DECIZIE Nr.
945 din 25 iunie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 504 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 561 din 12 august 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 504 din Codul de procedură penală,
excepţie ridicată de Eugen Fieraru şi Biroul Individual Executor Judecătoresc
Eugen Fieraru în Dosarul nr. 2.886/109/2007 al Tribunalului Argeş - Secţia
civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 13 ianuarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 2.886/109/2007, Tribunalul Argeş - Secţia civilă a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 504
din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Eugen Fieraru şi Biroul
Individual Executor Judecătoresc Eugen Fieraru în dosarul de mai sus, având ca
obiect soluţionarea unei acţiuni civile în pretenţii.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 11 alin. (1), art. 15, art. 16 alin. (1)',
art. 20, art.'23 alin. (1), art. 26, art. 41 alin. (1), art. 52 alin. (1), art.
53, precum şi dispoziţiile art. 2, 3, 7, 11 şi art. 23 alin. (1) cuprinse în
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi art. 5 paragraful 1, art. 6
paragraful 2, art. 8 paragrafele 1 şi 2, art. 14, 18, art. 25 alin. 1 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi
ale art. 2 paragraful 3 din Protocolul nr. 4/1963 şi art. 3 din Protocolul nr.
7/1994 adiţional la Convenţie, deoarece nicio prevedere constituţională nu
restrânge dreptul la repararea pagubei cauzate unei persoane doar la persoana
care a fost privată de libertate în sensul executării unei pedepse privative de
libertate. In opina autorului, privarea de libertate trebuie privită şi ca o
restrângere a dreptului persoanei de a-şi exercita profesia, fiindu-i îngrădit
dreptul fundamental prevăzut de Legea fundamentală a României. Iată de ce nu se
poate admite ca persoana care beneficiază de prezumţia de nevinovăţie să fie
supusă unui tratament grav de interzicere a exercitării profesiei atâta vreme
cât nu i s-a stabilit vinovăţia, iar în situaţia în care a fost achitată, să nu
se poată îndrepta împotriva statului pentru eroarea cauzată, întrucât situaţia
nu se circumscrie textului legal.
Tribunalul Argeş - Secţia civilă opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 504 din Codul de procedură penală cu denumirea
marginală „Cazuri care dau dreptul la repararea pagubei", care au
următorul conţinut:
„Persoana care a fost condamnată definitiv are
dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite, dacă în urma rejudecării
cauzei s-a pronunţat o hotărâre definitivă de achitare.
Are dreptul la repararea pagubei şi persoana care,
în cursul procesului penal, a fost privată de libertate ori căreia i s-a
restrâns libertatea în mod nelegal.
Privarea sau restrângerea de libertate în mod
nelegal trebuie stabilită, după caz, prin ordonanţă a procurorului de revocare
a măsurii privative sau restrictive de libertate, prin ordonanţă a procurorului
de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale pentru
cauza prevăzută în art. 10 alin. 1 lit. j) ori prin hotărâre a instanţei de
revocare a măsurii privative sau restrictive de libertate, prin hotărâre
definitivă de achitare sau prin hotărâre definitivă de încetare a procesului
penal pentru cauza prevăzută în art. 10 alin. 1 lit. j).
Are drept la repararea pagubei suferite şi persoana
care a fost privată de libertate după ce a intervenit prescripţia, amnistia sau
dezincrimi narea faptei."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului de
contencios constituţional din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu
prilejul pronunţării Deciziei nr. 326 din 3 aprilie 2007, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 10 mai 2007, şi Deciziei
nr. 532 din 13 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 961 din 31 octombrie 2005, a respins ca neîntemeiate excepţiile invocate
pentru considerentele acolo arătate.
Curtea constată însă că autorii excepţiei nu critică
textul art. 504 din Codul de procedură penală pentru ceea ce conţine, ci pentru
ceea ce nu prevede, respectiv absenţa inserării în conţinutul normei şi a altor
situaţii care pot constitui temei legitim de reparare a pagubei, cum ar fi de
pildă cazul suspendării dreptului de a exercita profesia de executor
judecătoresc. Această critică excedează competenţei Curţii, întrucât, potrivit
dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională
se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost
sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse
controlului" şi, prin urmare, nu are competenţa de a completa prevederea
legală supusă controlului şi nici de a face propuneri de lege ferenda. In acest
sens, Curtea Constituţională a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa
faptul că nu îşi poate asuma rolul de a crea, de a abroga sau de a modifica o
normă juridică, spre a îndeplini rolul de legislator pozitiv.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 504 din Codul de procedură penală,
excepţie ridicată de Eugen Fieraru şi Biroul Individual Executor Judecătoresc
Eugen Fieraru în Dosarul nr. 2.886/109/2007 al Tribunalului Argeş - Secţia
civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 iunie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru