DECIZIE   Nr. 96 din 21 martie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 alin. 2 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 308 din  9 mai 2002

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Iuliana Nedelcu       - procuror
    Vlad Mihai Cercel     - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 alin. 2 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Dumitru Petru Pop in Dosarul nr. 1.270/2000 al Judecatoriei Brasov.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 14 martie 2002 si au fost consemnate in incheierea din aceeasi data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 21 martie 2002.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 26 iunie 2001, pronuntata in Dosarul nr. 1.270/2000, Judecatoria Brasov a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 alin. 2 din Codul de procedura penala. Exceptia a fost ridicata de Dumitru Petru Pop in cadrul unui proces penal.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca dispozitiile art. 40 alin. 2 din Codul de procedura penala contravin prevederilor art. 69 alin. (1) din Constitutie, care reglementeaza imunitatea parlamentara. El arata, de asemenea, ca a fost trimis in judecata penala si ulterior, in urma alegerilor din 26 noiembrie 2000, a dobandit calitatea de senator. Institutia imunitatii parlamentare, asa cum este reglementata in art. 69 alin. (1) teza intai din Constitutie, priveste atat infractiunile sau contraventiile savarsite inainte de dobandirea calitatii de deputat sau de senator, cat si cele savarsite dupa dobandirea acestei calitati, intrucat ratiunea acestei institutii, de a proteja deputatii si senatorii de urmaririle judiciare represive, abuzive sau sicanatoare, subzista indiferent de momentul savarsirii faptei. De asemenea, pentru aceleasi motive autorul exceptiei apreciaza ca si continuarea judecatii trebuie supusa aprobarii Camerei din care face parte persoana trimisa in judecata. El invoca in acest sens o incheiere pronuntata de Curtea Suprema de Justitie, prin care, intr-o situatie similara, dosarul a fost trimis Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie pentru declansarea procedurii de ridicare a imunitatii parlamentare, precum si prevederile art. 169 din Regulamentul Senatului, republicat. Solicita ca si dosarul sau sa fie trimis Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie pentru declansarea procedurii de ridicare a imunitatii parlamentare.
    Pe cale de consecinta, autorul exceptiei considera ca dispozitiile criticate contravin si prevederilor art. 69 alin. (1) teza a doua din Constitutie, care stabilesc competenta Curtii Supreme de Justitie de a-i judeca pe deputati si senatori, indiferent de data la care au fost comise faptele sau de data trimiterii in judecata a inculpatilor. Astfel dispozitiile art. 40 alin. 2 din Codul de procedura penala sunt neconstitutionale in ceea ce ii priveste pe deputati si senatori, intrucat in cazul acestor persoane competenta nu este determinata de momentul savarsirii faptei, dupa dobandirea calitatii de deputat sau de senator devenind aplicabile prevederile constitutionale ale art. 69 alin. (1) teza intai, referitoare la ridicarea imunitatii parlamentare, si, in cazul ridicarii acesteia, ale art. 69 alin. (1) teza a doua, referitoare la competenta Curtii Supreme de Justitie.
    Judecatoria Brasov, exprimandu-si opinia, considera ca exceptia de neconstitutionalitate este intemeiata, intrucat prevederile art. 69 alin. (1) din Constitutie nu fac distinctie intre faptele savarsite anterior si cele savarsite ulterior dobandirii calitatii de deputat sau de senator. Rezulta ca in acest caz competenta materiala este determinata atat de calitatea persoanei in momentul savarsirii faptei, cat si de calitatea acesteia in momentul tragerii la raspundere penala. Instanta apreciaza ca notiunea de "trimitere in judecata", prevazuta la art. 69 alin. (1) teza intai din Constitutie, presupune si judecata efectiva. De aceea si pentru continuarea unei judecati incepute este necesara incuviintarea prevazuta in textul constitutional. Dat fiind ca dupa parcurgerea procedurii ridicarii imunitatii parlamentare competenta de judecata apartine Curtii Supreme de Justitie, instanta apreciaza ca dispozitiile art. 40 alin. 2 din Codul de procedura penala sunt neconstitutionale.
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, intrucat dispozitiile criticate si prevederile constitutionale invocate de autorul exceptiei se refera la situatii diferite, neexistand intre ele nici o contradictie. Astfel, in vreme ce dispozitiile art. 40 alin. 2 din Codul de procedura penala se refera la cazurile aflate in curs de judecata, pentru care ramane competenta instanta investita, chiar daca ulterior se schimba calitatea inculpatului, prevederile art. 69 alin. (1) din Constitutie au in vedere situatii anterioare judecatii, "incepand cu retinerea si terminand cu trimiterea in judecata". In acelasi sens Guvernul considera ca imunitatea parlamentara, consacrata de prevederile art. 69 alin. (1) din Constitutie, "vizeaza acele situatii in care parlamentarii ar fi expusi unor presiuni prin exercitarea unor proceduri judiciare impotriva lor si nu ipoteze in care, anterior dobandirii calitatii de parlamentar, persoanele aveau calitatea de inculpati in proceduri in curs de desfasurare in fata instantei de judecata". Prevederile constitutionale referitoare la imunitatea parlamentara cuprind enumerari limitative si, ca urmare, sunt de stricta interpretare, neputand fi extinse dupa momentul trimiterii in judecata.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere exprimat de Guvern, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, republicata, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 40 alin. 2 din Codul de procedura penala, care au urmatorul cuprins: "Dobandirea calitatii dupa savarsirea infractiunii nu determina schimbarea competentei."
    In sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia a invocat dispozitiile art. 69 alin. (1) din Constitutie, conform carora "Deputatul sau senatorul nu poate fi retinut, arestat, perchezitionat sau trimis in judecata, penala ori contraventionala, fara incuviintarea Camerei din care face parte, dupa ascultarea sa. Competenta de judecata apartine Curtii Supreme de Justitie".
    Analizand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea constata ca sustinerile autorului exceptiei privesc in esenta problema daca ridicarea imunitatii parlamentare opereaza si in cazul unei judecati deja incepute si, pe cale de consecinta, competenta de judecata intr-un asemenea caz ar apartine Curtii Supreme de Justitie.
    In acest sens Curtea retine ca imunitatea parlamentara, in acceptiunea prevederilor art. 69 alin. (1) teza intai din Constitutie, are ca efect imposibilitatea indeplinirii anumitor activitati procesuale fata de un deputat sau senator fara incuviintarea Camerei Deputatilor sau, respectiv, a Senatului, fiind instituita in scopul protejarii parlamentarului impotriva unor actiuni judiciare de natura sa ii puna in pericol independenta si exercitarea libera a mandatului incredintat de electorat. Pe de alta parte, potrivit prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari". Rezulta ca imunitatea parlamentara, fiind o situatie de exceptie de la dreptul comun, trebuie sa opereze doar ca o masura de protectie a deputatului sau senatorului, iar nu in asa fel incat in realitate sa constituie un privilegiu al persoanelor ce detin aceasta functie electiva. De aceea prevederile constitutionale ale art. 69 alin. (1) teza intai nu pot fi interpretate extensiv, in sensul ca ar fi necesara ridicarea imunitatii parlamentare si pentru alte activitati decat cele prevazute in mod expres. Pentru aceste motive Curtea nu poate primi sustinerile autorului exceptiei, in sensul ca ridicarea imunitatii parlamentare ar fi necesara si pentru continuarea unei judecati incepute, iar nu numai pentru trimiterea in judecata. Prin trimiterea in judecata instanta este investita cu solutionarea unei anumite cauze, iar o data investita va ramane competenta sa judece indiferent de dobandirea ulterioara, de catre persoana trimisa in judecata, a calitatii de deputat sau de senator.
    In ceea ce priveste invocarea, in sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate, a prevederilor art. 169 din Regulamentul Senatului, republicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 58 din 2 februarie 2001, cu modificarile ulterioare, Curtea constata ca nu poate examina conformitatea dispozitiilor art. 40 alin. 2 din Codul de procedura penala cu aceste prevederi regulamentare, intrucat in atributiile sale intra doar examinarea dispozitiilor legale in raport cu prevederile si principiile constitutionale. In acest sens este si jurisprudenta constanta a Curtii, concretizata, de exemplu, prin Decizia nr. 67 din 27 aprilie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 307 din 30 iunie 1999, sau Decizia nr. 151 din 12 octombrie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, nr. 3 din 7 ianuarie 2000. Asa fiind, aceasta sustinere urmeaza sa fie respinsa.
    Pe de alta parte prevederile art. 69 alin. (1) din Constitutie nu pot fi interpretate in sensul ca teza a doua stabileste competenta Curtii Supreme de Justitie de a-i judeca pe deputati si senatori indiferent daca este necesara sau nu parcurgerea procedurii ridicarii imunitatii parlamentare. Curtea retine ca aceasta prevedere, potrivit careia competenta de judecata apartine Curtii Supreme de Justitie, reprezinta o continuare a celei dintai teze, ce reglementeaza activitatile procesuale pentru care deputatul sau senatorul beneficiaza de imunitate, precum si procedura ridicarii acesteia. Astfel competenta de judecata apartine Curtii Supreme de Justitie in cazurile prevazute de teza intai, adica dupa ce a fost ridicata imunitatea parlamentara. Pentru aceste motive exceptia de neconstitutionalitate urmeaza sa fie respinsa si sub acest aspect.
    In final, in ceea ce priveste solicitarea autorului exceptiei ca dosarul sa fie trimis Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie in vederea declansarii procedurii de ridicare a imunitatii parlamentare, Curtea constata ca aceasta nu intra in competenta sa, dosarul urmand sa fie trimis instantei in fata careia a fost ridicata exceptia de neconstitutionalitate.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu majoritate de voturi,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 alin. 2 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Dumitru Petru Pop in Dosarul nr. 1.270/2000 al Judecatoriei Brasov.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 21 martie 2002.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat-asistent,
                              Vlad Mihai Cercel

                               OPINIE SEPARATA

    In dezacord cu solutia adoptata prin votul majoritatii membrilor Curtii, opinam ca exceptia trebuia sa fie admisa in sensul constatarii neconstitutionalitatii art. 40 alin. 2 din Codul de procedura penala si - prin extinderea controlului, in conformitate cu art. 25 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicata, - a dispozitiilor art. 29 pct. 1 lit. a) din Codul de procedura penala.
    Considerentele sunt urmatoarele:
    1. Prin art. 69 alin. (1) din Constitutie, sub titulatura de imunitate parlamentara au fost reglementate doua categorii de masuri de protectie a deputatilor si senatorilor, pe durata exercitarii mandatului, impotriva eventualelor abuzuri sau sicane de ordin judiciar, de natura sa le stirbeasca independenta in indeplinirea misiunii cu care au fost investiti de electorat si sa submineze prestigiul Parlamentului.
    1.1. Cea dintai masura de protectie consta in interzicerea retinerii, arestarii, perchezitionarii sau trimiterii in judecata penala ori contraventionala a unui deputat sau senator, fara incuviintarea Camerei din care face parte.
    Enumerand masurile judiciare supuse incuviintarii, textul constitutional nu face nici o distinctie in privinta datei comiterii faptelor ce justifica luarea acestor masuri, de unde rezulta ca el se aplica atat in cazul infractiunilor si al contraventiilor comise de un deputat ori de un senator in perioada exercitarii mandatului, cat si in cazul celor savarsite inainte de dobandirea calitatii de parlamentar. Esential in definirea imunitatii parlamentare este momentul luarii masurii judiciare - moment care trebuie sa se plaseze in mod obligatoriu in interiorul duratei mandatului - si nu data comiterii faptei care a generat masura, data care poate sa fie anterioara alegerii celui in cauza in randul membrilor Parlamentului.
    Pe de alta parte, in intelesul aceluiasi text constitutional, parlamentarul care a fost trimis in judecata inainte de dobandirea mandatului poate sa fie judecat in continuare - adica in timpul exercitarii mandatului - fara sa fie necesara ridicarea imunitatii lui.
    1.2. Cea de a doua masura de protectie consta in stabilirea competentei de judecata a Curtii Supreme de Justitie in cazul deputatului sau senatorului trimis in judecata penala ori contraventionala.
    Caracterul protector al acestei norme se releva prin aceea ca parlamentarul trimis in judecata este scos de sub jurisdictia instantei careia i-ar reveni competenta potrivit regulilor generale, fiind aparat in acest fel de presiunile si de vrajmasiile locale, si i se da posibilitatea de a fi judecat de cea mai inalta instanta din sistemul judiciar.
    Avand in vedere faptul ca art. 69 alin. (1) din Constitutie nu cuprinde nici o conditie restrictiva, rezulta ca textul se refera la toate cazurile in care un parlamentar este judecat in timpul exercitarii mandatului sau pentru o fapta penala sau contraventionala, indiferent de data la care a fost sesizata instanta - inainte sau dupa dobandirea de catre faptuitor a calitatii de deputat ori de senator. Acest inteles al prevederilor art. 69 alin. (1) din Constitutie rezulta in egala masura din scopul reglementarii, caci este lipsit de ratiune sa se admita ca legiuitorul constituant a urmarit asigurarea unei judecati impartiale numai pentru parlamentarii trimisi in judecata in timpul exercitarii mandatului, iar nu si pentru cei ce se afla in curs de judecata in timpul exercitarii mandatului, in temeiul unor actiuni judiciare pornite anterior. Consecinta lipsita de sens a unei asemenea intelegeri si aplicari a prevederilor art. 69 alin. (1) din Constitutie este cu deosebire evidenta daca se are in vedere ca in felul acesta persoanele trimise in judecata inainte de inceperea mandatului parlamentar ar urma sa fie judecate la instantele locale, in plina exercitare a mandatului, in vreme ce persoanele trimise in judecata in timp ce indeplineau calitatea de membri ai Parlamentului ar continua sa fie judecate la Curtea Suprema de Justitie - potrivit dispozitiilor art. 29 pct. 1 lit. a) din Codul de procedura penala - si dupa pierderea acestei calitati.
    2. Prevederile art. 69 alin. (1) din Constitutia Romaniei, privind competenta Curtii Supreme de Justitie, constituie norme de procedura penala cu statut constitutional.
    Tinand seama de pozitia suprema a Constitutiei in ierarhia actelor normative, urmeaza ca legile si celelalte acte cu caracter normativ nu trebuie sa contravina Legii fundamentale.
    Pentru aceste considerente, opinam ca dispozitiile art. 40 alin. 2 din Codul de procedura penala contravin prevederilor art. 69 alin. (2) din Constitutie, in masura in care sunt intelese si aplicate in sensul ca senatorii si deputatii vor fi judecati de alte instante decat Curtea Suprema de Justitie pentru fapte penale sau contraventionale comise anterior datei dobandirii mandatului parlamentar sau in cazurile in care sesizarea instantei a avut loc inainte de aceasta data si ca, in consecinta, sunt neconstitutionale, urmand ca in aceste cazuri sa se aplice direct norma de procedura consacrata prin Constitutie.
    3. Opinam, de asemenea, si pentru aceleasi considerente, ca este cazul - prevazut de art. 25 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicata - sa se extinda controlul de constitutionalitate si asupra art. 29 pct. 1 lit. a) din Codul de procedura penala, in conformitate cu care Curtea Suprema de Justitie judeca in prima instanta infractiunile savarsite de senatori si deputati.
    Si acest text - care in mod evident si necesar nu poate fi disociat de dispozitiile art. 40 alin. 2, mentionate in sesizare - este neconstitutional in masura in care este inteles si aplicat in sensul ca se refera numai la faptele comise dupa dobandirea calitatii de deputat sau de senator, iar nu si la cele comise anterior si judecate in timpul exercitarii mandatului.

                     Presedintele Curtii Constitutionale,
                                Nicolae Popa

                                 Judecator,
                             Nicolae Cochinescu