Decizia Nr.961 din 12.07.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 17-20 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, excepţie ridicată de Ion Mihai în Dosarul nr. 1.049/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului nr. 3.716D/2010 al Curţii Constituţionale.La apelul nominal răspunde, pentru partea Compania Naţională Poşta Română, domnul Dragoş-Mihăiţă Turneanu, în calitate de consilier juridic, având delegaţie depusă la dosarul cauzei. Se constată lipsa autorului excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 3.722D/2010, având ca obiect o excepţie de neconstituţionalitate identică, ridicată de Mircea Bors în Dosarul nr. 1.047/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.La apelul nominal răspunde, pentru partea Compania Naţională Poşta Română, acelaşi consilier juridic, lipsind autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.În continuare, preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 3.730D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 20 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, ridicată de Constantin Ţiu în Dosarul nr. 2.113/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.Curtea, din oficiu, văzând identitatea parţială de obiect a cauzelor menţionate, pune în discuţie problema conexării lor.Reprezentantul părţii prezente şi cel al Ministerului Public sunt de acord cu propunerea de conexare.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 3.730D/2010 şi nr. 3.722D/2010 la Dosarul nr. 3.716D/2010, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Companiei Naţionale Poşta Română. Acesta solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, în principal ca inadmisibilă, având în vedere că în cadrul controlului anterior de constituţionalitate Curtea a constatat constituţionalitatea Legii nr. 329/2009, şi, în subsidiar, ca neîntemeiată, susţinând că nu pot fi reţinute criticile de neconstituţionalitate referitoare la inegalitatea de tratament juridic între diferite categorii de personal şi la limitarea dreptului la muncă. Depune şi note scrise în sprijinul celor precizate oral.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 409 din 7 aprilie 2011.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin încheierile din 18 mai 2010 şi 16 aprilie 2010, pronunţate în dosarele nr. 1.049/3/2010 şi, respectiv, nr. 1.047/3/2010, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 17-20 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, excepţie ridicată de Ion Mihai şi, respectiv, Mircea Bors în cauze civile având ca obiect soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva deciziilor de concediere a acestora.De asemenea, prin Încheierea din 30 iunie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 2.113/3/2010, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 20 din Legea nr. 329/2009, excepţie ridicată de Constantin Ţiu într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate împotriva deciziei de concediere a acestuia.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile Legii nr. 329/2009 contravin art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitor la protecţia proprietăţii private şi art. 6 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, care recunoaşte şi garantează necondiţionat dreptul la muncă. Arată că prin hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului pronunţată în Cauza Buchen împotriva Cehiei, 2002, s-a statuat că noţiunea de bun înglobează orice interes al unei persoane de drept privat ce are o valoare economică, astfel că dreptul la salariu şi dreptul la pensie au fost asimilate unui drept de proprietate, iar interdicţia de a cumula pensia cu salariul a fost considerată expropriere. Precizează că prevederile de lege criticate vizează pensionarii, la modul general, dar afectează şi persoane aflate sub vârsta standard de pensionare disponibilizate ca urmare a măsurilor de reorganizare. Prin stabilirea arbitrară şi imperativă a limitei pensiei până la care se poate realiza cumulul se produc discriminări, dar şi limitări ale accesului şi dreptului la muncă în sistemul public ale persoanelor cu pregătire temeinică şi experienţă în anumite domenii, precum apărare, ordine publică, siguranţă naţională, protecţie a informaţiilor clasificate, cadastru şi publicitate imobiliară etc. Se susţine, totodată, că prevederile art. 20 din Legea nr. 329/2009 limitează dreptul la muncă, prevăzut de art. 41 din Constituţie, precum şi „dreptul la pensie, dreptul la concediu medical, ambele menţionate de art. 47 din Legea fundamentală“, restrângând şi drepturile prevăzute de art. 35 alin. (1) şi art. 36 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarului public. Se arată, de asemenea, că măsura încetării de drept a contractului de muncă reglementată de art. 20 din Legea nr. 329/2009 contravine şi dispoziţiilor Codului muncii, întrucât art. 56 din acesta „prevede situaţii limitative şi nu menţionează că această măsură va fi aplicabilă în orice alte cazuri prevăzute de lege“.Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor art. 41, 44, 45 şi 47 din Constituţie. Observă că prin Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009 Curtea Constituţională a reţinut că Legea privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional este constituţională în măsura în care prevederile cap. IV din lege nu se referă la persoanele pentru care durata mandatului este stabilită expres prin Constituţie. Totodată, precizează că este atributul exclusiv al legiuitorului de a prevedea dispoziţii derogatorii de la o anumită regulă dată, dacă prin aceasta nu este nesocotită nicio normă constituţională.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 17-20 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 9 noiembrie 2009. Având în vedere dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 11/2011 privind utilizarea indicatorului de referinţă câştigul salarial mediu brut în actele normative din domeniul muncii şi protecţiei sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 111 din 11 februarie 2011, textele de lege criticate au următorul cuprins:

– Art. 17: „(1) Beneficiarii dreptului la pensie aparţinând atât sistemului public de pensii, cât şi sistemelor neintegrate sistemului public care realizează venituri salariale sau, după caz, asimilate salariilor, potrivit legii, realizate din exercitarea unei activităţi pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului de numire, potrivit legii, în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale, indiferent de modul de finanţare şi subordonare, precum şi în cadrul regiilor autonome, societăţilor naţionale, companiilor naţionale şi societăţilor comerciale la care capitalul social este deţinut integral sau majoritar de stat ori de o unitate administrativ-teritorială, pot cumula pensia netă cu veniturile astfel realizate, dacă nivelul acesteia nu depăşeşte nivelul câştigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile persoanelor care:a)la data intrării în vigoare a prezentului capitol sunt pensionari cumularzi; b)după data intrării în vigoare a prezentului capitol devin pensionari cumularzi.“;

– Art. 18: „(1) Pensionarii prevăzuţi la art. 17 alin. (2) lit. a) care desfăşoară activităţi profesionale pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului de numire în funcţie au obligaţia ca, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentului capitol, să îşi exprime în scris opţiunea între suspendarea plăţii pensiei pe durata exercitării activităţii şi încetarea raporturilor de muncă, de serviciu sau a actului de numire în funcţie, dacă nivelul pensiei nete aflate în plată depăşeşte nivelul câştigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat. (2) Persoanele prevăzute la art. 17 alin. (2) lit. b) au obligaţia ca, în termen de 15 zile de la data survenirii situaţiei de cumul, să îşi exprime în scris opţiunea între suspendarea plăţii pensiei pe durata exercitării activităţii şi încetarea raporturilor de muncă, de serviciu sau a actului de numire în funcţie, dacă nivelul pensiei nete aflate în plată depăşeşte nivelul câştigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.“;– Art. 19: „(1) În situaţia persoanelor care beneficiază, prin cumul, de pensie/pensii stabilită/stabilite atât în sistemul public cât şi/sau în sisteme neintegrate sistemului public de pensii, la determinarea plafonului stabilit la art. 17 alin. (1) se are în vedere venitul cumulat din acestea. (2) Dacă nivelul pensiilor nete cumulate se situează sub nivelul câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat acesta va putea fi cumulat cu veniturile realizate din exercitarea unei activităţi pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului de numire în funcţie, potrivit legii, în cadrul entităţilor prevăzute la art. 17 alin. (1).(3) În cazul în care nivelul venitului realizat din pensiile nete cumulate este mai mare decât nivelul câştigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, persoana are obligaţia de a-şi exprima opţiunea, în scris, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentului capitol, cu privire la menţinerea în plată a pensiei faţă de cuantumul căreia, potrivit art. 17, este permis cumulul.(4) Prevederile alin. (3) se aplică şi persoanelor prevăzute la art. 17 alin. (2) lit. b), acestea având obligaţia de a-şi exprima opţiunea în termen de 15 zile de la data survenirii situaţiei de imposibilitate a exercitării cumulului.“;

– Art. 20: „Neîndeplinirea obligaţiei privind exprimarea opţiunii în termenul prevăzut la art. 18 şi la art. 19 alin. (3) şi (4) constituie cauză de încetare de drept a raporturilor de muncă stabilite în baza contractului individual de muncă sau a actului de numire în funcţie, precum şi a raporturilor de serviciu.“În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine următoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 41 „Munca şi protecţia socială a muncii“, art. 44 „Dreptul de proprietate privată“, art. 45 „Libertatea economică“ şi art. 47 „Nivelul de trai“. Se invocă, de asemenea, şi prevederile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitor la protecţia proprietăţii private şi art. 6 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, care recunoaşte şi garantează necondiţionat dreptul la muncă. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că prin Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, pronunţată în cadrul controlului a priori de constituţionalitate al legii ce urma să devină, ulterior promulgării, Legea nr. 329/2009, Curtea a constatat că „dispoziţiile cap. IV din lege sunt constituţionale în măsura în care acestea nu se referă la persoanele pentru care durata mandatului este stabilită expres în Constituţie“. De asemenea, după intrarea în vigoare a Legii nr. 329/2009, sesizată fiind cu soluţionarea unor excepţii de neconstituţionalitate având acelaşi obiect ca cel din cauza de faţă şi prin raportare la critici similare, Curtea a reţinut, prin mai multe decizii, că dispoziţiile art. 17-22 din legea menţionată sunt constituţionale. În acest sens sunt Decizia nr. 1.149 din 28 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711 din 26 octombrie 2010, Decizia nr. 206 din 15 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 6 aprilie 2011, deciziile nr. 366 şi nr. 367 din 22 martie 2011, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 4 iulie 2011, sau Decizia nr. 409 din 7 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 16 iunie 2011. Cu acele prilejuri, Curtea a statuat că nicio dispoziţie constituţională nu împiedică legiuitorul să suprime cumulul pensiei cu salariul, cu condiţia ca o asemenea măsură să se aplice în mod egal pentru toţi cetăţenii, iar eventualele diferenţe de tratament să aibă o raţiune licită. Curtea a constatat că nivelul pensiei nete până la care poate opera cumulul la nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat (devenit, în prezent, câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat) respectă condiţiile de obiectivitate (este expres prevăzut de lege, previzibil şi determinabil) şi rezonabilitate (nivelul salariului mediu brut pe economie constituie o opţiune justă şi echilibrată) impuse de principiul nediscriminării. Totodată, Curtea a apreciat că măsura adoptată este proporţională cu situaţia care a determinat-o, respectiv situaţia de criză economică în care se regăseşte statul, fiind rezultatul unui echilibru între scopul declarat al legii şi mijloacele folosite în realizarea lui, şi este aplicată în mod nediscriminatoriu tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei. De asemenea, Curtea a mai arătat că soluţia legislativă care instituie un anumit cuantum sau prag valoric, apreciat ca rezonabil, corespunde unei opţiuni exclusive a legiuitorului, nefiind deci o problemă de resortul contenciosului constituţional. Curtea a mai stabilit că angajaţii din mediul public nu se află în aceeaşi situaţie juridică precum cei din mediul privat. Cei care sunt angajaţi în raporturi de muncă în mediul bugetar sunt legaţi, în mod esenţial, din punctul de vedere al sursei din care sunt alimentate salariile/indemnizaţiile sau soldele de bugetul public naţional, de încasările şi de cheltuielile din acest buget, dezechilibrarea acestuia putând avea consecinţe în ceea ce priveşte diminuarea cheltuielilor din acest buget. Or, salariile/indemnizaţiile/soldele reprezintă astfel de cheltuieli - mai exact, cheltuieli de personal. În schimb, în mediul privat raporturile de muncă sunt guvernate întotdeauna de contractul individual de muncă încheiat între un angajat şi un angajator. În consecinţă, în lipsa afectării vreunui drept fundamental, Curtea constată că prevederile art. 53 din Constituţie nu au incidenţă în cauză. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe a Curţii Constituţionale, soluţia pronunţată prin deciziile menţionate şi motivele care au stat la baza acestora îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17-20 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, excepţie ridicată de Ion Mihai, Mircea Bors şi Constantin Ţiu în dosarele nr. 1.049/3/2010, nr. 1.047/3/2010 şi, respectiv, nr. 2.113/3/2010 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 iulie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu