DECRET   Nr. 83 din 23 iulie 1975

privind ratificarea unor conventii ale Organizatiei Internationale a Muncii

ACT EMIS DE: CONSILIUL DE STAT AL REPUBLICII SOCIALISTE ROMANIA

ACT PUBLICAT IN: BULETINUL OFICIAL  NR. 86 din  2 august 1975

               EXPUNERE DE MOTIVE

    Din anul 1919, cand a luat fiinta Organizatia Internationala a Muncii, si pana astazi, conferintele anuale ale acestui for international au aprobat un numar de 140 conventii, din care in tara noastra, care se numara printre membrii fondatori ai acestei organizatii, a ratificat in total 30 de conventii.
    Prin alaturatul decret al Consiliului de Stat se ratifica inca 8 conventii al Organizatiei Internationale a Muncii si anume:
    1. Conventia nr. 127 din 28 iunie 1967 privind greutatea maxima a incarcaturilor care pot fi transportate de un singur lucrator;
    2. Conventia nr. 129 din 25 iunie 1969 privind inspectia muncii in agricultura;
    3. Conventia nr. 131 din 24 iunie 1970 privind fixarea salariului minim, in special in ce priveste tarile in curs de dezvoltare;
    4. Conventia nr. 134 din 30 octombrie 1970 privind prevenirea accidentelor de munca ale navigatorilor maritimi;
    5. Conventia nr. 135 din 23 iunie 1971 privind protectia reprezentantilor lucratorilor in intreprinderi si inlesnirile ce se acorda acestora;
    6. Conventia nr. 136 din 23 iunie 1971 privind protectia contra riscurilor de intoxicatie datorate benzenului;
    7. Conventia nr. 137 din 25 iunie 1973 privind repercursiunile sociale ale noilor metode de lucru in porturi;
    8. Conventia nr. 138 din 26 iunie 1973 privind varsta minima de incadrare in munca.

    Consiliul de Stat al Republicii Socialiste Romania decreteaza:

    ARTICOL UNIC
    Se ratifica urmatoarele conventii internationale in materie de munca si ocrotiri sociale, adoptate de catre Conferinta generala a Organizatiei Internationale a Muncii:
    1. Conventia nr. 127 din 28 iunie 1967 privind greutatea maxima a incarcaturilor care pot fi transportate de un singur lucrator;
    2. Conventia nr. 129 din 25 iunie 1969 privind inspectia muncii in agricultura;
    3. Conventia nr. 131 din 24 iunie 1970 privind fixarea salariului minim, in special in ce priveste tarile in curs de dezvoltare;
    4. Conventia nr. 134 din 30 octombrie 1970 privind prevenirea accidentelor de munca ale navigatorilor maritimi;
    5. Conventia nr. 135 din 23 iunie 1971 privind protectia reprezentantilor lucratorilor in intreprinderi si inlesnirile ce se acorda acestora;
    6. Conventia nr. 136 din 23 iunie 1971 privind protectia contra riscurilor de intoxicatie datorate benzenului;
    7. Conventia nr. 137 din 25 iunie 1973 privind repercursiunile sociale ale noilor metode de lucru in porturi;
    8. Conventia nr. 138 din 26 iunie 1973 privind varsta minima de incadrare in munca.

               CONFERINTA INTERNATIONALA A MUNCII
                  Conventia nr. 127

                       CONVENTIE
privind greutatea maxima a incarcaturilor care pot fi transportate de un singur lucrator*)
    *) Traducere

    Conferinta generala a Organizatiei Internationale a Muncii,
    convocata la Geneva de catre Consiliul de administratie a Biroului International al Muncii si reunita aici la 7 iunie 1967 in cea de a cincizeci si una sesiune a sa,
    dupa ce a hotarat sa adopte diferite propuneri privind greutatea maxima a incarcaturilor care pot fi transportate de un singur lucrator, problema care constituie cel de-al saselea punct al ordinii de zi a sesiunii,
    dupa ce a hotarat ca aceste propuneri sa ia forma unei conventii internationale,
    adopta, la 28 iunie 1967, urmatoarea conventie care se va numi Conventie asupra greutatilor maxime, 1967:

    Art. 1
    In sensul prezentei conventii:
    a) expresia transport manual de incarcaturi indica orice transport a carui greutate a incarcaturii este suportata in intregime de catre un singur lucrator; ea include ridicarea si asezarea incarcaturii;
    b) expresia transport manual regulat de incarcaturi indica orice activitate consacrata in mod continuu sau esential transportului manual de incarcaturi sau care comporta in mod normal, chiar cu discontinuitate, transportul manual de incarcaturi;
    c) expresia lucrator tinar se refera la orice lucrator a carui varsta este sub 18 ani.
    Art. 2
    1. Prezenta conventie se aplica transportului manual regulat de incarcaturi.
    2. Prezenta conventie se aplica tuturor sectoarelor de activitate economica pentru care statul membru interesat poseda un sistem de inspectie a muncii.
    Art. 3
    Este interzis ca unui lucrator sa i se pretinda sau sa i se admita sa transporte manual incarcaturi a caror greutate risca sa-i pericliteze sanatatea sau securitatea.
    Art. 4
    In scopul aplicarii principiului enuntat in art. 3 de mai sus, statele membre vor tine seama de toate conditiile in care trebuie executata munca.
    Art. 5
    Fiecare stat membru va lua masurile necesare pentru ca orice lucrator repartizat la transportul manual de incarcaturi mai grele sa primeasca in prealabil o instruire cu privire la metodele de lucru pe care urmeaza sa le foloseasca, in vederea ocrotirii sanatatii si a evitarii accidentelor.
    Art. 6
    In vederea limitarii sau inlesnirii transportului manual de incarcaturi se vor folosi, pe cat posibil, mijloace tehnice adecvate.
    Art. 7
    1. Repartizarea femeilor si a lucratorilor tineri la transportul manual de incarcaturi grele va fi limitata.
    2. Atunci cand la transportul manual de incarcaturi sunt repartizate femei sau lucratori tineri, greutatea maxima a incarcaturilor respective va trebui sa fie in mod categoric inferioara celei admise pentru barbati.
    Art. 8
    Fiecare stat membru va lua, pe calea legislatiei nationale sau prin orice alta metoda conforma cu practica si conditiile nationale si consultindu-se cu organizatiile cele mai reprezentative ale celor care angajeaza si ale lucratorilor, interesate, masurile necesare pentru punerea in aplicare a dispozitiilor prezentei conventii.
    Art. 9
    Ratificarile formale ale prezentei conventii vor fi comunicarile directorului general al Biroului International al Muncii, care le va inregistra.
    Art. 10
    1. Prezenta conventie nu va obliga decat statele membre ale Organizatiei Internationale a Muncii a caror ratificare va fi inregistrata de directorul general.
    2. Ea va intra in vigoare dupa 12 luni de la inregistrarea de catre directorul general a primelor doua ratificari din partea statelor membre.
    3. Drept urmare, aceasta conventie va intra in vigoare, pentru fiecare stat membru, la 12 luni dupa data la care va fi inregistrata ratificarea sa.
    Art. 11
    1. Orice stat membru care a ratificat prezenta conventie o poate denunta la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrarii in vigoare initiale a conventiei, printr-un act comunicat directorului general al Biroului International al Muncii si inregistrat de catre acesta. Denuntarea nu va avea efect decat dupa un an de la inregistrarea ei.
    2. Orice stat membru care a ratificat prezenta conventie si care, timp de un an dupa expirarea perioadei de 10 ani mentionata la paragraful precedent, nu va face uz de facultatea de denuntare prevazuta de prezentul articol, va fi tinut pentru o noua perioada de 10 ani si, drept urmare, va putea sa denunte prezenta conventie la expirarea fiecarei perioade de 10 ani, in conditiile prevazute de prezentul articol.
    Art. 12
    1. Directorul general al Biroului International al Muncii va notifica tuturor statelor membre ale Organizatiei Internationale a Muncii inregistrarea tuturor ratificarilor si denuntarilor care ii vor fi comunicate de catre statele membre ale organizatiei.
    2. Notificand statelor membre ale organizatiei inregistrarea celei de-a doua ratificari care i-a fost comunicata, directorul general va atrage atentia statelor membre ale organizatiei asupra datei la care prezenta conventie va intra in vigoare.
    Art. 13
    Directorul general al Biroului International al Muncii va comunica secretarului general al Organizatiei Internationale a Muncii, in vederea inregistrarii, in conformitate cu art. 102 din Carta Natiunilor Unite, informatii complete cu privire la toate ratificarile si toate actele de denuntare inregistrate potrivit articolelor precedente.
    Art. 14
    Ori de cate ori va considera necesar, Consiliul de administratie al Biroului International al Muncii va prezenta conferintei generale un raport asupra aplicarii prezentei conventii si va examina daca este cazul sa inscrie pe ordinea de zi a conferintei problema revizuirii totale sau partiale a acesteia.
    Art. 15
    1. In cazul in care conferinta va adopta o noua conventie de revizuire, totala sau partiala, a prezentei conventii si daca noua conventie nu va dispune altfel:
    a) ratificarea de catre un stat membru a noii conventii de revizuire va determina, de plin drept, fara a se mai tine seama de dispozitiile art. 11 de mai sus, denuntarea imediata a prezentei conventii, cu conditia ca noua conventie de revizuire sa fi intrat in vigoare;
    b) cu incepere de la data intrarii in vigoare a noii conventii de revizuire, prezenta conventie va inceta sa mai fie deschisa ratificarii de catre statele membre.
    2. Prezenta conventie va ramane in orice caz in vigoare, in forma si continutul sau, pentru statele membre care au ratificat-o dar care nu vor ratifica conventia de revizuire.
    Art. 16
    Versiunile franceza si engleza ale textului prezentei conventii au aceeasi valabilitate.


               CONFERINTA INTERNATIONALA A MUNCII
                 Conventia nr. 129

                     CONVENTIE
privind inspectia muncii in agricultura, 1969 *)

    *) Traducere

    Conferinta generala a Organizatiei Internationale a Muncii, convocata la Geneva de catre Consiliul de administratie al Biroului International al Muncii si reunita aici la 4 iunie 1969 in cea de-a cincizeci si treia sesiune a sa,
    luand nota de conventiile internationale ale muncii existente privind inspectia muncii, cum sunt Conventia asupra inspectiei muncii, 1947, care se aplica in industrie si comert, si Conventia asupra plantatiilor, 1958, care se aplica anumitor intreprinderi agricole,
    luand in considerare ca este de dorit ca in prezent sa fie adoptate norme internationale asupra inspectiei muncii in agricultura, in general,
    dupa ce a hotarat sa adopte diferite propuneri privind inspectia muncii in agricultura, problema care constituie cel de al patrulea punct al ordinii de zi a sesiunii,
    dupa ce a hotarat ca aceste propuneri sa capete forma unei conventii internationale,
    adopta, la 25 iunie 1969, urmatoarea conventie, care se va numi Conventie asupra inspectiei muncii (agricultura), 1969:

    Art. 1
    1. In sensul prezentei conventii, termenul intreprindere agricola cuprinde intreprinderi sau parti ale intreprinderilor care au ca obiect agricultura, cresterea animalelor, silvicultura, horticultura, transformarea primara a produselor agricole de catre cel care le exploateaza sau orice alta forma de activitate agricola.
    2. Daca este necesar, autoritatea competenta va determina, dupa consultarea organizatiilor cele mai reprezentative ale celor care angajeaza si ale lucratorilor, interesate, daca acestea exista, linia de demarcare intre agricultura, pe de o parte, si industrie si comert, pe de alta parte, in asa fel incat nici o intreprindere agricola sa nu ramana in afara sistemului national de inspectie a muncii.
    3. In cazurile de neclaritate daca conventia se aplica sau nu unei intreprinderi sau unei parti dintr-o intreprindere, problema va fi solutionata de autoritatea competenta.
    Art. 2
    In prezenta conventie, termenul dispozitii legale cuprinde, in afara de legislatie, hotararile arbitrale si contractele colective care au putere de lege si a caror aplicare cade in sarcina inspectorilor muncii.
    Art. 3
    Orice stat membru al Organizatiei Internationale a Muncii care aplica prezenta conventie trebuie sa aiba un sistem de inspectie a muncii in agricultura.
    Art. 4
    Sistemul de inspectie a muncii in agricultura se va aplica intreprinderilor agricole in care lucreaza lucratori salariati sau ucenici, oricare le-ar fi modul de remunerare, natura, forma sau durata contractului lor de munca.
    Art. 5
    1. Orice stat membru care ratifica prezenta conventie poate ca, printr-o declaratie anexata la ratificarea sa, sa-si ia obligatia sa extinda sistemul sau de inspectie a muncii din agricultura la una sau mai multe dintre categoriile urmatoare de persoane care lucreaza in intreprinderile agricole:
    a) fermieri care nu folosesc mina de lucru din afara, dijmasi si alte categorii asemanatoare de lucratori agricoli;
    b) persoane asociate la administrarea unei intreprinderi colective, cum sunt membrii unei cooperative;
    c) membrii familiei celui care exploateaza pamantul, asa cum sunt definiti de legislatia nationala.
    2. Drept urmare, orice stat membru care a ratificat prezenta conventie va putea sa faca cunoscut directorului general al Biroului International al Muncii o declaratie prin care se angajeaza sa extinda sistemul sau de inspectie a muncii din agricultura la una sau mai multe dintre categoriile de persoane enumerate la paragraful precedent, care n-au fost inca mentionate intr-o declaratie anterioara.
    3. Orice stat membru care a ratificat prezenta conventie va indica, in rapoartele pe care este obligat sa le prezinte in baza art. 22 al Constitutiei Organizatiei Internationale a Muncii, in ce masura a dat urmare sau isi propune sa dea urmare dispozitiilor conventiei in ce priveste acele categorii de persoane enumerate la paragraful 1 de mai sus, care nu a facut obiectul unor astfel de declaratii.
    Art. 6
    1. Sistemul de inspectie a muncii in agricultura va avea urmatoarele sarcini:
    a) sa asigure aplicarea dispozitiilor legale referitoare la conditiile de munca ale lucratorilor in exercitarea profesiei lor, cum sunt dispozitiile privind durata muncii, salariile, repausul saptamanal si concediile, securitatea, igiena si bunastarea, munca femeilor, a copiilor si a adolescentilor si alte materii conexe, in masura in care inspectorii de munca au ca sarcina asigurarea aplicarii amintitelor dispozitii;
    b) sa furnizeze, celor care angajeaza si lucratorilor, informatii si sfaturi tehnice asupra mijloacelor cele mai eficiente de respectare a dispozitiilor legale;
    c) sa atraga atentia autoritatii competente asupra defectuozitatilor sau abuzurilor care nu-si gasesc o acoperire corespunzatoare in dispozitiile legale in vigoare si sa faca acesteia propuneri privind imbunatatirea legislatiei.
    2. Legislatia nationala poate incredinta inspectorilor muncii din agricultura functii de asistenta sau de control in ce priveste aplicarea dispozitiilor legale referitoare la conditiile de viata ale lucratorilor si familiilor lor.
    3. Daca inspectorilor muncii din agricultura li se incredinteaza si alte functii, acestea nu trebuie sa impiedice exercitarea functiilor lor principale si nici sa aduca in vreun fel oarecare prejudicii  autoritatii sau impartialitatii necesare inspectorilor in relatiile lor cu cei care angajeaza si cu lucratorii.
    Art. 7
    1. Inspectia muncii in agricultura va fi plasata sub supravegherea si controlul unui organ central, daca aceasta subordonare este compatibila cu practica administrativa a statului membru.
    2. In cazul unui stat federativ, expresia "organ central" poate indica un organ central stabilit fie la nivel federal, fie la nivelul unei dintre entitatile componente ale federatiei.
    3. Inspectia muncii in agricultura va putea fi asigurata, de exemplu:
    a) printr-un organ unic de inspectie a muncii, competent pentru toate ramurile activitatii economice;
    b) printr-un organ unic de inspectie a muncii care sa aiba o specializare functionala asigurata prin pregatirea adecvata a inspectorilor insarcinati cu exercitarea functiei lor in agricultura;
    c) printr-un organ unic de inspectie a muncii care sa aiba o specializare institutionala asigurata prin crearea unui serviciu calificat tehnic al carui agenti isi vor exercita functiile lor in agricultura;
    d) printr-o inspectie specializata insarcinata cu exercitarea functiilor sale in agricultura, dar a carei activitate va fi plasata sub supravegherea unui organ central avand aceleasi prerogative in materie de inspectie a muncii in alte ramuri ale activitatii economice ca industrie, transporturi si comert.
    Art. 8
    1. Personalul inspectiei muncii din agricultura trebuie sa fie format din functionari publici al caror statut si conditii de serviciu sa le asigure stabilitatea in functie si sa-i faca independenti fata de orice schimbari de guvern si orice influenta daunatoare din afara.
    2. Atunci cand legislatia sau practica nationala permit, statele membre au facultatea ca in sistemul lor de protectie a muncii in agricultura sa includa delegati sau reprezentanti ai organizatiilor profesionale a caror activitate va completa pe aceea a functionarilor publici; acesti delegati sau reprezentanti vor beneficia de garantii in ce priveste stabilitatea functiilor lor si vor fi feriti de orice influenta daunatoare din afara.
    Art. 9
    1. Sub rezerva conditiilor stabilite de legislatia nationala pentru recrutarea functionarilor publici, inspectorii muncii din agricultura vor fi recrutati numai pe baza capacitatii candidatilor de a indeplini sarcinile ce urmeaza sa si le asume.
    2. Mijloacele de verificare a acestei capacitati vor fi determinate de catre autoritatea competenta.
    3. Inspectorii muncii din agricultura trebuie sa primeasca o pregatire profesionala adecvata exercitarii functiei lor si vor fi luate masuri pentru a li se asigura in mod corespunzator perfectionarea pe parcursul serviciului.
    Art. 10
    Femeile, la fel ca barbatii, pot face parte din personalul serviciilor de inspectie a muncii din agricultura; daca este necesar, se vor putea stabili sarcini distincte pentru inspectorii barbati si inspectorii femei.
    Art. 11
    Orice stat membru este obligat sa ia masurile necesare pentru a asigura ca experti si tehnicieni calificati corespunzator si care pot sa-si aduca contributia la solutionarea problemelor care necesita cunostinte tehnice sa colaboreze cu inspectia muncii din agricultura, potrivit metodelor socotite ca fiind cele mai adecvate conditiilor nationale.
    Art. 12
    1. Autoritatea competenta trebuie sa ia masurile necesare pentru a favoriza o cooperare efectiva intre serviciile de inspectie a muncii din agricultura si serviciile guvernamentale sau institutiile publice si alte institutii care pot fi chemate sa desfasoare activitati asemanatoare.
    2. Daca imprejurarile o cer, autoritatea competenta poate incredinta, ca masura ajutatoare, unele functii de inspectie la nivel regional sau local serviciilor guvernamentale corespunzatoare sau institutiilor publice, sau poate face ca astfel de servicii sau institutii sa participe la respectiva activitate de inspectie, in asa fel incat aplicarea principiilor prezentei conventii sa nu aiba de suferit.
    Art. 13
    Autoritatea competenta va lua masurile cuvenite pentru a favoriza colaborarea dintre functionarii inspectiei muncii in agricultura, cei care angajeaza si lucratori sau organizatiile acestora, daca ele exista.
    Art. 14
    Se vor lua masuri pentru ca numarul inspectorilor muncii din agricultura sa fie suficient spre a putea sa asigure exercitarea eficace a functiilor serviciului de inspectie. La stabilirea numarului acestor inspectori se va tine seama de:
    a) importanta sarcinilor ce urmeaza a se indeplini si, in special:
    i) numarul, natura, importanta si situatia intreprinderilor agricole supuse controlului inspectiei;
    ii) numarul si diversitatea categoriilor de persoane care lucreaza in aceste intreprinderi;
    iii) numarul si complexitatea dispozitiilor legale a caror aplicare urmeaza a fi asigurata;
    b) mijloacele materiale de executare puse la dispozitia inspectorilor;
    c) conditiile practice in care trebuie efectuate inspectiile pentru a fi eficace.
    Art. 15
    1. Autoritatea competenta trebuie sa ia masurile necesare pentru a pune la dispozitia inspectorilor muncii din agricultura:
    a) birouri locale de inspectie care sa corespunda nevoilor serviciului, accesibile, pe cat posibil, tuturor celor interesati, si amplasate in functie de situatia geografica a intreprinderilor agricole si de existenta de cai de comunicatii la indemina;
    b) inlesniri de transport necesare exercitarii functiei lor, daca nu exista mijloace de transport public corespunzatoare.
    2. Autoritatea competenta trebuie sa ia masurile necesare pentru ca inspectorilor de protectie a muncii din agricultura sa li se restituie toate cheltuielile de deplasare si toate cheltuielile accesorii necesare exercitarii functiei lor.
    Art. 16
    1. Inspectorii muncii din agricultura, purtand asupra lor actele care le atesta functia, vor fi autorizati:
    a) sa patrunda liber, fara avertisment prealabil, la orice ora din zi sau noapte, in locurile de munca supuse controlului inspectiei;
    b) sa patrunda, in timpul zilei, in orice local in care considera ca exista motive intemeiate pentru efectuarea controlului;
    c) sa procedeze la orice investigatii, controale sau cercetari apreciate ca necesare, pentru a se asigura ca dispozitiile legale sunt respectate in mod efectiv si, in special:
    i) sa puna intrebari, singuri sau in prezenta martorilor, conducatorului intreprinderii, personalului acesteia sau oricarei alte persoane din cadrul intreprinderii, asupra tuturor problemelor privind aplicarea dispozitiilor legale;
    ii) sa ceara, potrivit modalitatilor stabilite de legislatia nationala, sa li se prezinte toate inscrisurile, registrele si alte documente a caror detinere este prevazuta de legislatia referitoare la conditiile de munca si de viata, in scopul verificarii conformitatii acestora cu dispozitiile legale si pentru a le copia sau scoate extrase;
    iii) sa ia pentru analiza mostre din produsele, materiile sau substantele utilizate sau manipulate, cu conditia ca cel care angajeaza sau reprezentantul acestuia sa fie incunostintat ca materiile sau substantele  respective au fost luate in acest scop.
    2. Inspectorii nu pot patrunde, in virtutea alineatelor a) sau b) ale paragrafului precedent, in locuinta particulara a conducatorului unei intreprinderi agricole, afara de cazul in care au acordul acestuia sau sunt in posesia unei autorizatii speciale eliberata de autoritatea competenta.
    3. Cu ocazia inspectiei, inspectorii vor informa despre prezenta lor in intreprindere pe cel care angajeaza sau pe reprezentantul acestuia, precum si pe lucratori sau reprezentantii lor, in afara de cazul in care apreciaza ca o astfel de instiintare risca sa dauneze eficacitatii controlului.
    Art. 17
    Serviciile de inspectie a muncii din agricultura vor fi chemate sa participe, in cazurile si conditiile prevazute de autoritatea competenta, la controlul preventiv al noilor instalatii, noilor substante si al noilor procedee de manipulare sau de transformare a produselor, susceptibile de a constitui un pericol pentru sanatate sau securitate.
    Art. 18
    1. Inspectorii muncii din agricultura vor fi autorizati sa ia masurile destinate eliminarii defectiunilor constatate la o instalatie, la o amenajare sau in metodele de lucru din intreprinderile agricole, inclusiv utilizarea substantelor periculoase, pe care le considera ca ameninta sanatatea sau securitatea.
    2. Pentru a putea lua astfel de masuri, inspectorii vor avea dreptul, daca masurile lor nu au fost contestate pe caile judiciare sau administrative prevazute de legea nationala, sa dispuna sau sa faca sa se dispuna:
    a) sa se aduca instalatiilor, localurilor, utilajelor, echipamentului sau altor aparate, intr-un termen fixat, modificarile necesare pentru asigurarea aplicarii stricte a dispozitiilor legale privind sanatatea si securitatea;
    b) sa fie luate masuri imediat executorii, putindu-se merge pana la incetarea lucrului, in cazurile de pericol iminent pentru sanatate si securitate.
    3. Daca procedura prevazuta la paragraful 2 de mai sus nu este compatibila cu practica administrativa si judiciara a statului membru, inspectorii vor avea dreptul sa sesizeze autoritatea competenta pentru ca aceasta sa dea ordine precise sau sa determine luarea de masuri imediat executorii.
    4. Defectiunile constatate de catre inspector cu ocazia inspectarii unei intreprinderi, precum si masurile luate in aplicarea paragrafului 2 sau cerute in aplicarea paragrafului 3, trebuie aduse imediat la cunostinta celui care angajeaza si a reprezentantilor lucratorilor.
    Art. 19
    1. Inspectia muncii din agricultura trebuie sa fie informata despre accidentele de munca si cazurile de boli profesionale din sectorul agricol, in cazurile si potrivit procedurii prevazute de legislatia nationala.
    2. Daca este posibil, inspectorii muncii vor fi chemati sa participe la orice ancheta la fata locului asupra cauzelor accidentelor de munca sau ale bolilor profesionale cele mai grave, in special cele care privesc accidente sau boli provocatoare de moarte sau soldate cu un numar oarecare de victime.
    Art. 20
    Daca legislatia nationala nu prevede altfel, inspectorii muncii din agricultura:
    a) nu vor avea dreptul sa aiba vreun interes, direct sau indirect, in intreprinderile aflate sub controlul lor;
    b) vor fi obligati, prin masuri penale sau disciplinare corespunzatoare, sa nu dezvaluie, chiar dupa parasirea functiei, secretele de fabricatie sau de comert ori procedeele de exploatare pe care le-au cunoscut cu ocazia exercitarii functiilor lor;
    c) vor considera ca absolut confidentiala sursa oricarei plangeri care semnaleaza o defectiune, un pericol in procedeele de munca sau o incalcare a dispozitiilor legale si nu vor divulga celui care angajeaza sau reprezentantului acestuia ca s-a procedat la efectuarea inspectiei ca urmare a unei plangeri.
    Art. 21
    Numarul si natura inspectiilor efectuate in intreprinderile agricole vor fi determinate de necesitatea de a se asigura aplicarea efectiva a dispozitiilor legale respective.
    Art. 22
    1. Persoanele care incalca sau neglijeaza respectarea prevederilor legale a caror aplicare face obiectul controlului inspectorilor muncii din agricultura sunt pasibile de urmarire judiciara sau administrativa imediata, fara avertisment prealabil. Totodata, legislatia nationala poate sa prevada exceptii pentru cazurile in care este necesar un avertisment prealabil dat in vederea remedierii situatiei sau pentru a determina luarea de masuri preventive.
    2. Inspectorii de munca pot decide ca, in locul intentarii actiunii sau recomandarii efectuarii urmaririi, sa dea avertismente sau indrumari.
    Art. 23
    Daca inspectorii muncii din agricultura nu au competenta de a intenta actiuni de urmarire, ei au dreptul de a sesiza direct autoritatea investita sa efectueze astfel de urmariri, prin procese-verbale constatatoare ale incalcarilor dispozitiilor legale.
    Art. 24
    Pentru cazurile de incalcare a dispozitiilor legale a caror aplicare face obiectul controlului inspectorilor muncii din agricultura si pentru cazurile de impiedicare a acestor inspectori in exercitarea functiei lor, in legislatia nationala vor fi prevazute sanctiuni corespunzatoare a caror aplicare trebuie sa fie efectiva.
    Art. 25
    1. Inspectorii muncii sau birourile locale de inspectie, dupa caz, au obligatia de a prezenta autoritatii centrale a inspectiei rapoarte periodice asupra rezultatelor activitatii lor in agricultura.
    2. Aceste rapoarte vor fi intocmite potrivit indicatorilor autoritatii centrale a inspectiei si vor trata subiecte indicate de aceasta autoritate; ele vor fi prezentate cel putin la termenele indicate de numita autoritate si, in orice caz, cel putin o data pe an.
    Art. 26
    1. Autoritatea centrala a inspectiei va publica un raport anual asupra activitatii serviciilor de inspectie din agricultura, fie sub forma unui raport separat, fie ca parte componenta a raportului sau anual general.
    2. Aceste rapoarte anuale vor fi publicate intr-un termen convenabil, care sa nu depaseasca in nici un caz 12 luni de la sfarsitul anului la care ele se refera.
    3. Copii ale rapoartelor anuale vor fi comunicate directorului general al Biroului International al Muncii in termen de 3 luni de la publicarea lor.
    Art. 27
    Rapoartele anuale publicate de catre autoritatea centrala de inspectie se vor referi in special la urmatoarele subiecte, in masura in care aceste subiecte reies din controlul acestei autoritati:
    a) legi si regulamente care releva competenta inspectiei muncii din agricultura;
    b) personalul inspectiei muncii din agricultura;
    c) statistici ale intreprinderilor agricole supuse controlului inspectiei si numarul persoanelor care lucreaza in aceste intreprinderi;
    d) statistici ale inspectiilor efectuate;
    e) statistici ale infractiunilor comise si ale sanctiunilor aplicate;
    f) statistici ale accidentelor de munca si ale cauzelor acestora;
    g) statistici ale imbolnavirilor profesionale si cauzelor acestora.
    Art. 28
    Ratificarile formale ale prezentei conventii vor fi comunicate directorului general al Biroului International al Muncii, care le va inregistra.
    Art. 29
    1. Prezenta conventie nu va obliga decat statele membre ale Organizatiei Internationale a Muncii a caror ratificare va fi inregistrata de catre directorul general.
    2. Ea va intra in vigoare dupa 12 luni de la inregistrarea de catre directorul general a cel putin doua ratificari din partea statelor membre.
    3. Drept urmare, pentru fiecare stat membru aceasta conventie va intra in vigoare dupa 12 luni de la data inregistrarii ratificarii sale.
    Art. 30
    1. Orice stat membru care a ratificat prezenta conventie poate sa o denunte, la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrarii initiale in vigoare a conventiei, printr-un act comunicat directorului general al Biroului International al Muncii si inregistrat de acesta. Denuntarea nu-si va produce efectul decat dupa un an de la inregistrarea sa.
    2. Orice stat membru care a ratificat prezenta conventie si care, timp de un an dupa expirarea perioadei de 10 ani mentionata la paragraful precedent, nu va face uz de facultatea de denuntare prevazuta de prezentul articol, va fi tinut pentru o noua perioada de 10 ani si, drept urmare, va putea sa denunte prezenta conventie la expirarea fiecarei perioade de 10 ani, in conditiile prevazute de prezentul articol.
    Art. 31
    1. Directorul general al Biroului International al Muncii va notifica tuturor statelor membre ale Organizatiei Internationale a Muncii inregistrarea tuturor ratificarilor si denuntarilor care ii vor fi comunicate de catre statele membre ale organizatiei.
    2. Notificand statelor membre ale organizatiei inregistrarea celei de a doua ratificari care i-a fost comunicata, directorul general va atrage atentia statelor membre ale organizatiei asupra datei la care prezenta conventie va intra in vigoare.
    Art. 32
    Directorul general al Biroului International al Muncii va comunica secretarului general al Organizatiei Natiunilor Unite, spre inregistrare, in conformitate cu articolul 102 din Carta Natiunilor Unite, informatii complete cu privire la toate ratificarile si toate actele de denuntare inregistrate potrivit articolelor precedente.
    Art. 33
    Ori de cate ori va considera necesar, Consiliul de administratie al Biroului International al Muncii va prezenta conferintei generale un raport asupra aplicarii prezentei conventii si va examina daca este cazul sa inscrie pe ordinea de zi a conferintei problema revizuirii totale sau partiale a acesteia.
    Art. 34
    1. In cazul in care conferinta va adopta o noua conventie de revizuire totala sau partiala a prezentei conventii si daca noua conventie nu va dispune altfel:
    a) ratificarea de catre un stat membru a noii conventii de revizuire va determina, de plin drept, fara a se mai tine seama de dispozitiile articolului 30 de mai sus, denuntarea imediata a prezentei conventii, cu conditia ca noua conventie de revizuire sa fi intrat in vigoare;
    b) cu incepere de la data intrarii in vigoare a noii conventii de revizuire, prezenta conventie va inceta sa mai fie deschisa ratificarii de catre statele membre.
    2. Prezenta conventie va ramane in orice caz in vigoare, in forma si continutul sau, pentru statele membre care au ratificat-o, dar care nu vor ratifica conventia de revizuire.
    Art. 35
    Versiunile franceza si engleza ale textului prezentei conventii au aceeasi valabilitate.


               CONFERINTA INTERNATIONALA A MUNCII
                  Conventia nr. 131

                      CONVENTIE
privind fixarea salariilor minime, in special in ce priveste tarile in curs de dezvoltare, 1970 *)

    *) Traducere

    Conferinta generala a Organizatiei Internationale a Muncii,
    convocata la Geneva de catre Consiliul de administratie al Biroului International al Muncii si reunita aici la 3 iunie 1970 in cea de-a cincizeci si patra sesiune a sa,
    luand nota de termenii Conventiei asupra metodelor de fixare a salariilor minime, 1928, si ai Conventiei asupra egalitatii de remunerare, 1951, care au fost ratificate pe scara larga, precum si de Conventia asupra metodelor de fixare a salariilor minime (agricultura), 1951,
    considerand ca aceste conventii au adus o pretioasa contributie la protejarea grupurilor de salariati defavorizati,
    considerand ca in prezent este de dorit a se adopta un nou instrument care sa completeze aceste conventii si sa asigure salariatilor o protectie impotriva salariilor excesiv de scazute si care, desi este de aplicare generala, tine seama in special de nevoile tarilor in curs de dezvoltare,
    dupa ce a hotarat sa adopte diferite propuneri relative la mecanismele de fixare a salariului minim si problemelor conexe, in special in ce priveste tarile in curs de dezvoltare, problema care constituie cel de-al cincilea punct al ordinii de zi a sesiunii,
    dupa ce a hotarat ca aceste propuneri sa capete forma unei conventii internationale,
    adopta, la 24 iunie 1970, urmatoarea conventie care se va numi Conventie asupra fixarii salariilor minime, 1970:

    Art. 1
    1. Orice stat membru al Organizatiei Internationale a Muncii care ratifica prezenta conventie se angajeaza sa stabileasca un sistem de salarii minime care sa protejeze toate grupurile de salariati ale caror conditii de munca sunt de asemenea natura incat acestor salariati trebuie sa li se asigure o protectie corespunzatoare.
    2. Autoritatea competenta din fiecare tara, de acord cu organizatiile reprezentative ale celor care angajeaza si ale lucratorilor, interesate, daca acestea exista, sau dupa deplina consultare a acestora, va stabili grupurile de salariati care trebuie protejati.
    3. Orice stat membru care ratifica prezenta conventie este obligat ca, in primul sau raport asupra aplicarii conventiei pe care  urmeaza a-l prezenta in baza art. 22 al Constitutiei Organizatiei Internationale a Muncii, sa faca cunoscut grupurile de salariati care nu vor fi protejati in virtutea prezentului articol, indicand motivele. In rapoartele ulterioare se va arata situatia legislatiei si practicei proprii privitoare la grupurile neprotejate, precizandu-se in ce masura s-a dat urmare sau ce urmare se propune a se da conventiei privitoare la aceste grupuri.
    Art. 2
    1. Salariile minime vor avea putere de lege si nu vor putea fi scazute; neaplicarea lor va duce la aplicarea de sanctiuni corespunzatoare, penale sau de alta natura, persoanei sau persoanelor responsabile.
    2. Sub rezerva dispozitiilor paragrafului 1 de mai sus, libertatea de negociere colectiva va trebui sa fie pe deplin respectata.
    Art. 3
    Elementele care se iau in considerare pentru a determina nivelul salariilor minime vor cuprinde, pe masura posibilitatilor si tinandu-se seama de practica si conditiile nationale, urmatoarele:
    a) nevoile lucratorilor si ale familiei lor fata de nivelul general al salariilor in tara, costul vietii, prestatiile de securitate sociala si nivelele de trai ale altor grupuri sociale;
    b) factorii de ordin economic, inclusiv cerintele dezvoltarii economice, productivitatea si interesul care exista pentru a realiza si a mentine un inalt nivel de folosire a fortei de munca.
    Art. 4
    1. Orice stat membru care a ratificat prezenta conventie trebuie sa instituie si sa mentina metode adaptate conditiilor si nevoilor tarii, permitand fixarea si corectarea din timp in timp a salariilor minime care se platesc grupurilor de salariati protejati in virtutea articolului 1 de mai sus.
    2. Se vor lua masuri pentru consultarea deplina a organizatiilor reprezentative ale celor care angajeaza si ale lucratorilor, interesate, sau, in absenta unor astfel de organizatii, a reprezentantilor celor care angajeaza si a lucratorilor interesati, asupra stabilirii si aplicarii metodelor aratate mai sus sau asupra modificarilor ce ar urma sa fie aduse acestora.
    3. In anumite cazuri, tinandu-se seama de natura metodelor existente de fixare a salariilor minime, se vor lua totodata masuri care sa permita ca la aplicarea directa a respectivelor metode sa participe:
    a) reprezentantii organizatiilor interesate ale celor care angajeaza si ale lucratorilor sau, in absenta unor astfel de organizatii, reprezentantii interesati ai celor care angajeaza si ai lucratorilor, aceasta participare trebuind sa se efectueze pe baza de egalitate;
    b) persoane carora le este recunoscuta competenta de a reprezenta interesele generale ale tarii si care vor fi numite dupa consultarea deplina a organizatiilor reprezentative interesate ale celor care angajeaza si ale lucratorilor, acolo unde aceste organizatii exista si unde o astfel de consultare este conforma cu legislatia sau practica nationala.
    Art. 5
    Pentru a asigura aplicarea efectiva a tuturor dispozitiilor relative la salariile minime, se vor lua masuri corespunzatoare, cum ar fi un sistem adecvat de inspectie completat prin orice alte masuri necesare.
    Art. 6
    Prezenta conventie nu trebuie considerata ca fiind o conventie de revizuire a vreuneia dintre conventiile existente.
    Art. 7
    Ratificarile formale ale prezentei conventii vor fi comunicate directorului general al Biroului International al Muncii, care le va inregistra.
    Art. 8
    1. Prezenta conventie nu va obliga decat statele membre ale Organizatiei Internationale a Muncii, ale caror ratificari vor fi inregistrate de catre directorul general.
    2. Ea va intra in vigoare la 12 luni dupa inregistrarea de catre directorul general a primelor doua ratificari.
    3. Drept urmare, aceasta conventie va intra in vigoare pentru fiecare stat membru la 12 luni dupa data inregistrarii ratificarii sale.
    Art. 9
    1. Orice stat membru care a ratificat prezenta conventie o poate denunta la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrarii in vigoare initiale a conventiei, printr-un act comunicat directorului general al Biroului International al Muncii si inregistrat de catre acesta. Denuntarea nu va avea efect decat dupa un an de la inregistrarea sa.
    2. Orice stat membru care a ratificat prezenta conventie si care, intr-un interval de un an dupa expirarea perioadei de 10 ani mentionata la paragraful precedent, nu va face uz de facultatea de a o denunta prevazuta de prezentul articol, va fi tinut pentru o noua perioada de 10 ani si, drept urmare, va putea denunta prezenta conventie la expirarea fiecarei perioade de 10 ani, in conditiile prevazute de prezentul articol.
    Art. 10
    1. Directorul general al Biroului International al Muncii va notifica tuturor statelor membre ale Organizatiei Internationale a Muncii inregistrarea oricarei ratificari si denuntari comunicate de statele membre ale organizatiei.
    2. Notificand statelor membre ale organizatiei inregistrarea celei de-a doua ratificari care i-a fost comunicata, directorul general va atrage atentia statelor membre ale organizatiei asupra datei la care prezenta conventie va intra in vigoare.
    Art. 11
    Directorul general al Biroului International al Muncii va comunica secretarului general al Natiunilor Unite, spre inregistrare, in conformitate cu articolul 102 al Cartei Natiunilor Unite, informatii complete asupra tuturor ratificarilor si tuturor actelor de denuntare pe care le va inregistra potrivit articolelor precedente.
    Art. 12
    De fiecare data cand va considera necesar, Consiliul de administratie al Biroului International al Muncii va prezenta conferintei generale un raport asupra aplicarii prezentei conventii si va examina daca este cazul sa inscrie pe ordinea de zi a conferintei problema revizuirii totale sau partiale a acesteia.
    Art. 13
    1. In cazul in care conferinta va adopta o noua conventie de revizuire totala sau partiala a prezentei conventii si daca noua conventie nu dispune altfel:
    a) ratificarea de catre un stat membru a noii conventii de revizuire va atrage de plin drept, fara a se mai tine seama de art. 9 de mai sus, denuntarea imediata a prezentei conventii, cu conditia ca noua conventie de revizuire sa fi intrat in vigoare;
    b) cu incepere de la data intrarii in vigoare a noii conventii de revizuire, prezenta conventie va inceta de a mai fi deschisa ratificarii de catre statele membre.
    2. Prezenta conventie va ramane in orice caz in vigoare in forma si continutul sau pentru statele membre care au ratificat-o dar care nu vor ratifica conventia de revizuire.
    Art. 14
    Versiunile franceza si engleza ale textului prezentei conventii au egala valoare.

               CONFERINTA INTERNATIONALA A MUNCII
                   Conventia nr. 134

                     CONVENTIE
privind prevenirea accidentelor de munca ale navigatorilor maritimi *)

    *) Traducere

    Conferinta generala a Organizatiei Internationale a Muncii,
    convocata la Geneva de catre Consiliul de administratie al Biroului International al Muncii si intrunita la 14 octombrie 1970 in cea de-a cincizeci si cincea sesiune a sa,
    luand nota de termenii conventiilor si recomandarilor internationale existente referitoare la munca, care se aplica muncii de la bordul navelor si in porturi si care privesc prevenirea accidentelor de munca ale navigatorilor maritimi si, in special, de termenii Recomandarii asupra inspectiei de munca (navigatori maritimi), 1926; ai Recomandarii asupra prevenirii accidentelor de munca, 1929; ai Conventiei asupra protejarii docherilor contra accidentelor (revizuita), 1932; ai Conventiei asupra examinarii medicale a navigatorilor maritimi, 1946, si a Conventiei si Recomandarii asupra protectiei masinilor, 1963,
    luand nota de termenii Conventiei pentru salvarea vietilor omenesti pe mare, 1960, si ai reglementarii anexate la Conventia internationala asupra liniilor de incarcare, revizuita in 1966, care prevad un anumit numar de masuri de securitate ce trebuie luate la bordul navelor pentru a asigura protectia persoanelor care lucreaza aici,
    dupa ce a decis sa adopte diferite propuneri referitoare la prevenirea accidentelor la bordul navelor pe mare si in porturi, problema care constituie al cincilea punct al ordinii de zi a sesiunii,
    dupa ce a decis ca aceste propuneri vor lua forma unei conventii internationale,
    luand nota ca pentru succesul actiunii intreprinse in domeniul prevenirii accidentelor de la bordul navelor este important sa fie mentinuta o stransa colaborare, in domeniile respective, intre Organizatia Internationala a Muncii si Organizatia Interguvernamentala Consultativa a Navigatiei Maritime,
    luand nota ca normele urmatoare au fost elaborate in consecinta prin cooperare cu Organizatia Interguvernamentala Consultativa a Navigatiei Maritime si ca se propune sa se continue cooperarea cu aceasta organizatie cu privire la aplicarea acestor norme, adopta, la 30 octombrie 1970, conventia ce urmeaza, care va fi denumita Conventie asupra prevenirii accidentelor (navigatori maritimi), 1970:

    Art. 1
    1. In sensul prezentei conventii, expresia navigator maritim se aplica oricarei persoane angajate in orice calitate la bordul oricarei nave care nu este o nava militara, care este inmatriculata intr-un teritoriu in care se aplica prezenta conventie si care este in mod normal afectata navigatiei maritime.
    2. In caz de dubiu daca anumite categorii de persoane trebuie considerate ca navigatori maritimi in sensul prezentei conventii, acesta va fi rezolvat de catre autoritatea competenta din fiecare tara, dupa consultarea organizatiilor armatorilor si ale navigatorilor maritimi interesate.
    3. In sensul prezentei conventii, expresia accident de munca se aplica accidentelor ale caror victime sunt navigatorii maritimi, prin faptul sau cu ocazia indeplinirii functiei lor.
    Art. 2
    1. In fiecare tara maritima autoritatea competenta va lua masurile necesare pentru ca accidentele de munca sa fie anchetate si raportate corespunzator si pentru a se stabili analiza statistici amanuntite asupra acestor accidente.
    2. Orice accident de munca trebuie declarat, iar statisticile vor inregistra toate accidentele de munca si nu se vor limita numai la accidentele mortale sau la cele in care a avut de suferit insasi nava.
    3. Statisticile se vot referi la numarul, natura, cauzele si consecintele accidentelor de munca si vor preciza in care parte a navei - de exemplu puntea, sala masinilor sau incaperile diverselor servicii - si in ce loc - de exemplu pe mare sau intr-un port - s-a produs accidentul.
    4. Autoritatea competenta va trebui sa intreprinda o ancheta asupra cauzelor si imprejurarilor in care s-au produs accidentele de munca cauzatoare de pierderi de vieti omenesti sau grave leziuni corporale, precum si asupra oricaror alte accidente specificate de catre legislatia nationala.
    Art. 3
    Pentru a avea o baza trainica de prevenire a accidentelor datorate riscurilor specifice activitatii pe navele maritime, trebuie intreprinse cercetari asupra evolutiei generale in domeniul accidentelor de aceasta natura, precum si asupra riscurilor semnalate de statistici.
    Art. 4
    1. Dispozitiile de prevenire a accidentelor de munca trebuie prevazute pe cale legislativa, prin culegeri de directive practice si prin orice alte instrumente potrivite.
    2. Aceste dispozitii se vor referi la toate dispozitiile generale privind prevenirea accidentelor si igiena muncii, susceptibile de a se aplica la munca navigatorilor maritimi, si vor preciza masurile ce trebuie luate pentru prevenirea accidentelor specifice exercitarii meseriei de navigator maritim.
    3. Aceste dispozitii se vor referi, in special, la urmatoarele puncte:
    a) dispozitii generale si dispozitii de baza;
    b) aspecte structurale ale navelor;
    c) masini;
    d) masuri speciale de securitate deasupra si sub punti;
    e) material de incarcare si de descarcare;
    f) prevenirea si stingerea incendiilor;
    g) ancore, lanturi si parime;
    h) incarcaturi periculoase si balast;
    i) echipament individual de protectie.
    Art. 5
    1. Dispozitiile privind prevenirea accidentelor prevazute de art. 4 vor trebui sa indice in mod clar obligatia armatorilor, a navigatorilor maritimi si a altor persoane interesate de a respecta aceste dispozitii.
    2. In general, orice obligatie care revine armatorului de a furniza material de protectie sau alte dispozitive de prevenire a accidentelor va trebui sa fie insotita de dispozitii in virtutea carora navigatorii maritimi sa fie obligati sa foloseasca aceste materiale si dispozitive si sa respecte masurile de prevenire care ii privesc.
    Art. 6
    1. Se vor lua masuri corespunzatoare pentru a asigura, prin inspectii adecvate sau prin alte mijloace, punerea in aplicare a dispozitiilor prevazute de art. 4.
    2. Se vor lua masurile corespunzatoare pentru respectarea dispozitiilor prevazute de art. 4.
    3. Autoritatile insarcinate cu inspectarea si controlul aplicarii dispozitiilor prevazute de art. 4 vor trebui sa fie familiarizate cu munca pe navele maritime si cu uzantele acesteia.
    4. In scopul usurarii aplicarii dispozitiilor prevazute de art. 4, textele sau rezumatele acestor dispozitii vor fi aduse la cunostinta navigatorilor maritimi, de exemplu prin afisarea lor la bord, intr-un loc usor vizibil.
    Art. 7
    Se vor lua masuri in vederea numirii uneia sau mai multor persoane calificate sau constituirii unui comitet calificat, alesi dintre membrii echipajului navei care, sub autoritatea capitanului, vor raspunde de prevenirea accidentelor.
    Art. 8
    1. Programele de prevenire a accidentelor de munca se vor stabili de autoritatea competenta in cooperare cu organizatiile de armatori si organizatiile de navigatori maritimi.
    2. Punerea in aplicare a acestor programe va trebui sa fie organizata astfel incat autoritatea competenta, celelalte organisme interesate, armatorii si navigatorii maritimi sau reprezentantii acestora sa poata participa activ la realizarea lor.
    3. In mod special, se vor crea comisii mixte, nationale sau locale, insarcinate cu prevenirea accidentelor, sau grupe speciale de lucru, in cadrul carora vor fi reprezentate organizatiile de armatori si organizatiile de navigatori maritimi.
    Art. 9
    1. Autoritatea competenta va incuraja si, pe cat posibil, tinand cont de conditiile specifice fiecarei tari, va prevedea includerea instruirii in vederea prevenirii accidentelor si a igienei muncii in programele centrelor de formare profesionala destinate navigatorilor maritimi de diverse functii si categorii; aceasta instruire va face parte integranta din invatamantul profesional.
    2. Deosebit de aceasta, se vor lua toate masurile (de exemplu notele oficiale continand diferite instructiuni necesare) pentru a atrage atentia navigatorilor asupra unor riscuri deosebite.
    Art. 10
    Statele membre vor depune eforturi, eventual cu ajutorul organizatiilor interguvernamentale sau al altor organizatii internationale, pentru a coopera in vederea uniformizarii, cat mai mult posibil, a oricaror alte dispozitii vizand prevenirea accidentelor de munca.
    Art. 11
    Ratificarile formale ale prezentei conventii vor fi comunicate directorului general al Biroului International al Muncii, care le va inregistra.
    Art. 12
    1. Prezenta conventie nu va angaja decat statele membre ale Organizatiei Internationale a Muncii ale caror ratificari vor fi inregistrate de catre directorul general.
    2. Ea va intra in vigoare dupa 12 luni de la inregistrarea de catre directorul general a primelor doua ratificari din partea statelor membre.
    3. Drept urmare, aceasta conventie va intra in vigoare, pentru fiecare stat membru, dupa 12 luni de la data la care a fost inregistrata ratificarea acestuia.
    Art. 13
    1. Orice stat membru care a ratificat prezenta conventie o poate denunta la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrarii in vigoare initiale a conventiei, printr-un act comunicat directorului general al Biroului International al Muncii si inregistrat de catre acesta. Denuntarea nu va intra in vigoare decat la un an dupa ce a fost inregistrata.
    2. Orice stat membru care a ratificat prezenta conventie si care, in decurs de un an de la expirarea perioadei de 10 ani mentionata in paragraful precedent, nu va face uz de posibilitatea de denuntare prevazuta in prezentul articol, se va angaja pentru o noua perioada de 10 ani si, drept urmare, va putea denunta prezenta conventie la expirarea fiecarei perioade de 10 ani, in conditiile prevazute in prezentul articol.
    Art. 14
    1. Directorul general al Biroului International al Muncii va notifica tuturor statelor membre ale Organizatiei Internationale a Muncii inregistrarea tuturor ratificarilor si denuntarilor care i-au fost comunicate de catre membrii organizatiei.
    2. Notificand statelor membre ale organizatiei inregistrarea celei de a doua ratificari care i-a fost comunicata, directorul general va atrage atentia statelor membre ale organizatiei asupra datei la care prezenta conventie va intra in vigoare.
    Art. 15
    Directorul general al Biroului International al Muncii va comunica secretarului general al Organizatiei Natiunilor Unite, pentru a fi inregistrate, conform art. 102 al Cartei Natiunilor Unite, informatii complete in legatura cu fiecare ratificare si fiecare act de denuntare inregistrate conform articolelor precedente.
    Art. 16
    Ori de cate ori va considera necesar, Consiliul de administratie al Biroului International al Muncii va prezenta conferintei generale un raport asupra aplicarii prezentei conventii si va examina daca este cazul sa inscrie pe ordinea de zi a conferintei problema revizuirii totale sau partiale a acesteia.
    Art. 17
    1. In cazul in care conferinta va adopta o noua conventie care va revizui total sau partial prezenta conventie si daca noua conventie nu dispune altfel:
    a) ratificarea de catre un stat membru a noii conventii de revizuire va antrena de plin drept, fara a se mai tine seama de articolul 13 de mai sus, denuntarea imediata a prezentei conventii, cu conditia ca noua conventie de revizuire sa fi intrat in vigoare;
    b) cu incepere de la data intrarii in vigoare a noii conventii de revizuire, prezenta conventie va inceta sa mai fie deschisa pentru ratificare de catre statele membre.
    2. Prezenta conventie va ramane in orice caz in vigoare, in forma si continutul sau, pentru statele membre care au ratificat-o dar care nu vor ratifica conventia de revizuire.
    Art. 18
    Versiunile franceza si engleza ale textului prezentei conventii au egala valabilitate.

               CONFERINTA INTERNATIONALA A MUNCII
                  Conventia nr. 135
                     CONVENTIE
privind protectia reprezentantilor lucratorilor in intreprinderi si inlesnirile ce se acorda acestora *)

    *) Traducere

    Conferinta generala a Organizatiei Internationale a Muncii, convocata la Geneva de catre Consiliul de administratie al Biroului International al Muncii si intrunita la 2 iunie 1971 in cea de a cincizeci si sasea sesiune a sa,
    luand nota de dispozitiile Conventiei asupra dreptului de organizare si negociere colectiva, 1949, care acorda protectie lucratorilor impotriva tuturor actelor de discriminare ce aduc atingere libertatii sindicale in materie de angajare,
    considerand ca este de dorit sa se adopte dispozitii complementare privind reprezentantii lucratorilor,
    dupa ce a hotarat sa adopte diverse propuneri in legatura cu protejarea reprezentantilor lucratorilor in intreprinderi si cu inlesnirile ce trebuie sa li se acorde acestora, problema care constituie al cincilea punct al ordinii de zi a sesiunii,
    dupa ce a hotarat ca aceste propuneri sa capete forma unei conventii internationale,
    adopta, la 23 iunie 1971, urmatoarea conventie care se va numi Conventie privind reprezentantii lucratorilor 1971:

    Art. 1
    Reprezentantii lucratorilor din intreprinderi trebuie sa beneficieze de o protectie eficace impotriva oricaror masuri care i-ar putea prejudicia, inclusiv desfacerea contractului de munca, si care ar avea drept cauza calitatea sau activitatile lor de reprezentanti ai lucratorilor, apartenenta sindicala sau participarea la activitati sindicale, in masura in care actioneaza potrivit legilor, conventiilor colective sau altor aranjamente conventionale in vigoare.
    Art. 2
    1. In intreprinderi trebuie sa se acorde inlesniri reprezentantilor lucratorilor, pentru a putea sa-si indeplineasca repede si eficace functiile lor.
    2. Din acest punct de vedere, trebuie sa se tina seama de caracteristicile sistemului de relatii profesionale aplicate in tara respectiva, precum si de nevoile, importanta si posibilitatile intreprinderii interesate.
    3. Acordarea inlesnirilor nu trebuie sa impiedice buna functionare a intreprinderii interesate.
    Art. 3
    Sunt reprezentanti ai lucratorilor, in intelesul prezentei conventii, urmatoarele persoane, recunoscute ca atare de legislatia sau practica nationala:
    a) reprezentantii sindicali, care sunt numiti sau alesi de sindicate sau de membrii sindicatelor;
    b) reprezentantii alesi, care sunt liber alesi de lucratorii din intreprindere, in conformitate cu dispozitiile legislatiei nationale sau ale conventiilor colective si ale caror functii nu se extind la activitati care in tarile interesate sunt recunoscute ca apartinand prerogativelor exclusive ale sindicatelor.
    Art. 4
    Legislatia nationala, conventiile colective, hotararile arbitrale sau judecatoresti vor putea determina categoria sau categoriile de reprezentanti ai lucratorilor care urmeaza a avea dreptul de protectia si inlesnirile prevazute de prezenta conventie. Art. 5 Cand intr-o intreprindere exista in acelasi timp reprezentanti sindicali si reprezentanti alesi, trebuie luate masuri corespunzatoare de garantie pentru ca prezenta reprezentantilor alesi sa nu fie folosita pentru a slabi situatia sindicatelor interesate sau a reprezentantilor acestora, si pentru incurajarea cooperarii, in toate problemele care ii privesc, intre reprezentantii alesi, pe de o parte, si sindicatele interesate si reprezentantii acestora, pe de alta parte.
    Art. 6
    Aplicarea dispozitiilor conventiei va fi asigurata pe calea legislatiei nationale, a conventiilor colective sau pe orice alta cale conforma cu practica nationala.
    Art. 7
    Ratificarile formale ale prezentei conventii vor fi comunicate directorului general al Biroului International al Muncii, care le va inregistra.
    Art. 8
    1. Prezenta conventie nu obliga decat pe membrii Organizatiei Internationale a Muncii ale caror ratificari vor fi inregistrate de directorul general.
    2. Ea va intra in vigoare dupa 12 luni de la inregistrarea de catre directorul general a primelor doua ratificari din partea membrilor.
    3. Pentru fiecare membru, aceasta conventie va intra in vigoare dupa 12 luni de la data cand ratificarea sa va fi inregistrata.
    Art. 9
    1. Orice membru care a ratificat prezenta conventie o poate denunta la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrarii initiale in vigoare a conventiei, printr-un act comunicat directorului Biroului International al Muncii si inregistrat de catre acesta. Denuntarea nu va avea efect decat la un an de la inregistrarea sa.
    2. Orice membru care a ratificat prezenta conventie si care, in termen de un an de la expirarea perioadei de 10 ani mentionata in paragraful precedent, nu va face uz de posibilitatea de a o denunta, prevazuta de prezentul articol, se va obliga pentru o noua perioada de 10 ani si, in consecinta, va putea denunta prezenta conventie la expirarea fiecarei perioade de 10 ani, in conditiile prevazute de prezentul articol.
    Art. 10
    1. Directorul general al Biroului International al Muncii va notifica tuturor membrilor Organizatiei Internationale a Muncii inregistrarea tuturor ratificarilor si denuntarilor care ii vor fi comunicate de membrii organizatiei.
    2. Notificand membrilor organizatiei inregistrarea celei de a doua ratificari care ii va fi comunicata, directorul va atrage atentia acestora asupra datei la care prezenta conventie va intra in vigoare.
    Art. 11
    Directorul general al Biroului International al Muncii va comunica secretarului general al Natiunilor Unite, conform art. 102 al Cartei Natiunilor Unite, informari complete privind orice ratificare si orice act de denuntare inregistrate conform articolelor precedente.
    Art. 12
    Ori de cate ori va considera necesar, Consiliul de administratie al Biroului International al Muncii va prezenta conferintei generale rapoarte asupra aplicarii prezentei conventii si va examina daca este cazul sa inscrie pe ordinea de zi a conferintei problema revizuirii totale sau partiale a acesteia.
    Art. 13
    1. In cazul in care conferinta va adopta o noua conventie avand ca obiect revizuirea totala sau partiala a prezentei conventii si in masura in care noua conventie nu dispune altfel:
    a) ratificarea de catre un membru a noii conventii de revizuire va atrage de plin drept, fara sa mai opereze art. 9 de mai sus, denuntarea imediata a prezentei conventii, cu conditia ca noua conventie de revizuire sa fi intrat in vigoare;
    b) cu incepere de la data intrarii in vigoare a noii conventii de revizuire, prezenta conventie nu va mai putea fi ratificata de catre membri.
    2. Prezenta conventie va continua sa ramana in vigoare, in forma si continutul sau, pentru membrii care au ratificat-o dar care nu vor ratifica conventia de revizuire.
    Art. 14
    Versiunile franceza si engleza ale textului prezentei conventii au aceeasi valabilitate.

               CONFERINTA INTERNATIONALA A MUNCII
                   Conventia nr. 136
                      CONVENTIE

privind protectia contra riscurilor de intoxicatie datorate benzenului *)

    *) Traducere

    Conferinta generala a Organizatiei Internationale a Muncii,
    convocata la Geneva de Consiliul de administratie al Biroului International al Muncii si intrunita la 2 iunie 1971 in cea de-a cincizeci si saptea sesiune a sa,
    dupa ce a hotarat sa adopte diferite propuneri privind protectia impotriva riscurilor datorate benzenului, problema care constituie cel de-al saselea punct al ordinii de zi a sesiunii,
    dupa ce a hotarat ca aceste propuneri sa ia forma unei conventii internationale,
    adopta, la 23 iunie 1971, conventia urmatoare, care se va numi Conventie asupra benzenului, 1971:
    Art. 1
    Prezenta conventie se aplica tuturor activitatilor care expun pe lucratori:
    a) hidrocarburi aromatice benzen C6H6, denumita in cele ce urmeaza benzen;
    b) produselor a caror proportie de benzen depaseste 1% din volum, denumite in cele ce urmeaza produse continand benzen.
    Art. 2
    1. Ori de cate ori exista disponibilitati de produse inlocuitoare inofensive sau mai putin nocive, acestea trebuie substituite benzenului sau produselor continand benzen.
    2. Paragraful 1 al prezentului articol nu se aplica:
    a) productiei de benzen;
    b) intrebuintarii benzenului la lucrarile de sinteza chimica;
    c) intrebuintarii benzenului in carburanti;
    d) lucrarilor de analiza sau cercetari in laboratoare.
    Art. 3
    1. Autoritatea competenta din fiecare tara va putea sa acorde derogari temporare de la proportia fixata de alin. b) al art. 1 si de la dispozitiile paragrafului 1 al art. 2 al prezentei conventii, in limitele si pentru perioada care se vor stabili dupa consultarea organizatiilor cele mai reprezentative interesate, ale celor care angajeaza si ale lucratorilor, daca acestea exista.
    2. In asemenea cazuri, statul membru interesat va indica in rapoartele sale asupra aplicarii prezentei conventii, pe care este obligat sa le prezinte in virtutea art. 22 al Constitutiei Organizatiei Internationale a Muncii, situatia legislatiei proprii si practica sa privind problemele care fac obiectul derogarilor, precum si progresele realizate in legatura cu aplicarea completa a dispozitiilor conventiei.
    3. La expirarea unei perioade de 3 ani de la intrarea initiala in vigoare a prezentei conventii, Consiliul de administratie al Biroului International al Muncii va prezenta conferintei un raport special privind aplicarea paragrafelor 1 si 2 de mai sus si care va contine propunerile pe care el le va considera oportune in legatura cu masurile de luat in aceasta privinta.
    Art. 4
    1. Folosirea benzenului si a produselor continand benzen trebuie sa fie interzisa in anumite lucrari  ce vor fi prevazute de legislatia nationala.
    2. Aceasta interdictie trebuie sa vizeze cel putin folosirea benzenului si a produselor continand benzen ca solventi sau diluanti, cu exceptia operatiunilor efectuate in aparate inchise sau prin alte procedee prezentand aceleasi conditii de securitate.
    Art. 5
    Pentru asigurarea unei protectii eficace a lucratorilor expusi benzenului sau produselor continand benzen, vor fi luate masuri de prevenire tehnica si igiena a muncii.
    Art. 6
    1. In localurile in care se fabrica, se minuieste sau se foloseste benzenul sau produse continand benzen trebuie luate toate masurile necesare pentru prevenirea degajarii de vapori de benzen in atmosfera locurilor de munca.
    2. Daca lucratorii sunt expusi benzenului sau produselor continand benzen, cel care angajeaza trebuie sa faca in asa fel incat concentratia de benzen din atmosfera locurilor de munca sa nu intreaca limita maxima pe care autoritatea competenta o va fixa la un nivel care sa nu depaseasca valoarea plafonului de 25 parti la milion (80 mg/mc).
    3. Directivele autoritatii competente trebuie sa precizeze procedeul de determinare a concentratiei de benzen in atmosfera locurilor de munca.
    Art. 7
    1. Lucrarile care comporta folosirea benzenului sau a produselor continand benzen trebuie sa se efectueze, pe cat posibil, in aparate inchise.
    2. Daca folosirea aparatelor inchise nu este posibila locurile de munca unde se foloseste benzen sau produse continand benzen trebuie echipate cu mijloace eficace care sa asigure evacuarea vaporilor de benzen in masura necesara protejarii sanatatii lucratorilor.
    Art. 8
    1. Lucratorii care intra in contact cu benzen lichid sau produse continand benzen trebuie prevazuti cu mijloace de protectie individuala adecvate contra riscurilor de absorbtie percutanata.
    2. Lucratorii care, pentru motive deosebite, se pot gasi in situatia de a fi expusi la concentratii de benzen in atmosfera locurilor de munca care depasesc limita maxima prevazuta de paragraful 2 al art. 6 al prezentei conventii, trebuie prevazuti cu mijloace de protectie individuala adecvate contra riscului de inhalare de vapori de benzen; durata expunerii trebuie sa fie pe cat posibil limitata.
    Art. 9
    1. Cand lucratorii sunt chemati sa efectueze lucrari care ii expun la benzen sau la produse continand benzen, ei trebuie sa fie supusi:
    a) unui aprofundat examen medical de aptitudine, prealabil angajarii, care sa comporte analiza singelui;
    b) unor examene periodice ulterioare care sa comporte examinari biologice (inclusiv analiza singelui) si a caror frecventa este stabilita de legislatia nationala.
    2. Dupa consultarea organizatiilor cele mai reprezentative ale celor care angajeaza si ale lucratorilor, interesate, daca acestea exista, autoritatea competenta din fiecare tara poate acorda derogari de la obligatiile prevazute la paragraful 1 al prezentului articol in ce priveste anumite categorii de lucratori.
    Art. 10
    1. Examenele medicale prevazute la paragraful 1 al art. 9 al prezentei conventii trebuie:
    a) sa fie efectuate sub responsabilitatea unui medic calificat acceptat de autoritatea competenta, cu ajutorul, daca este cazul, al laboratoarelor competente;
    b) sa fie atestate in mod corespunzator.
    2. Aceste examene medicale ale lucratorilor trebuie sa fie gratuite.
    Art. 11
    1. Femeile a caror sarcina a fost constatata medical si mamele care alapteaza nu pot fi folosite la lucrari care comporta expunerea la benzen sau produse continand benzen.
    2. Tinerii sub varsta de 18 ani nu pot fi folositi la lucrari care comporta expunerea la benzen sau produse continand benzen; totusi, aceasta interdictie poate sa nu fie aplicata acelor tineri care primesc o scolarizare sau o instruire, daca sunt sub control tehnic si medical adecvat.
    Art. 12
    Cuvantul "benzen" si semnalizatoarele de pericol necesare trebuie sa fie clar vizibile pe orice recipient care contine benzen sau produse in a caror compozitie intra benzenul.
    Art. 13
    Fiecare stat membru trebuie sa ia toate masurile necesare pentru ca orice lucrator expus benzenului sau produselor continand benzen sa primeasca instructajul corespunzator asupra masurilor de prevenire care trebuie avute in vedere pentru salvarea sanatatii si evitarea accidentelor, precum si asupra masurilor ce se iau in cazurile de manifestare a simptomelor de intoxicare.
    Art. 14
    Fiecare stat membru care ratifica prezenta conventie:
    a) va lua, pe cale de legislatie sau prin orice alta metoda conforma practicii si conditiilor nationale, masurile necesare pentru a pune in aplicare dispozitiile prezentei conventii;
    b) va indica, potrivit practicii nationale, persoana sau persoanele carora le revine sarcina de a asigura aplicarea dispozitiilor prezentei conventii;
    c) se va angaja sa insarcineze serviciile de inspectie corespunzatoare cu controlul aplicarii dispozitiilor prezentei conventii sau sa verifice ca este asigurata o inspectie adecvata.
    Art. 15
    Ratificarile formale ale prezentei conventii vor fi comunicate directorului general al Biroului International al Muncii, care le va inregistra.
    Art. 16
    1. Prezenta conventie nu va obliga decat statele membre ale Organizatiei Internationale a Muncii a caror ratificare va fi inregistrata de catre directorul general.
    2. Ea va intra in vigoare dupa 12 luni de la inregistrarea de catre directorul general a primelor doua ratificari din partea statelor membre.
    3. Drept urmare, aceasta conventie va intra in vigoare pentru fiecare stat membru la 12 luni dupa data inregistrarii ratificarii sale.
    Art. 17
    1. Orice stat membru care a ratificat prezenta conventie o poate denunta la expirarea unei perioade de 10 ani dupa data intrarii in vigoare initiale a conventiei, printr-un act comunicat directorului general al Biroului International al Muncii si inregistrat de catre acesta. Denuntarea nu-si va produce efectele decat dupa un an de la inregistrarea ei.
    2. Orice membru care a ratificat prezenta conventie si care, timp de un an dupa expirarea perioadei de 10 ani mentionata in paragraful precedent, nu va face uz de facultatea de denuntare prevazuta de prezentul articol, se va obliga pentru o noua perioada de 10 ani si, drept urmare, va putea sa denunte prezenta conventie la expirarea fiecarei perioade de 10 ani, in conditiile prevazute de prezentul articol.
    Art. 18
    1. Directorul general al Biroului International al Muncii va notifica tuturor statelor membre ale Organizatiei Internationale a Muncii inregistrarea tuturor ratificarilor si denuntarilor care ii vor fi comunicate de catre statele membre ale organizatiei.
    2. Notificand statelor membre ale organizatiei inregistrarea celei de-a doua ratificari care i-a fost comunicata, directorul general va atrage atentia statelor membre ale organizatiei asupra datei la care prezenta conventie va intra in vigoare.
    Art. 19
    Directorul general al Biroului International al Muncii va comunica secretarului general al Natiunilor Unite, in scopul inregistrarii, conform art. 102 al Cartei Natiunilor Unite, informatii complete cu privire la toate ratificarile si toate actele de denuntare pe care el le va inregistra conform articolelor precedente.
    Art. 20
    De fiecare data cand va considera necesar, Consiliul de administratie al Biroului International al Muncii va prezenta conferintei generale un raport asupra aplicarii prezentei conventii si va examina daca este cazul sa inscrie pe ordinea de zi a conferintei problema revizuirii totale sau partiale a acesteia.
    Art. 21
    1. In cazul in care conferinta va adopta o noua conventie care sa revizuiasca total sau partial prezenta conventie si in masura in care noua conventie nu dispune altfel:
    a) ratificarea de catre un membru a noii conventii de revizuire va atrage de plin drept, fara a se mai tine seama de art. 17 de mai sus, denuntarea imediata a prezentei conventii, sub rezerva ca noua conventie de revizuire sa fi intrat in vigoare;
    b) cu incepere de la data intrarii in vigoare a noii conventii de revizuire, prezenta conventie va inceta de a mai fi deschisa ratificarii de catre statele membre.
    2. Prezenta conventie va ramane in orice caz in vigoare in forma si continutul sau pentru statele membre care au ratificat-o dar care nu vor ratifica conventia de revizuire.
    Art. 22
    Versiunile franceza si engleza ale textului prezentei conventii au egala valoare.

               CONFERINTA INTERNATIONALA A MUNCII
                   Conventia nr. 137

                      CONVENTIE
privind repercursiunile sociale ale noilor metode de lucru in porturi*)

    *) Traducere

    Conferinta generala a Organizatiei Internationale a Muncii,
    convocata la Geneva de catre Consiliul de administratie al Biroului International al Muncii si reunita aici la 6 iunie 1973 in cea de-a cincizeci si opta sesiune a sa,
    considerand ca metodele de lucru din porturi s-au modificat si continua sa fie supuse unor importante modificari - de exemplu prin adoptarea unitatilor de incarcare, introducerea tehnicilor de transbordare orizontala (roll-on/roll-off), grad mai mare de mecanizare si automatizare -, in timp ce in miscarea marfurilor apar noi tendinte; ca astfel de modificari risca sa fie si mai pronuntate in viitor,
    considerand ca aceste schimbari au de asemenea repercursiuni considerabile asupra nivelului de folosire a fortei de munca in porturi si asupra conditiilor de munca si de viata ale docherilor si ca trebuie adoptate masuri pentru a evita sau diminua problemele care decurg din aceste schimbari,
    considerand ca docherii trebuie sa participe la avantajele pe care le reprezinta noile metode de munca si ca in consecinta studiul si introducerea acestor metode trebuie insotite de elaborarea si adoptarea de dispozitii legale care sa prevada imbunatatirea situatiei lor prin mijloace ca regularizarea folosirii fortei de munca si stabilizarea castigului si prin alte masuri privind conditiile de viata si de lucru ale celor interesati si securitatea si igiena muncii in porturi,
    dupa ce a hotarat sa adopte diferite propuneri referitoare la repercursiunile sociale ale noilor metode de munca (docks), care constituie cea de-a cincea problema a ordinii de zi a sesiunii,
    dupa ce a hotarat ca aceste propuneri sa ia forma unei conventii internationale,
    adopta, la 25 iunie 1973, urmatoarea conventie, care se va numi Conventie asupra muncii in porturi, 1973:
    Art. 1
    1. Conventia se aplica persoanelor care sunt disponibile in mod obisnuit pentru a efectua o munca de docher si pentru care aceasta munca constituie principala sursa de castig anual.
    2. In sensul prezentei conventii, expresiile docheri si munca in porturi indica persoane si activitati definite ca atare de legislatia sau practica nationala. Organizatiile celor care angajeaza si cele ale lucratorilor, interesate, trebuie consultate la elaborarea si la revizuirea acestor definitii sau trebuie antrenate sa colaboreze in orice alt mod; deosebit de aceasta, se va tine seama de noile metode de munca si de repercursiunile lor asupra diferitelor sarcini ale docherilor.
    Art. 2
    1. Politicii nationale ii revine sarcina sa incurajeze toate organele interesate in a asigura docherilor, pe masura posibilitatilor, un serviciu permanent sau regulat.
    2. In orice situatie, docherilor trebuie sa li se asigure un minimum  de perioade de lucru sau un minimum de venit, a caror marime si natura vor depinde de situatia economica si sociala a tarii si portului in cauza.
    Art. 3
    1. Se vor stabili si tine la zi registre pentru toate categoriile profesionale de docheri, potrivit cu legislatia sau practica nationala.
    2. Docherii inmatriculati vor avea prioritate la obtinere de lucru in porturi.
    3. Docherii inmatriculati trebuie sa fie oricand pregatiti sa lucreze in conformitate cu modalitatile prevazute de legislatia sau practica nationala.
    Art. 4
    1. Efectivul de lucratori inscris in registre va fi revazut in mod periodic in scopul stabilirii sale in functie de nevoile portului.
    2. Daca devine necesara o reducere a efectivului inscris intr-un registru, se vor lua toate masurile pentru a preveni sau a atenua efectele care ar aduce prejudicii docherilor.
    Art. 5
    Pentru a se obtine de la noile metode de lucru maximum de avantaje sociale, politicii nationale ii revine sarcina de a incuraja pe cei care angajeaza sau organizatiile acestora, pe de o parte, si organizatiile lucratorilor, pe de alta parte, sa coopereze la ameliorarea eficacitatii muncii in porturi, cu concursul autoritatilor competente obtinut de la caz la caz.
    Art. 6
    Statele membre vor proceda in asa mod incat regulile corespunzatoare privind securitatea, igiena, bunastarea si formarea profesionala a lucratorilor sa li se aplice si docherilor.
    Art. 7
    In masura in care dispozitiile prezentei conventii nu vor fi puse in aplicare pe calea contractelor colective, a hotararilor arbitrale sau in orice alt mod conform cu practica nationala, ele trebuie aplicate pe calea legislatiei nationale
    Art. 8
    Ratificarile formale ale prezentei conventii vor fi comunicate directorului general al Biroului International al Muncii, care le va inregistra.
    Art. 9
    1. Prezenta conventie nu va obliga decat statele membre a caror ratificare va fi inregistrata de directorul general.
    2. Ea va intra in vigoarea la 12 luni dupa inregistrarea de catre directorul general a primelor doua ratificari din partea statelor membre.
    3. Drept urmare, aceasta conventie va intra in vigoare, pentru fiecare stat membru, dupa 12 luni de la data la care a fost inregistrata ratificarea sa.
    Art. 10
    1. Orice stat membru care a ratificat prezenta conventie o poate denunta la expirarea unei perioade de 10 ani dupa data intrarii initiale in vigoare a conventiei, printr-un act comunicat  directorului general al Biroului International al Muncii, care il va inregistra.
    2. Orice stat membru care a ratificat prezenta conventie si care, timp de un an dupa expirarea perioadei de 10 ani mentionata in paragraful precedent, nu va face uz de facultatea de denuntare prevazuta in prezentul articol, se va obliga pentru o noua perioada de 10 ani si, in consecinta, va putea denunta prezenta conventie la expirarea fiecarei perioade de 10 ani, in conditiile prevazute de prezentul articol.
    Art. 11
    1. Directorul general al Biroului International al Muncii va notifica tuturor statelor membre ale Organizatiei Internationale a Muncii inregistrarea tuturor ratificarilor si denuntarilor comunicate lui de catre statele membre ale organizatiei.
    2. Notificand statelor membre ale organizatiei inregistrarea celei de-a doua ratificari care i-a fost comunicata, directorul general va atrage atentia statelor membre ale organizatiei asupra datei la care prezenta conventie va intra in vigoare.
    Art. 12
    Directorul general al Biroului International al Muncii va comunica secretarului general al Natiunilor Unite, spre inregistrare, in conformitate cu art. 102 al Cartei Natiunilor Unite, informatii complete asupra tuturor ratificarilor si tuturor actelor de denuntare inregistrate potrivit articolelor precedente.
    Art. 13
    Ori de cate ori va considera necesar, Consiliul de administratie al Biroului International al Muncii va prezenta conferintei generale un raport asupra aplicarii prezentei conventii si va constata daca este cazul sa inscrie pe ordinea de zi a conferintei problema revizuirii totale sau partiale a acesteia.
    Art. 14
    1. In cazul in care conferinta va adopta o noua conventie de revizuire, totala sau partiala, a prezentei conventii si daca noua conventie nu dispune altfel:
    a) ratificarea de catre un stat membru a noii conventii de revizuire va atrage de plin drept, fara a se mai tine seama de art. 10 de mai sus, denuntarea imediata a prezentei conventii sub rezerva ca noua conventie de revizuire sa fi intrat in vigoare;
    b) cu incepere de la data intrarii in vigoare a noii conventii de revizuire, prezenta conventie va inceta de a mai fi deschisa ratificarii de catre statele membre.
    2. Prezenta conventie va ramane in orice caz in vigoare, in forma si continutul sau, pentru statele membre care au ratificat-o dar care nu vor ratifica conventia de revizuire.
    Art. 15
    Versiunile franceza si engleza ale textului prezentei conventii au egala valoare.

               CONFERINTA INTERNATIONALA A MUNCII
                  Conventia nr. 138

                     CONVENTIE
privind varsta minima de incadrare in munca, 1973*)

    *) Traducere

    Conferinta generala a Organizatiei Internationale a Muncii,
    convocata la Geneva de catre Consiliul de administratie al Biroului International al Muncii si reunita aici la 6 iunie 1973 in cea de-a cincizeci si opta sesiune a sa,
    dupa ce a hotarat sa adopte diferite propuneri relative la varsta minima de incadrare in munca, problema care constituie cel de-al patrulea punct al ordinii de zi a sesiunii,
    luand nota de termenii Conventiei asupra varstei minime (industrie), 1919; ai Conventiei asupra varstei minime (munca maritima), 1920; ai Conventiei asupra varstei minime (agricultura), 1921; ai Conventiei asupra varstei minime (carbunari si fochisti), 1921; ai Conventiei asupra varstei minime (munci neindustriale), 1932; ai Conventiei (revizuite) asupra varstei minime (munca maritima), 1936; ai Conventiei (revizuite) asupra varstei minime (industrie), 1937; ai Conventiei (revizuite) asupra varstei minime (munci neindustriale), 1937; ai Conventiei asupra varstei minime (pescari), 1959 si ai Conventiei asupra varstei minime (munci subterane), 1965,
    considerand ca a sosit momentul sa se adopte un instrument general asupra acestui subiect care va trebui sa inlocuiasca treptat instrumentele existente ce se aplica unor sectoare economice limitate, in vederea abolirii totale a muncii copiilor,
    dupa ce a hotarat ca acest instrument va lua forma unei conventii internationale,
    adopta, la 26 iunie 1973, urmatoarea conventie, care se va numi Conventia asupra varstei minime, 1973:

    Art. 1
    Orice stat membru care aplica prezenta conventie se angajeaza sa urmareasca o politica nationala care sa asigure abolirea efectiva a muncii copiilor si sa ridice in mod progresiv varsta minima de incadrare in functie sau de folosire la munca la un nivel care sa permita adolescentilor cea mai completa dezvoltare fizica si mintala.
    Art. 2
    1. Orice stat membru care ratifica prezenta conventie va specifica, printr-o declaratie anexata ratificarii sale, o varsta minima de incadrare in functie sau folosire la munca pe teritoriul sau sau pe mijloacele de transport inmatriculate pe teritoriul sau; cu exceptia dispozitiilor art. 4 si 8 ale prezentei conventii, nici o persoana de varsta inferioara acestei limite minime nu va putea fi incadrata intr-o functie sau folosita la munca in vreo profesie oarecare.
    2. Orice stat membru care a ratificat prezenta conventie va putea, in consecinta, sa informeze, prin noi declaratii, pe directorul general al Biroului International al Muncii ca ridica varsta minima stabilita anterior.
    3. Varsta minima stabilita conform paragrafului 1 al prezentului articol nu va putea fi inferioara varstei la care inceteaza scolarizarea obligatorie si, in nici un caz, varstei de 15 ani.
    4. Deosebit de dispozitiile paragrafului 3 al prezentului articol, orice stat membru a carei economie si institutii scolare nu sunt suficient de dezvoltate va putea, dupa consultarea organizatiilor celor ce angajeaza si a organizatiilor lucratorilor, interesate, daca acestea exista, sa stabilesca, intr-o prima etapa o varsta minima de 14 ani.
    5. Orice stat membru care va stabili o varsta minima de 14 ani, in virtutea paragrafului precedent, trebuie sa declare in rapoartele pe care este obligat sa le prezinte in baza art. 22 al Constitutiei Organizatiei Internationale a Muncii:
    a) fie ca motivul hotararii sale persista;
    b) fie ca renunta de a se prevala de paragraful 4 de mai sus cu incepere de la o anumita data.
    Art. 3
    1. Varsta minima de incadrare in orice fel de functie de folosire in orice fel de munca ce prin natura sa sau prin conditiile in care se exercita este susceptibila de a dauna sanatatii, securitatii sau moralitatii adolescentilor nu trebuie sa fie sub 18 ani.
    2. Functiile sau muncile prevazute la paragraful 1 de mai sus vor fi determinate de catre legislatia nationala sau autoritatea competenta, dupa consultarea organizatiilor celor care angajeaza si a organizatiilor lucratorilor, interesate, daca astfel de organizatii exista.
    3. Fara a mai tine seama de dispozitiile paragrafului 1 de mai sus, legislatia nationala sau autoritatea competenta poate, dupa consultarea organizatiilor celor care angajeaza si a organizatiilor lucratorilor, interesate, daca ele exista, sa permita incadrarea in functie sau folosirea in munca a adolescentilor incepand cu varsta de 16 ani, cu conditia ca sanatatea, securitatea si moralitatea lor sa fie pe deplin garantate si sa primeasca, pentru ramura respectiva de activitate, o instruire corespunzatoare sau o scolarizare profesionala.
    Art. 4
    1. In masura in care este necesar si dupa consultarea organizatiilor celor care angajeaza si a organizatiilor lucratorilor, interesate, daca ele exista, autoritate competenta poate excepta de la aplicarea prezentei conventii anumite categorii de functii sau de munci daca aplicarea dispozitiilor conventiei la aceste categorii ridica dificultati de executare deosebite si importante.
    2. Orice stat membru care ratifica prezenta conventie trebuie ca in primul sau raport asupra aplicarii acesteia, pe care este obligat sa-l prezinte conform art. 22 al Constitutiei Organizatiei Internationale a Muncii, sa indice motivat categoriile de functii sau munci care au fost exceptate in baza paragrafului 1 al prezentului articol; in rapoartele ulterioare sa va arata starea legislatiei si practicii proprii in ce priveste aceste categorii, precizandu-se in ce masura s-a aplicat sau s-a propus sa se aplice prezenta conventie in ce priveste numitele categorii.
    3. Prezentul articol nu excepteaza de la aplicarea prevederilor prezentei conventii functiile sau muncile aratate la art. 3.
    Art. 5
    1. Orice stat membru a carui economie si servicii administrative nu sunt suficient de dezvoltate va putea, dupa consultarea organizatiilor celor care angajeaza si ale lucratorilor, interesate, daca ele exista, sa limiteze, intr-o prima etapa, campul de aplicare a prezentei conventii.
    2. Statul membru care se prevaleaza de paragraful 1 al prezentului articol trebuie sa arate, printr-o declaratie anexata ratificarii sale, ramurile de activitate economica sau tipurile de intreprinderi carora urmeaza a li se aplica dispozitiile prezentei conventii.
    3. Campul de aplicare a prezentei conventii trebuie sa cuprinda cel putin: industriile extractive; industriile de manufactura; de constructii si lucrari publice; electricitatea, gazele, apa; serviciile sanitare; transporturile, antrepozitele si comunicatiile; plantatiile si alte intreprinderi agricole exploatate in principal in scopuri comerciale, cu exceptia intreprinderilor familiale sau de mici proportii care produc pentru consumul local si nu folosesc in mod regulat lucratori salarizati.
    4. Orice stat membru care a limitat campul de aplicare a conventiei in virtutea prezentului articol:
    a) trebuie sa arate, in rapoartele pe care este obligat sa le prezinte in baza art. 22 al Constitutiei Organizatiei Internationale a Muncii, situatia generala a folosirii muncii adolescentilor si copiilor in ramurile de activitate exceptate de la aplicarea prezentei conventii, precum si orice progres realizat in vederea largirii aplicarii dispozitiilor conventiei;
    b) poate oricand sa extinda campul de aplicare a conventiei printr-o declaratie adresata directorului general al Biroului International al Muncii.
    Art. 6
    Prezenta conventie nu se aplica muncii efectuate de copii sau adolescenti in institutele de invatamant general, in scolile profesionale sau tehnice ori in alte institute de formare profesionala si nici muncii efectuate de persoane sub 14 ani in intreprinderi, daca aceasta munca se indeplineste in conformitate cu conditiile stabilite de autoritatea competenta dupa consultarea organizatiilor celor care angajeaza si ale lucratorilor, interesate, daca astfel de organizatii exista, si daca face parte integranta:
    a) fie dintr-o scoala sau dintr-un curs de formare profesionala a carui responsabilitate revine conducatorului unei scoli sau unei institutii de formare profesionala;
    b) fie dintr-un program de formare profesionala aprobat de autoritatea competenta si executat in principal sau in intregime intr-o intreprindere;
    c) fie dintr-un program de orientare destinat sa faciliteze alegerea unei profesii sau a unui tip de formare profesionala.
    Art. 7
    1. Legislatia nationala poate autoriza incadrarea in munci usoare a persoanelor intre 13 si 15 ani sau executarea de catre aceste persoane a astfel de munci cu conditia ca muncile respective:
    a) sa nu fie susceptibile de a le prejudicia sanatatea sau dezvoltarea;
    b) sa nu fie de natura a le prejudicia: interesul pentru scoala, participarea la programele de orientare sau formare profesionala aprobate de autoritatea competenta, posibilitatea de a beneficia de instruirea primita.
    2. Legislatia nationala poate, de asemenea, cu exceptia conditiilor prevazute de alin. a) si b) ale paragrafului 1 de mai sus, sa permita incadrarea in functie sau folosirea la munca a persoanelor in varsta de cel putin 15 ani care nu si-au terminat inca scolaritatea obligatorie.
    3. Autoritatea competenta va determina activitatile in care incadrarea in functie sau folosirea la munca poate fi permisa in conformitate cu paragrafele 1 si 2 ale prezentului articol si va fixa durata in ore si conditiile functiei sau muncii respective.
    4. Fara a mai tine seama de prevederile paragrafelor 1 si 2 ale prezentului articol, un stat membru care s-a folosit de dispozitiile paragrafului 4 al art. 2 poate, atat timp cat intelege sa se prevaleze de aceste dispozitii, sa inlocuiasca virstele de 12 si 14 ani cu virstele de 13 si 15 ani indicate la paragraful 1 si varsta de 14 ani cu varsta de 15 ani indicata la paragraful 2 al prezentului articol.
    Art. 8
    1. Dupa consultarea organizatiilor celor care angajeaza si ale lucratorilor, daca acestea exista, autoritatea competenta poate autoriza, de la caz la caz, prin derogare de la interdictia de incadrare in functie sau folosire la munca prevazuta de art. 2 al prezentei conventii, participarea la activitati de genul spectacolelor artistice.
    2. Autorizarile astfel acordate trebuie sa limiteze durata in ore a serviciului sau muncii autorizate si sa-i fixeze conditiile.
    Art. 9
    1. Autoritatea competenta va lua toate masurile necesare, inclusiv prevederea de sanctiuni corespunzatoare, in vederea asigurarii aplicarii efective a prezentei conventii.
    2. Legislatia nationala sau autoritatea competenta va stabili persoanele carora le revine sarcina respectarii dispozitiilor de aplicare ale prezentei conventii.
    3. Legislatia nationala sau autoritatea competenta va stabili registrele sau alte documente pe care cel care angajeaza este obligat sa le tina si sa le pastreze la dispozitia sa; aceste registre sau documente vor indica numele si varsta sau data nasterii, certificate, pe cat posibil, in modul cuvenit, a persoanelor incadrate in munca de el sau care muncesc pentru el si a caror varsta este sub 18 ani.
    Art. 10
    1. Prezenta conventie revizuieste Conventia asupra varstei minime (industrie), 1919, Conventia asupra varstei minime (munca maritima), 1920, Conventia asupra varstei minime (agricultura), 1921, Conventia asupra varstei minime (carbunari si fochisti), 1921, Conventia asupra varstei minime (munci neindustriale), 1932, Conventia (revizuita) asupra varstei minime (munca maritima), 1936, Conventia (revizuita) asupra varstei minime (industrie), 1937, Conventia (revizuita) asupra varstei minime (munci neindustriale), 1937, Conventia asupra varstei minime (pescari), 1959 si Conventia asupra varstei minime (munci subterane), 1965.
    2. Intrarea in vigoare a prezentei conventii nu inchide calea ratificarii ulterioare a Conventiei (revizuite) asupra varstei minime (munca maritima), 1936, Conventiei (revizuite) asupra varstei minime (industrie), 1937, Conventiei (revizuite) asupra varstei minime (munci neindustriale), 1937, Conventiei asupra varstei minime (pescari), 1959 si Conventiei asupra varstei minime (munci subterane), 1965.
    3. Conventia asupra varstei minime (industrie), 1919, Conventia asupra varstei minime (munca maritima), 1920, Conventia asupra varstei minime (agricultura), 1921 si Conventia asupra varstei minime (carbunari si fochisti), 1921 vor inceta sa mai fie deschise ratificarii ulterioare din momentul in care toate statele membre parti ale acestei conventii vor consimti la aceasta inchidere, fie ratificand prezenta conventie, fie printr-o declaratie comunicata directorului general al Biroului International al Muncii.
    4. Cu incepere de la intrarea in vigoare a prezentei conventii:
    a) faptul ca un stat parte la Conventia (revizuita) asupra varstei minime (industrie), 1937, accepta obligatiile prezentei conventii si fixeaza, conform art. 2 al acesteia, o varsta minima de cel putin 15 ani, atrage de plin drept denuntarea imediata a Conventiei (revizuite) asupra varstei minime (industrie) 1937;
    b) faptul ca un stat membru parte la Conventia asupra varstei minime (munci neindustriale), 1932, accepta obligatiile prezentei conventii pentru muncile neindustriale in sensul numitei conventii, atrage de plin drept denuntarea imediata a Conventiei asupra varstei minime (munci neindustriale), 1932;
    c) faptul ca un stat membru parte la Conventia (revizuita) asupra varstei minime (munci neindustriale), 1937, accepta obligatiile prezentei conventii pentru muncile neindustriale in sensul numitei conventii si fixeaza, conform art. 2 al prezentei conventii, o varsta minima de cel putin 15 ani, antreneaza de plin drept denuntarea imediata a Conventiei (revizuite) asupra varstei minime (munci neindustriale), 1937;
    d) faptul ca un stat membru parte la Conventia (revizuita) asupra varstei minime (munca maritima), 1936, accepta obligatiile prezentei conventii pentru munca maritima si, fie ca fixeaza, conform art. 2 al prezentei conventii, o varsta minima de cel putin 15 ani, fie ca precizeaza ca art. 3 al prezentei conventii se aplica muncii maritime, atrage de plin drept denuntarea imediata a Conventiei (revizuita) asupra varstei minime (munca maritima), 1936;
    e) faptul ca un stat membru parte la Conventia asupra varstei minime (pescari), 1959, accepta obligatiile prezentei conventii pentru pescuitul maritim si, fie ca fixeaza, conform art. 2 al prezentei conventii, o varsta minima de cel putin 15 ani, fie ca precizeaza ca art. 3 al prezentei conventii se aplica la pescuitul maritim, atrage de plin drept denuntarea imediata a Conventiei asupra varstei minime (pescari), 1959;
    f) faptul ca un stat membru parte la Conventia asupra varstei minime (munci subterane), 1965, accepta obligatiile prezentei conventii si, fie ca fixeaza, conform art. 2 al prezentei conventii, o varsta minima cel putin egala cu cea pe care a indicat-o in executarea conventiei din 1965, fie ca precizeaza ca o astfel de varsta se aplica conform art. 3 al prezentei conventii la muncile subterane, atrage de plin drept denuntarea imediata a Conventiei asupra varstei minime (munci subterane), 1965.
    5. Cu incepere de la intrarea in vigoarea a prezentei conventii:
    a) acceptarea obligatiilor prezentei conventii atrage denuntarea Conventiei asupra varstei minime (industrie), 1919, in ce priveste aplicarea art. 12 al acesteia;
    b) acceptarea obligatiilor prezentei conventii pentru agricultura atrage denuntarea Conventiei asupra varstei minime (agricultura), 1921 in ce priveste aplicarea art. 9 al acesteia;
    c) acceptarea obligatiilor prezentei conventii pentru munca maritima atrage denuntarea Conventiei asupra varstei minime (munca maritima), 1920, in ce priveste aplicarea art. 10 al acesteia si a Conventiei asupra varstei minime (carbunari si fochisti), 1921 cu privire la aplicarea art. 12 al acesteia.
    Art. 11
    Ratificarile formale ale prezentei conventii se vor comunica directorului general al Biroului International al Muncii, care le va inregistra.
    Art. 12
    1. Prezenta conventie nu va obliga decat statele membre ale Organizatiei Internationale a Muncii, a caror ratificare va fi inregistrata de catre directorul general.
    2. Ea va intra in vigoare dupa 12 luni de la inregistrarea de catre directorul general a primelor doua ratificari din partea statelor membre.
    3. Drept urmare, aceasta conventie va intra in vigoare, pentru fiecare stat membru, dupa 12 luni de la data la care a fost inregistrata ratificarea sa.
    Art. 13
    1. Orice stat membru care a ratificat prezenta conventie o poate denunta la expirarea unei perioade de 10 ani dupa data intrarii initiale in vigoare a conventiei, printr-un act comunicat directorului general al Biroului International al Muncii, care il va inregistra.
    Denuntarea nu va avea efect decat dupa un an de la inregistrarea ei.
    2. Orice stat membru care a ratificat prezenta conventie si care, timp de un an dupa expirarea perioadei de 10 ani mentionata in paragraful precedent, nu va uza de facultatea de denuntare prevazuta de prezentul articol, va fi tinut pentru o perioada de 10 ani si, in consecinta, va putea denunta prezenta conventie la expirarea fiecarei perioade de 10 ani, in conditiile prevazute de prezentul articol.
    Art. 14
    1. Directorul general al Biroului International al Muncii va notifica tuturor statelor membre ale Organizatiei Internationale a Muncii inregistrarea tuturor ratificarilor si denuntarilor comunicate lui de catre statele membre ale organizatiei.
    2. Notificand statelor membre ale organizatiei inregistrarea celei de-a doua ratificari care i-a fost comunicata, directorul general va atrage atentia statelor membre ale organizatiei asupra datei la care prezenta conventiei va intra in vigoare.
    Art. 15
    Directorul general al Biroului International al Muncii va comunica secretarului general al Natiunilor Unite, spre inregistrare, in conformitate cu art. 102 al Cartei Natiunilor Unite, informatii complete asupra tuturor ratificarilor si tuturor actelor de denuntare inregistrate conform articolelor precedente.
    Art. 16
    Ori de cate ori va considera necesar, Consiliul de administratie al Biroului International al Muncii va prezenta conferintei generale un raport asupra aplicarii prezentei conventii si va constata daca este cazul sa inscrie pe ordinea de zi a conferintei problema revizuirii totale sau partiale a acesteia.
    Art. 17
    1. In cazul in care conferinta va adopta o noua conventie de revizuire, totala sau partiala, a prezentei conventii si daca noua conventie nu dispune altfel:
    a) ratificarea de catre un stat membru a noii conventii de revizuire va atrage de plin drept, fara a se mai tine seama de art. 13 de mai sus, denuntarea imediata a prezentei conventii, sub rezerva ca noua conventie de revizuire sa fi intrat in vigoare;
    b) cu incepere de la data intrarii in vigoare a noii conventii de revizuire, prezenta conventie va inceta de a mai fi deschisa ratificarii de catre statele membre.
    2. Prezenta conventie va ramane in orice caz in vigoare, in forma si continutul sau, pentru statele membre care au ratificat-o dar care nu vor ratifica conventia de revizuire.
    Art. 18
    Versiunile franceza si engleza ale textului prezentei conventii au egala valoare.