Anunţă-mă când se modifică Fişă act Comentarii (0) Trimite unui prieten Tipareste act

HOTARARE Nr

HOTARARE   Nr. 15 din 22 aprilie 2008

privind aprobarea Raportului Comisiei de ancheta pentru investigarea afirmatiilor cu privire la existenta unor centre de detentie ale CIA sau a unor zboruri ale avioanelor inchiriate de CIA pe teritoriul Romaniei

ACT EMIS DE: SENATUL ROMANIEI

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 350 din 7 mai 2008



In temeiul dispoziţiilor art. 64 alin. (4) din Constituţia României, republicată, şi ale art. 78 din Regulamentul Senatului,

Senatul adoptă prezenta hotărâre.

Articol unic. - Senatul aprobă Raportul Comisiei de anchetă pentru investigarea afirmaţiilor cu privire la existenţa unor centre de detenţie ale CIA sau a unor zboruri ale avioanelor închiriate de CIA pe teritoriul României, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Această hotărâre a fost adoptată de Senat în şedinţa din 22 aprilie 2008, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

DORU IOAN TĂRĂCILĂ

ANEXĂ

RAPORTUL

Comisiei de anchetă pentru investigarea afirmaţiilor cu privire la existenţa unor centre de detenţie ale CIA sau a unor zboruri ale avioanelor închiriate de CIA pe teritoriul României

CAPITOLUL 1

Componenţă. Mandat

1. Comisia de anchetă pentru investigarea afirmaţiilor cu privire la existenţa unor centre de detenţie ale CIA sau a unor zboruri ale avioanelor închiriate de CIA pe teritoriul României a fost înfiinţată în temeiul dispoziţiilor art. 64 alin. (4) din Constituţia României, republicată, şi ale art. 78 din Regulamentul Senatului, prin Hotărârea Senatului României nr. 29 din 21 decembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.177 din 27 decembrie 2005.

Componenţa nominală a Comisiei de anchetă a fost stabilită astfel:

1. Meleşcanu Teodor Viorel - Grupul parlamentar al Alianţei „Dreptate şi Adevăr"- P.N.L. - P.D.;

2.  Nicolai Norica - Grupul parlamentar al Alianţei „Dreptate şi Adevăr" - P.N.L. - P.D.;

3.  Radulescu Cristache - Grupul parlamentar al Alianţei „Dreptate şi Adevăr" - P.N.L. - P.D.;

4. Vraciu Jan - Grupul parlamentar al Alianţei „Dreptate şi Adevăr" - P.N.L. - P.D.;

5. Georgescu Radu Cristian - Grupul parlamentar al P.S.D.;

6.  Maior George Cristian - Grupul parlamentar al P.S.D.;

7. Ţicău Silvia Adriana - Grupul parlamentar al P.S.D.;

8.  Ilaşcu Ilie - Grupul parlamentar al P.R.M.;

9.  Petrescu Ilie - Grupul parlamentar al P.R.M.;

10. Stoica Ilie - Grupul parlamentar al P.C.;

11. Szabo Karoly Ferencz - Grupul parlamentar al U.D.M.R.

Biroul Comisiei de anchetă a fost ales în următoarea componenţă:

1.  Nicolai Norica                                 - preşedinte;

2.  Maior George Cristian                    - vicepreşedinte;

3.  Petrescu Ilie                                    -secretar.

2. Comisia de anchetă a fost înfiinţată ca urmare a solicitării domnului Rene van der Linden, preşedintele Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (APCE), formulată în alocuţiunea rostită în plenul Camerelor reunite ale Parlamentului României, la data de 24 noiembrie 2005, pentru investigarea acuzaţiilor apărute în presa internaţională privind detenţia şi transferul ilegal de prizonieri în unele state membre ale Consiliului Europei.

Totodată, domnul Rene van der Linden a solicitat Parlamentului României ca investigarea acestor acuzaţii să se desfăşoare în deplină şi continuă cooperare cu Consiliul Europei, cu Adunarea Parlamentară şi cu alte organisme internaţionale.

Fiind prima organizaţie care s-a sesizat cu privire la acest subiect, Consiliul Europei a constituit o comisie privind „acuzaţiile referitoare la detenţiile secrete şi transferurile ilegale de prizonieri în statele membre ale Consiliului Europei", raportor fiind numit parlamentarul elveţian Dick Marty, preşedintele Comisiei pentru afaceri juridice şi drepturile omului a Adunării Parlamentare.

3. In conformitate cu prevederile art.1 din Hotărârea Senatului României nr. 29 din 21 decembrie 2005, Comisia de anchetă a fost mandatată să investigheze afirmaţiile cu privire la existenţa unor centre de detenţie ale CIA pe teritoriul României sau a unor zboruri ale avioanelor închiriate de CIA, care ar fi transportat persoane acuzate de săvârşirea unor acte de terorism.

Termenul iniţial pentru prezentarea raportului Comisiei de anchetă a fost stabilit pentru data de 15 februarie 2006. Ulterior, ca urmare a apariţiei unor noi date şi informaţii rezultate din colaborarea cu instituţiile şi organele de stat cu atribuţii în domeniu, reprezentanţi ai Comisiei Consiliului Europei şi ai mass-media, precum şi complexitatea investigaţiilor au determinat plenul Senatului, prin hotărâri succesive, să aprobe noi termene, termenul final fiind stabilit pentru data de 5 martie 2007.

CAPITOLUL 2

Referiri la adresa României

Intr-o primă formă, subiectul a fost abordat de mass-media americane în contextul campaniei antiteroriste din Afganistan, la data de 16 decembrie 2002, CNN International difuzând primele informaţii referitoare la presupusa existenţă a unor centre de detenţie ale CIA pe teritoriul altor state.

Ulterior, după difuzarea rezultatelor anchetei organizaţiei Amnesty International din luna noiembrie 2002, referitoare la condiţiile ilegale de detenţie şi anchetă de la baza Guantanamo, la data de 27 decembrie 2002 cotidianul „Washington Post" a indicat şi locaţia unui asemenea centru, la Bagram, în Afganistan.

Concomitent, Human Rights Watch şi Amnesty International au lansat campanii mediatice la nivel internaţional, de denunţare a procedurilor ilegale aplicate de autorităţile americane persoanelor acuzate de terorism, aflate în centrele speciale de detenţie, campanie la care s-au raliat publicaţii de renume şi prestigiu internaţional, susţinându-se posibilitatea existenţei a noi locuri de detenţie, amplasate şi pe alte teritorii, inclusiv în ţări din Europa Centrală şi de Sud-Est.

România a fost menţionată pentru prima dată ca ţară de tranzit al unor avioane suspectate că aparţin CIA şi că transportau persoane acuzate de terorism în săptămânalul „Newsweek" din perioada 21-27 februarie 2005. In articol s-a afirmat, totodată, că SUA nu mai trimit deţinuţi în ţările unde aceştia ar putea fi supuşi abuzurilor.

Subiectul închisorilor secrete ale CIA în unele state din Europa de Est, printre care şi România, a fost lansat la data de 2 noiembrie 2005 de către cotidianul american „Washington Post" şi de Human Rights Watch.

Scenariul s-a bazat pe dezvoltarea şi combinarea celor două direcţii majore anterioare, respectiv cea a închisorilor secrete, în care ţara noastră nu fusese menţionată anterior, şi cea a zborurilor suspecte ale unor avioane bănuite că ar aparţine CIA, în care fusese indicat ca posibilă escală şi Aeroportul Timişoara - „Newsweek" din perioada 21-27 februarie 2005.

Detaliile din presă referitoare la intervalele în care s-au desfăşurat zborurile, posibilele locaţii şi numărul de deţinuţi au fost inconstante, aceleaşi mijloace media inserând, succesiv, date diferite. Astfel, au fost preluate toate variantele anterioare, dar s-a insistat pe amplasamentele din Europa de Est, alături de România şi Polonia mai fiind menţionate, sporadic, Albania, Bulgaria, Ungaria, Slovacia, Macedonia, Croaţia, Kosovo, Ucraina, Republica Moldova şi Georgia.

Aproape concomitent, mass-media internaţionale au acuzat cooperarea cu SUA a unor guverne occidentale sau, dimpotrivă, încălcarea suveranităţii acestora de către autorităţile americane. Alegaţiile au avut ca puncte de plecare, pe de o parte, noi „dezvăluiri" referitoare la zboruri suspecte înregistrate în aproape toate statele europene şi, pe de altă parte, existenţa la Paris a unui centru antiterorist în cadrul căruia cooperează toate serviciile de informaţii de pe continent.

La data de 26 noiembrie 2005, publicaţia „Die Welt" a lansat informaţia potrivit căreia zborurile suspecte ale avioanelor CIA continuă să se deruleze, aducând drept argument declaraţiile unor „surse din interiorul agenţiei americane".

In aceeaşi zi, Human Rights Watch a pus în circulaţie noi date referitoare la zboruri ori escale suspecte ale avioanelor CIA, prezentându-le drept „indicii clare" ale implicării României şi Poloniei (Steve Crashaw, liderul HRW/Deutschland Radio). In paralel, în pofida poziţiei României de a permite verificarea locaţiilor suspectate, aceeaşi organizaţie a denunţat „lipsa de transparenţă", declinându-şi însă responsabilitatea unei anchete proprii.

S-au remarcat unele nuanţe în modul în care au fost interpretate datele referitoare la posibila existenţă a unor centre de detenţie ale CIA în România.

Acuzaţiile au fost preluate atât de mediile de presă interne şi externe, cât şi de cele politice europene, pe acest fond apărând numeroase referiri la posibila amânare a aderării ţării noastre la Uniunea Europeană.

Astfel, dacă majoritatea mass-media a considerat că datele puse în circulaţie de „Washington Post" şi HRW constituie „dovezi", cei mai mulţi oficiali europeni şi reprezentanţi HRW au apreciat că acestea sunt mai degrabă „suspiciuni" sau „indicii", subliniind că autorităţilor de la Bucureşti le revine responsabilitatea înlăturării lor.

Povara acestor acuzaţii nedovedite la adresa ţării noastre a determinat unii oameni politici europeni, printre care europarlamentarii Kathalijne Buitenweg, Carlos Coelho, Claude Moraes, Sarah Ludford şi Elmar Brok, să îşi însuşească poziţia mass-media, utilizând-o pentru a susţine necesitatea adoptării unor sancţiuni la adresa României, respectiv amânarea aderării la Uniunea Europeană în cazul confirmării acuzaţiilor.

La data de 7 ianuarie 2006, pe pagina proprie de internet a publicaţiei elveţiene „Blick" (www.blick.ch/sonntagsblick, „SonntagsBIick" fiind ediţia de duminică a ziarului menţionat), sub semnătura jurnaliştilor Sandro Brotz şi Beat Jost a fost publicat facsimilul unui raport în care se menţionează un fax transmis de ministerul egiptean de externe către Ambasada din Londra, interceptat la baza de sprijin al comenzii din cadrul armatei elveţiene, din însărcinarea Serviciului de Informaţii Strategice din Elveţia, prin sistemul „Onyx".

In document se susţine că „23 de cetăţeni irakieni şi afgani au fost interogaţi la baza Mihail Kogălniceanu" şi că „centre similare există în Ucraina, Kosovo, Macedonia şi Bulgaria".

In acelaşi articol publicat de „SonntagsBIick" s-a mai precizat că HRW dispune de dovezi conform cărora „pe data de 21 şi 22 septembrie 2005 au fost transportaţi deţinuţi cu avioane militare americane de la baza Salt Pit din Kabul la baza poloneză Szymany şi la baza românească Mihail Kogălniceanu".

Autenticitatea documentului a fost susţinută de majoritatea surselor de presă internaţionale, îndeosebi de cele din spaţiul german, care, în plus, au afirmat că Dick Marty a apreciat conţinutul faxului interceptat drept „o informaţie parţială importantă", întrucât provine din lumea arabă.

Ulterior, mass-media internaţionale au evidenţiat declaraţiile Ministerului Egiptean al Afacerilor Externe potrivit cărora respectivul fax, departe de a fi unul clasificat, conţinea „o revistă a presei".

In urma acestei evoluţii a evenimentelor, la data de 12 ianuarie 2006, liderii grupurilor parlamentare din cadrul Parlamentului European au decis să stabilească o comisie temporară, compusă din 46 de membri, al cărei mandat să dureze un an, care să cerceteze informaţiile legate de posibile centre de detenţie secrete ale CIA de pe teritoriul Europei. Această decizie a fost supusă avizului Parlamentului European în timpul sesiunii plenare din data de 18 ianuarie 2006, de la Strasbourg.

Pe baza mandatului aprobat, comisia temporară de anchetă a desfăşurat acţiunile de investigare şi analiză propuse, prezentând rapoarte în lunile martie şi iunie 2006, precum şi raportul final la data de 30 ianuarie 2007, raportori fiind parlamentarii Dick Marty şi Giovanni Claudio Fava.

Atât rapoartele Marty (I şi II), cât şi raportul final Fava, analizând posibile implicaţii ale guvernelor şi serviciilor de informaţii ale unor ţări europene, în special din Europa Centrală şi de Sud-Est, au stăruit cu precădere asupra României şi Poloniei, aducând grave acuzaţii ţării noastre, bazate doar pe „indicii", „păreri", „probabilităţi", „extrapolări", „deducţii logice", ajungându-se la concluzii apreciate drept „certe".

Comisia de anchetă a Senatului României, având în vedere toate aceste considerente, şi-a manifestat surprinderea şi regretul faţă de aceste repetate nuanţări defavorabile, cu atât mai mult cu cât s-a numărat printre primele şi puţinele ţări ale căror parlamente au constituit astfel de comisii, colaborând permanent şi în deplină transparenţă cu Comisia Parlamentului Europei, cu raportorii desemnaţi ai acesteia şi cu alţi parlamentari interesaţi, oficiali şi analişti ai EUROCONTROLşi ai Centrului Torejon, precum şi cu reprezentanţi ai mass-media.

Cu privire la concluziile prezentate şi dezbaterile la raportul Claudio Fava, care au avut loc în Parlamentul Europei la data de 14 februarie 2007, Comisia de anchetă a constatat că raportul menţine referirile exprese la adresa României, în special la „posibilităţile" asupra existenţei facilităţilor privind detenţiile ilegale (pag. 25, pct. 159-164).

Deşi, mai întâi, apreciază în mod deosebit ospitalitatea şi excelenta colaborare cu Comisia de anchetă şi cu alte autorităţi din România (pag. 25, pct. 157), raportul „regretă" respingerea categorică, din cuprinsul cap. 7 al raportului prezentat în plenul Senatului, la data de 21 iunie 2006, a posibilităţii de a fi existat în România facilităţi privind detenţiile secrete de persoane acuzate de terorism, catalogând concluziile Comisiei drept „premature şi superficiale" (pag. 25, pct. 159).

De asemenea, raportul menţine suspiciunile privind posibilitatea ca serviciile secrete ale SUA să fi operat, fără cunoştinţa şi acceptul autorităţilor române, în locuri de detenţie ilegale, menţionându-se baza militară de la Mihail Kogălniceanu - Constanţa (pag. 25, pct. 165-164).

Având în vedere considerentele sus-menţionate, Comisia de anchetă şi-a însuşit în totalitate principiile care au stat la baza sesizării Parlamentului Europei şi a mandatului Comisiei instituite pentru investigarea „acuzaţiilor referitoare la detenţiile secrete şi transferurile ilegale de prizonieri în statele membre ale Consiliului Europei", reiterând faptul că acestea constituie fundamente ale apărării şi promovării valorilor democratice, ale drepturilor omului, precum şi recomandări politice generale.

Totodată, reafirmând dorinţa de a colabora pe deplin şi în continuare cu toate instituţiile şi organismele Comunităţii Europene în problematica mandatului său, Comisia de anchetă concluzionează că acuzaţiile la adresa României sunt nefondate, raportul Claudio Fava, în cazul ţării noastre, bazându-se pe presupuneri şi supoziţii, şi nu pe elemente care să probeze acuzaţiile.

In replică, în capitolele următoare, pe baza mandatului său, Comisia de anchetă prezintă plenului Senatului rezultatele investigaţiilor desfăşurate pe întreg parcursul anului 2006, aducând probe materiale concrete în susţinerea neimplicării României privind detenţia şi transferul ilegal de persoane acuzate de terorism.

CAPITOLUL 3

Concluzii rezultate din răspunsurile şi documentele primite de la instituţiile solicitate

In exercitarea mandatului şi a atribuţiilor sale, conform prevederilor art. 3 din Hotărârea Senatului României nr. 29 din data de 21 decembrie 2005, Comisia de anchetă a solicitat documente relevante, date şi informaţii complete privind zborurile sau escalele aeronavelor americane care au operat în/prin spaţiul aerian naţional în perioada 2001-2005, spre sau din ţara noastră, în special sub indicative militare (military calli sign), următoarelor instituţii:

1. Ambasada Confederaţiei Elveţiene în România, de la care s-a primit răspuns sub semnătura ambasadorului Jean-Claude Richard

Scrisoarea de răspuns menţionează faptul că ziarul elveţian „SonntagsBIick", în ediţia din data de 8 ianuarie 2006, a dat publicităţii un document al Serviciului Elveţian de Informaţii Strategice (SSR) cu privire la o comunicare prin fax a Ministerului Egiptean al Afacerilor Externe, din data de 15 noiembrie 2005, interceptat de SSR prin satelit. Conform acestuia, 23 de prizonieri irakieni şi afgani au fost interogaţi la baza militară Mihail Kogălniceanu din România, centre similare existând şi în Ucraina, Kosovo, Macedonia, Bulgaria.

In şedinţa din data de 11 ianuarie 2006, Consiliul federal (Guvernul) a condamnat transmiterea către presă a acestui document clasificat. De asemenea, Consiliul federal a fost informat că Parlamentul a dispus o anchetă vizând determinarea responsabilităţilor, Ministerul Public a deschis o anchetă contra ziarului, iar auditorul-şef al armatei elveţiene a ordonat o procedură penală militară împotriva redactorului-şef şi a altor doi colaboratori.

Important este faptul că documentul cuprinde informaţii care sunt deja cunoscute public (rapoartele Human Rights Watch), dar a căror veridicitate nu a putut fi dovedită.

2. Autoritatea Aeronautică Civilă Română, care a răspuns prin Adresa nr. 509 din 13 ianuarie 2006

In răspunsul concis adresat Comisiei de anchetă, Autoritatea Aeronautică Civilă Română a precizat că, potrivit prevederilor legale, nu este competentă să aprobe cererile pentru efectuarea zborurilor cu aeronave militare. Ca atare, nu dispune de informaţii şi documente relevante privind survolul, aterizarea şi decolarea de aeronave militare pe teritoriul României.

3.  Ministerul Transporturilor, a cărui structură specializată este Direcţia generală de aviaţie civilă, a transmis răspunsul prin Adresa nr. 38/176 din 20 ianuarie 2006

Răspunsul Direcţiei generale de aviaţie civilă din cadrul Ministerul Transporturilor precizează că în România, regimul de zbor al aeronavelor este reglementat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.172/2003 pentru aprobarea procedurii de autorizare a zborurilor cu aeronave civile şi de stat în spaţiul aerian naţional, care stabileşte proceduri specifice de aprobare/autorizare a tuturor categoriilor de zboruri cu aeronave civile şi de stat (militare).

Conform prevederilor actului normativ sus-menţionat, zborurile efectuate cu aeronave de stat (militare) sunt autorizate de Ministerul Apărării, acesta fiind organismul care reprezintă partea militară în relaţia României cu Organizaţia Europeană pentru Siguranţa Navigaţiei Aeriene - Eurocontrol.

Având în vedere sensibilitatea subiectului, precum şi capacitatea de expertiză a specialiştilor săi, Direcţia generală de aviaţie civilă şi-a manifestat totala disponibilitate pentru a pune la dispoziţia Comisiei de anchetă orice alte documente sau informaţii edificatoare.

4.  Ministerul Apărării, a cărui structură specializată este Secţia survol, relaţii şi reglementări aeronautice din Centrul operaţional de coordonare militară, a transmis:

a) răspunsul, prin adresa nr. SRS 2 din 21 martie 2006, cuprinzând precizările directorului adjunct al Centrului Satelitar al UE (EUSC) (anexa clasificată nr. 1).

In răspunsul cu nr. SRS 2 din 2 martie 2006, Ministerul Apărării a trimis Comisiei de anchetă 16 fotografii satelitare, precum şi precizările directorului adjunct al Centrului Satelitar al UE (EUSC) cu privire la baza militară de la Mihail Kogălniceanu - Constanţa.

Cu privire la cele 16 fotografii satelitare color, fiecare conţine, în detaliu, şi textul interpretării analiştilor, din care rezultă fără echivoc faptul că în zona bazei militare şi a aeroporturilor militare de la Mihail Kogălniceanu şi Feteşti sau la aeroportul civil de la Cataloi nu sunt identificate construcţii noi care să justifice prezenţa unor facilităţi de detenţie.

Cu privire la conţinutul precizărilor aparţinând domnului B. Routlege, directorul adjunct al Centrului Satelitar al UE (EUSC), acestea au fost formulate la sfârşitul reuniunii informale a EUSC din data de 30 ianuarie 2006, cu privire la solicitarea Adunării Parlamentare a Consiliului Europei de a transmite fotografii din satelit ale unor localităţi din România şi Polonia.

Analiştii au precizat că produsele EUSC nu confirmă alegaţiile referitoare la existenţa unor centre de detenţie în regiunile din care au fost prelevate imaginile (LOI - Location of Interest), ci doar locaţiile elementelor ce ţin de securitatea obiectivelor militare (centre de comandă şi transmisiuni, depozite de muniţii şi carburanţi, aeronavele aflate la sol);

b) răspunsul, prin Adresa nr. SG (S)387/31 martie 2006 (anexa clasificată nr. 2).

Răspunzând solicitării Comisiei de anchetă de a furniza detalii cu privire la evoluţia aeronavelor americane care au operat în/prin spaţiul aerian naţional în perioada 2001-2005, Ministerul Apărării a procesat şi întocmit un documentar (prezentat în anexa clasificată nr. 3) privind cererile diplomatice de survol primite din partea Ambasadei Statelor Unite ale Americii la Bucureşti, în conformitate cu legislaţia internaţională şi naţională în domeniu.

Totodată, Ministerul Apărării a precizat că în baza de date sunt deţinute datele referitoare numai la cererile diplomatice de survol pentru zborurile sau escalele aeronavelor de stat care au operat sub indicative militare (military call sign), neexistând nicio situaţie în care aeronave civile aparţinând SUA să fi solicitat autorizări speciale de pe aerodromuri militare.

5.    Ministerul Justiţiei, care a răspuns prin Adresa nr. 3.823/139/P/24 ianuarie 2006

Răspunsul Ministerului Justiţiei face referire expresă la faptul că, pe de o parte, în sistemul penitenciar românesc, locaţiile tuturor celor 45 de instituţii penale sunt accesibile publicului, iar pe de altă parte, primirea persoanelor private de libertate se face exclusiv pe baza actelor legale de deţinere, emise de o instanţă de judecată, după ce, în prealabil, li s-a stabilit identitatea, apoi sunt înregistraţi atât într-un registru special al penitenciarului, cât şi în aplicaţia informatizată de gestiune a datelor referitoare la persoanele private de libertate.

In concluzie, în perioada menţionată, niciun funcţionar al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor ori al unităţilor subordonate nu a fost implicat în privarea ilegală de libertate a vreunei persoane, faptă care constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoarea, conform prevederilor art. 266 din Codul penal.

6. Serviciul Român de Informaţii, care a răspuns prin Adresa nr. 10.040/23 ianuarie 2006

Serviciul Român de Informaţii a comunicat Comisiei de anchetă că, potrivit competenţelor sale legale, a verificat toate aspectele ce prezentau relevanţă pentru securitatea naţională a României, făcând publică poziţia sa şi precizând faptul că nu deţine informaţii care să ateste existenţa unor astfel de centre de detenţie în ţara noastră.

Serviciul Român de Informaţii a transmis punctul său de vedere Ministerului Public şi Ministerului Afacerilor Externe, din perspectiva solicitării de informaţii transmise de domnul Terry Devis, secretarul general al Consiliului Europei, în sensul că nu deţine date privind atât implicarea vreunui oficial român în privarea secretă de libertate a uneia sau a mai multor persoane pe teritoriul naţional şi nici cu privire la tentative/acţiuni de implicare, de către agenţii străine de informaţii, a oficialităţilor române în activităţi de această natură.

Răspunsul trimis de Serviciul Român de Informaţii conţine şi o anexă, intitulată „Date de presă referitoare la centrele de detenţie ilegale ale CIA", cuprinzând 6 pagini, ce face o trecere amănunţită în revistă a modului în care subiectul a fost abordat în mass-media internaţionale, precum şi referiri la menţionarea României ca ţară de tranzit al unor avioane suspectate că aparţin CIA şi că transportau persoane acuzate de terorism.

7. De asemenea, Comisia de anchetă a primit şi a valorificat concluziile rezultate în urma verificărilor efectuate de Organizaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului la o serie de baze aeriene, prin Adresa nr. 10/16 ianuarie 2006.

Organizaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului (OADO) a trimis concluziile sale cu privire la constatările reţinute în urma vizitei oficiale efectuate în perioada 8-15 decembrie 2005 la baza aeriană Bucureşti - Henri Coandă; baza aeriană Timişoara; Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Timiş, Direcţia Poliţiei de Frontieră Timişoara, Penitenciarul cu regim de maximă siguranţă Timişoara, ca urmare a autosesizării faţă de acuzaţiile aduse României, astfel:

•  nu s-au găsit nicio persoană străină reţinută sau arestată ilegal şi nici indicii - documente cu înregistrări oficiale ori declaraţii ale unor martori - care să ateste sau să susţină că ar fi existat astfel de persoane;

•  la bazele aeriene şi celelalte locaţii menţionate nu s-au constatat modificări sau amenajări la construcţiile existente, care să susţină ipoteza utilizării lor în scopul deţinerii ilegale a unor persoane;

• militarii străini participanţi la exerciţiile comune sau aflaţi în tranzit, care au coborât de la bordul aeronavelor ce au aterizat pe aeroporturile menţionate, au fost supuşi controlului poliţiei de frontieră, conform legislaţiei în vigoare;

• în concluzie, nu se confirmă supoziţiile organizaţiilor Human Rights Watch şi Amnesty International, precum şi ale unor oficiali americani sau europeni cu privire la organizarea şi funcţionarea unor centre de detenţie secrete ale CIA în locaţii din Bucureşti şi Timişoara, în care ar fi fost deţinute şi interogate persoane suspectate de terorism.

CAPITOLUL 4

Activitatea Comisiei de anchetă

In exercitarea mandatului său, Comisia de anchetă s-a reunit în şedinţe periodice (de regulă, lunar), în scopul analizării documentelor, datelor şi informaţiilor primite de la instituţiile solicitate şi a celor apărute în presă, a rapoartelor preliminare întocmite şi prezentate periodic de Comisia Consiliului Europei, al formulării concluziilor rezultate şi stabilirii agendei de lucru.

In perioada ianuarie 2006-ianuarie 2007, activitatea Comisiei de anchetă s-a concretizat în:

-  21 de întâlniri pentru documentare şi analiză cu şefii instituţiilor şi structurilor specializate, prezentate în cap. 3 pct. 2-6;

-  peste 40 de întâlniri cu delegaţii oficiale şi membri ai Comisiei Consiliului Europei, alţi oameni politici, ziarişti;

- 6 deplasări ale delegaţiilor stabilite de Comisia de anchetă la aeroporturile şi bazele militare aeriene susceptibile a fi fost folosite în scopul detenţiilor secrete şi al transferului ilegal de prizonieri;

-  peste 200 de persoane audiate, cu atribuţii privind evidenţa, controlul, dirijarea zborurilor, paza şi serviciile la sol;

- studierea a peste 4.200 de pagini cuprinzând informaţii relevante pentru mandatul Comisiei de anchetă.

CAPITOLUL 5

Constatările Comisiei rezultate din activitatea de documentare şi control

In vederea pregătirii unor răspunsuri clare şi obiective la întreaga problematică a mandatului său, precum şi la întrebările precise formulate de preşedintele Comisiei pentru afaceri juridice şi drepturile omului din cadrul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, domnul Dick Marty, Comisia de anchetă s-a documentat cu privire la cadrul legal naţional şi internaţional care reglementează regimul de zbor al aeronavelor, a ridicat şi a studiat documente relevante în legătură cu zborurile asupra cărora există suspiciuni ori au fost formulate întrebări, a organizat audieri cu responsabili ai instituţiilor şi ai structurilor cu atribuţii specifice din cadrul Ministerului Transporturilor, Ministerului Apărării, directorii aeroporturilor vizate în rapoartele Marty, a făcut unele investigaţii în locaţii existente în aceste perimetre.

In urma acţiunilor sus-menţionate au rezultat:

1.  Concluzii de principiu

•Autoritatea Aeronautică Civilă Română, celelalte instituţii şi structuri cu atribuţii în domeniul anchetat de Comisia de anchetă nu au cunoştinţă despre vreun avion civil care să fi aterizat ori să fi survolat teritoriul naţional, operat sau închiriat de CIA, ori despre vreo firmă care să fi acţionat în folosul Agenţiei.

• De obicei, pentru zborurile care aterizează sau survolează teritoriul României - cu excepţia zborurilor private pentru care este suficient planul de zbor -, procedura aplicabilă necesită aprobare prealabilă. Nicio aprobare nu a fost cerută pentru un zbor operat de CIA sau un agent al acesteia.

•  Zborurile regulate şi zborurile charter care aplică pentru efectuare trebuie să specifice în aplicaţie datele operaţionale relevante: data şi ora efectuării, punctul de plecare către România şi punctul de plecare dinspre România, punctele de intrare şi ieşire, înmatricularea aeronavei, operatorul, natura încărcăturii comerciale şi scopul zborului. Nu este solicitată de autorităţi o listă de pasageri, aceasta fiind totuşi obţinută de la operator în cazul în care este solicitată special.

• Aeronavele militare care operează în spaţiul aerian aflat sub jurisdicţia civilă trebuie să obţină, înaintea obţinerii autorizării civile, aprobarea autorităţilor militare pentru efectuarea zborului, iar în afara respectării regulilor civile privind operarea nu au alte obligaţii sau constrângeri privind controlul civil asupra lor. Dacă operaţiunile de transport militar sunt efectuate cu aeronave civile, acestora li se aplică aceeaşi procedură.

• Autorităţile aeronautice civile române nu deţin şi nu au deţinut informaţii referitoare la transporturi de prizonieri pe zboruri aflate sub jurisdicţia lor.

• Autorităţile aeronautice civile române nu deţin şi nu au deţinut informaţii despre aeronave care, transportând prizonieri, să şi aterizeze pe teritoriul României.

• Autorităţile aeronautice civile române nu au fost, legal sau ilegal, implicate în desfăşurarea de către servicii secrete proprii ori ale altor state a unor transporturi de prizonieri.

• Autorităţile aeronautice civile române nu au solicitat de la autorităţile americane informaţii referitoare la survolul ori aterizarea de aeronave operate de către sau în folosul CIA ori al unor interpuşi, acţionând în folosul Agenţiei, care să fi transportat ilegal prizonieri, nefiind de competenţa lor să solicite astfel de informaţii.

2. Concluzii rezultate din investigaţiile efectuate la faţa locului Aeroporturile suspectate şi discutate în mass-media, în rapoartele unor organizaţii neguvernamentale şi în rapoartele Marty şi pentru care există referiri în documentele Eurocontrol, ca şi în fotografiile satelitare, sunt:

- Timişoara - Gearmata;

- Bucureşti - Băneasa;

- Constanţa - Mihail Kogalniceanu;

- Tulcea - Cataloi;

- Feteşti - militar.

Comisia de anchetă a efectuat investigaţii la faţa locului pe Aeroportul Mihail Kogalniceanu - Constanţa, relativ la alegaţiile privind existenţa unor construcţii ce au fost efectuate în perioada cercetată, dar şi în privinţa facilităţilor ce ar fi putut fi utilizate, în această destinaţie, de către militarii americani aflaţi pe teritoriul României.

Comisia de anchetă a investigat toate aeroporturile care au fost menţionate în documentele Eurocontrol, în rapoartele Marty şi în planurile de zbor ale tuturor aeronavelor considerate suspecte. Comisia de anchetă s-a deplasat şi a investigat, în mod special, Aeroportul Mihail Kogalniceanu, acolo unde au fost staţionate trupe americane şi unde fotografiile din satelit înregistrează realizarea unei construcţii noi.

In urma investigaţiilor au rezultat următoarele:

a) Aeroportul Cataloi - Tulcea este inutilizabil, ca urmare a lipsei balizajului şi a existenţei gropilor pe pistă. Acesta nu a fost şi nu a putut fi utilizat niciodată pentru niciun zbor în perioada supusă anchetei;

b) Aeroportul Feteşti - militar nu a fost utilizat, în perioada investigată, de niciun zbor civil sau militar cu caracteristicile investigate şi de niciunul dintre zborurile aflate pe lista Eurocontrol sau suspectate de Comisia Marty;

c)  Aeroportul Mihail Kogalniceanu - Constanţa nu are facilităţi şi construcţii noi din acea perioadă, pe partea civilă, motiv al răspunsului iniţial trimis Comisiei Marty de către aviaţia civilă. Singura construcţie nouă, care apare şi în fotografiile aeriene ale Centrului de la Torejon, este în partea militară a aeroportului. Ministerul Apărării a furnizat cel de-al doilea răspuns către Comisia Marty, răspuns ce arată destinaţia acestei clădiri.

Din investigaţiile la faţa locului ale Comisiei de anchetă şi din documentele prezentate de autorităţile solicitate rezultă că nu există nicio facilitate ce ar fi putut fi folosită drept spaţiu de detenţie, fie şi ad-hoc. In plus, niciunul dintre zborurile considerate suspecte de către Comisia Marty, organizaţii neguvernamentale sau mass-media nu a aterizat pe acest aeroport.

In plus, România a permis accesul oricăror investigatori şi ziarişti la facilităţile aeroportului, imediat după ce a apărut prima suspiciune în media. Comisia a investigat toate zborurile din lista Eurocontrol şi există date clare asupra fiecăruia dintre zborurile ce au trecut prin Aeroportul Mihail Kogalniceanu. Niciunul nu întruneşte niciun fel de condiţii ce ar ridica suspiciuni privind transportul ilegal, coborârea sau urcarea în avion a vreunui pasager;

d) în privinţa Aeroportului Gearmata - Timişoara, aici nu există nicio facilitate construită în acea perioadă. In plus, niciunul dintre zborurile considerate suspecte de către Comisia Marty, organizaţii neguvernamentale sau mass-media nu a aterizat pe acest aeroport;

e) în privinţa Aeroportului Bucureşti - Băneasa, nici aici nu există vreo facilitate construită în perioada supusă anchetei.

3. Concluzii rezultate din investigarea zborurilor asupra cărora au fost formulate întrebări

In conţinutul rapoartelor Marty cu privire la România, precum şi în scrisoarea trimisă de domnul Dick Marty la data de 7 noiembrie 2006 se exprimă unele suspiciuni şi se solicită toate dovezile disponibile cu privire la următoarele zboruri, despre care se crede că ar fi facilitat transferuri de deţinuţi cu aeronave aparţinând CIA pe unele aeroporturi din România, astfel:

3.1. Zborul N 313P: la data de 25 ianuarie 2004 a fost efectuat pe ruta Kabul-Bucureşti-Băneasa-Palma de Mallorca, iar la data de 22 septembrie 2002, pe ruta Szymany- Bucureşti-Băneasa-Rabat.

In raportul preliminar al Comisiei de anchetă prezentat la 21 iunie 2006, la pag. 2 pct. 5 se afirmă: „Cu privire la zborul N 313P din 25 ianuarie 2004, Comisia a stabilit că respectivul zbor a aterizat pe Aeroportul Bucureşti-Băneasa pentru realimentare şi servicii la sol. Niciun pasager nu a coborât sau urcat din/în avion. Există toate probele care arată fără niciun dubiu acest lucru, dar şi scopul escalei. Acelaşi lucru este valabil şi în cadrul zborului N 313P din data de 22 septembrie 2003."

Domnul Dick Marty afirmă că declaraţia Comisiei de anchetă contrazice informaţiile furnizate de Autoritatea Aeronautică Civilă Română, conform cărora, la 25 ianuarie 2004, aeroportul său de destinaţie era Timişoara, nu Bucureşti - Băneasa. Ulterior, avionul a decolat de la Timişoara, domnul Marty declarând că a verificat acest fapt.

Pentru a reconfirma veridicitatea concluziilor Comisiei de anchetă cu privire la zborurile N 313P, prezentăm:

• Pentru N 313 P/25 ianuarie 2004 (anexa clasificată nr. 3):

- factura nr. 174/26 ianuarie 2004, emisă de ROMATSA;

- nota de încasare nr. 00077/04 din 26 ianuarie 2004, emisă de Romanian Airport Services (Aeroportul Băneasa);

- Adresa nr. 6.293/14.11.2006 a Aeroportului Timişoara;

- copia planului iniţial de zbor, din care rezultă scopul tehnic al escalei.

Menţionăm că informaţia iniţială furnizată de Autoritatea Aeronautică Civilă Română (AACR), referitoare la aterizarea pe Aeroportul Internaţional Timişoara a zborului N 313P din data de 25 ianuarie 2004, se datorează faptului că AACR a avut acces numai la planul de zbor transmis de operatorul aeronavei. Planul de zbor a fost modificat de operator din aer, solicitându-se escala pe Aeroportul Internaţional Bucureşti - Băneasa.

La acea dată, conform legislaţiei române, operatorii care efectuau zboruri particulare în spaţiul aerian naţional nu aveau obligaţia să solicite de la AACR autorizaţie de survol, fiind suficientă depunerea planului de zbor la organul de trafic.

• Pentru N 313 P/22/23.09.2003 (anexa clasificată nr. 4):

- copia extrasului din fişa de navigaţie ROMATSA aferentă Aeroportului Băneasa, din care rezultă ruta reală a zborului;

- copia facturilor nr. 665 şi 666 din 23 septembrie 2003, aferente zborului N 313P, emise de agentul de handling Romanian Airport Services.

3.2. Zborul N 478 GS din 6 decembrie 2004, care a avut un accident la aterizarea pe Aeroportul Bucureşti - Băneasa, este suspectat a fi implicat într-un circuit care ar fi transportat prizonieri, datorită faptului că a fost omis din lista transmisă domnului Dick Marty în aprilie 2006.

Evenimentul a avut următoarea desfăşurare: la data de 6 decembrie 2004, ora 13,29, aeronava companiei CENTURION AVIATION de tip Gulfstream 4, ce efectua un zbor charter pe ruta Bagram/Afganistan - Bucureşti/Băneasa, a aterizat pe pista Aeroportului Băneasa, depăşind pragul pistei 07, cu o viteză la sol de aproximativ 287 km/h. In rulare, aeronava a depăşit distanţa disponibilă pentru aterizare (LDA- 2.360 m) şi pragul decalat al pistei, într-o secţiune a pistei unde aeroportul efectua lucrări de întreţinere (îndepărtarea parţială a stratului de beton şi înlocuirea acestuia). Aeronava a rulat cu jamba principală stânga pe o secţiune nebetonată cu o adâncime de aproximativ 15-20 cm şi s-a oprit pe marginea pistei. Echipajul a raportat scurgeri masive de combustibil din aripa stângă. Aeronava a înregistrat avarii la jamba stângă a trenului principal de aterizare şi la rezervorul de combustibil din planul stâng (anexa clasificată nr. 5).

De menţionat că aeronava a fost grav avariată şi a fost transportată la data de 26 iulie 2005 cu aeronava AN 124-100 în direcţia Shannon.

3.3.  Zborul N 379P din data de 25 octombrie 2003 ridică semne de întrebare pentru domnul Dick Marty, în ideea în care Autoritatea Aeronautică Civilă Română indică ruta Praga- Constanţa-Băneasa-Amman. In realitate, zborul s-a efectuat pe ruta Praga-Bucureşti Băneasa-Amman, conform facturii nr. 3.314/25 octombrie 2003, emisă de ROMATSA (anexa clasificată nr. 6).

3.4.  Zborurile N 85 VM din data de 26 ianuarie 2004 şi din data de 12 aprilie 2004 nu au operat pe Aeroportul Mihail Kogălniceanu, ci pe Aeroportul Bucureşti - Băneasa (anexele clasificate nr. 7 şi 8); zborurile N227 SV din data de 1 octombrie 2004 şi N2189 M din data de 13-14 iunie 2003 au operat pe Aeroportul Mihail Kogălniceanu (anexele clasificate nr. 9 şi 10).

3.5. In anexa la scrisoarea domnului Dick Marty din 31 martie 2006 sunt solicitate detalii privind 43 de zboruri. Comisia de anchetă le prezintă în anexa clasificată nr. 11.

CAPITOLUL 6

Concluzii finale

1.  La întrebarea dacă există sau au existat baze secrete americane în România, Comisia de anchetă răspunde negativ.

2.  La întrebarea dacă în România există sau au existat, în perioada cercetată, facilităţi pentru deţinerea de prizonieri, altele decât cele penitenciare (reale, secrete, ad-hoc, clădiri utilizabile în formă improvizată în acest scop), eventual în apropierea aeroporturilor Timişoara, Bucureşti - Henri Coandă sau Băneasa şi Constanţa, Comisia de anchetă răspunde negativ.

3. La întrebarea dacă există sau au existat persoane deţinute cu sau fără acte în sistemul penitenciar din România, care ar fi putut să fie asimilate prizonierilor, Comisia de anchetă răspunde negativ.

4.   La întrebarea dacă există posibilitatea unor fisuri în sistemul de control complet al traficului - civil sau militar - ori dacă, din neglijenţă, anumite zboruri ar fi putut trece nemonitorizate sau neînregistrate sau asupra lor nu s-ar fi aplicat procedurile la sol prevăzute în convenţiile internaţionale, Comisia de anchetă răspunde negativ.

5. La întrebarea dacă ar fi fost posibil ca anumite instituţii din România să fi participat conştient sau prin omisiune ori neglijenţă la operaţiuni de transport ilegal de deţinuţi prin spaţiul aerian sau aeroporturile din România, Comisia de anchetă răspunde negativ.

6.  La întrebarea dacă zboruri civile americane sau ale altor state ar fi putut transporta, lăsa ori ridica persoane care ar fi asimilate deţinuţilor, pe teritoriul român sau în responsabilitatea autorităţilor române, potrivit normelor internaţionale, Comisia de anchetă răspunde negativ.

7.   La întrebarea dacă a existat o anchetă profundă parlamentară pentru stabilirea alegaţiilor media privind existenţa unor centre de detenţie sau a unor zboruri cu prizonieri ilegali în România, Comisia de anchetă răspunde pozitiv.

8.  La întrebarea privind scopul escalelor în România ale zborurilor prezentate în cap. 5, Comisia de anchetă are argumente temeinice pentru a răspunde că ele nu au avut nimic în comun cu posibile transporturi ilegale de prizonieri pe teritoriul României.

Comisia de anchetă pentru investigarea afirmaţiilor cu privire la existenţa unor centre de detenţie ale CIA sau a unor zboruri ale avioanelor închiriate de CIA pe teritoriul României va returna anexele şi documentele clasificate autorităţilor care le-au clasificat, cu recomandarea declasificării acestora, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate.


SmartCity5

COMENTARII la Hotărârea 15/2008

Momentan nu exista niciun comentariu la Hotărârea 15 din 2008
Comentarii la alte acte
ANONIM a comentat Decizia 1 2020
    Căutați un împrumut de afaceri, companie sau personal? Oferim tot felul de împrumuturi la rate de dobândă de 3% pe an, trimiteți-ne prin e-mail cu detaliile dvs. la (midland.credit2@gmail.com) pentru mai multe informații.
ANONIM a comentat Hotărârea 965 2002
    BUNA ZIUA, VA ROG SA IMI TRIMITETI SI MIE ANEXELE LA HG NR. 965/2002 LA ADRESA DE E-MAIL avocat.elenagrecu@yahoo.com Multumesc anticpat!
ANONIM a comentat Hotărârea 153 2018
    articolul 4 interzice acordarea a doua sporuri cumulate anexa 1-6 si 8 ,cum ramine cu personalul care lucreaza cu aparate de electoterapie in sectiile de recuperare,medicina fizica ?la care spor se incadreaza?
ANONIM a comentat Legea 149 2018
    Cine face propunerea conform art.10,alin 2,este ambigu
ANONIM a comentat Decretul 721 2015
    Buna ziua,acest decret prezidential nu a fost pus in aplicare niciodata,cetatenii romani care traiesc si muncesc in aceasta regiune a Germaniei sunt nevoiti sa parcurga intre 300 km si 600 km pana la München unde este Consulatul General al Romaniei si sa piarda zile intregi pentru rezolvarea unor probleme care ar fi foarte usor sa le rezolve la Stuttgart daca Ministerul Afacerilor Externe si-ar face treaba. La Munchen sediul Consulatului are un spatiu foarte mic unde isi desfasoara activitatea iar cetatenii sunt nevoiti sa stea afara in strada sa astepte formandu-se cozi de peste 100 de persoane pe zi.Ultima data cand am fost la Consulat am stat 10 ore acolo iar toaleta nu functiona,cetatenii fiind obligati sa mearga la cafenele si restaurante daca aveau nevoi fiziologice.Cel mai grav lucru este faptul ca femeili cu ,copii mici nu au un loc unde sa stea cu ei,sa-i schimbe sau sa le dea mancare.S-au adus obiceiurile din Romania si aici si acest lucru este foarte grav.Personalul in schimb este destul de amabil dar lipsa spatiului si a personalului duce la aceste situatii neplacute. De aceea este urgent neesar deschiderea Consulatului la Stuttgart !!!! Prioritatile MAE se pare ca sunt altele cum ar fi mutarea Ambasadei Romaniei in Israel. Cetatenii sunt ultima lor prioritate.Probabil pana in noiembrie 2019 se va deschide totusi consulatul pentru a crea cadru legal pentru alegerile prezidentiale.In zona Baden Württemberg traiesc peste 250.000 romani si aceste voturi vor conta pentru viitorul presedinte,asa ca poate se indura cineva si de acest cetateni uitati de autoritatile din tara !!!
ANONIM a comentat Hotărârea 757 2008
    In aceasta hotarare de guvern intra si asistentii medicali care lucreaza in sectiile de radioterapie,care fac iradierea bolnavilor oncologici???
ANONIM a comentat Legea 58 1974
    in1990 mai era in vigoare intreb
ANONIM a comentat Hotărârea 559 1990
    Din păcate această hotărâre prevede incadrarea în grupe indiferent de activitatea desfășurată a celor care lucrează în industria chimică( directori, contabili, economiști) fără deosebire adică un operator chimist este încadrat în grupă la fel ca și directorul. Ținînd cont de anul ”hotărârii” în care revoluția încă se mișca prin intreprinderi este de înțeles..oarecum.
ANONIM a comentat Decizia 589 2006
    La Pucioasa DB nu a fost nici-o revolutie,si totusi orasul este plin de revolutionari,????
ANONIM a comentat Legea 406 2001
     Aceasta lege , este depasita ...nu mai santem in anii '90 cand un candidat la presedentie nu avea unde locui..in zilele noastre , alesii au chiar cate 6 case (unele aducandu-le venituri subtantiale din chirii ) asa ca se impune ca "alesii " nostri sa revada si sa aduca ceva modificari legii , un singur articol ar fi suficient..sa se faca mentiunea ca prevederile nu se aplica celor care detin deja mai mult de 2 spatii..este imoral ca unuia care are peste 2 imobile cu destinatie de locuit sa ii mai dam o vila sau palat si pe cele personale sa le inchirieze
Alte acte pe aceeaşi temă cu Hotărârea 15/2008
Coduri postale Prefixe si Coduri postale din Romania Magazin si service calculatoare Sibiu