DECIZIE Nr.
940 din 18 octombrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 305 si art. 402 alin. 2 din Codul de
procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 838 din 7 decembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 305 şi ale art. 402 alin. 2 din
Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Mariana Ionescu în Dosarul nr.
19.370/301/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi
acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată şi de păstrare
a jurisprudenţei Curţii în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 2 mai 2007, pronunţată în Dosarul
nr. 19.370/301/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor
dispoziţiilor art. 305 şi ale art. 402 alin. 2 din Codul de procedură civilă.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată
într-o cauză având ca obiect recursul împotriva unei contestaţii la executare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că textele de lege criticate sunt neconstituţionale
deoarece restrâng posibilitatea părţii interesate de a aduce probe noi în
recurs, cu excepţia înscrisurilor. De asemenea, în cazul contestaţiei la
executare, unica fază procesuală în care se pot administra probe este judecata în fond la prima instanţă, ceea ce
constituie o limitare a accesului liber la justiţie.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, în sensul în care a
statuat Curtea în jurisprudenţa sa.
Avocatul Poporului apreciază
că textul de lege criticat este constituţional, sens în care Curtea s-a
pronunţat prin mai multe decizii.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de
vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 305 şi ale art. 402 alin. 2 din Codul de procedură
civilă, care au următorul cuprins:
- Art. 305: „In instanţa de
recurs nu se pot produce probe noi, cu excepţia înscrisurilor, care pot fi
depuse până la închiderea dezbaterilor.";
- Art. 402 alin. 2: „Hotărârea
pronunţată cu privire la contestaţie se dă fără drept de apel, cu excepţia
hotărârii pronunţate în temeiul art. 4001 şi al art. 401 alin. 2."
Excepţia de neconstituţionalitate este raportată la
următoarele dispoziţii din Constituţie: art. 20 alin. (2) referitor la
tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1) referitor
la accesul liber la justiţie şi alin. (3) privind dreptul la un proces
echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil şi art. 53
privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum
şi la dispoziţiile art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces
echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că art. 305 din Codul de procedură civilă a mai fost supus controlului
de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 475 din 8 iunie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 545 din 23 iunie 2006, Curtea a respins excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 305 din Codul de procedură
civilă, arătând că reglementarea condiţiilor şi a procedurii de exercitare a
căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în
conformitate cu art. 126 din Constituţie, şi nu încalcă drepturile fundamentale
ale justiţiabililor.
De altfel, instituirea unor reguli speciale de
procedură, inclusiv în ceea ce priveşte căile de atac, nu este contrară
principiului liberului acces la justiţie, dreptului la un proces echitabil sau
dreptăţii, atât timp cât ele asigură egalitatea juridică a cetăţenilor în utilizarea
lor.
Cu privire la prevederile art. 402 alin. 2 din Codul de
procedură civilă, Curtea constată că şi acestea au mai fost supuse controlului
de constituţionalitate. Prin Decizia nr. 436 din 30 mai 2006, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 541 din 22 iunie 2006, Curtea a statuat că, potrivit
jurisprudenţei sale constante, „accesul liber la justiţie nu înseamnă că acesta
trebuie asigurat la toate structurile judecătoreşti, deoarece competenţa şi
căile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care poate institui reguli
deosebite, în considerarea unor situaţii deosebite".
Aşa fiind, Curtea nu poate reţine că art. 402 alin. 2
din Codul de procedură civilă contravine art. 21 din Constituţie, în măsura în
care, în cuprinsul acestuia din urmă, nu se precizează in terminis că accesul liber la
justiţie implică întotdeauna dreptul de a exercita atât calea de atac a
apelului, cât şi a recursului.
Cu acest prilej, pentru considerentele menţionate,
Curtea constată că nu sunt încălcate nici prevederile art. 53 din Constituţie
privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei în materie a
Curţii Constituţionale, argumentările şi soluţiile reţinute în deciziile de mai
sus îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
al art. 1- 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 305 şi art. 402 alin. 2 din Codul de procedură civilă,
excepţie ridicată de Mariana Ionescu în Dosarul nr. 19.370/301/2006 al
Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 octombrie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu