta privinta, ca posibilitatea ca minorele sa isi mai revada parintii naturali sau persoanele apropiate de la CEPSB este diminuata considerabil in cazul unei adoptii urmate de plecarea lor in Italia, si ca suferinta provocata de despartirea de acestia din urma se va accentua intr-un mediu strain, avand in vedere diferentele de ordin cultural si religios si absenta unui reper care sa ii fie familiar copilului.
    125. Guvernul arata si faptul ca minorele nu sunt tratate la CEPSB intr-un mod "institutionalizat" sau aritmetic, ci, dimpotriva, ele traiesc acolo ca intr-o familie, fara teama ca vor fi date afara la implinirea varstei adulte, din moment ce stiu ca vor gasi adapost aici pana cand vor putea sa se descurce singure. In plus, el subliniaza ca minorele beneficiaza acolo de toate conditiile necesare pentru a-si dezvolta inclinatiile. Mai precis, Guvernul arata ca Florentina este eleva la un liceu de arta, unde ia lectii de vioara si de pian, iar Mariana este incurajata sa isi dezvolte aptitudinile in domeniul dansului si sportului.
    126. Or, toate aceste elemente, la care se adauga atitudinea constanta a minorelor fata de adoptie, influenteaza considerabil, potrivit Guvernului, oportunitatea masurilor ce trebuie luate de autoritati pentru a asigura respectarea vietii de familie a reclamantilor. El arata ca minorele s-au opus intotdeauna plecarii in Italia, dupa cum reiese, mai ales, din cererile lor de desfacere a adoptiei si din declaratia facuta de Florentina in cadrul procedurii penale declansate de reclamanti impotriva directorului CEPSB pentru lipsirea de libertate a minorelor (alin. 74 anterior).
    127. Guvernul apreciaza, in final, ca nu se poate stabili ca in cauza a fost incalcat art. 8, aceasta clauza conventionala neputand fi interpretata ca obligand statul sa ia masuri radicale pentru a executa manu militari o hotarare de adoptie sau sa recurga, prin alte mijloace de pregatire psihologica, la crearea unei legaturi de rudenie, cat timp analizarea interesului copilului face inca obiectul procedurilor judiciare.

    B. Argumentele tertilor intervenienti

    a) Asupra existentei unei legaturi care caracterizeaza o "viata de familie", intre reclamanti si minore, in sensul art. 8 alin. 1 din Conventie
    128. Toti tertii intervenienti sunt de parere ca art. 8 din Conventie nu este aplicabil in speta, in lipsa unei vieti de familie reale intre Florentina si Mariana, pe de o parte, si reclamanti, pe de alta parte. Ei arata, in aceasta privinta, ca echilibrul de interese in joc trebuie sa tina cont de interesul copiilor, caci ei sunt cei care trebuie sa accepte familia care ii adopta, si nu invers. Or, potrivit tertilor intervenienti, singura familie acceptata de minore este CEPSB.
    129. Florentina si Mariana subliniaza, in special, ca abia la 3 septembrie 2002 au aflat, absolut din intamplare, de existenta unei hotarari definitive si executorii, in baza careia parintii lor adoptivi voiau sa le forteze sa isi paraseasca tara si familia pe care o aveau in cadrul CEPSB, si in mijlocul careia traiau de 8, respectiv, 4 ani. Ele sustin ca nu sunt legate de reclamanti printr-o legatura de sange sau printr-o viata de familie de facto, si afirma ca vizita ce le-a fost facuta la centru la 3 august 2000 si de care nu isi mai amintesc, nu poate fi considerata o legatura destul de puternica pentru a le implica intr-o noua viata de familie.
    b) Cu privire la respectarea "vietii de familie" a reclamantilor
    130. Tertii intervenienti scot in evidenta faptul ca CEPSB este organizat intr-o maniera care asigura copiilor conditii similare celor oferite de familiile traditionale. Ei arata ca Florentina si Mariana locuiesc acolo intr-o casa moderna impreuna cu familiile lor, formate dintr-o "mama si o matusa sociale" si alti 8 minori. La CEPSB exista 11 astfel de familii, care locuiesc fiecare intr-o casa moderna si le ofera copiilor tot ceea ce au nevoie. Ei subliniaza ca Florentina si Mariana, la fel ca si ceilalti copii, locuiesc acolo fara a fi constransi.
    131. Sustinand ca, la 3 septembrie 2002, Florentina ar fi fost agresata fizic de parintii sai adoptivi, prin avocatul lor si fortele de ordine venite pentru a o scoate din centru, ei apreciaza ca acest incident a fost traumatizant atat pentru Florentina, cat si pentru Mariana.
    132. Ei se indoiesc de legalitatea adoptarii minorelor, aratand, in primul rand, ca, la data adoptarii lor, ele erau deja integrate intr-una din familiile din centru. Or, ei reamintesc ca adoptiile internationale nu sunt permise, potrivit Conventiei Natiunilor Unite cu privire la drepturile copiilor din 20 noiembrie 1989 si Conventiei europene in materia adoptiei de copii, incheiate la Strasbourg la 24 aprilie 1967, decat in cazul in care minorul nu poate fi adoptat in tara de origine sau daca nu poate fi ingrijit in mod adecvat in propria sa tara (conform alin. 100 anterior).
    133. Ei subliniaza, apoi, ca adoptia minorelor, in lipsa consimtamantului lor si al celui al CEPSB, a incalcat art. 5 alin. 1 lit. a) din Conventia europeana in materia adoptiei de copii.
    134. Invocand si prevederile Conventiei de la Haga din 29 mai 1993 asupra protectiei copilului si cooperarii in materie de adoptii internationale, tertii intervenienti subliniaza faptul ca hotararile de adoptie trebuie luate tinand cont de dorintele si parerile celor adoptati, acesta nefiind cazul in speta.
    135. Florentina si Mariana arata, in special, ca vor sa aiba o viata de familie in Romania, la CEPSB, unde practica sportul si muzica, si unde si-au facut prieteni. Ele sustin ca nu concep un alt fel de viata de familie si ca parerile si dorintele lor ar trebui respectate, cu atat mai mult cu cat ele au acum peste 11 ani. Ele considera ca incredintarea lor CEPSB este cea mai buna solutie si se opun executarii silite a hotararilor referitoare la adoptia lor.

    C. Aprecierea Curtii

    1. Aplicabilitatea articolului 8 din Conventie
    136. Curtea arata ca aplicabilitate este un aspect disputat de parti, avand in vedere ca reclamantii, invocand legalitatea hotararii de adoptie si contactele concrete pe care le-au putut avea cu fiicele adoptive, pledeaza existenta unei legaturi familiale, protejata de art. 8 din Conventie, care s-ar aplica, prin urmare, in speta, in vreme ce Guvernul contesta aceasta teza, din motive legate, mai ales, de absenta relatiilor familiale de facto intre parintii adoptivi si minore, la care au subscris si tertii intervenienti.
    137. Curtii ii revine, in consecinta, sarcina de a stabili daca faptele cauzei intra in campul de aplicare al art. 8 din Conventie.
    138. Astfel cum reaminteste Curtea, Conventia trebuie aplicata in conformitate cu principiile dreptului international, in special cele referitoare la protectia internationala a drepturilor omului (a se vedea hotararile in cauzele Streletz, Kessler si Krenz impotriva Germaniei, cererile nr. 34044/96 si 35532/97, alin. 90, C.E.D.O. 2001-II, si Al-Adsani impotriva Marii Britanii, Cererea nr. 35763/97, alin. 55, C.E.D.O. 2001).
    139. Fiind vorba, mai precis, de obligatii impuse prin articolul 8 din Conventie statelor contractante cu privire la adoptie si la efectele adoptiei asupra relatiilor dintre adoptator si cel adoptat, aceste obligatii trebuie interpretate din perspectiva Conventiei de la Haga din 29 mai 1993 asupra protectiei copiilor si cooperarii in materia adoptiei internationale, a Conventiei Natiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, a Conventiei europene in materia adoptiei de copii, semnata la Strasbourg la 24 aprilie 1967.
    140. Curtea reitereaza jurisprudenta sa mai veche in materie, conform careia, chiar daca dreptul de a adopta nu figureaza ca atare intre drepturile garantate de Conventie, relatiile intre adoptator si adoptat sunt, in principiu, de aceeasi natura cu relatiile familiale, protejate de articolul 8 din Conventie (a se vedea cauzele X impotriva Frantei, Decizia Comisiei din 5 octombrie 1982, Cererea nr. 9993/82, Decizii si rapoarte 31, p. 241, si X impotriva Belgiei, Cererea nr. 6482/74, Decizia Comisiei din 10 iulie 1975, Decizii si rapoarte 7, p. 75).
    141. In speta, Curtea arata ca reclamantii se pot prevala de deciziile definitive si irevocabile ale instantelor interne, care, prin incuviintarea cererii lor de adoptie, le-au recunoscut acestora calitatea de parinti ai Florentinei si Marianei.
    142. Este de remarcat ca aceasta adoptie le-a conferit reclamantilor aceleasi drepturi si obligatii fata de minorele adoptate cu cele ale unui tata sau ale unei mame fata de copilul sau legitim, in acelasi timp, facand sa inceteze drepturile si obligatiile existente intre adoptat si tatal sau mama sa biologica sau orice alta persoana sau institutie, astfel cum reiese din articolul 10 al Conventiei europene in materia adoptiei de copii, ratificata de Romania la 18 mai 1993. Curtea arata, pe de alta parte, ca nici legislatia romana in materie, in special art. 1 din O.U.G. nr. 25/1997, aprobata prin Legea nr. 87 din 25 aprilie 1998, care a inlocuit fostul art. 75 din Codul familiei, nu face distinctie intre parintii biologici si cei adoptivi (alin. 100 si 102 anterioare).
    143. Fara indoiala, garantand dreptul la respectarea vietii de familie, art. 8 presupune existenta unei familii (a se vedea cauzele Marckx impotriva Belgiei, Hotararea din 13 iunie 1979, seria A nr. 31, alin. 31, si Johnson impotriva Marii Britanii, Hotararea din 24 octombrie 1997, Culegere de hotarari si decizii 1997-VII, alin. 62), conditie care nu pare a fi indeplinita in speta, in absenta coabitarii sau a unor legaturi de facto suficient de stranse intre reclamanti si fiicele lor adoptive, atat inainte, cat si dupa pronuntarea deciziilor de incuviintare a adoptiei. Cu toate acestea, in opinia Curtii, nu este evident ca notiunea de viata de familie potentiala ar trebui exclusa din sfera de aplicare a articolului 8. Curtea s-a pronuntat deja in acest sens, aratand ca aceasta dispozitie s-ar putea extinde si la relatia potentiala ce se poate dezvolta, de exemplu, intre un tata natural si un copil nascut in afara casatoriei (Decizia in cauza Nylund impotriva Finlandei, Cererea nr. 27110/95, C.E.D.O. 1999-VI), sau la relatia care se creeaza intr-o casatorie reala, chiar daca nu este vorba de o viata de familie pe deplin stabilita (a se vedea cauza Abdulaziz, Cabales si Balkandali impotriva Marii Britanii, Hotararea din 28 mai 1985, seria A nr. 94, alin. 62).
    144. Or, nu exista elemente in speta care sa puna la indoiala conformitatea adoptiei cu legislatia nationala sau cu conventiile internationale in materie: autoritatile nationale au stabilit ca minorele, declarate abandonate prin hotarare judecatoreasca, puteau fi adoptate si au apreciat ca adoptia lor internationala raspundea interesului superior al acestora, dupa ce s-au asigurat de existenta consimtamantului adoptatorilor si cel al Comisiei pentru protectia copilului Brasov, care exercita drepturi parintesti asupra copiilor, in temeiul art. 8 din O.U.G. nr. 26/1997 privind protectia copilului aflat in dificultate (alin. 100 - 104 anterioare).
    145. Este adevarat ca instantele care au admis cererea de adoptie a reclamantilor nu au cerut consimtamantul minorelor la adoptie. Curtea arata totusi ca nu este vorba de o omisiune. Minorele aveau 9 ani si jumatate la data la care instantele nationale s-au pronuntat cu privire la cererea de adoptie a reclamantilor, adica nu implinisera inca varsta la care consimtamantul lor la adoptie este obligatoriu pentru ca adoptia sa fie valabila, aceasta limita fiind de 10 ani conform dreptului intern. Aceasta limita de varsta nu poate fi considerata nerezonabila, conventiile internationale in domeniu lasand autoritatilor o libertate de apreciere cu privire la varsta de la care copilul poate fi considerat suficient de matur pentru ca dorintele sale sa poata fi luate in seama (alin. 100 nr. 1 art. 4 lit. d) anterior).
    146. Curtea constata, in final, ca, desi nu poate fi vorba in speta de o viata de familie pe deplin stabilita, avand in vedere absenta coabitarii si a unor legaturi de facto suficient de stranse intre reclamanti si fiicele lor adoptive, atat inainte, cat si dupa pronuntarea deciziilor de incuviintare a adoptiei, acest fapt nu este imputabil reclamantilor, care, alegand minorele pe baza unei simple fotografii, fara sa existe contacte veritabile cu acestea in vederea pregatirii lor pentru adoptie, nu au facut altceva decat sa urmeze procedura stabilita in materie de statul roman.
    147. In plus, asa cum rezulta din probele existente la dosar, reclamantii s-au considerat tot timpul parintii minorelor si s-au comportat mereu ca atare fata de ele, folosind singura cale ce le era deschisa, si anume, trimitandu-le scrisori, scrise in limba romana (a se vedea alin. 92 anterior).
    148. Din perspectiva celor expuse anterior, Curtea considera ca o astfel de relatie, avand la baza o adoptie legala si reala, poate fi considerata ca suficienta pentru a beneficia de protectia prevazuta de articolul 8 din Conventie.

    2. Respectarea articolului 8 din Conventie
    149. Curtea aminteste ca articolul 8 din Conventie urmareste protejarea individului impotriva ingerintelor arbitrare ale autoritatilor publice; acest articol determina, in plus, obligatii pozitive inerente "respectarii" efective a vietii de familie. Si intr-un caz si in celalalt trebuie respectat justul echilibru intre interesele individului si cele ale societatii, in ansamblul sau; de asemenea, in cele doua ipoteze mentionate, statul se bucura de o anume marja de apreciere (a se vedea Hotararea Keegan impotriva Irlandei din 26 mai 1994, seria A nr. 290, p. 19, alin. 49).
    150. Fiind vorba despre obligatia statului de a adopta masuri pozitive, Curtea a afirmat intotdeauna - atunci cand a constatat existenta relatiilor de familie intemeiate pe filiatia naturala sau pe legaturi afective deja existente - ca articolul 8 implica dreptul parintelui de a beneficia de masuri adecvate din partea statului pentru a fi alaturi de copilul sau, precum si obligatia autoritatilor nationale de a dispune aceste masuri (a se vedea, de exemplu, hotararile in cauzele Eriksson impotriva Suediei din 22 iunie 1989, seria A nr. 156, pag. 26 - 27, alin. 71, Margareta si Roger Andersson impotriva Suediei din 25 februarie 1992, seria A nr. 226-A, pag. 30, alin. 91, Olsson impotriva Suediei (nr. 2) din 27 noiembrie 1992, seria A nr. 250, pag. 35 - 36, alin. 90, si Hokkanen impotriva Finlandei din 23 septembrie 1994, seria A nr. 299-A, p. 20, alin. 55).
    151. Cu toate acestea, obligatia autoritatilor nationale de a lua masuri in acest scop nu este absoluta - chiar atunci cand este vorba despre relatii de familie avand la baza filiatia naturala - mai ales atunci cand persoanele in cauza nu se cunosc inca (a se vedea Hotararea Nuutinen impotriva Finlandei, nr. 32842/96, C.E.D.O. 2000-VIII, alin. 128). Natura si intinderea acestora depind de circumstantele fiecarei cauze, dar intelegerea si cooperarea din partea tuturor persoanelor vizate constituie intotdeauna un factor important. Daca autoritatile nationale trebuie sa se straduiasca sa faciliteze o astfel de colaborare in acest domeniu, obligatia lor de a recurge la forta nu poate fi decat limitata: acestea trebuie sa tina seama de interesele si de drepturile si libertatile acestor persoane si in special de interesele superioare ale copilului si de drepturile sale, stipulate in art. 8 din Conventie. In ipoteza in care contactele cu parintii risca sa ameninte aceste interese sau sa incalce aceste drepturi, autoritatile nationale trebuie sa vegheze la respectarea unui raport de proportionalitate intre ele (Hotararea Hokkanen anterior citata, pag. 22, alin. 58, Nuutinen, anterior citata; Scozzari si Giunta impotriva Italiei [MC], nr. 39221/98 si 41963/98, alin. 221, C.E.D.O. 2000-VIII).
    152. Lucrul cel mai important in speta este de a stabili daca autoritatile nationale au luat masurile necesare pentru a permite reclamantilor, recunoscuti ca parinti adoptivi ai minorelor Florentina si Mariana si care au obtinut, de asemenea, pe calea ordonantei presedintiale, o hotarare ce a obligat CEPSB la incredintarea copilului, sa stabileasca relatii de familie cu fiecare dintre minorele adoptate.
    153. Dupa cum sustine si Guvernul, in speta sunt puse in discutie interesele (concurente) ale reclamantilor si cele ale copiilor adoptati. Este evident ca, din punctul de vedere al celor din urma, nu este justificata crearea, impotriva vointei lor, de relatii afective cu persoane cu care ei nu sunt uniti printr-o legatura biologica si pe care le percep ca straine. Asa cum rezulta din faptele cauzei, minorele Florentina si Mariana prefera, la momentul actual, sa ramana in mediul socio-familial in care au crescut in centrul CEPSB, in care ele se considera pe deplin integrate si care este in masura sa le asigure posibilitatea de a se dezvolta (din punct de vedere) fizic, afectiv, educativ si social, decat sa fie mutate intr-un mediu diferit, intr-o tara straina.
    154. Din punctul de vedere al parintilor adoptivi, interesul acestora provine din dorinta ce a crea o noua relatie de familie, prin dezvoltarea de legaturi cu minorele Florentina si Mariana pe care le-au adoptat.
    155. Desi aceasta dorinta a reclamantilor este legitima, ea nu se poate bucura, in opinia Curtii, de o protectie absoluta in virtutea articolului 8, in masura in care ea intra in conflict cu refuzul minorelor de a fi adoptate de catre o familie de straini. Intr-adevar, asa cum a afirmat in mod constant Curtea, cand analizeaza daca autoritatile nationale au dispus toate masurile necesare la care pot fi obligate in mod rezonabil pentru a asigura reunirea copilului cu parintii sai, o importanta deosebita trebuie acordata interesului superior al copilului. In aceasta privinta, Curtea a statuat, in special, ca interesul sus-mentionat poate, in functie de natura si de importanta sa, sa prevaleze fata de cel al parintelui (a se vedea hotararile in cauzele E.P. impotriva Italiei din 16 noiembrie 1999, nr. 31127/96, alin. 62 si Johansen impotriva Norvegiei din 7 august 1996, Culegere 1996-III, p. 1008, alin. 78).
    156. Curtea apreciaza ca importanta de a privilegia interesele copilului fata de cele ale parintilor este sporita in cazul unei relatii care are la baza adoptia, intrucat, dupa cum a statuat (deja) in jurisprudenta sa, adoptia inseamna "gasirea unei familii pentru un copil, iar nu a unui copil pentru o familie" (a se vedea Hotararea in cauza Frette impotriva Frantei, nr. 36515/97, alin. 42, C.E.D.O. 2002-I).
    157. Or, asa cum reiese din speta, minorele au respins ideea de a se alatura parintilor lor adoptivi si de a pleca in Italia din momentul in care au atins o varsta incepand cu care se putea considera, in mod rezonabil, ca personalitatea lor era suficient de structurata si ca ele dobandisera maturitatea necesara pentru a-si exprima parerea cu privire la mediul in care doresc sa fie crescute (a se vedea paragrafele 74, 76, 82, 99 si 135 anterioare). Curtea constata, de altfel, ca dreptul roman le recunoaste expres posibilitatea de a-si exprima o astfel de parere, intrucat, pe de o parte, copilul in privinta caruia procedura de adoptie este in curs trebuie, in mod obligatoriu, sa-si dea consimtamantul la aceasta incepand cu varsta de 10 ani si, pe de alta parte, copiii deja adoptati care au atins aceasta varsta au posibilitatea de a cere desfacerea adoptiei.
    158. Cu siguranta, interesul minorelor a fost analizat de catre autoritatile competente pe parcursul procedurii de adoptie. Acest lucru nu exclude, in opinia Curtii, o noua examinare a tuturor elementelor pertinente la o data ulterioara, atunci cand acest lucru este cerut de imprejurari specifice si cand interesul superior al copilului este pus in discutie (mutatis mutandis, Sylvester impotriva Austriei din 24 aprilie 2003, nr. 36812/97 si 40104/98, alin. 63).
    159. In aceasta privinta, Curtea constata, asa cum a subliniat si Guvernul, ca reclamantii beneficiau, dupa 28 septembrie 2000, de o recunoastere pur formala a relatiei lor de rudenie cu minorele, care nu era insotita de o legatura afectiva. Intr-adevar, ei nu le-au cunoscut cu adevarat pe minore, adoptia realizandu-se prin intermediul asociatiei C., fara ca fetele sa fi locuit in prealabil cu ei sau sa ii fi considerat parintii lor. Or, in varsta de 9 ani si jumatate la momentul adoptiei, adica la o varsta foarte apropiata de cea la care consimtamantul lor la adoptie ar fi trebuit obtinut in mod obligatoriu, minorele nu au acceptat aceasta relatie de rudenie si i s-au opus.
    160. In plus, ele au introdus in nume propriu cereri de desfacere a adoptiei, pe motivul ca nu doresc sa paraseasca tara si mediul in care fusesera crescute si in care se simteau pe deplin integrate. Din acest punct de vedere, nu este lipsit de importanta faptul ca, in urma actiunii introduse de catre Mariana, ea a obtinut castig de cauza si ca adoptia sa a fost, din acel moment, desfacuta, printr-o decizie definitiva cu efecte ex nunc (a se vedea paragraful 83 de mai sus).
    161. Curtea arata si faptul ca, timp de mai multi ani dupa pronuntarea deciziilor din 28 septembrie 2000 in favoarea reclamantilor, pe rolul instantelor interne s-au aflat alte proceduri, care urmareau desfiintarea adoptiilor, in special pe motivul incalcarii prevederilor conventiilor internationale in materie. Or, Curtea nu considera nerezonabil faptul ca autoritatile au asteptat terminarea acestor proceduri, al caror rezultat nu putea fi prevazut, inainte de a proceda la luarea de masuri cu caracter definitiv, in masura sa asigure crearea unei noi vieti de familie pentru reclamanti.
    162. Intr-adevar, cat timp legalitatea adoptiilor era contestata in cadrul unor proceduri aflate pe rolul instantelor competente, autoritatilor le revenea sarcina de a se asigura ca orice incertitudine cu privire la acest aspect este inlaturata. Aceasta concluzie se impune cu atat mai mult deoarece in cazul unei eventuale executari a deciziei pronuntate in favoarea reclamantilor, insotita de plecarea minorelor in Italia, intoarcerea acestora in Romania, ca urmare a unei decizii ulterioare prin care este desfiintata sau desfacuta adoptia ar fi fost dificila si daunatoare interesului lor.
    163. Curtea dezaproba felul in care s-au desfasurat procedurile de adoptie, mai ales in ceea ce priveste lipsa unui contact direct si efectiv intre persoanele in cauza anterior adoptiei, fapt provocat de lacunele existente in legislatia interna la momentul faptelor. Ea regreta in special faptul ca minorele nu au beneficiat de nici un fel de asistenta psihologica, in masura sa le pregateasca in vederea plecarii lor iminente din institutia in care locuisera mai multi ani si in care stabilisera relatii in plan social si afectiv. Astfel de masuri ar fi putut conduce la o convergenta a intereselor reclamantilor cu cele ale copiilor adoptati, iar nu la contrarietatea lor, ca in cazul de fata.
    164. Asadar, in speta, importanta mai mica a interesului reclamantilor, recunoscuti ca parinti adoptivi ai copiilor in varsta de aproape 10 ani, in lipsa oricarei legaturi concrete preexistente, nu poate justifica impunerea unei obligatii absolute autoritatilor romane de a asigura plecarea minorelor in Italia, impotriva vointei lor si cu nerespectarea procedurilor in cadrul carora era contestata legalitatea si temeinicia deciziilor initiale de incuviintare a adoptiei, care se aflau pe rolul instantelor. Interesul copiilor impunea sa se tina cont de opiniile lor din momentul in care au atins maturitatea necesara pentru a-si exprima punctul de vedere cu privire la acest aspect.
    Refuzul de a pleca in Italia pentru a fi alaturi de parintii lor adoptivi, exprimat in mod constant de catre minore dupa implinirea varstei de 10 ani, prezinta o importanta deosebita. Or, impotrivirea constienta a copiilor cu privire la adoptie face improbabila integrarea lor, intr-un mod armonios, in noua familie adoptiva.
    165. In lumina celor de mai sus, Curtea considera ca autoritatile nationale au putut aprecia, in mod legal si temeinic, ca, in ciuda aspiratiilor legitime ale reclamantilor de a intemeia o familie, dreptul acestora la dezvoltarea de relatii cu minorele adoptate este limitat de interesul copiilor.
    166. In concluzie, articolul 8 din Conventie nu a fost incalcat.

    II. Cu privire la incalcarea articolului 6 alin. 1 din Conventie

    167. Curtea a considerat necesara, date fiind imprejurarile cauzei, examinarea capatului de cerere al reclamantilor privind neexecutarea hotararilor definitive referitoare la adoptia Florentinei si a Marianei prin prisma articolului 6 alin. 1 din Conventie, care prevede urmatoarele:
    "Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a acuzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala, (...) care va hotari (...) asupra contestatiilor privind drepturile si obligatiile sale cu caracter civil (...)."

    A. Argumentele partilor
    168. Reclamantii sustin ca, timp de mai multi ani, statul roman nu si-a respectat obligatia de a executa hotararile definitive si irevocabile. Ei mentioneaza, in special, procesul-verbal intocmit de catre executorul judecatoresc la data de 3 septembrie 2002, in care se constata ca incercarea de a pune in executare hotararile definitive s-a transformat, cu participarea paznicilor institutiei, intr-o lipsire de libertate in mod ilegal a lor, a executorului judecatoresc, precum si a avocatului lor (a se vedea paragraful 45 de mai sus).
    169. Guvernul parat evidentiaza caracterul sensibil al problemelor la care fac referire deciziile definitive din cauza si subliniaza ca, in speta, nu se poate constata o incalcare a articolului 6 alin. 1, intrucat acest articol nu poate fi interpretat in sensul obligarii statului la luarea de masuri radicale pentru a executa manu militari hotarari care pot zdruncina echilibrul unui copil.
    170. Admitand ca, in conformitate cu jurisprudenta Curtii, dreptul la executarea hotararilor constituie parte integranta a dreptului de acces la justitie, garantat de articolul 6 anterior mentionat si facand trimitere la opiniile dizidente exprimate de catre judecatorii Thomassen si Maruste in hotararile pronuntate de Curte in cauzele Ruianu (nr. 34647/97 din 17 iunie 2003) si Ignaccolo-Zenide (nr. 31679/96, C.E.D.O. 2000-I), Guvernul este de parere ca pot exista situatii exceptionale care indreptatesc autoritatile sa nu execute o hotarare, cum ar fi, de exemplu, o schimbare produsa in situatia de fapt (mutatis mutandis, Sylvester impotriva Austriei din 24 aprilie 2003, nr. 36812/97 si 40104/98).
    171. Or, in opinia Guvernului, prezentele cauze constituie astfel de situatii exceptionale, care justifica neexecutarea hotararilor litigioase de catre autoritati. Sub acest aspect, Guvernul sustine ca dreptul copiilor adoptati la pastrarea familiei si domiciliului lor in cadrul CEPSB trebuie sa aiba prioritate asupra dreptului procesual al parintilor adoptivi la executarea unei hotarari care poate cauza prejudicii semnificative in ceea ce priveste viitorul si echilibrul minorelor.
    172. Amintind faptul ca executorii judecatoresti au inceput executarea hotararilor judecatoresti privitoare la adoptie, Guvernul arata ca nu au existat perioade lungi de inactivitate a autoritatilor pe timpul cat executarea nu a fost suspendata prin hotararea instantelor interne si ca, in orice caz, nu poate fi considerat responsabil pentru refuzul manifestat de catre institutia privata CEPSB de a incredinta reclamantilor minorele.
    173. In final, el subliniaza ca problema ar trebui analizata tinand cont de eforturile depuse de catre Guvern si de catre societatea romaneasca, in ansamblul sau, de a se adapta la acquis-ul comunitar, inclusiv in domeniul protectiei copilului si al adoptiei internationale. Or, Guvernul arata ca, la cererea Comisiei Europene, in Romania a fost instituit moratoriul in privinta adoptiilor internationale, pana la data la care legislatia romana va fi in masura sa protejeze pe deplin drepturile copiilor.

    B. Aprecierea Curtii
    174. Curtea constata ca deciziile pronuntate la 28 septembrie 2000 de catre Tribunalul Judetean Brasov - prin care se statua in privinta unui drept cu caracter civil al reclamantilor si anume recunoasterea calitatii lor de parinti adoptivi ai minorelor Florentina si Mariana - precum si hotararile ulterioare ale aceleiasi instante, care obligau institutia CEPSB la incredintarea catre reclamanti a minorelor, sunt si acum neexecutate, in ciuda caracterului lor definitiv si irevocabil.
    175. Ea aminteste ca executarea unor astfel de hotarari necesita tratarea lor in regim de urgenta, deoarece trecerea timpului poate avea consecinte ireparabile asupra relatiilor dintre copil si parintele care nu locuieste cu acesta (mutatis mutandis, Hotararea in cauza Maire impotriva Portugaliei din 26 iunie 2003, nr. 48206/99, alin. 73).
    176. Curtea aminteste jurisprudenta sa constanta, conform careia articolul 6 protejeaza si punerea in executare a hotararilor judecatoresti definitive si obligatorii, care, intr-un stat care respecta preeminenta dreptului, nu pot ramane fara efect in detrimentul unei parti. In consecinta, executarea unei hotarari judecatoresti nu poate fi impiedicata, anulata sau amanata in mod excesiv (a se vedea, intre altele, hotararile Hornsby impotriva Greciei din 19 martie 1997, Culegere 1997-II, p. 510 - 511, alin. 40; Burdov impotriva Rusiei din 7 mai 2002, nr. 59498/00, alin. 34; Jasiuniene impotriva Lituaniei din 6 martie 2003, nr. 41510/98, alin. 27; Ruianu impotriva Romaniei, din 17 iunie 2003, nr. 34647/97, alin. 65).
    177. In speta, Curtea constata ca procedura de executare a deciziilor pronuntate in favoarea reclamantilor este pendinte din septembrie 2000. Or, ea arata ca aceasta situatie nu poate fi imputata reclamantilor, care au depus diligente pe langa autoritatile nationale competente, in scopul executarii ei si au intreprins constant demersuri pentru a li se incredinta minorele si certificatele de nastere ale acestora.
    178. Curtea constata, de asemenea, asa cum sustine si Guvernul, ca nici executorii judecatoresti nu au fost inactivi. Intr-adevar, exceptand perioadele in care executarea a fost suspendata de catre instantele interne, acestia au procedat la somarea CEPSB, comunicandu-i obligatia de a executa hotararile judecatoresti definitive si executorii pronuntate in favoarea reclamantilor (a se vedea paragrafele 29, 34, 35, 38, 42, 42, 44, 55, 61 si 62 de mai sus).
    179. Cu toate acestea, nu poate fi ignorat faptul ca toate incercarile executorilor judecatoresti in vederea executarii silite a deciziilor de incuviintare a adoptiei s-au lovit de opozitia manifesta a institutiei private CEPSB, unde locuiesc minorele si au ramas fara rezultat.
    180. Asadar, date fiind circumstantele cauzei, se pare ca neexecutarea deciziilor de incuviintare a adoptiei a fost in exclusivitate rezultatul comportamentului angajatilor CEPSB si al membrilor sai fondatori, care s-au opus in mod constant plecarii minorelor in Italia, introducand numeroase contestatii la executare sau facand ineficiente demersurile intreprinse de catre executorii judecatoresti.
    181. Cu toate ca Guvernul sustine ca nu i se poate reprosa comportamentul acestei institutii private, este necesar a verifica daca, dincolo de aparente, statul poate fi considerat responsabil pentru aceasta situatie. In aceasta privinta, cateva fapte sunt deosebit de revelatoare.
    182. Curtea retine, mai intai ca, in ciuda eforturilor intreprinse de catre executorii judecatoresti pentru a asigura executarea deciziilor in cauza, actiunile acestora au ramas fara efect. In acest sens, faptele consemnate de catre executor in procesul-verbal din data de 3 septembrie 2002 constituie un exemplu important, incercarea de executare transformandu-se intr-o adevarata lipsire de libertate, in interiorul CEPSB, a executorului insusi, a reclamantilor, precum si a avocatului acestora (a se vedea paragraful 45 de mai sus).
    183. In opinia Curtii, o astfel de atitudine in ceea ce priveste executorii judecatoresti care actioneaza in interesul unei bune administrari a justitiei, ceea ce face din ei un element esential al statului de drept - este incompatibila cu calitatea lor de depozitari ai fortei publice in materia executarii si nu poate ramane fara consecinte pentru cei responsabili. In aceasta privinta, statului ii revine obligatia de a lua toate masurile necesare pentru ca ei sa poata duce la indeplinire sarcina cu care au fost investiti, in special prin asigurarea concursului efectiv al altor autoritati care pot impune prin forta executarea atunci cand este cazul, masuri in lipsa carora garantiile de care beneficiaza justitiabilul in fata instantelor isi pierd ratiunea de a fi.
    184. In speta, Curtea constata ca situatia dificila in care a fost pus, la data de 3 septembrie 2002, executorul judecatoresc insarcinat cu punerea in executare a deciziilor pronuntate in favoarea reclamantilor si anume lipsirea de libertate in interiorul CEPSB, a fost o consecinta directa a lipsei sprijinului politiei la executare care a ramas, de atunci, fara urmari.
    185. Asupra acestui ultim aspect, Curtea arata ca Guvernul parat a initiat masuri legislative pentru a asigura conformitatea legislatiei interne cu conventiile europene si internationale in materia adoptiei. Acesta a pus accent mai ales pe hotararile de Guvern nr. 502 si nr. 770 privind organizarea si functionarea "Comitetului roman pentru adoptii" si a "Autoritatii nationale pentru protectia copilului", intre competentele carora se numara posibilitatea de a suspenda sau de a pune capat activitatilor care pun in pericol sanatatea sau dezvoltarea fizica sau psihica a copilului, prin retragerea autorizatiei de functionare a celor responsabili.
    186. Or, Curtea arata ca, in ciuda acestor prevederi existente pe plan intern, nu a fost luata nici o masura pentru a sanctiona lipsa de cooperare a acestei institutii private cu autoritatile investite cu executarea deciziilor de incuviintare a adoptiei in cauza. Ea constata, de asemenea, ca refuzul directorului CEPSB de a coopera cu executorii judecatoresti nu a avut pentru acesta, timp de aproape 3 ani, nici o consecinta.
    187. Curtea este de acord cu argumentul Guvernului ca folosirea fortei pentru a pune in executare deciziile definitive anterior mentionate ar fi fost, in speta, foarte delicata. Totusi, datorita neexecutarii lor, deciziile de incuviintare a adoptiei a celor doua minore, devenite definitive, au fost lipsite de forta lor obligatorie si au fost, astfel, transformate din acel moment in simple recomandari. Or, o asemenea situatie aduce atingere statului de drept, intemeiat pe preeminenta dreptului si pe securitatea raporturilor juridice, in ciuda existentei anumitor motive in masura a o justifica, invocate de catre Guvern prin prisma obligatiei ce revine statului roman in vederea viitoarei sale apartenente la ordinea juridica comunitara.
    188. Prin omisiunea, timp de 3 ani, de a lua masuri eficiente, necesare pentru a asigura respectarea hotararilor definitive si executorii, autoritatile nationale au lipsit, in speta, prevederile articolului 6 alin. 1 de orice efect util.
    Aceasta concluzie se impune cu atat mai mult in speta, avand in vedere consecintele - fara indoiala ireversibile - ale trecerii timpului asupra eventualei relatii intre reclamanti si fiicele lor adoptive. Sub acest aspect, Curtea constata, cu regret, ca sansele de a dezvolta aceasta relatie par a fi, daca nu compromise in mod serios, cel putin improbabile, data fiind puternica impotrivire manifestata recent de catre minore - in prezent in varsta de 13 ani - cu privire la adoptie si la plecarea lor in Italia.
    189. In consecinta, acest articol a fost incalcat.

    III. Cu privire la pretinsa incalcare a articolului 2 alin. 2 din Protocolul nr. 4 al Conventiei

    190. Reclamantii se plang de refuzul autoritatilor romane de a le permite fiicelor lor adoptive sa paraseasca Romania si invoca articolul 2 alin. 2 din Protocolul nr. 4 al Conventiei, care prevede urmatoarele:
    "(...) Orice persoana este libera sa paraseasca orice tara, inclusiv pe a sa."
    191. Guvernul apreciaza ca aceasta afirmatie a reclamantilor trebuie analizata exclusiv din punctul de vedere al articolului 8 mentionat anterior. Punand la indoiala calitatea de victima a reclamantilor, in special din cauza caracterului personal si netransmisibil al dreptului garantat de articolul 2 alin. 2 anterior mentionat, el sustine ca, in orice caz, nici o atingere a libertatii de circulatie a minorelor nu poate fi invocata in speta, avand in vedere faptul ca acestea calatoresc liber, atat in Romania, cat si in strainatate.
    192. Considerandu-se direct si personal afectati de ingerintele aduse dreptului garantat de articolul 2 alin. 2 din Protocolul nr. 4 mentionat anterior, suferite de catre fiicele lor adoptive, reclamantii sunt de parere ca deplasarile efectuate de ele in strainatate fara autorizatia lor constituie, in sine, o proba suplimentara a incalcarii dreptului acestora la libertatea de circulatie, prevazut de articolul de mai sus.
    193. Tertii intervenienti sustin ca Florentina si Mariana nu au fost niciodata impiedicate sa paraseasca Romania si ca au ramas la CEPSB din proprie vointa, refuzand categoric sa paraseasca institutia sau sa plece in Italia. Ei subliniaza ca, in acest caz, nici statul roman, nici CEPSB nu pot fi obligati sa execute deciziile privitoare la adoptia lor.
    194. Curtea constata ca reclamantii afirma ca au existat restrictii in ceea ce priveste dreptul la libertatea de circulatie a fiicelor lor adoptive, dar invoca, de fapt, o incalcare a propriului lor drept la libertatea de circulatie, asa cum este garantat articolul de mai sus. Or, avand in vedere ca incalcarea invocata de reclamanti prin prisma articolului 2 alin. 2 din Protocolul nr. 4 ii priveste in mod indirect, ei nu au prezentat motivele pentru care apreciaza ca sunt direct afectati de limitarile pretinse sub aspectul prevederii anterior mentionate.
    195. In orice caz, chiar daca presupunem ca reclamantii se pot considera "victime", conform articolului 34 din Conventie, avand in vedere imprejurarile cauzei, care permit prezumarea, pe de o parte, a existentei unei legaturi deosebite intre ei si victimele directe si, pe de alta parte, interesul lor personal de a asigura bunastarea fiicelor lor minore prin incetarea incalcarii pretinse (mutatis mutandis, Becker impotriva Danemarcei, Decizia Comisiei din 3 octombrie 1975, nr. 7011/75, Decizii si rapoarte 4, p. 215), Curtea nu constata, in faptele cauzei, nici o aparenta a vreunei incalcari a dreptului garantat de articolul sus-mentionat.
    196. Intr-adevar, asa cum rezulta din informatiile transmise de parti, Florentina si Mariana circula liber, din proprie vointa, atat in interiorul, cat si in exteriorul tarii, ele se duc in mod regulat la scoala, viziteaza persoanele apropiate, participa la sedintele la care au fost convocate pe parcursul judecarii cererilor lor de desfacere a adoptiei si calatoresc si in strainatate (a se vedea paragrafele 79, 82, 97 si 98 de mai sus). Aspectul ca deplasarile mentionate au fost organizate de catre CEPSB in lipsa consimtamantului reclamantilor nu poate schimba aceasta constatare de natura faptica si nu poate determina, in sine, o incalcare a dreptului reclamantilor de a circula in mod liber.
    197. In plus, Curtea arata faptul ca Florentina si Mariana contesta, in calitate de persoane interesate in mod direct, ca a existat vreo ingerinta in libertatea lor de circulatie.
    198. In concluzie, Curtea apreciaza ca nu se poate constata, in speta, vreo atingere adusa dreptului garantat de articolul 2 alin. 2 din Protocolul nr. 4 si ca, prin urmare acest articol nu a fost incalcat.

    IV. Cu privire la aplicarea articolului 41 din Conventie

    199. Articolul 41 din Conventie prevede urmatoarele:
    "Daca Curtea declara ca a avut loc o incalcare a Conventiei sau a protocoalelor sale si daca dreptul intern al inaltei parti contractante nu permite decat o inlaturare incompleta a consecintelor acestei incalcari, Curtea acorda partii lezate, daca este cazul, o reparatie echitabila."

    A. Prejudiciu
    200. Cu titlu de prejudiciu material, reclamantii solicita restituirea cheltuielilor legate de deplasarea lor in Romania, in valoare de 5.708 euro (in cazul primilor reclamanti) si de 2.348,48 euro (in cazului celui de-al doilea cuplu de reclamanti). Primii reclamanti solicita, de asemenea, acordarea sumei de 2.360 euro, reprezentand echivalentul beneficiului nerealizat in perioada sederii lor in Romania.
    201. Ei solicita, de asemenea, acordarea unei sume pentru prejudiciul moral suferit atat de ei, cat si de fiicele lor adoptive, datorat neexecutarii hotararilor de incuviintare a adoptiei. Ei sustin ca rezistenta intampinata de-a lungul anilor a determinat suferinte si frustrari, precum si o pierdere de sansa pentru ei si pentru copiii lor adoptivi si a afectat, in plus, motivarea lor initiala si dorinta lor legitima de a intemeia o familie prin intermediul adoptiei.
    Lasand la latitudinea Curtii aprecierea sumelor ce vor fi acordate cu acest titlu, ei sustin ca valoarea acestora nu trebuie sa fie inferioara a 750.000 euro pentru fiecare cuplu de reclamanti.
    202. Guvernul considera ca sumele prezentate de reclamanti, anterioare deciziilor asupra adoptiei, in special cele referitoare la calatoria pe care au facut-o in Romania in luna august 2000, nu sunt legate de incalcarile pretinse in cadrul procedurii in fata Curtii, care au in vedere neexecutarea deciziilor mentionate, adica fapte posterioare acestei calatorii. In consecinta, Guvernul solicita Curtii sa nu acorde daune cu acest titlu.
    203. El arata, de asemenea, ca suma solicitata de catre reclamanti cu titlu de daune morale este exagerata si, in opinia sa, faptul ca reclamantii au solicitat o suma exorbitanta constituie o deturnare grava a scopului procedurii in fata Curtii. Guvernul sustine, in final, ca nu trebuie acordata nici o suma cu titlu de prejudiciu pretins suferit de copii, avand in vedere ca acestia nu au calitatea de reclamante in prezenta cauza si ca nu exista temei in baza caruia reclamantii sa primeasca bani in numele minorelor.
    204. In ceea ce priveste prejudiciul material, Curtea arata ca doar o parte din sumele solicitate cu acest titlu prezinta legatura directa de cauzalitate cu incalcarea articolului 6 alin. 1 din Conventie, constatata de Curte la paragraful 189 anterior.
    205. In ceea ce priveste prejudiciul moral, ea considera ca este rezonabil a aprecia ca reclamantii au incercat o suferinta psihica certa ca urmare mai ales a frustrarii provocate de neexecutarea, mai multi ani, a deciziilor definitive si executorii pronuntate in favoarea lor si a consecintelor, dupa toate aparentele ireversibile, ale unei asemenea situatii, care nu ar putea fi reparate, prin simpla constatare a incalcarii. Sumele solicitate sunt insa exagerate.
    206. In aceste circumstante, avand in vedere toate elementele de care dispune si pronuntandu-se in echitate, asa cum o cere art. 41 din Conventie, Curtea acorda suma de 12.000 EUR primilor reclamanti si suma de 10.000 EUR celui de-al doilea cuplu de reclamanti, pentru totalitatea prejudiciilor suferite.

    B. Cheltuieli de judecata
    207. Reclamantii solicita plata totalitatii cheltuielilor din cadrul procedurilor desfasurate in fata autoritatilor romane, cheltuieli pe care le justifica dupa cum urmeaza, prin prezentarea unui decont detaliat:
    a) 868 EUR (primii reclamanti) si 868,36 EUR (al doilea cuplu de reclamanti) pentru cheltuieli in vederea traducerii;
    b) 8.754 EUR (primii reclamanti) si 7.133,28 EUR (al doilea cuplu de reclamanti) pentru onorariul avocatului care i-a reprezentat in cadrul procedurii in fata Curtii;
    c) 5.002 EUR (primii reclamanti) si 652,18 EUR (al doilea cuplu de reclamanti) pentru onorariile avocatilor care i-au reprezentat in cadrul procedurilor interne;
    De asemenea, reclamantii solicita plata sumei de 35.107 EUR (primii reclamanti) si 36.825,63 EUR (al doilea cuplu de reclamanti) cu titlul de "cheltuieli anticipate in legatura cu desfasurarea procedurii", fara insa a oferi detalii in privinta acestora.
    208. Guvernul se opune la acordarea de catre Curte a sumelor solicitate de reclamanti cu titlul de "cheltuieli anticipate in legatura cu desfasurarea procedurii", aratand ca aceasta denumire a cheltuielilor nu este concludenta. Guvernul contesta realitatea acestor sume si subliniaza ca acestea nu au fost justificate, in conformitate cu cerintele jurisprudentei Curtii referitoare la articolul 41 din Conventie.
    209. Curtea a examinat aceste cereri in lumina principiilor care se degaja din jurisprudenta sa (a se vedea hotararile in cauzele Nikolova impotriva Bulgariei [MC], n. 31195-96, & 79, CEDH 1999-II; Ozturk impotriva Turciei [MC], n. 22479-93, & 83, CEDH 1999-VI; Witold Litwa impotriva Poloniei, n. 26629-95, & 88, CEDH 2000-III).
    210. Aplicand aceste criterii prezentei cauze, si pronuntandu-se in echitate, asa cum o cere art. 41 din Conventie, Curtea considera rezonabil sa acorde 7.000 EUR primilor reclamanti si 6.000 EUR celui de-al doilea cuplu de reclamanti pentru totalitatea cheltuielilor ocazionate.

    C. Majorari de intarziere
    211. Curtea hotaraste sa aplice majorarile de intarziere echivalente cu rata dobanzii pentru facilitatea de credit marginal practicata de Banca centrala europeana, la care se vor adauga 3 puncte procentuale.

    PENTRU ACESTE MOTIVE, CURTEA:

    1. hotaraste, cu 5 voturi contra 2, ca intre reclamanti si minorele adoptate de acestia exista o legatura care caracterizeaza o viata de familie, asa cum prevede articolul 8 alineatul 1 din Conventie, care este aplicabil in cauza;
    2. hotaraste, cu 6 voturi contra 1, ca nu a fost incalcat articolul 8 din Conventie;
    3. hotaraste, cu 4 voturi contra 3 ca a fost incalcat articolul 6 alineatul 1 din Conventie;
    4. hotaraste, cu 5 voturi contra 2,
    a) ca statul parat va plati, in 3 luni de la data ramanerii definitive a hotararii, in conformitate cu art. 44 alin. 2 din Conventie, urmatoarele sume:
    i. 12.000 (douasprezece mii) EUR primilor reclamanti si 10.000 (zece mii) EUR celui de-al doilea cuplu de reclamanti, pentru prejudiciul material si moral,
    ii. 7.000 (sapte mii) EUR primilor reclamanti si 6.000 (sase mii) EUR celui de-al doilea cuplu de reclamanti, pentru cheltuielile de judecata,
    iii. orice alta suma ce ar putea fi perceputa cu titlu de impozite aplicat sumelor sus-mentionate.
    b) ca de la expirarea termenului sus-mentionat si pana la momentul efectuarii platii, aceste sume vor fi majorate cu o dobanda simpla de intarziere egala cu dobanda pentru facilitatea de credit marginal practicata de Banca centrala europeana, la care se vor adauga 3 puncte procentuale;
    5. respinge, in unanimitate, cererea de acordare a unei satisfactii echitabile pentru surplus.

    Redactata in limba franceza, apoi comunicata in scris la data de 22 iunie 2004, in aplicarea articolului 77 alineatele 2 si 3 din Regulamentul Curtii.

    La prezenta hotarare se gasesc anexate, in conformitate cu dispozitiile articolelor 45 alineatul 2 din Conventie si 74 alineatul 2 din Regulament expunerile urmatoarelor opinii:
    - opinia concordanta a domnului judecator Costa;
    - opinia partial separata a domnului judecator Loucaides;
    - opinia partial separata a domnului judecator Birsan;
    - opinia separata a doamnei judecator Thomassen, la care se alatura si judecatorul Jungwiert.

    OPINIA CONCORDANTA A DOMNULUI JUDECATOR COSTA

    Subscriu la concluziile hotararii. Cu toate acestea, am ezitat indelung inainte de a vota in sensul inexistentei incalcarii articolului 8 din Conventie. Cele doua fetite, Florentina si Mariana, declarate abandonate la varsta de trei si respectiv sapte ani, au fost adoptate de catre cele doua cupluri de reclamanti in temeiul unor hotarari definitive intr-un moment in care implinisera amandoua varsta de noua ani. Centrul educativ in care fusesera plasate din momentul abandonarii lor a impiedicat executarea hotararilor si nu a facilitat, pentru a utiliza un eufemism, contactele si intalnirile dintre copii si parintii adoptivi care domiciliaza in Italia. In ceea ce le priveste, Florentina si Mariana, care au in acest moment 13 ani, nu au manifestat niciodata dorinta de a pleca sa locuiasca cu parintii lor, a caror limba nu o vorbesc, si par sa aiba o existenta fericita in cadrul centrului educativ, unde isi dezvolta personalitatea si aptitudinile in mod satisfacator. Mai mult, ele au solicitat desfiintarea hotararilor de incuviintare a adoptiilor, astfel ca ne aflam in acest moment in situatia stranie in care adoptia Florentinei nu a fost revocata - desi procedura se afla inca in recurs in fata Curtii de Apel - iar cea a Marianei a fost revocata printr-o hotarare definitiva.
    Sentimentele pe care oricine le incearca intr-o asemenea situatie sunt contradictorii. Guvernul roman nu are nici o putere de constrangere in fata unei institutii private care de altfel functioneaza in conditii bune si prezinta garantii pentru o educatie de calitate. Daca in mod clar raspunderea Guvernului este angajata in temeiul articolului 6 in masura in care nu a reusit sa determine executarea hotararilor si/sau nu a dorit sa o faca, raspunderea sa prin raportare la dispozitiile articolului 8 este mult mai putin evidenta. Ea se analizeaza mai degraba din punct de vedere al obligatiilor pozitive decat din punct de vedere al ingerintei in exercitiul dreptului la respectarea vietii familiale; mai ales, este dificil sa contesti faptul ca interesul superior al copiilor (caruia jurisprudenta noastra ii confera pe buna dreptate o mare importanta), adoptati cu intarziere (poate prea tarziu) si care nu au dezvoltat nici o legatura cu parintii adoptivi, este mai degraba acela de a ramane in centrul educativ in cadrul caruia aceste fetite traiesc de multi ani decat sa isi schimbe complet viata, mediul, limba, cultura. Este fara indoiala suparator ca incapatanarea institutiei si ineficienta autoritatilor publice au condus, in conditiile in care timpul nu este reversibil, la situatia in care adolescentele au la ora actuala putine posibilitati de a dezvolta o relatie armonioasa in cadrul familiilor lor adoptive. Dar enervarea nu este un sfetnic bun. La o analiza mai aprofundata, mi se pare, ca de altfel si majoritatii colegilor mei, ca incalcarea Conventiei de catre statul parat este de constatat sub aspectul respectarii articolului 6 mai curand decat sub aspectul respectarii articolului 8.

    OPINIA PARTIAL SEPARATA A DOMNULUI JUDECATOR LOUCAIDES

    In concordanta cu majoritatea colegilor mei, am ajuns la concluzia ca a fost incalcat articolului 6 alineatul 1 din Conventie pentru motivele aratate in cuprinsul hotararii, dar nu subscriu constatarii inexistentei incalcarii articolului 8 din Conventie in prezenta cauza. Pentru a ma pronunta asupra acestei probleme, ma voi referi la urmatoarea argumentare, redata in paragraful 152 din hotarare:
    "Lucrul cel mai important in speta este de a stabili daca autoritatile nationale au luat masurile necesare pentru a permite reclamantilor, recunoscuti ca parinti adoptivi ai minorelor Florentina si Mariana si care au obtinut, de asemenea, pe calea ordonantei presedintiale, o hotarare ce a obligat CEPSB la incredintarea copilului, sa stabileasca relatii de familie cu fiecare dintre minorele adoptate."
    Avand in vedere faptele si circumstantele cauzei, consider ca statul parat nu si-a indeplinit obligatiile pozitive care ii reveneau in temeiul articolului 8 din Conventie, lucru confirmat, in esenta, si de constatarea facuta de majoritate in paragraful 163 din hotarare, unde se admite ca:
    "(...) lipsa unui contact direct si efectiv intre persoanele in cauza anterior adoptiei, fapt provocat de lacunele existente in legislatia interna la momentul faptelor."
    si
    "(...) ca minorele nu au beneficiat de nici un fel de asistenta psihologica, in masura sa le pregateasca in vederea plecarii lor iminente din institutia in care locuisera mai multi ani si in care stabilisera relatii in plan social si afectiv."
    In ciuda acestor constatari, majoritatea a concluzionat in sensul inexistentei unei incalcari a articolului 8 al Conventiei, ca urmare a luarii in considerare a "refuzului minorelor, exprimat in mod constant din momentul in care au implinit varsta de zece ani, de a pleca in Italia pentru a fi alaturi de parintii lor adoptivi" (paragraful 164 din hotarare) si a faptului ca "o impotrivire constienta a copiilor cu privire la adoptie face improbabila integrarea, intr-un mod armonios in noua familie adoptiva" cu atat mai mult in absenta unei "legaturi preexistente" cu parintii adoptivi (ibidem). Majoritatea considera ca nu este justificata o "obligatie absoluta" "de a asigura plecarea minorelor in Italia, impotriva vointei lor si cu nerespectarea procedurilor in cadrul carora era contestata legalitatea si temeinicia deciziilor initiale de incuviintare a adoptiei" in sarcina autoritatilor statului parat (ibidem).
    Or, toate aceste probleme, care sunt invocate de catre majoritate (impotrivirea copiilor dupa ce au implinit varsta de zece ani, absenta unor legaturi anterioare cu parintii adoptivi si faptul ca proceduri judiciare erau in curs) au fost create de catre autoritatile statului parat. Dupa cum si Curtea subliniaza in constatarea incalcarii in cauza a articolului 6 alineatul 1 din Conventie, "(...) executarea acestui tip de hotarari [in materie de adoptii] reclama o solutie urgenta, deoarece trecerea timpului poate avea consecinte ireparabile asupra relatiilor dintre copil si parintele care nu traieste cu acesta" (paragraful 175 din hotarare).
    Neexecutarea hotararilor referitoare la procedurile de adoptie in cauza, intarzierile care au survenit si consecintele negative asupra punerii in executare a acestor hotarari sunt imputabile autoritatilor statului parat.
    Domnul judecator Costa subliniaza in opinia sa concordanta ca "Este fara indoiala suparator ca incapatanarea institutiei si ineficienta autoritatilor publice au condus, in conditiile in care timpul nu este reversibil, la situatia in care adolescentele au la ora actuala putine posibilitati de a dezvolta o relatie armonioasa in cadrul familiilor lor adoptive".
    In consecinta, nu inteleg cum se poate ca, in temeiul propriului comportament culpabil, sa fie inlaturata raspunderea statului parat de a adopta la timp masurile pozitive necesare pentru a permite adoptia. Nimeni nu poate sa invoce propria vinovatie pentru a se sustrage de la indeplinirea obligatiilor sale ("Nullus commodum capere potest de injuria sua propria").
    In cauza, obligatiile pozitive ale statului parat nu se limitau la a veghea ca minorii sa poata sa isi urmeze parintii adoptivi. Ele cuprindeau si totalitatea masurilor pregatitoare pentru a ajunge la acest rezultat (a se vedea Hotararea in cauza Kosmopoulou impotriva Greciei, din data de 5 februarie 2004, Cererea nr. 60457/00, & 45). In opinia mea, neindeplinirea acestor masuri reprezinta prin ea insasi o atingere adusa dreptului la respectarea vietii familiale, si, in consecinta, o incalcare a articolului 8 din Conventie.

    OPINIA PARTIAL SEPARATA A DOMNULUI JUDECATOR BIRSAN

    Regret ca nu pot impartasi concluzia majoritatii, potrivit cu care a avut loc, in cauza, o incalcare a articolului 6 alineatul 1 din Conventie. In opinia mea, majoritatea a adoptat, sub aspectul respectarii articolului 6 alineatul 1 din Conventie o abordare prea formalista, la care nu pot subscrie pentru motivele expuse in continuare.
    Trebuie sa constatam ca hotararea a ajuns la concluzia incalcarii articolului 6 alineatul 1 din Conventie pentru motivul ca autoritatile s-au abtinut, timp de mai bine de trei ani, de la adoptarea de masuri eficace si necesare pentru a respecta hotarari judecatoresti definitive si executorii (a se vedea paragrafele 187 si 188 din hotarare). In ceea ce ma priveste, o asemenea concluzie este greu conciliabila cu aceea la care majoritatea a ajuns in privinta articolului 8 din Conventie (a se vedea paragraful 166 din hotarare) si la care am aderat fara rezerve, dupa o matura chibzuinta.
    Recunosc ca argumentele utilizate de majoritate pentru a ajunge la o concluzie de incalcare a articolului 6 alineatul 1 - bazate, indeosebi, pe absenta sprijinului organelor de politie la executare -, sunt temeinice si nu intra in contradictie cu jurisprudenta Curtii noastre (a se vedea, printre altele, hotararile: Hornsby impotriva Greciei din 19 martie 1997, Culegerea de hotarari si decizii 1997-II, p. 510 - 511; Burdov impotriva Rusiei, nr. 59498/00, & 34, CEDH 2002-III; Ruianu impotriva Romaniei, nr. 34647/97, & 65, din 17 iunie 2003; Jasiuniene impotriva Lituaniei, nr. 41510/98, & 27, 6 martie 2003).
    Exprimandu-mi profundul atasament fata de principiile consacrate de jurisprudenta noastra constanta citata mai sus, potrivit cu care "dreptul de acces la un tribunal ar fi iluzoriu daca ordinea juridica interna a unui stat parte ar permite ca o decizie judiciara definitiva si obligatorie sa ramana fara efect in detrimentul uneia din parti" si "executarea unei decizii sau a unei hotarari, pronuntate de orice tip de jurisdictie, trebuie considerata ca facand parte integranta din "proces" in sensul articolului 6", consider totusi ca o abordare mai putin formalista se impunea in cauza, fata de circumstantele speciale ale afacerii.
    Cu tot respectul datorat colegilor mei, consider ca ar fi trebuit sa se aiba in vedere intr-o mai mare masura faptul ca hotararile judecatoresti in cauza aveau ca obiect probleme extrem de sensibile si delicate, deoarece, in opinia mea, din cuprinsul acestei hotarari se degaja un paradox. Majoritatea a acordat o importanta determinanta, sub aspectul respectarii articolului 8, interesului predominant al minorelor de a ramane in centrul CEPSB, interes care cerea luarea in considerare a parerilor lor, de vreme ce atinsesera o maturitate suficienta pentru a putea sa se exprime cu privire la aceasta chestiune (paragraful 164 in fine). Subscriu la aceasta concluzie fara nici o ezitare. Intr-adevar, din lectura hotararii, se intelege cu usurinta de ce un asemenea interes a fost considerat suficient pentru a justifica lipsa de sprijin din partea autoritatilor pentru a permite reclamantilor sa dezvolte legaturi cu copiii.
    Or, acelasi interes preeminent al copilului nu putea fi invocat, in acelasi mod si in aceeasi masura, si sub aspectul respectarii articolului 6 alineatul 1 din Conventie? Cum sa acorzi preferinta, in circumstantele exceptionale ale cauzei, unei abordari pur teoretice - oricat ar fi ea de corecta in plan dogmatic sau procedural - fara a se tine seama de importanta consecintelor in privinta interesului superior al copilului?
    Consider ca aceasta speta s-ar fi potrivit unei abordari mai nuantate, si, in aceasta privinta, constat cu satisfactie ca jurisprudenta recenta a Curtii in materie de executare de hotarari judecatoresti este mai putin impregnata de formalism ca inainte. Ma refer la Hotararea in cauza Sylvester impotriva Austriei din 24 aprilie 2003, in care Curtea a retinut, in paragraful 63, ca "o schimbare in situatia de fapt poate in mod exceptional sa justifice neexecutarea unei hotarari definitive care dispune inapoierea copiilor". Sunt de parere ca aceasta hotarare marcheaza o schimbare importanta prin raportare la abordarea altadata strict teoretica a Curtii in aceasta chestiune.
    Nu as putea sa ignor nici parerile exprimate recent, in acelasi sens, in cadrul opiniilor separate la hotararile in materie de executare a hotararilor judecatoresti, unde am aratat ca "accesul la un tribunal nu poate obliga un stat sa execute fiecare hotarare in materie civila, oricare ar fi circumstantele" (a se vedea opinia divergenta a Doamnei judecator Thomassen la hotararea in cauza Ruianu impotriva Romaniei, loc. cit.). Mentionez ca, in aceasta ultima cauza, se punea problema demolarii unei constructii invecinate cu imobilul reclamantului, constructie pe care vecinii incepusera sa o construiasca, si care ocupa o mica parte din terenul reclamantului, ceea ce m-a determinat sa votez, alaturi de majoritate, pentru constatarea unei incalcari a articolului 6 alineatul 1 din Conventie.
    In prezenta cauza, situatia este cu totul alta, mult mai sensibila si mai complicata in acelasi timp: sa determini plecarea a doua fetite catre o tara straina pentru a se reuni cu familiile adoptive pe care abia le cunosc. Daca se poate reprosa ceva autoritatilor nationale, acesta ar fi, dupa parerea mea, faptul ca nu au luat toate masurile necesare pentru a asigura dezvoltarea de legaturi intre fetite si familiile reclamantilor inaintea adoptiei, ceea ce constituie de altfel, se pare, o problema pentru orice adoptie internationala, in oricare stat membru al Conventiei.
    In orice caz, sunt convins ca, in aceasta cauza, exista o situatie exceptionala care justifica neexecutarea hotararilor de incuviintare a adoptiei Florentinei si Marianei.
    Pronuntandu-se in sensul unei violari a articolului 6 alineatul 1, majoritatea a inclinat balanta intereselor in cauza in favoarea dreptului procedural al parintilor adoptivi de a obtine executarea unei hotarari judecatoresti, parand sa faca abstractie de considerentele care au determinat-o sa constate ca nu a existat incalcarea articolului 8. Asemenea considerente, subliniate pe drept cuvant in paragrafele 159 si 160 din hotarare, erau, in opinia mea, perfect aplicabile in aceasta imprejurare si din punct de vedere al articolului 6 alineatul 1 din Conventie, si constituiau argumente pertinente si suficiente pentru a conduce la o constatare a nerespectarii dreptului pe care acest articol il garanteaza.
    Nu trebuie sa uitam ca in paragraful 162 din hotarare, majoritatea insasi a considerat ca "in cazul unei eventuale executari a deciziei pronuntate in favoarea reclamantilor, insotita de plecarea minorelor in Italia, intoarcerea acestora in Romania, ca urmare a unei decizii ulterioare prin care este desfiintata sau desfacuta adoptia ar fi fost dificila si daunatoare interesului lor."
    Mai mult, argumentul guvernului parat, asa cum este el rezumat in paragraful 172 al hotararii, potrivit cu care nu au existat, in cauza, lungi perioade in care deciziile litigioase referitoare la adoptie nu au fost puse in executare, nu mi se pare netemeinic, daca luam in calcul suspendarile repetate ale executarii dispuse de catre instantele nationale in asteptarea finalizarii procedurilor judiciare in curs in fata instantelor interne. Intr-adevar, consider ca aceste proceduri erau de natura sa indeparteze orice incertitudine in privinta legalitatii adoptiilor si in mod justificat autoritatile au asteptat finalizarea lor inainte de a recurge la masuri de executare cu caracter definitiv.
    Nu este lipsit de importanta sa subliniem, in acest context, ca una dintre procedurile in cauza s-a finalizat, recent, prin desfacerea adoptiei Marianei (paragraful 83 al hotararii).
    Pentru toate aceste considerente, consider regretabil faptul ca instanta europeana nu a profitat de ocazia oferita de aceasta cauza sensibila si delicata in materie de adoptie internationala pentru a confirma noua abordare, mai nuantata si mai putin formalista, in domeniul executarii hotararilor judecatoresti.

    OPINIA SEPARATA A DOAMNEI JUDECATOR THOMASSEN, LA CARE SE ALATURA DOMNUL JUDECATOR JUNGWIERT

    Ma raliez concluziei majoritatii potrivit cu care nu a avut loc, in cauza, o incalcare a articolului 8 din Conventie. In schimb, contrar majoritatii, consider ca nu a existat niciodata intre reclamanti si copiii lor adoptivi o viata de familie in sensul articolului 8. Nu impartasesc nici opinia majoritatii conform cu care neexecutarea de catre autoritatile romane a hotararilor de incuviintare a adoptiilor constituie o incalcare a drepturilor reclamantilor potrivit articolului 6 al Conventiei.
    Reclamantii sunt doua cupluri de cetateni italieni care, in conformitate cu dreptul roman, au adoptat fiecare cate un copil in Romania, respectiv Florentina si Mariana, care la momentul pronuntarii hotararilor de incuviintare a adoptiei aveau noua ani si jumatate si nu isi vazusera niciodata parintii adoptivi. Copiii nu au vrut sa plece in Italia impreuna cu acestia din urma si intre timp adoptia Marianei a fost desfacuta la cererea sa, in timp ce o actiune de aceeasi natura era in curs de judecata in privinta Florentinei. Hotararile care dispuneau adoptia nu au fost executate de catre autoritatile romane din cauza ezitarilor in privinta legalitatii procedurii (a se vedea opinia majoritatii in paragrafele 161 si 162 din hotarare).
    Reclamantii se plang pentru neexecutarea acestor hotarari, pe care o considera o atingere adusa dreptului lor la respectarea vietii de familie, garantat de articolul 8 din Conventie.
    Prima problema la care Curtea a fost nevoita sa raspunda este aceea de a sti daca exista o legatura de familie intre reclamanti si copii.
    In opinia mea, raspunsul este negativ. Jurisprudenta Curtii in materie de relatii intre adulti si copii, relatii protejate de articolul 8 a pus intotdeauna accentul pe existenta reala a unei vieti de familie, in general intemeiata pe legaturi biologice. Relatiile intre parinti si copiii adoptivi merita aceeasi protectie, tocmai in considerarea existentei acestei vieti de familie reale. Deciziile Comisiei care sunt citate in paragraful 140 privesc, spre deosebire de relatiile dintre reclamanti si cei doi copii, legaturi reale de acest tip. In cauza X. impotriva Frantei, tatal adoptiv locuise impreuna cu copilul timp de sapte ani, in cauza X. impotriva Belgiei, reclamantul avusese timp de mai multi ani in grija copilul pe care dorea sa il adopte.
    Nu este, in opinia mea, hotararea care dispune adoptia cea care, prin ea insasi, merita protectia articolului 8, ci ceea ce ea reprezinta in termeni de realitate sociala. O interpretare diferita a conduce la o concluzie socanta - si in opinia mea inacceptabila -, aceea ca o legatura naturala intre un tata biologic si un copil, in lipsa altor elemente complementare, nu creeaza in mod automat o viata familiala (a se vedea Hotararea in cauza Lebbink impotriva Olandei din 1 iunie 2004), in timp ce, dimpotriva, viata de familie ar putea fi creata printr-o hotarare care dispune adoptia, independent de modul in care aceasta s-a realizat si de relatiile intre cei interesati.
    Consider ca in aceasta cauza, circumstantele complementare care ar trebui sa conduca la acordarea protectiei articolului 8 legaturii juridice dintre reclamanti si copii lipsesc. In momentul pronuntarii hotararilor de incuviintare a adoptiei, copiii nu ii vazusera inca pe reclamanti si nici nu avusesera nici cel mai mic contact cu acestia. Nu reiese, din dosarul cauzei, ca li s-ar fi cerut vreodata parerea, fie in mod direct intr-o intalnire cu un judecator sau consilier, fie in mod indirect, prin intermediul expertizelor care ar fi oferit posibilitatea de a li se afla parerea si sentimentele in legatura cu aceasta adoptie concreta. Caminul in care, in momentul pronuntarii hotararilor, copiii traiau de aproximativ cinci si respectiv sase ani, si unde fetitele fusesera ingrijite si educate, nu a putut in nici un mod, in timpul procedurii, sa isi faca cunoscuta pozitia, intemeiata pe cunoasterea copiilor. De indata ce a devenit posibil, copiii insisi au initiat o procedura in vederea desfacerii adoptiei, putand in sfarsit sa isi faca inteleasa dorinta de a nu pleca in Italia pentru a locui cu reclamantii. Pe scurt, nu exista nici o legatura afectiva sau de fapt prin care copiii sa se simta apropiati de reclamanti si care ar fi conferit fictiunii juridice a hotararii care incuviinta adoptia un continut care sa poata fi considerat drept viata de familie.
    Recunosc ca modul in care procedurile de adoptie s-au desfasurat pentru reclamanti a fost dificil de suportat. Dar faptul ca procedura nu a fost echitabila fata de reclamanti nu poate fi, in opinia mea, un element decisiv pentru a raspunde la intrebarea daca a existat viata de familie intre ei si copii. Mai mult, dupa parerea mea, nu este suficient, pentru a admite existenta unei vieti de familie, faptul ca reclamantii s-au considerat intotdeauna parintii minorelor si s-au comportat in aceasta calitate fata de copii in unica modalitate avuta la dispozitie, si anume trimitandu-le scrisori, scrise in limba romana. Intr-adevar, aceasta ar insemna ca, in context, pozitia unor copii in varsta de aproape zece ani sa nu fie luata in considerare.
    Este adevarat, chiar adoptiile internationale care s-au desfasurat in mod evident intr-o maniera riguroasa, si chiar atunci cand privesc copii adoptati la varste foarte mici, ridica adesea probleme delicate, atat pentru parinti, cat si pentru copii. In aceasta privinta, plecarea copilului in tara de resedinta a parintilor poate juca un rol important. Nu vreau sa afirm ca acest element constituie prin el insusi un motiv pentru a renunta la incercarea de a gasi o familie pentru un copil astfel ca el sa creasca intr-un mediu plin de afectiune, chiar daca acest mediu este in alta tara. Totusi, pozitia extrem de delicata in care se gasesc acesti copii necesita o protectie speciala. In Conventia de la Haga asupra protectiei copiilor si cooperarea in materie de adoptie internationala, aceasta protectie se acorda in special prin stabilirea obligatiei statelor de a analiza asa cum se cuvine posibilitatile de stabilire ale copilului in statul de origine (articolul 4 b) si de a se asigura, avand in vedere varsta si maturitatea copilului, ca acesta beneficiaza de consiliere si este informat asa cum se cuvine asupra consecintelor adoptiei, si ca dorintele si parerea copilului au fost luate in considerare (articolul 4 d).
    Mi se pare ca aceasta cauza da nastere unor serioase incertitudini in privinta respectarii acestor conditii.
    A admite in circumstantele prezentei cauze existenta unei vieti de familie ar oferi o protectie insuficienta copiilor adoptati international si care au atins o varsta la care dorintele si parerile lor trebuie luate in serios inainte de adoptarea deciziei finale care incuviinteaza adoptia, in considerarea consecintelor care deriva din aceasta (a se vedea, de exemplu, paragraful 152 din hotarare).
    Curtea a examinat din oficiu daca neexecutarea hotararilor de incuviintare a adoptiei constituie o incalcare a articolului 6. Majoritatea considera ca "Or, o asemenea situatie aduce atingere statului de drept, intemeiat pe preeminenta dreptului si pe securitatea raporturilor juridice, in ciuda existentei anumitor motive in masura a o justifica" (paragraful 187 din hotarare). Nu pot fi de acord cu a asemenea interpretare a articolului 6, interpretare care sa se limiteze la a recunoaste preeminenta fiecarei reguli de drept. Or, in opinia mea, articolul 6 nu ar putea justifica executarea unei hotarari judecatoresti care, in aplicarea sa, incalca drepturi fundamentale ale altuia. In prezenta cauza, executarea hotararilor ar fi obligat copiii sa isi paraseasca tara impotriva vointei lor pentru a locui cu parinti pe care nu ii intalnisera niciodata. Nu consider ca autoritatile romane ar fi trebuit sa execute asemenea hotarari. Aceasta ar fi reprezentat dupa parerea mea un act al statului care ridica probleme grave cu privire la respectarea drepturilor copiilor in conformitate cu articolul 8. De aceea, consider ca nu a fost incalcat articolul 6.



SmartCity5

COMENTARII la Hotărârea 0/2004

Momentan nu exista niciun comentariu la Hotărârea 0 din 2004
Comentarii la alte acte
ANONIM a comentat Legea 243 2021
    Hello everyone, I want to use this medium to thank a great spell caster called Dr Grceondu for transforming my life financially, i have been playing lottery game for long but have never won any reasonable amount, I contacted Dr Graceondu after i red about him on the internet on how he help a lady with a lottery winning numbers and the lady won a very big amount of money, so i contacted him and He instructed me on what to do which i did and he told me to give him some time to prayers, on the second day he sent me some numbers and he said i should go and play them, so i went to play the numbers he gave me, after two day the result came out, and i went to check and to my greatest surprise my name came out as one of the winners i won $45 million, i still cant believe what happened to me that i am now a millionaire over night, i just want to say a very big thank you to Dr Graceondu i have never seen a powerful man like him, I will advice everyone out there to contact Dr Graceondu if you want to win big in your lottery game. You can reach him via his email, drgraceondu12@gmail.com or WhatsApp him +15204677763, you can also visit his Website. https://drgraceonduadodo.com
ANONIM a comentat Decretul 1231 2021
    i will never stop until the whole World knows about the MOST powerful priest maurice whose contact details I saw in a comment section here few weeks ago, so and i decided to contact him because i was badly in need of help TO SAVE MY MARRIAGE, I explained my situation to PRIEST MURICE. that Everything was going down the drain as my husband WAS constantly cheating on me with other women and he physically abuse me. priest maurice promised to help that my husband will change and will love me unconditionally in less than a week as far that my heart still beats for him. I FOLLOWED HIS INSTRUTION and he prepared a spell for me and my husband called me exactly when priest maurice said. He pleaded and said he needs me back since then he have been the sweetest man on earth. anyone out there reading this comment that need a effect spell caster Can reach him on email:psychicspellsolution@gmail.coM whatsapp:+1(571)3573337
ANONIM a comentat Ordin 12 2006
    Mai este in vigoare acest ordin, din moment ce aven Regulamentul (CE) 396:2005, revizuit 2019, referitor la rezidurile de pesticide din alimente, inclusiv din fructe si legume?
ANONIM a comentat Decretul 770 1966
    HOW TO GET YOUR EX LOVER BACK & HOW I GOT MY EX LOVER. BACK I want to thank Dr Omokpo for saving my marriage. My husband treated me badly and left home for almost 3 month this got me sick and confused. Then I told my friend about how my husband has changed towards me. Then he told me to contact: {dromokpo@gmail.com}that he will help me bring my husband back to being a good man. That this great man helped her too. Then I gave him a try. after 3 days of casting the spell my husband came back home and I forgive him and today we are living in joy and happiness If you are going through any relationship stress or broken marriage situation and you want your Ex lover, Ex boyfriend, Ex girlfriend or Divorced husband or wife back you reach him via: dromokpo@gmail.com
ANONIM a comentat Decretul 390 2018
    HOW TO GET YOUR EX LOVER BACK & HOW I GOT MY EX LOVER. BACK I want to thank Dr Omokpo for saving my marriage. My husband treated me badly and left home for almost 3 month this got me sick and confused. Then I told my friend about how my husband has changed towards me. Then he told me to contact: {dromokpo@gmail.com}that he will help me bring my husband back to being a good man. That this great man helped her too. Then I gave him a try. after 3 days of casting the spell my husband came back home and I forgive him and today we are living in joy and happiness If you are going through any relationship stress or broken marriage situation and you want your Ex lover, Ex boyfriend, Ex girlfriend or Divorced husband or wife back you reach him via: dromokpo@gmail.com
ANONIM a comentat Rectificare 353 2008
    HOW TO GET YOUR EX LOVER BACK & HOW I GOT MY EX LOVER. BACK I want to thank Dr Omokpo for saving my marriage. My husband treated me badly and left home for almost 3 month this got me sick and confused. Then I told my friend about how my husband has changed towards me. Then he told me to contact: {dromokpo@gmail.com}that he will help me bring my husband back to being a good man. That this great man helped her too. Then I gave him a try. after 3 days of casting the spell my husband came back home and I forgive him and today we are living in joy and happiness If you are going through any relationship stress or broken marriage situation and you want your Ex lover, Ex boyfriend, Ex girlfriend or Divorced husband or wife back you reach him via: dromokpo@gmail.com
ANONIM a comentat OUG 114 2021
    Într-un cuvânt, wow!! Nu pot să cred că banii sunt deja în contul meu. Multumesc, multumesc, multumesc! De obicei, ați transformat o sarcină lungă, consumatoare de timp și intimidantă într-o experiență foarte plăcută și simplificată. Nu pot să vă mulțumesc vouă și doamnei Della Taylor pentru suficientă asistentă. Dna Della Taylor Împrumuturi pentru un sistem excelent și pentru un serviciu excelent. Ambele sunt grozave! dacă aveți nevoie de un împrumut de urgență, îi puteți e-mail la Dellastaylors@yahoo.com WhatsApp pe +1 (209) 251-1529
ANONIM a comentat Decizia 2 2007
    I never use to believe in spell casting until i met Lord Zuma a powerful spell caster who helped me to be a happy person again. i reside in USA. After 4 years of Broken marriage, my husband left me with two kids. I felt like my life was about to end and i almost committed suicide, i was emotionally down for a very long time. Thanks to a Great spell caster called Lord Zuma which i met online on one faithful day when I was browsing through the internet, i came across a lot of testimonies about this particular Great spell caster how he has helped so many people. he has helped people to bring back their Ex lover, some testified that he restores womb, cure cancer and other sickness, and so on. I also came across a testimony, it was about a woman called Sandra, she testified about how his spell made her to be pregnant after so many years of bareness and at the end of her testimony she dropped Lord Zuma's email address. After reading all these, i decided to give it a try and i contacted him and explained my problem to him and he assured me that in less than 48 hours, my husband will call me and beg for forgiveness but i thought it will not work. When he had finished casting the spell, the next day my husband called me and he was begging for forgiveness just as Lord Zuma said. This is not brain washing and after the spell has been cast, i realized that my husband love me like never before and the spell caster opened him up to know how much i love him and how much love we need to share. We are even happier now than before. Lord Zuma is really a gifted man and i will not stop publishing him because he is a wonderful man. If you have a problem and you are looking for a real and a genuine spell caster to solve all your problems contact Lord Zuma now on spiritualherbalisthealing@gmail.com or just visit https://spiritualherbal.blogspot.com and see so many he has helped that are testifying about his good work. He will help you solve all your problems. Once again thank you Lord Zuma for your good deeds. His whatsapp number +1 506 800 1647
ANONIM a comentat Decretul 770 1966
    BEST WAYS TO GET YOUR EX LOVER BACK AND RESTORED YOUR BROKEN MARRIAGE OR RELATIONSHIP FROM SORROW TO HAPPINESS. Help me thank Dromokpo@gmail.com for helping me get my ex husband back to me and my family. This great powerful spiritual man restored my sorrow to happiness. My husband left me some years ago for another woman and they both planned to get married. I am so surprised he just came back to me one cool afternoon on Saturday June, begging and crying for me to take him back and to forgive him for breaking up our marriage home and forsaking me and the children. Dr Omokpo is a true spiritualist savior . He brought my husband back” if you have any worries or you have any problem in your marriages or relationships you can reach him via: dromokpo@gmail.com
ANONIM a comentat Hotărârea 774 2010
    Dear Sir/Madam, Do you need a quick long or short term Loan with a relatively low interest rate as low as 3% ? We offer business Loan, personal Loan, home Loan, auto Loan,student Loan, debt consolidation Loan e.t.c. no matter your credit score. Personal Loans (Secure and Unsecured) Business Loans (Secure and Unsecured) Consolidation Loan and many more. Contact US for more information about Loan offer and we will solve your financial problem. Contact us via email: mbfinance.ltd@gmail.com Phone number: +918099362729 (Call/Whats app) Website: https://www.mbfinanceservice.com Thanks. M B Finance Services
Coduri postale Prefixe si Coduri postale din Romania Magazin si service calculatoare Sibiu