DECIZIE Nr. 95
din 20 ianuarie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 373 1, art. 376 alin. 1, art. 377 si
art. 378 din Codul de procedura civila, precum si art. 29 alin. (6) din Legea nr.
47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 74 din 9 februarie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă -
procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent-şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3731, art. 376 alin. 1, art. 377 şi
art. 378 din Codul de procedură civilă, precum şi art. 29 alin. (6) din Legea
nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Combavipor" - S.A. din Galaţi
în Dosarul nr. 5.096/121/2006 al Tribunalului Galaţi - Secţia comercială,
maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere, ca fiind inadmisibilă, a excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 22 aprilie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 5.096/121/2006, Tribunalul Galaţi - Secţia comercială, maritimă şi fluvială, de
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3731, art. 376 alin. 1, art. 377
şi art. 378 din Codul de procedură civilă, precum şi art. 29 alin. (6) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.
Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială
„Combavipor" - S.A. din Galaţi cu ocazia soluţionării unei cereri de
intervenţie accesorie.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile Codului de procedură civilă
criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16, art. 21 şi art.
53, deoarece actele de executare silită se fac de către executorul
judecătoresc, în timp ce Legea nr. 85/2006 prevede că toate acţiunile împotriva debitoarei se soluţionează de
judecătorul-sindic. In ceea ce priveşte art. 29 alin. (6) din Legea nr.
47/1992, autorul excepţiei consideră că acesta încalcă în mod vădit şi art. 6
paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale. In acest sens, arată că excepţia de neconstituţionalitate este o
garanţie constituţională a cetăţeanului pentru apărarea drepturilor şi
libertăţilor cu ocazia soluţionării unui litigiu.
Instanţa de judecată apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională este competentă, potrivit
dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 3731, art. 376 alin. 1, art. 377 şi art. 378 din Codul de procedură
civilă, precum şi art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea
şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispoziţii care au următorul conţinut:
- Art. 3731: „Cererea
de executare silită se depune la executorul judecătoresc, dacă legea nu prevede
altfel.
Executorul judecătoresc este dator să stăruie, prin
toate mijloacele admise de lege, pentru realizarea integrală şi cu celeritate a
obligaţiei prevăzute în titlul executoriu şi pentru respectarea dispoziţiilor
legii, a drepturilor părţilor şi ale altor persoane interesate.
In interesul executării, executorul judecătoresc
poate cere debitorului să dea o declaraţie scrisă cu privire la veniturile şi
bunurile sale şi locul unde se află acestea.
In situaţia prevăzută de art. 3717 alin. 1, executorul
judecătoresc este dator să pună în vedere părţii să-şi îndeplinească de îndată
obligaţia de avansare a cheltuielilor de executare.";
- Art. 376 alin. 1: „Se
învestesc cu formula executorie hotărârile care au rămas definitive ori au
devenit irevocabile, înscrisurile autentificate, precum şi orice alte hotărâri
sau înscrisuri, pentru ca acestea să devină executorii, în cazurile anume
prevăzute de lege.";
- Art. 377: „Sunt hotărâri
definitive:
1. hotărârile date în primă instanţă, potrivit
legii, fără drept de apel;
2. hotărârile date în primă instanţă care nu au
fost atacate cu apel sau, chiar atacate cu apel, dacă judecata acestuia s-a
perimat ori cererea de apel a fost respinsă sau anulată;
3. hotărârile date în apel;
4. orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai
pot fi atacate cu apel.
Sunt hotărâri irevocabile:
1. hotărârile date în primă instanţă, fără drept de
apel, nerecurate;
2. hotărârile date în primă instanţă, care nu au
fost atacate cu apel;
3. hotărârile date în apel, nerecurate;
4. hotărârile date în recurs chiar dacă prin
acestea s-a soluţionat fondul pricinii;
5. orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai
pot fi atacate cu recurs.";
- Art. 378: „Pe când o
hotărâre definitivă se află în curs de a se judeca în contestaţie sau în urma
cererii de revizuire ea are încă puterea lucrului judecat până ce se va înlocui
printr-o altă hotărâre.";
-Art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992: „Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin.
(1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de
sesizare a Curţii Constituţionale. Incheierea poate fi atacată numai cu recurs
la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare.
Recursul se judecă în termen de 3 zile."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
legale, autorul excepţiei invocă prevederile constituţionale cuprinse în art.
16 care consacră egalitatea în faţa legii, art. 21 privitoare la accesul liber
la justiţie, art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau
al unor libertăţi. De asemenea, sunt invocate şi prevederile cuprinse în art. 6
paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
Examinând critica de neconstituţionalitate, Curtea
constată că aceasta nu poate fi reţinută, deoarece nu poate interveni, sub
niciun aspect, în procesul de interpretare şi aplicare a legii de către
instanţa de judecată. Astfel, pretinsele necorelări legislative, precum şi
stabilirea textelor de lege aplicabile în soluţionarea litigiului sunt de
competenţa exclusivă a instanţei de judecată. In aceste condiţii, excepţia de
neconstituţionalitate a art. 3731, art. 376 alin. 1, art. 377 şi art. 378 din
Codul de procedură civilă este inadmisibilă.
Cât priveşte dispoziţiile art. 29 alin. (6) din Legea
nr. 47/1992, despre care autorul excepţiei susţine că îngrădesc accesul liber
la justiţie, se observă că instanţa de judecată a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate fără a invoca incidenţa în
cauză a acestora sub aspectul existenţei unor motive de inadmisibilitate a
excepţiei.
In acord cu acest text de lege potrivit căruia Curtea
Constituţională se pronunţă cu privire la constituţionalitatea prevederilor
dintr-o lege sau ordonanţă „care au legătură cu soluţionarea cauzei", se
constată că excepţia de neconstituţionalitate a art. 29 alin. (6) din Legea nr.
47/1992 este, de asemenea, inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse
mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind
inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3731, art. 376 alin. 1, art. 377 şi art.
378 din Codul de procedură civilă, precum şi art. 29 alin. (6) din Legea nr.
47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Combavipor" - S.A. din Galaţi în
Dosarul nr. 5.096/121/2006 al Tribunalului Galaţi - Secţia comercială, maritimă
şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 ianuarie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman