DECIZIE Nr.
961 din 6 iulie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 alin. (1) si (2) din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 119/2007 privind masurile pentru combaterea întarzierii
executarii obligatiilor de plata rezultate din contracte comerciale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 561 din 10 august 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Antonia Constantin - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea
întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte
comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Casito
Transimpex" - S.R.L, din comuna Pestisu Mic, sat Valea Nandrului, în
Dosarul nr. 5.353/243/2009 al Judecătoriei Hunedoara.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 29 iunie
2010 şi au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când, având nevoie de
timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 6 iulie
2010.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 2 februarie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 5.353/243/2009, Judecătoria Hunedoara a sesizat Curtea
Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 13 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării
obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale, excepţie ridicată
de Societatea Comercială Casito Transimpex - S.R.L. din comuna Peştişu Mic, sat
Valea Nandrului.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul consideră că dispoziţiile legale criticate îngrădesc
dreptul la un proces echitabil şi la o judecată imparţială, întrucât cererea de
anulare a ordonanţei de plată se soluţionează întotdeauna de către aceeaşi
instanţă care a soluţionat cererea de emitere a ordonanţei. Mai mult, lipsirea
părţilor de posibilitatea de a formula o cale de atac împotriva acestei
hotărâri, precum şi soluţionarea cererii numai pe baza actelor depuse şi a
explicaţiilor date de părţi, fără a administra şi alte probe, împiedică
exercitarea dreptului la apărare ai persoanelor implicate în procedura
instituită prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007.
Judecătoria Hunedoara apreciază
că dispoziţiile legale criticate nu contravin principiului liberului acces la
justiţie şi nu afectează dreptul părţilor la un proces echitabil şi la
soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, deoarece nu împiedică părţile
interesate de a apela la instanţele judecătoreşti, de a se apăra şi de a se
prevala de toate garanţiile procesuale care concură la reaHzarea unui proces
echitabil.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul Poporului nu au
comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia
de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 13 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii
executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale, publicată
în Monitorul oficial al României, Partea I, nr. 738 din 31 octombrie 2007,
texte de lege care au următorul conţinut: „(1) Impotriva ordonanţei de plată
debitorul poate formula cerere în anulare, în termen de 10 zile de la data
comunicării acesteia.
(2) Cererea în anulare se soluţionează de către
instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse
în art. 21 alin. (3), art. 24, 126 şi 129.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. (1) şi art. 13 alin. (2) din
ordonanţă, atât cererea privind creanţa de plată a preţului, cât şi cererea în
anulare a ordonanţei de plată se soluţionează de către instanţa competentă de
drept comun pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă, cu prevederea
expresă a competenţei instanţei de contencios administrativ, în cazul cererii
privind creanţa de plată a preţului rezultând dintr-un contract de achiziţie
publică, de concesiune de lucrări publice sau de servicii.
In ceea ce priveşte critica potrivit căreia
dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale, în sensul că ordonanţa care va
conţine somaţia de plată poate fi atacată numai cu o acţiune în anulare, iar nu
şi prin recurs, Curtea constată că această critică este neîntemeiată. Astfel,
prin Decizia nr. 270 din 24 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 538 din 25 iulie 2003, sau prin Decizia nr. 582 din 14
aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 426 din
23 iunie 2009, Curtea a statuat că specificul domeniului supus reglementării a
impus adoptarea unor soluţii diferite faţă de cele din dreptul comun, una
dintre acestea constituindu-o consacrarea cererii în anulare, care reprezintă
evident o cale de atac împotriva ordonanţei. Imprejurarea că legiuitorul a
instituit o cale de atac cu o fizionomie juridică diferită de aceea a căilor de
atac de drept comun nu relevă niciun aspect de neconstituţionalitate, fiind în
deplină concordanţă cu prevederile art. 129 din Constituţie. Legiuitorul
ordinar este deplin îndreptăţit ca, în considerarea anumitor particularităţi,
să opteze pentru o cale de atac cu o identitate proprie, alta decât cea de
drept comun, o asemenea concluzie rezultând, de altfel, şi din redactarea
adoptată de legiuitorul constituţional, potrivit căreia stabilirea regimului
juridic al căilor de atac este de competenţa exclusivă a legiuitorului ordinar,
care, potrivit atribuţiilor prevăzute de art. 126 alin. (3) din Constituţie,
stabileşte competenţa şi procedura de judecată, evident cu condiţia ca nicio
normă de procedură să nu contravină vreunei dispoziţii constituţionale.
Soluţia adoptată în deciziile anterioare, precum şi
considerentele pe care aceasta se întemeiază îşi menţin valabilitatea şi în
cauza de faţă, întrucât nu au apărut elemente noi care să determine schimbarea
jurisprudenţei Curţii Constituţionale în această materie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) si art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 13 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării
obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale, excepţie ridicată de
Societatea Comercială Casito Transimpex - S.R.L, din comuna Pestisu Mic, sat
Valea Nandrului, în Dosarul nr. 5.353/243/2009 al Judecătoriei Hunedoara.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 iulie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu