DECRET   Nr. 81 din 16 martie 1971

pentru aderarea Republicii Socialiste Romania la Conventia privind procedura civila, incheiata la Haga la 1 martie 1954

ACT EMIS DE: CONSILIUL DE STAT AL REPUBLICII SOCIALISTE ROMANIA

ACT PUBLICAT IN: BULETINUL OFICIAL  NR. 37 din 19 martie 1971

                       EXPUNERE DE MOTIVE

    In anul 1954 a fost incheiata la Haga Conventia privind procedura civila, care a intrat in vigoare in anul 1957.
    Fata de conventia din 1905, pe care Romania o ratificase in 1909, noua conventie privind procedura civila prezinta o serie de imbunatatiri redactionale si de fond. Astfel, pentru executarea hotaririlor judecatoresti referitoare la cheltuielile de judecata, pe linga declaratia autoritatii competente a statului solicitant care certifica puterea de lucru judecat a hotaririi, noua conventie prevede si posibilitatea ca aceasta certificare sa se faca si prin acte legalizate. S-a prevazut posibilitatea pentru consulul tarii careia ii apartine cetateanul care solicita asistenta judiciara gratuita sa transmita cererea pentru obtinerea de asistenta si alte acte necesare autoritatii competente a statului de resedinta, daca cetateanul solicitant se afla intr-o alta tara. S-a reglementat, de asemenea, pentru persoanele lipsite de posibilitati materiale (care sint resortisanti ai unui stat contractant) ca vor putea sa primeasca gratuit extrase ale actelor de stare civila, in aceleasi conditii ca si nationalii etc.
    In articolele 30 si 33 alineatul 4 ale conventiei referitoare la procedura civila se prevede ca aceasta conventie se aplica si teritoriilor ale caror relatii internationale sint asigurate de statele parti, clauze care nu sint in concordanta cu principiile si documentele adoptate in cadrul Organizatiei Natiunilor Unite privind lichidarea definitiva a colonialismului.
    De asemenea, articolul 31 alineatul 1 prevede ca orice stat poate adera la conventie, daca un alt stat care a ratificat conventia nu se opune. Aceasta prevedere este de natura sa impiedice unele state de a deveni parti la conventie si contravine principiului universalitatii tratatelor multilaterale de interes general.
    Avind in vedere aceste prevederi, precum si practica consecventa a tarii noastre, s-a considerat necesar ca odata cu aderarea la Conventia privind procedura civila din 1954 sa se formuleze doua declaratii: a) privind clauza coloniala si b) privind respectarea principiului conform caruia tratatele internationale multilaterale al caror obiect si scop intereseaza comunitatea internationala in ansamblul sau trebuie sa fie deschise participarii universale.
    Fata de cele de mai sus si intrucit Conventia privind procedura civila din 1954 reprezinta fata de conventia din 1905 un progres, fiind mai completa si, prin aceasta, mai corespunzatoare nevoilor actuale, dispozitiile sale fiind de asemenea in concordanta cu legislatia romana, s-a considerat util si oportun ca Romania sa adere la aceasta conventie si in acest sens a fost emis alaturatul decret.

    Consiliul de Stat al Republicii Socialiste Romania decreteaza:

    Art. 1
    Republica Socialista Romania adera la Conventia privind procedura civila, incheiata la Haga la 1 martie 1954.
    Art. 2
    La depunerea instrumentului de aderare a Republicii Socialiste Romania la Conventie privind procedura civila, se vor transmite urmatoarele declaratii:
    "a) Consiliul de Stat al Republicii Socialiste Romania considera ca mentinerea starii de dependenta a unor teritorii la care se refera reglementarea din articolele 30 si 33 alineatul 4 ale conventiei nu este in concordanta cu Carta Organizatiei Natiunilor Unite si cu documentele adoptate de O.N.U. cu privire la acordarea independentei tarilor si popoarelor coloniale, inclusiv cu Declaratia referitoare la principiile dreptului international privind relatiile prietenesti si cooperarea intre state potrivit Cartei Organizatiei Natiunilor Unite, adoptata in unanimitate prin Rezolutia Adunarii generale a Organizatiei Natiunilor Unite nr. 2625 (XXV) din 1970, care proclama in mod solemn obligatia statelor de a favoriza realizarea principiului egalitatii in drepturi a popoarelor si a dreptului lor de a dispune de ele insele, in scopul de a pune de indata capat colonialismului.
    b) Consiliul de Stat al Republicii Socialiste Romania considera ca prevederile articolului 31 alineatul 1 al conventiei nu sint in concordanta cu principiul conform caruia tratatele internationale multilaterale, al caror obiect si scop intereseaza comunitatea internationala in ansamblul sau, trebuie sa fie deschise participarii universale".

                            CONVENTIE
                    privind procedura civila*)

    *) Traducere.

    Statele semnatare ale prezentei conventii,
    dorind sa aduca Conventiei din 17 iulie 1905, privind procedura civila, imbunatatirile rezultate din experienta,
    au hotarit sa incheie o noua conventie in acest scop si au convenit asupra urmatoarelor dispozitii:

    1. Comunicarea de acte judiciare si extrajudiciare
    Art. 1
    In materie civila sau comerciala, notificarile de acte destinate persoanelor care se afla in strainatate se vor face in statele contractante la cererea consulului statului solicitant, adresata autoritatii care va fi desemnata de statul solicitat. Cererea, continind indicarea autoritatii de la care emana actul transmis, numele si calitatea partilor, adresa destinatarului, natura actului respectiv, trebuie sa fie redactata in limba autoritatii solicitate. Aceasta autoritate va trimite consulului actul probator al notificarii sau al imprejurarii care a impiedicat-o sa satisfaca cererea.
    Toate dificultatile care se vor ivi cu prilejul cererii consulului vor fi rezolvate pe cale diplomatica.
    Fiecare stat contractant poate sa declare, printr-o comunicare adresata celorlalte state contractante, ca intelege ca cererea de notificare care urmeaza sa se efectueze pe teritoriul sau, continind mentiunile indicate la alineatul 1, sa-i fie adresata pe cale diplomatica.
    Dispozitiile de mai sus nu interzic ca doua state contractante sa cada de acord pentru a admite comunicarea directa intre autoritatile lor competente.
    Art. 2
    Notificarea se va face prin grija autoritatii competente conform legilor statului solicitat. Aceasta autoritate, in afara cazurilor prevazute in articolul 3, va putea sa se margineasca sa efectueze notificarea prin remiterea actului destinatarului care il accepta de buna voie.
    Art. 3
    Cererea va fi insotita de actul care urmeaza a fi notificat, in dublu exemplar.
    Daca actul care urmeaza sa fie notificat este redactat fie in limba autoritatii solicitate fie in limba convenita intre cele doua state interesate, sau daca este insotit de o traducere in una din aceste limbi, autoritatea solicitata, in cazul in care preferinta ii va fi exprimata in cerere, va face sa se notifice actul in forma prevazuta in legislatia sa interna privind efectuarea notificarilor similare, sau intr-o forma speciala, cu conditia ca ea sa nu contravina acestei legislatii. Daca o asemenea preferinta nu a fost exprimata, autoritatea solicitata va incerca mai intii sa efectueze remiterea in conditiile prevazute la articolul 2.
    In lipsa unei intelegeri contrare, traducerea, prevazuta la alineatul precedent, va fi certificata pentru conformitate de catre agentul diplomatic sau consular al statului solicitant sau de catre un traducator autorizat de statul solicitat.
    Art. 4
    Efectuarea notificarii prevazute la articolele 1, 2 si 3 nu va putea fi refuzata decit daca statul pe teritoriul caruia urmeaza sa fie facuta o apreciaza ca fiind de natura sa aduca atingere suveranitatii sau securitatii sale.
    Art. 5
    Proba notificarii se va face fie printr-o dovada datata si legalizata a destinatarului, fie printr-o atestare a autoritatii statului solicitat, constatind faptul, forma si data notificarii.
    Dovada sau atestarea trebuie sa se consemneze pe una din copiile actului de notificat sau sa fie anexata acestuia.
    Art. 6
    Prevederile articolelor anterioare nu exclud:
    1. facultatea de a transmite actele direct, prin posta, celor interesati care se afla in strainatate;
    2. facultatea, pentru cei interesati, de a face sa se efectueze notificari direct, prin grija functionarilor ministeriali sau a altor functionari competenti din tara de destinatie;
    3. facultatea, pentru fiecare stat, de a face sa se efectueze direct, prin grija agentilor sai diplomatici sau consulari, notificarile destinate persoanelor care se afla in strainatate.
    In fiecare din aceste cazuri, facultatea prevazuta nu exista decit daca este admisa de conventiile intervenite intre statele interesate sau daca in lipsa conventiilor, statul pe teritoriul caruia notificarea trebuie facuta nu se opune. Acest stat nu va putea sa se opuna daca, in cazurile prevazute la alineatul 1 punctul 3, actul trebuie sa fie notificat fara constringerea unui resortisant al statului solicitant.
    Art. 7
    Notificarile nu vor putea da loc la rambursarea taxelor sau cheltuielilor, indiferent de natura lor.
    Totusi, in lipsa unei intelegeri contrare, statul solicitat va avea dreptul sa ceara statului solicitant rambursarea cheltuielilor ocazionate de interventia unui functionar ministerial sau prin folosirea unei forme speciale in cazurile prevazute de articolul 3.
    II. Comisii rogatorii
    Art. 8
    In materie civila sau comerciala, autoritatea judiciara a unui stat contractant va putea, conform dispozitiilor legislatiei sale, sa se adreseze, prin comisie rogatorie, autoritatii competente a unui alt stat contractant pentru a-i cere sa faca, in cadrul competentei sale, fie un act de cercetare, fie alte acte judiciare.
    Art. 9
    Comisiile rogatorii vor fi transmise de consulul statului solicitant autoritatii care va fi desemnata de statul solicitat. Aceasta autoritate va trimite consulului actul doveditor al executarii comisiei rogatorii sau al impiedicarii executarii.
    Toate dificultatile care se vor ridica cu ocazia acestei transmiteri vor fi rezolvate pe cale diplomatica.
    Fiecare stat contractant poate sa declare printr-o comunicare adresata celorlalte state contractante ca intelege ca toate comisiile rogatorii care urmeaza sa se execute pe teritoriul sau sa-i fie transmise pe cale diplomatica.
    Dispozitiile precedente nu exclud ca doua state contractante sa cada de acord pentru a admite transmiterea directa de comisii rogatorii intre autoritatile lor competente.
    Art. 10
    Daca nu se comunica altfel, comisia rogatorie trebuie sa fie redactata fie in limba autoritatii solicitate, fie in limba convenita intre cele doua state interesate, sau ea trebuie sa fie insotita de o traducere facuta in una din aceste limbi si certificata pentru conformitate de catre un agent diplomatic sau consular al statului solicitant sau de catre un traducator autorizat de catre statul solicitat.
    Art. 11
    Autoritatea judiciara careia ii este adresata comisia rogatorie va fi obligata sa o efectueze folosindu-se de aceleasi mijloace de constringere ca si pentru executarea unei comisii rogatorii a autoritatilor statului solicitat sau pentru satisfacerea unei cereri facute in acest scop de catre o parte interesata. Aceste mijloace de constringere nu sint folosite in mod necesar, daca este vorba de infatisarea partilor in cauza.
    Autoritatea solicitanta va fi informata, la cerere, asupra datei si locului unde se va proceda la luarea masurii solicitate, cu scopul ca partea interesata sa fie in stare sa o asiste.
    Executarea comisiei rogatorii nu va putea fi refuzata decit daca:
    1. autenticitatea documentului nu este stabilita;
    2. in statul solicitat executarea comisiei rogatorii nu cade in sarcina puterii judiciare;
    3. statul pe teritoriul caruia executarea urmeaza sa aiba loc considera ca aceasta este de natura sa-i aduca atingere suveranitatii sau securitatii sale.
    Art. 12
    In caz de necompetenta a autoritatii solicitate, comisia rogatorie va fi transmisa din oficiu autoritatii judiciare competente a aceluiasi stat, in conformitate cu legislatia acestui stat.
    Art. 13
    In toate cazurile in care comisia rogatorie nu este executata de catre autoritatea solicitata, aceasta va informa imediat autoritatea solicitanta, indicind, in cazul articolului 11, motivele pentru care executarea comisiei rogatorii a fost refuzata, iar in cazul articolului 12, autoritatea la care comisia rogatorie a fost transmisa.
    Art. 14
    Autoritatea judiciara care procedeaza la executarea unei comisii rogatorii va aplica legea tarii sale, in ceea ce priveste formele de indeplinit.
    Totusi, se va lua in considerare, la cererea autoritatii solicitante, folosirea unei proceduri speciale, cu conditia ca aceasta sa nu fie contrara legislatiei statului solicitat.
    Art. 15
    Dispozitiile articolelor precedente nu exclud facultatea, pentru fiecare stat, de a executa direct, prin agentii sai diplomatici sau consulari, comisiile rogatorii, daca conventiile intervenite intre statele interesate admit sau daca statul pe teritoriul caruia trebuie executata comisia rogatorie nu se opune.
    Art. 16
    Executarea comisiilor rogatorii nu va putea da loc la rambursarea taxelor sau cheltuielilor, indiferent de natura lor.
    Totusi, daca nu s-a convenit altfel, statul solicitat va avea dreptul sa ceara statului solicitant rambursarea indemnizatiilor platite martorilor sau expertilor, a cheltuielilor ocazionate de interventia unui functionar ministerial, devenita necesara pentru ca martorii nu s-au infatisat voluntar, sau a cheltuielilor rezultate din eventuala aplicare a articolului 14 alineatul 2.
    III. Cautio judicatum solvi
    Art. 17
    Nationalilor unuia dintre statele contractante, avind domiciliul intr-unul dintre aceste state, solicitanti sau intervenienti in fata tribunalelor unui alt stat contractant, nu li se va putea impune nici un fel de cautiune sau depozit, indiferent de denumire, pe motivul calitatii lor de strain, a lipsei domiciliului sau a resedintei in tara respectiva.
    Aceeasi regula se aplica si in cazul cautiunii cerute de solicitanti sau intervenienti pentru a garanta cheltuielile judiciare.
    Conventiile prin care statele contractante ar fi stipulat pentru resortisantii lor dispensa pentru cautio judicatum solvi sau de plata cheltuielilor judiciare, fara conditia domiciliului, vor continua sa se aplice.
    Art. 18
    Condamnarile la cheltuielile judiciare, pronuntate in unul din statele contractante impotriva solicitantului sau intervenientului scutit de cautiune, de depozit sau de plata cheltuielilor judiciare in virtutea fie a articolului 17 alineatele 1 si 2, fie a legii statului unde actiunea este intentata, vor fi, in urma unei cereri facute pe cale diplomatica, investite in mod gratuit cu formula executorie de catre autoritatea competenta, in fiecare din celelalte state contractante.
    Aceeasi regula se aplica hotaririlor judiciare prin care suma cheltuielilor procesului se fixeaza ulterior.
    Dispozitiile precedente nu exclud facultatea ca doua state contractante sa cada de acord pentru a permite ca cererea de executare sa fie de asemenea facuta direct de catre partea interesata.
    Art. 19
    Hotaririle relative la cheltuieli vor fi declarate executorii fara a asculta partile, dar sub rezerva recursului ulterior al partii condamnate, in conformitate cu legislatia tarii unde executarea se efectueaza.
    Autoritatea competenta sa hotarasca asupra cererii de executare se va limita sa examineze:
    1. daca, conform legii tarii unde condamnarea a fost pronuntata, copia de pe hotarire intruneste conditiile necesare pentru a fi autentica;
    2. daca, conform aceleiasi legi, hotarirea este investita cu putere de lucru judecat;
    3. daca dispozitivul hotaririi este redactat fie in limba autoritatii solicitate, fie in limba convenita intre cele doua state interesate, sau daca este insotit de o traducere, facuta in una din aceste limbi si, daca nu s-a convenit altfel, certificata pentru conformitate de catre un agent diplomatic sau consular al statului solicitant sau de catre un traducator autorizat al statului solicitat.
    Pentru indeplinirea conditiilor prevazute in alineatul 2 punctele 1 si 2, va fi suficienta fie o declaratie a autoritatii competente a statului solicitant care sa constate ca hotarirea are putere de lucru judecat, fie prezentarea de acte legalizate in forma cuvenita de natura sa stabileasca ca hotarirea are putere de lucru judecat. Competenta autoritatilor sus-mentionate va fi, daca nu s-a convenit altfel, certificata de catre cel mai inalt functionar in administratia justitiei din statul solicitant.
    Declaratia si certificatul sus-aratate trebuie sa fie redactate sau traduse conform regulii cuprinse in alineatul 2 punctul 3.
    Autoritatea competenta sa hotarasca asupra cererii de exequatur va evalua, daca partea cere in acelasi timp si suma cheltuielilor de atestare, traducere si legalizare prevazute in alineatul 2 punctul 3. Aceste cheltuieli vor fi considerate cheltuieli judiciare.
    IV. Asistenta judiciara gratuita
    Art. 20
    In materie civila si comerciala, resortisantii fiecarei parti contractante vor beneficia in toate celelalte state contractante de asistenta judiciara gratuita, ca si proprii nationali, conformindu-se legislatiei statului in care asistenta judiciara gratuita este solicitata.
    In statele in care exista asistenta judiciara in materie administrativa, dispozitiile din alineatul precedent se aplica in egala masura afacerilor aduse in fata tribunalelor competente in aceasta materie.
    Art. 21
    In toate cazurile, certificatul sau declaratia de paupertate trebuie sa fie inminate sau primite de catre autoritatile de la resedinta obisnuita a strainului sau, in lipsa acestora, de catre autoritatile de la resedinta sa actuala. In cazul in care aceste autoritati nu ar apartine unui stat contractant si nu ar primi sau nu ar elibera certificate sau declaratii de aceasta natura, va fi suficient un certificat sau o declaratie eliberate sau primite de catre un agent diplomatic sau consular al tarii careia ii apartine strainul.
    Daca solicitantul nu isi are resedinta in tara in care cererea este formulata, certificatul sau declaratia de paupertate vor fi legalizate in mod gratuit de catre un agent diplomatic sau consular al tarii in care documentul trebuie sa fie eliberat.
    Art. 22
    Autoritatea competenta a elibera certificatul sau a primi declaratia de paupertate va putea lua informatii asupra situatiei materiale a solicitantului de la autoritatile altor state contractante.
    Autoritatea indrituita a hotari asupra cererii de asistenta judiciara gratuita, in limitele atributiilor sale, isi pastreaza dreptul de a controla certificatele, declaratiile si informatiile care-i sint furnizate si, pentru a se edifica pe deplin, poate cere informatii suplimentare.
    Art. 23
    Atunci cind pauperul se gaseste intr-o tara alta decit aceea in care asistenta judiciara gratuita trebuie sa fie ceruta, cererea sa pentru obtinere de asistenta judiciara insotita de certificate, declaratii de paupertate si, daca este cazul, de alte acte justificative, utile cercetarii cererii, va putea fi transmisa de catre consulul tarii sale autoritatii competente sa hotarasca asupra cererii in cauza sau autoritatii desemnate de catre statul unde cererea trebuie sa fie cercetata.
    Dispozitiile continute in articolul 9 alineatele 2, 3 si 4 si in articolele 10 si 12 de mai sus, privind comisiile rogatorii, sint aplicabile la transmiterea cererilor pentru obtinerea asistentei judiciare gratuite si a anexelor lor.
    Art. 24
    Daca beneficiul asistentei judiciare a fost acordat unui resortisant al unui stat contractant, notificarile, oricare le-ar fi forma, relative la procesul sau, si care vor fi facute intr-unul din aceste state, nu vor da nastere nici unei rambursari de cheltuieli de catre statul solicitant, statului solicitat.
    Aceeasi solutie se va aplica si in ceea ce priveste comisiile rogatorii, exceptie facind indemnizatiile platite expertilor.
    V. Eliberarea gratuita a extraselor actelor de stare civila
    Art. 25
    Resortisantii lipsiti de mijloace materiale ai unuia dintre statele contractante vor putea, in aceleasi conditii ca si nationalii, sa solicite eliberarea gratuita a extraselor actelor de stare civila. Actele necesare casatoriei lor vor fi legalizate gratuit de catre agentii diplomatici sau consulari ai statelor contractante.
    VI. Constringerea corporala
    Art. 26
    Constringerea corporala fie ca mijloc de executare, fie ca simpla masura conservatoare, nu va putea fi aplicata - in materie civila sau comerciala - strainilor apartinind unui stat contractant in cazul in care ea nu va fi aplicabila propriilor resortisanti. Un fapt care poate fi invocat de catre un resortisant domiciliat in tara, pentru a obtine inlaturarea constringerii corporale, urmeaza sa produca acelasi efect in favoarea resortisantului unui stat contractant, chiar daca acest fapt s-a produs in strainatate.
    VII. Dispozitii finale
    Art. 27
    Prezenta conventie este deschisa semnarii statelor reprezentate la a VII-a sesiune a Conferintei de drept international privat.
    Ea va fi ratificata iar instrumentele de ratificare vor fi depuse la Ministerul Afacerilor Externe al Olandei.
    Cu ocazia fiecarei depuneri de instrumente de ratificare se va intocmi un proces-verbal, din care o copie, certificata conform, va fi transmisa pe cale diplomatica fiecarui stat semnatar.
    Art. 28
    Prezenta conventie va intra in vigoare in saizeci de zile incepind de la depunerea celui de al patrulea instrument de ratificare prevazut de articolul 27 alineatul 2.
    Pentru fiecare stat semnatar care va ratifica ulterior, conventia va intra in vigoare in a saizecea zi incepind de la data depunerii instrumentului sau de ratificare.
    Art. 29
    Prezenta conventie va inlocui, in raporturile dintre statele care au ratificat-o, Conventia privind procedura civila semnata la Haga la 17 iulie 1905.
    Art. 30
    Prezenta conventie se aplica de plin drept teritoriilor metropolitane ale statelor contractante.
    Daca un stat contractant doreste sa aplice prezenta conventie in toate celelalte teritorii sau in acele teritorii ale caror relatii internationale sint asigurate prin el, va notifica intentia sa in acest sens printr-un act care va fi depus la Ministerul Afacerilor Externe al Olandei. Acesta va transmite, pe cale diplomatica, o copie certificata conform, fiecarui stat contractant.
    Conventia va intra in vigoare in raporturile dintre statele care nu vor ridica obiectii in sase luni de la aceasta comunicare si teritoriul sau teritoriile ale caror relatii internationale sint asigurate de catre statul in chestiune, si pentru care s-a facut notificarea.
    Art. 31
    Orice stat, nereprezentat la a VII-a sesiune a conferintei, este admis sa adere la prezenta conventie, cu conditia ca un stat sau mai multe state care au ratificat conventia sa nu se opuna intr-un termen de sase luni de la data comunicarii facute de catre guvernul olandez, asupra acestei aderari. Aderarea se va face in conditiile prevazute de articolul 27 alineatul 2.
    Este de la sine inteles ca aderarile nu vor putea avea loc decit dupa intrarea in vigoare a prezentei conventii, in virtutea articolului 28 alineatul 1.
    Art. 32
    Fiecare stat contractant, semnind sau ratificind prezenta conventie sau aderind la ea, poate sa-si rezerve dreptul de a limita aplicarea articolului 17 nationalilor statelor contractante avind resedinta lor obisnuita pe teritoriul sau.
    Statul care va uza de facultatea prevazuta in alineatul precedent nu va putea pretinde aplicarea articolului 17 de catre celelalte state contractante decit in favoarea nationalilor sai care-si au resedinta obisnuita pe teritoriul statului contractant, in fata tribunalelor la care ei sint solicitanti sau intervenienti.
    Art. 33
    Prezenta conventie va avea o durata de cinci ani, incepind de la data mentionata in articolul 28 alineatul 1 al acestei conventii.
    Acest termen va incepe sa curga de la aceasta data chiar pentru statele care au ratificat-o sau au aderat la ea ulterior.
    Conventia va fi reinnoita in mod tacit din cinci in cinci ani, daca nu este denuntata. Denuntarea va trebui sa fie notificata Ministerului Afacerilor Externe olandez, cu cel putin sase luni inaintea expirarii termenului de valabilitate, care o va aduce la cunostinta tuturor statelor contractante.
    Denuntarea se va putea limita la teritoriile sau la unele teritorii indicate intr-o notificare facuta conform prevederilor articolului 30 alineatul 2.
    Denuntarea nu-si va produce efectele decit in legatura cu statul care a notificat-o. Conventia va ramine in vigoare pentru celelalte state contractante.
    Drept pentru care subsemnatii, autorizati in buna si cuvenita forma de catre guvernele lor, au semnat prezenta conventie.
    Incheiata la Haga la 1 martie 1954, intr un singur exemplar, care va fi depus in arhivele guvernului olandez si a carei copie, certificata conform, va va fi remisa pe cale diplomatica fiecarui stat contractant reprezentat la sesiunea a VII a a Conferintei de la Haga de drept international privat.